Lașii care conduc astăzi România

Despre dl. Liviu Nicolae Dragnea, președintele PSD și președintele Camerei Deputaților știu aproape tot. Iar ceea ce știu nu e deloc de bine.
Un fost student submediocru al Politehnicii bucureștene care a înregistrat performanța de a fi fost declarat repetent într-o perioadă în care repetenția devenise o raritate. Un arivist și traseist politic care a trecut, fără probleme, doar ca să îi fie lui mai bine, de la PD, la PSD, cedând fără mari fasoane propunerii altui favorizat al tranziției noastre nesfârșite, pe numele lui Cozmin Gușă care, după ce l-a servit lugarnic pe Traian Băsescu, a trecut cu arme și bagaje în serviciul lui Adrian Năstase. Că doar tot erau cei doi, la un moment dat, vecini.
Dragnea a fost și este un bugetar de lux care a făcut o avere imensă ba din poziția de președinte al Consiliului județean Teleorman unde nu s-a ținut decât de aranjamente cu aură vizibilă de ilegalitate, ba din aceea de parlamentar, ba din funcțiile de ministru fără istoric. Fără nici o urmare concretă ori benefică pentru români ori pentru România. Devenit secretar general al PSD, Liviu Nicolae Dragnea a făcut cam tot ceea ce a făcut Ceaușescu pe vremea când era secretar cu probleme organizatorice în ierarhia PMR. Și-a construit o groază de relații care i-au îngăduit să își consolideze poziția în partid. Și-a fidelizat baronii locali ai partidului. L-a păcălit pe Victor Ponta și l-a sfătuit ba să demisioneze din fruntea PSD, ba din funcția de premier.
Mai apoi, numitul Dragnea Nicolae Liviu a păcălit cum a știut el mai bine electoratul. Cu promisiuni fanatsmagorice. Cu un program de guvernare nerealist pe care oricum nu avea de gând să îl respecte. Știa că nu poate fi pus în aplicare, însă minciuna este la ea acasă în PSD. Ce mai conta una în plus? Cert e că lui Liviu Nicolae Dragnea și minciunilor sale li se datorează spectaculoasă victorie în alegerile din decembrie 2016 a PSD.
Din ianuarie 2017, de când partidul lui se face că guvernează România, dl. Liviu Nicolae Dragnea nutrește doar un singur gând. Cum să scape de pușcărie. Cum să nu dea socoteală pentru fărădelegile sale. A schimbat deja vreo trei guverne, încercând să le oblige ba să emită Ordonanțe de urgentă, ba silindu-le să emasculeze legile justiției, ba să dea o ordonanță pe tema amnistiei și grațierii. Schimbă legi, schimbă complete de judecată, și-a subordonat complet Curtea Constituțională, este gata să deturneze traseul european al României, doar-doar poate să nu se ducă la închisoare. Este un mișel, un laș a cărui filosofie de viață elementară se rezumă la zicerea-i antologică, în conformitate cu care nu are de gând să părăsească nici postul, nici viața asta ca un prost. Drept pentru care profită de prostia altora.
Cu dl. Călin Popescu-Tăriceanu, președintele minusculului ALDE și al Senatului, lucrurile sunt puțin mai complicate. Și el a fost un elev corigent și un student submediocru. Înainte de decembrie 1989 s-a remacat doar prin fulguranta carieră de manechin la APACA, În anii 90 s-a numărat printre cei mai vocali liberali. A părăsit partidul care se reclama a fi în descendența celui al Brătienilor, acuzându-l că nu ar fi îndeajuns de reformist. Că nu taie coadă câinelui sau a pisicii. A înființat noi formațiuni politice pe care le-a dizolvat și le-a readus la matca liberală când a socotit că îi este lui mai bine. Mai în propriul folos. A prins cheag în afaceri, a făcut avere. S-a aliat cu Traian Băsescu via Teodor Stolojan, însă i-a devenit Vaporeanului dusman la scurtă vreme după victoria în alegeri a alianței DA. Dreptate și adevăr. Praf și pulbere! A dobândit simpatia anti- băsiștilor prin felul în care s-a războit cu Președintele. Le-a dat românilor iluzia bunăstării, a încurajat traiul pe datorie. Împrumuturile masive doar cu fluturașul de salariu erau în guvernarea lui la ordinea zilei. Este unul dintre vinovații crizei economice care a ajuns în România la apogeu în anul 2010.
A creat apoi un nou partid, l-a dus de nas pe Daniel Constantin. În 2016, ALDE de abia dacă a dobândit 5% din sufragii. Și totuși este din ianuarie 2017 la guvernare fiindcă dl. Tăriceanu s-a aliat cu Dragnea. Căruia i-a luat modelul în fuga lui de la întâlnirea cu justiția. Este acuzat într-o mega-afacere de corupție. Ar trebui să fie deferit justiției. Pentru asta este nevoie de ridicarea imunității. Îi e teamă, amână procedura cât poate. Cu ajutorul partidului lui Dragnea, Senatul va discuta cererea de ridicare a imunității d-lui Tăriceanu de abia în februarie 2019. Dacă nu cumva la Sfântu-Așteaptă. Călin Popescu-Tăriceanu, alt laș care conduce România.