marți, octombrie 26, 2021

La aniversară

de ziua patriei

Renegați ne-am născut în infamia noastră,
numai pagubă să instigăm, indiferent de curtoazia
intenției, dar mai ales cînd ne lăsăm purtați de mesajul
activat de cei care ne-au fost precursori, afurisiți
în căința noastră calpă, din moment ce nu sfîrșește
reluarea păcatului, nu oprește sîngerarea, nu
înceteaza chinul, și blestemați pentru că primim
o iertare pe care n-am meritat-o nicio secundă,
fie în decepția umilinței de-a ne trezi exonerați, fie în
linia plăsmuirii că n-am putut fi atît de potrivnici, chiar
dacă ne-am străduit, cel care și-a făcut felul în această
dimineață, cu fotografii și impresii așternute pe-un
petic de hîrtie, praf de pușcă prelevat de pe degete,
cheaguri deja uscate și proba cu parafină, gropi în
carosabil, femei mutilate pe garduri rurale și copii
violați, bătăi de o cruzime dementă, hoții la tot pasul,
paranoia netulburată de-alcool, ura cu program, dar cea
mai de jos dintre toate rămîne necunoașterea, predispoziția
pentru a nu ști cu mare plăcere, virtutea prostiei endemice.
Nenorocirea de-a fi așa cum ești. Blestemul de-a fi român.
Într-o țară, pe alocuri, la fel de frumoasă ca paradisul,
pe unde n-a fost contaminată de atingerea omului,
cu ierburi zvelte și poteci învățate, munți de mister
și văi cățărătoare, vestigii ale unor civilizații înalte,
păduri semețe, cascade venind de dincolo de geneza lumii și
un sac doldora cu amintirile altora, care ne-ar interzice reproducerea.
Asta este patria mea la o sută de ani: împreunarea nepotrivirilor în
cel mai ciudat oximoron constituind simbolul unei convenții intrate-n comă.

14 noiembrie 2018
Liviu Cangeopol

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Poetic, Frumos!

    Dar as avea marea rugaminte, daca se poate, sa re-cladim fiecare speranta.

    Citeam ieri despre 3-4 antreprenori romani remarcabili post 1989.

    Milioane de parinti isi invata copiii ca pe vremea Greciei antice, infruntand educatia imbecila din Romania si refuzand sa plece din tara.

    Ici si colo se ridica voci chemand la o noua politica. Milioane de proprietari de IMM isi spun parerea printr dinti dar continua sa produca si sa vanda. Primarii cu cap isi fac drumurile lor, nu mai asteapta statul.

    Eu nu vreau sa imi plang de mila, nici macar la nivel artistic.

    Stiti cum se spune: „Decat sa planga mama mea, mai bine sa planga mama lui!” :-))

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Liviu Cangeopolhttp://contributors
Nascut la 28 martie 1954 in Iasi. Studii filologice neterminate la Universitatea “Al. I. Cuza”. In 1989, la trei luni inainte de evenimentele care au zguduit aparentele patriei, emigreaza in Statele Unite. Studii de contabilitate si administrarea afacerilor la New York si Atlanta. Timp de doua decenii activeaza ca analist politic la saptaminalele exilate Lumea Libera, Romanian Times si Micromagazin. Carti tiparite: Ce-ar mai fi de spus, in colaborare cu Dan Petrescu, jurnal anticomunist sub forma unui dialog scris pe timpul groazei si publicat in revista Agora, in 1989, apoi la Editura Albatros, in 1990, si Editura Nemira, 2000, romanele Zambetul, Editura Humanitas, 2007, Calmul prelevat in furtuna, Cartea romaneasca, 2013, si Virtutea aparentelor, in curs de aparitie la Editura Institutul European, 2016. Interese majore: literatura, filozofia, muzica. Interese minore: literatura, filozofia, muzica.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.