vineri, mai 7, 2021

La aniversară

de ziua patriei

Renegați ne-am născut în infamia noastră,
numai pagubă să instigăm, indiferent de curtoazia
intenției, dar mai ales cînd ne lăsăm purtați de mesajul
activat de cei care ne-au fost precursori, afurisiți
în căința noastră calpă, din moment ce nu sfîrșește
reluarea păcatului, nu oprește sîngerarea, nu
înceteaza chinul, și blestemați pentru că primim
o iertare pe care n-am meritat-o nicio secundă,
fie în decepția umilinței de-a ne trezi exonerați, fie în
linia plăsmuirii că n-am putut fi atît de potrivnici, chiar
dacă ne-am străduit, cel care și-a făcut felul în această
dimineață, cu fotografii și impresii așternute pe-un
petic de hîrtie, praf de pușcă prelevat de pe degete,
cheaguri deja uscate și proba cu parafină, gropi în
carosabil, femei mutilate pe garduri rurale și copii
violați, bătăi de o cruzime dementă, hoții la tot pasul,
paranoia netulburată de-alcool, ura cu program, dar cea
mai de jos dintre toate rămîne necunoașterea, predispoziția
pentru a nu ști cu mare plăcere, virtutea prostiei endemice.
Nenorocirea de-a fi așa cum ești. Blestemul de-a fi român.
Într-o țară, pe alocuri, la fel de frumoasă ca paradisul,
pe unde n-a fost contaminată de atingerea omului,
cu ierburi zvelte și poteci învățate, munți de mister
și văi cățărătoare, vestigii ale unor civilizații înalte,
păduri semețe, cascade venind de dincolo de geneza lumii și
un sac doldora cu amintirile altora, care ne-ar interzice reproducerea.
Asta este patria mea la o sută de ani: împreunarea nepotrivirilor în
cel mai ciudat oximoron constituind simbolul unei convenții intrate-n comă.

14 noiembrie 2018
Liviu Cangeopol

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Poetic, Frumos!

    Dar as avea marea rugaminte, daca se poate, sa re-cladim fiecare speranta.

    Citeam ieri despre 3-4 antreprenori romani remarcabili post 1989.

    Milioane de parinti isi invata copiii ca pe vremea Greciei antice, infruntand educatia imbecila din Romania si refuzand sa plece din tara.

    Ici si colo se ridica voci chemand la o noua politica. Milioane de proprietari de IMM isi spun parerea printr dinti dar continua sa produca si sa vanda. Primarii cu cap isi fac drumurile lor, nu mai asteapta statul.

    Eu nu vreau sa imi plang de mila, nici macar la nivel artistic.

    Stiti cum se spune: „Decat sa planga mama mea, mai bine sa planga mama lui!” :-))

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Liviu Cangeopol
Liviu Cangeopolhttp://contributors
Nascut la 28 martie 1954 in Iasi. Studii filologice neterminate la Universitatea “Al. I. Cuza”. In 1989, la trei luni inainte de evenimentele care au zguduit aparentele patriei, emigreaza in Statele Unite. Studii de contabilitate si administrarea afacerilor la New York si Atlanta. Timp de doua decenii activeaza ca analist politic la saptaminalele exilate Lumea Libera, Romanian Times si Micromagazin. Carti tiparite: Ce-ar mai fi de spus, in colaborare cu Dan Petrescu, jurnal anticomunist sub forma unui dialog scris pe timpul groazei si publicat in revista Agora, in 1989, apoi la Editura Albatros, in 1990, si Editura Nemira, 2000, romanele Zambetul, Editura Humanitas, 2007, Calmul prelevat in furtuna, Cartea romaneasca, 2013, si Virtutea aparentelor, in curs de aparitie la Editura Institutul European, 2016. Interese majore: literatura, filozofia, muzica. Interese minore: literatura, filozofia, muzica.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro