marți, ianuarie 19, 2021

L-ati uitat pe Corneliu Vadim Tudor? Despre antisemitismul purulent

In caz ca va intrebati ce s-a intamplat cu el in ultimul timp, am neplacerea sa va anunt: Corneliu Vadim Tudor nu a disparut din spatiul public. Este prezent acolo, in paginile obscure si sulfuroase ale „Romaniei Mari”. Isi continua actiunea antisemita pe care a inceput-o, in anii 70, la „Saptamana” lui don Barbone cu sinistrul articol „Idealuri”. E fericit probabil ca nu mai e singur. Intr-un text de o virulenta insolita chiar si pentru acest atlet al insultei insalubre, uber-sicofantul ceausist Vadim Tudor isi da drumul la tot naduful sau antisemit. Evreii sunt de vina pentru tot ce nu merge bine in Romania. Oamenii cu „tartanul”, cei cu „echimoze”.

Iata un pasaj cat se poate de revelator: „Sămînţa trădării pare mai viguroasă ca oricînd. În confruntarea directă cu nelegiuiţii, creştinii pierd. La fel a pierdut Christos. „Te-or întrece nătărăii/ Chiar de-i fi cu stea în frunte“ – scria Eminescu. Nătărăii sînt la Putere, în România, de mai bine de 70 de ani. Garnitură după garnitură. Au ieşit din scenă Leonte Răutu, Leon Tismineţchi, Walter Roman, Dionisie Patapievici, Paul Cornea, Ghizela Vass – dar le-au luat locul odraslele, sau nepoţii: Andrei Oişteanu, Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, H.R. Patapievici, Andrei Cornea, Bogdan Olteanu. Evreii sînt mereu la Putere în ţara asta amărîtă. Ei poartă pe frunte stigmatul lui Iuda. Dar nu se ascund, dimpotrivă, se mîndresc cu asta. Dangaua cu pricina e paşaportul lor spre mărire şi avere. E semnul de recunoaştere.”

Ii multumesc lui Corneliu Vadim Tudor pentru acest text menit sa arate cine ii deranjeaza de fapt, pe el si amicii sai de „idealuri”. Nu stiu, sincer, ce cauta Petre Roman pe acea lista. In fond, fara el, „Romania Mare” n-ar fi aparut in 1990. Vadim Tudor ar trebui sa-i fie recunoscator. Dar stiu de ce suntem noi acolo, H.-R. Patapievici, Andrei Cornea, Andrei Oisteanu si cu mine. Sper ca stiu acest lucru si cei care m-au pus la stalpul infamiei pentru ca am decelat abdicarile unor intelectuali care ar fi trebuit sa se opuna decorarii unui simpatizant legionar ca prim act simbolic al presedintiei Iohannis. Nu numai ca nu au facut-o, dar au si gasit cuvinte de ocara, vorbe de claca, unele mai dure si mai nedrepte decat altele, pentru putinii care n-au tacut. Ma simt onorat ca am fost in centrul acestei avalanse excrementiale, cum inspirat si usturator a numit-o Marius Stan.

https://www.contributors.ro/editorial/meteorologia-impenitenta-a-antisemitismului/

Ma simt onorat de atacurile unui Dorin Tudoran care ma compara cu Mihail Roller. E normal din partea fostului consilier platit al partidului de buzunar al lui Dan Voiculescu. E mai putin normal din partea unui fost disident anticomunist despre a carui lupta pentru demnitate in anii sumbri am scris intotdeauna cu pretuire. Sa mai amintesc un articol dintr-un saptamanal cultural in care Centrul pentru Combaterea Antisemitismului era numit, de catre Marius Oprea, „Centrul pentru Combaterea Fostilor Detinuti Politici”? Articol scandalos de care cei care conduc acel saptamanal nu s-au delimitat, sub nicio forma, nici pana azi. Nici ei, nici sustinatorii lor…

http://www.ziarulromaniamare.ro/romania-sub-zodia-lui-iuda/

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Problema nu e ca scrintiti de teapa lui VC Tudor exista ci ca unul ca el ajunge nu numai in parlamentul Romaniei ci inca in cel european.

  2. Deși pare alături de subiectul ”antisemitism” nu pot să nu postez următorul citat, descoperit recitind Lucian Boia „Istorie și mit în conștiința românească” pag.79:

    Cît despre Ion Creangă, el a devenit, în interpretarea lui Dan Zamfirescu, egalul lui Homer, Shakespeare și Goethe, sau chiar superior acestora, dat fiind că l-a creat pe Ivan Turbincă, erou „mai actual decît Hamlet, Faust, Don Quijote și Alioșa Karamazov”, pur și simplu „personajul care domină istoria universală în secolul nostru”.

    MONUMENTAL ! Dacă nu ar fi de plîns, ar fi de rîs.

    Nu am energie să parcurg alte ”perle” zamfiresciene, dar tare-mi vine a crede că omul le are și cu antisemitismul – pășunismele de un asemenea calibru seamănă ÎNGROZITOR cu legionarism-ceaușismul. Iar individul posedă și o editură – Roza vînturilor – unde poate tipări tot ce dorește, ca și Corneliu Vadim Tudor.

    Întrebarea ar fi: DE UNDE BANI ca să ții în viață asemenea ”instituții” (Vadim e o ”instituție”, nu ?), în mod cert incapabile de profit cinstit ?

    Ce de semne de întrebare – poate ne răspunde Dughin și, mai ales, cozile lui de topor prăzulii-”neaoșe”.

  3. „Ma simt onorat de atacurile unui Dorin Tudoran care ma compara cu Mihail Roller.”

    Am citit atent postarile Dlui Tudoran de pe blogul personal. Ele reflecta o obsesie intensa, de nerezistat, legata de prezenta publica a lui Vladimir Tismaneanu, fara nici un fel de conotatie antisemita.

    • Poate că am gresit si dl Tudoran se referea la tatăl meu :) Eu nu l-am cunoscut pe Mihail Roller, n-am lucrat in aparatele ideologice ale PMR. Dar mai sunt si altii care mă „rollerizeaza”: de pilda, dl Ioan Scurtu, apropiat colaborator al lui Ion Iliescu, care imi atribuie „aceeasi fibră” cu aceea (care o fi?) a lui Roller. Ce am eu in comun cu Mihail Roller, domnule profesor Manu? Cum interpretati această Reductio ad Rollerum?

      http://roncea.ro/2011/03/24/profesorul-giurescu-1947-si-2011-%E2%80%93-epurari-paralele-profesorul-scurtu-tismaneanu-din-aceeasi-%E2%80%9Cfibra%E2%80%9D-cu-roller-profesorul-ilie-badescu-stiinta-falimentarii-asistate-prof/

      Mai zilele trecute, dl Tudoran mă descria drept un pigmeu descins din aceasta traditie nefastă a istoriografiei staliniste, numindu-mă „rollerică”. Dl Tudoran este autorul „teoriei celor doua monopoluri”: părintii, in genere veniti cu tancurile Armatei Rosii, au detinut monopolul comunismului, copiii il detin pe acela al anticomunismului. Cine vede o similitudine intre această „logică” si aceea din textul lui CVT o face, cum se zice, pe propria-i răspundere :)

      • Sunt de acord ca instrumentele retorice folosite de Dl. Dorin Tudoran fac parte din arsenalul scenariului „evreii au adus comunismul in Romania”.

        Problema este in ce masura acest „postulat” reprezinta antisemitism in cazul transpersonalizarii Tismaneanu-Roller sustinute de Dl. Tudoran.

        In plan general, scenariul „evreii au adus comunsimul in Romania” este antisemit. El transforma ura/dezgustul fata de comunism in ura/dezgust fata de un grup etnic. Exista o traditie lunga a acestui procedeu in Romania, incepand cu ideea „carciumarii evrei au alcoolizat taranimea”.

        In plan personal lucrurile mi se par mai complicate. Din ce scrie si cum comenteaza, Dl. Tudoran nu mi se pare a fi, in nici un fel, antisemit. Este insa obsedat de ce scrieti si cum comentati dumneavoastra. Recursul la Roller trebuie vazut, cred prin aceasta prisma: Dl. Tudoran incearca sa „normalizeze” un dezgust personal, mutandu-va intr-un personaj istoric, unanim detestat. A ales un (alt) evreu, si de aici discrepanta dintre perceptie (posibil antisemit) si realitate (ne-antisemit) in ce il priveste.

  4. Stimate d-le Tismaneanu,

    Ne-a ferit Dumnezeu si astazi jos-numitul nu mai reprezinta nimic. Urmatorul pe lista- victor ponta.

  5. Deși a trecut mai bine de un sfert de veac de la căderea comunismului în România, nu am izbutit încă să înțeleg cum a fost posibilă apariția unei asemenea infecții naționaliste, politice, răspunzând la numele de V.C. Tudor și cum de dăinuie și azi publicațiile sale pestilențiale! Am mai avut și neplăcuta surpriză să întâlnesc în paginile acesteia un poet și traducător de poezie pe care-l admiram (aveam 11ani când tata mi-a pus în mână poeziile lui Heinrich Heine, în traducerea acestuia), și pe soția sa, autoarea unui roman memorabil! Dar a fost de-a dreptul dureros să întâlnesc, susținând ideologia lui Vadim, un fost profesor de la facultatea de filosofie, cu care am făcut Istoria filosofiei moderne, foarte admirat și… temut, o persoană de etnie romă, mândru de etnia sa și care, cunoscând cărei etnii îi aparțin și eu, mă aprecia ff. mult și deseori, vorbea cu mine și încă un coleg, conațional de-al d-sale, despre „noi, naționalitâțile conlocuitoare, care trebuie să știm de 15 ca să primim un î0″. Eu am primit 10 la examenul cu el, toți colegii se mirau că am rămas… cu mintea întreagă, mai ales după felul în care am răspuns. Inexplicabil, ceea ce scriam și în urmă cu ani, într-unul din articolele mele, „Nu se poate, domnule profesor”! Nu a fost singurul articol despre „infecția Vadim”, fapt pt. care m-am pomenit insultată și calomniată în fițuica sa imundă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.