duminică, aprilie 18, 2021

La antipozi, in România anului 2018

Marți seara la Brașov s-a înregistrat un fapt banal. Un deces ca atâtea altele. O moarte care nu avea în ea nimic suspect. Despre decedat se știa că este demult bolnav așa încât medicii legiști nu au avut nici cea mai mică problemă în a întocmi certificatul de deces. Rutina zilnică, parafa, semnătura…
În meseria aceasta ca să supraviețuiești trebuie să îți pui între paranteze sensibilitatea, nu prea ai voie să te emoționezi nici măcar atunci când știi că decedatul era tânăr și aproape că nu avusese timp să se lămurească foarte bine despre cum stau lucrurile cu ceea ce se numește îndeobște bucuriile vieții.
Despre cel care s-a ridicat la Cer marțea trecută se mai știau încă câteva lucruri. Că se numea Călin Fărcaș. Că avea nevoie de un transplant pulmonar, o operație complicată, însă nu imposibilă, care nu se realizează însă în România. Că încercase să își găsească salvarea mai mult decât posibilă într-o clinică din străinătate. Că i se spusese că toate astea costă, dar și că făcuse rost numai el, familia lui și alți câțiva oameni care i-au stat în preajmă știu cum de cei 200.000 de euro necesari. Un singur lucru i-a lipsit lui Călin ca astăzi să se mai afle în viață. Acceptul unei clinici din străinătate, clinică ce trebuia să îl primească și să îi facă contra cost, pe bani buni, bani europeni, intervenția salvatoare. Nu a fost primit din motive strict birocratice. România are un acord de principiu cu Eurotransplant, numai că acest acord este insuficient. Fostul ministru al Sănătății, extraordinarul, minunatul om care este Vlad Voiculescu, a explicat pe pagina lui de facebook că situația seamănă cu aceea a tuturor românilor din primii ani de după 1989. Teoretic nimeni din România nu îi mai împiedica să circule, cu toții aveam în buzunar câte un pașaport însă pentru a putea pătrunde în țările miraculosului Occident aveam nevoie de vize. Care ba se dădeau, ba nu se dădeau fiindcă mai era nevoie și de acorduri bilaterale de a căror încheiere era direct și unic responsabil în primul rând Statul român.
În cazul lui Călin Fărcaș nu au făcut nimic în acest sens nici premierii Sorin Grindeanu, Mihai Tudose și Viorica Vasilica Dăncilă, nici miniștrii Sănătății Florian Bodog și Sorina Pintea. Problema lui Călin Fărcaș, și nu mă îndoiesc că mai sunt oameni în situația lui, s-a complicat și din cauza unor atitudini și declarații iresponsabile ale unui anume domn Narcis Copcă, managerul clinicii Sfânta Maria, și ale primăriței generale a Capitalei, numita Firea Gabriela.
Doamna Pintea a comentat destul de sec decesul, a spus că situația lui Călin era extrem de complicată, greu de deslușit și s-a angajat că legislația privind transplantul va fi actualizată într-o lună. Adică încet, încetișor că oricum nu e nici o grabă. Ce contează câți oameni vor mai muri din cauza incapacității, vitezei de melc cu care se mișcă autoritățile românești?
Să ne întoarcem acum cu vreo două săptămâni în urmă. Joi, 21 iunie, la orele serii, după vreo două amânări, un complet de judecată dădea, în sfârșit, verdictul în cazul angajărilor fictive de la Consiliul județean Teleorman. Fostul președinte al respectivului CJ, din vremea în care s-au petrecut faptele, nimeni altul decât dl. Liviu Nicolae Dragnea, astăzi președinte al PSD și președinte al Camerei Deputaților din România, a primit, în primă instanță, o condamnare la închisoare de 3, 6 ani cu executare. Fiindcă niciodată nu se poate ști ce se întâmplă la recurs (DNA l-a declarat și a cerut o pedeapsă mult mai mare decât solicitase inițial), dl. Dragnea și amicii, subordonații, slugile, complicii lui din coaliția PSD-ALDE au pus de o sesiune extraordinară a Parlamentului și în numai trei zile au adoptat toate modificările dorite la Codul penal. Așa încât să îl facă scăpat atât pe dl. Liviu Nicolae Dragnea cât și pe colegii lui, pușcăriașii (măcar Elena Ceaușescu se lăuda cu colegii ei, academicienii), cărora președintele PSD le-a cerut în urmă cu ceva timp scuze.
Nici el, nici ceilalți mari dregători cu sânge pe mâini, cu cel puțin o viață pe conștiință din guvern și din Ministerul Sănătății nu și-au cerut, în schimb, nici un fel de scuze lui Călin Fărcaș și njci familiei sale.
Deșteaptă-te, Române!

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

    • Inainte de a scrie, incercati sa intelegeti. Am spus eu că respectivul Institut si-a schimbat sediul? Călin Fărcas era din Brașov. Nu a murit acolo. Nici la Matei Bals. Ci la Institutul Marius Nasta din Bucuresti. Documentati-vă și pe urmă mai vorbim Atit.

  1. Este sau nu o crima de omor cel putin din culpa a statului roman(mai exact a unor institutii ale acestuia si ale unor persoane din cadrul acestor institutii) in raport de victima? da sau nu? Astept un raspuns bine intocmit de necombatut in orice ordine ar fi exprimat de la specialistii care se exprima pe ici. In ordine atat juridica cat si moral-fiozofica un asemenea raspuns ar fi extrordinar de important.

  2. Constat cu disperare si tristete, in acelasi timp, faptul ca exista doua Romanii cu doua mentalitati si idei total diferite, idei care se regasesc si in aceste comentarii. Stiti ce cred eu? Cred ca cei care gandesc in halul acesta sunt irecuperabili si ar trebui sa-si asume aceste carente in procesul lor de gandire. Originea acestor probleme grave care afecteaza Romania se afla in gandirea acestor oameni care au ales anormalul si care il accepta in continuare fara ezitare. PSD-ul, Dragnea si oamenii sai nu sunt decat reflexul mentalitatii celei de-a doua Romanii.

  3. Nimic nu mai este de asteptat.
    Cine macar sa ofere o speranta ?
    Palidul si greoiul papusoi Klaus Johannis ?
    Partidele asa zise de opozitie, golite de orice fel de personalitati si minate numai de orgolii si interese meschine ?
    Capabilul dovedit Dacian Ciolos, frinat de un comportament nu de ” comisar „european ci de functionaras de arhiva, bugetar din Romania ?
    Intelectualii vaicareti dela Andrei Plesu la Mircea Morariu ( exceptie onorabila face numai Gabriel Liiceanu ) sau vandabili oricui gen Alina Mungiu ?
    Face cineva gestul eroic insirat de Gandhi de a declara greva foamei in Piata Victoriei ?
    Cheama vreunul la iesirea in strada si blocarea guvernului si parlamentului, la o noua Piata a Universitatii ?
    Rusine tuturor Romanilor !

  4. Un comentator presupune ca persoanele care tin partea lui Dragnea sint inapoiati/timpiti/retardati/oligofreni.

    Din pacate, nu e asa !

    Retardatii care tin sincer partea lui Dragnea sint analfabeti si greu de crezut ca folosesc un PC.

    Indivizii astia sint lichelele interesate in perpetuarea prezentei PSD in Romania.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion Gheorghe Maurer (august 1965)

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro