joi, ianuarie 28, 2021

La ce folosesc festivalurile de televiziune

Chiar dacă sondajele arată că televiziunea ocupă un loc important în viața publicului din România, festivalurile de televiziune, câte mai sunt, au ecou limitat în lumea profesioniștilor. Studiul Indexul consumului de televiziune în România, realizat în 2015 de Mercury Research, pe un eşantion de 400 de persoane cu vârste de peste 18 ani (66% din mediul urban şi 33% din rural), utilizatori de servicii de televiziune, arată că 84% se uită zilnic la televizor, iar dintre persoanele active intervievate peste 60% îi alocă aproximativ 3 ore din timpul lor. Un Barometru de consum cultural, publicat în 2015 de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, confirmă că dintre produsele culturale existente – teatru, film, concert, muzeu, bibliotecă ș.a. – publicul de la noi pune pe primul loc consumul de televiziune, în special divertismentul care face ratinguri maxime. Pe de altă parte, jurnalismul de televiziune, începând cu programele informative și talk-show politic, este criticat pentru că nu e echidistant, pentru că nu selectează știrile după relevanță și impact, pentru manipulare și dezinformare și pentru că, adesea, nu se dovedește profesionist.

Iată de ce competițiile în domeniu reprezintă o bună cale de a le reaminti teleaștilor că meseria implică standarde profesionale, contribuție de talent și creativitate, precum și șansa de a evita rutina. Tocmai s-a încheiat a XIII-a ediție a SIMFEST, desfășurată la Târgu Mureș, un concurs dedicat televiziunilor, locale, regionale și producțiilor independente. Marele Premiu a fost adjudecat de producătorii independenți Diana Iarbașu și Alex Condurache din Iași pentru producția Enescu Experience. Festivalul a dezvoltat în timp o seamă de acțiuni conexe, de la școala de vară pentru studenți, festival de carte, vizionări de film documentar și artistic urmate de discuții, până la întâlniri cu asociații profesionale, cum a fost, în acest an, întâlnirea cu AZIR/AEJ. Supraviețuirea festivalului, început la Simeria de unde i-a rămas numele, se datorează entuziasmului lui Ionuț Ceaușescu și Corinei Ruja-Ceaușescu, fiindcă treisprezece ediții înseamnă mult în penuria de sposori din prezent. Antecesorul SIMFEST a fost TELEVEST de la Timișoara, al cărui model îl urmează, festival euroregional de producție TV inițiat în 1997, care a sucombat în 2002, după șase ediții. Așa cum prestigiosul festival de film documentar, Astra Film Fest, de la Sibiu, este legat de numele antropologului Dumitru Budrală, tot astfel și SIMFEST sau alte festivaluri atârnă de consecvența inițiatorului, de încăpățânarea de a nu lăsa mediul profesional să decadă și de dorința de a crea evenimente în comunitate. Este și o formă de educare a publicului, prea puțin învățat să discearnă între producțiile de televiziune, prea rar îndemnat să caute cu telecomanda calitatea.

Mai rezistă câteva competiții de televiziune, dintre care cel mai vechi este al Asociației Profesioniștilor deTeleviziune din România, APTR, ajunsă anul trecut la ediția a XXV-a, competiție legată de numele inițiatorilor, Lucia Hossu Longin și Dan Necșulea. Din păcate, acolo unde își bagă nasul interesul politic, prestigiul meritat al evenimentului se pierde. Doi preminați, Andrei Gheorghe și Robert Turcescu, au restituit premiile fiindcă standardele etice, absolut obligatorii în jurnalism, au fost călcate în picioare.”N-am nevoie de niciun fel de recunoaștere din partea acestei asociații care înțelege să premieze jurnalismul de tip Antena 3”, a motivat Turcescu gestul.

Este de înțeles de ce filmul documentar, gen complex, foarte apreciat de publicul educat, se bucură de interes din partea organizatorilor de festivaluri. La București de cinci ediții se desfășoară DocuArt Festival, cu bune criterii de selecție. One Word Romania dedică de zece ani un festival filmului documentar cu tematică axată pe respectarea drepturilor omului. Tot tematic este și Festivalul Internațional de Film Etnografic de la Zlatna, aflat la a patra ediție.

Un premiu la festival este pentru oamenii de televiziune un îndemn să continue, creează un sentiment de comunitate, prilejuiește întâlniri de breaslă și reamintește tuturor că, în ciuda dificultăților, meseria este frumoasă. Cele mai multe premii au luat, la toate competițiile de-a lungul anilor, realizatorii din TVR. Într-un fel e firesc, în alt fel indică un paradox: cum ajunge televiziunea publică să aibă audiențe debile când are cei mai buni profesioniști? O fi ceva cu managementul și cu… politica.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Festivalurile de televiziune sint inutile . Televiziunile in majoritate sint jalnice . Activitatea de televiziune trebuie sa faca educatia maselor , sa invete masele despre morala , respect , bun simt , Din pacate ele induc maselor debilitate . Promoveaza debili si debilitati doarpentru ca in acest fel cei care le conduc se umplu de bani .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.