vineri, martie 29, 2024

La Centenar- cronica unui eşec anticipat

În România domnului Dragnea, totul merge spre bine. Stadioanele se vor ridica,mândre, la Alexandria, în vreme ce impozitele, atent culese de un stat eficient, vor oferi românilor fericirea senină la care nu au putut decât să viseze. Sub îndrumarea Conducătorului,Guvernul Tudose acţionează, meticulos, spre a îndeplini programul de guvernare. Armonia pesedistă domneşte,din nou.

În acest context al hărniciei generalizate şi contagioase, Centenarul României Mari este o afacere mai degrabă marginală şi irelevantă. După lichidarea, deliberată şi brutală, a departamentului instituit de cabinetul Cioloş şi coordonat de Daniel Şandru, Centenarul a devenit un dosar peste care se aşterne praful uitării şi al indolenţei. Şi aceasta pentru că România oficială pare incapabilă să construiască un discurs critic, inteligent şi nuanţat despre propriul trecut. Centenarul este o hârtie de turnesol, expresia mediocrităţii ce cangrenează România.

În definitiv, România guvernării PSD nu are nevoie de centenar spre a-şi etala splendoarea ei. Este România în care o elită vorace compromite, deliberat, orice sanşă de realizare a angajamentelor atlantice, este România în care onestitatea publică a devenit un reper demonetizat, este România în care statul nu are altă misiune decât aceea de a oferi clienţilor săi raţia necesară menţinerii subdezvoltării cronice, este România în care demagogia naţionalistă ţine locul introspecţiei lucide.Această Românie,luată în captivitate de domnul Dragnea şi ai săi, se pregăteşte să întâmpine Centenarul. De la Primarul capitalei, doamna Firea, până la Guvern, imaginaţia PSD nu poate depăşi nivelul punerii în scenă provinciale. Decorul va fi, cel mai probabil, cel al unui kitsch ce conjură umbrele de mucava ale trecutului şi invocă gloria faptelor de arme ale trecutului glorios. Regimul Dragnea duce mai departe, dialectic, păşunismul stalinismului naţional.

Centenarul este oglinda în care România se poate privi, nefardată. Simbolică este supravieţuirea imaginarului istoric academizant şi osificat, decupat din manualele ceauşiste. Trecutul României este, invariabil, plasat sub semnul unităţii naţionale ca proiect secular. Uniformitatea, centralismul, conformismul sunt elementele acestui centenar. Acolo unde regimul de la Budapeste,în era autocraţiei lui Orban, mizează pe nostalgia Ungariei imperiale, România oficială este obsedată de propriile sale locuri comune, reciclate ritual. Centenarul este, în acest context al etnicismului central- european, ocazia de a reafirma primatul sângelui, iar nu calitatea de reper unificator a civismului.

Centenarul României Mari este cronica unui eşec previzibil. Între energia ceauşistă a academicienilor români şi indiferenţa Guvernului, imaginea României Mari are alura unui exponat de muzeu prăfuit . În absenţa efortului autentic de examinare colectivă, demagogia revine, triumfătoare. Efigia României eterne şi victorioase se desenează, graţie acestui amestec, toxic, de indolenţă şi cinism patriotard. Istoria este materia din care prezentul îşi fabrică legitimitatea lui calpă.

La Centenar, Marele Război şi Unirea sunt reduse la secvenţele narative consacrate de vulgata ceauşismului. Înfrângerile anului 1916, catastrofa umanitară a refugiului, ezitările statului în anii de edificare a României Mari, şansele ratate al codificării patriotismului constituţional. trecând dincolo de clivajele etnice, toate acestea nu pot intra în tabloul glorios al sărbătoririi. Defilările, slujbele religioase, falsa concordie naţională: iată ce va aduce, previzibil şi tern, acest Centenar de vicleim.

Pentru cei mai mulţi dintre cei care rostesc marile cuvinte, cu gândul la România, imaginea patriei lor este aceea pe care o moştenesc de la ceauşism şi fobiile sale. Pe acest fundal cacofonic, Proclamaţia de la Alba-Iulia, cu claritatea ei profetică, este un reper absent. Apelul la domnia legii, la guvernarea transparentă, la demnitatea ce transcende etnia, la constituţionalism şi la libertate, iată legatul acestui document despre care România oficială va alege să tacă.

Patriotismul nu poate fi descoperit în exaltarea retorică a beţiei de cuvinte. Patriotismul nu poate fi exprimat prin improvizaţia pompieristică a montajelor stângace. Patriotismul refuză capcanele demagogice, spre a descoperi sobrietatea lucidă a interogaţiei şi construcţiei. El este una cu temelia tradiţiei libertăţii de la Alba-Iulia, el este cărămida pe care putem aşeza un alt viitor, din care să alungăm indecenţa sforăitoare.Acestui patriotism modest al sacrificiului şi al răbdării, ignorat de România oficială, îi putem dedica gândurile noastre, la Centenar.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Au fost dezbateri publice privind activitatea efectivă a departamentului (calendarul activităților). Au fost măcar citite propunerile? Desființarea departamentului nici nu strică nici nu ajută. Părerea mea că aniversarea de 100 de ani ar trebui sã fie cea a încoronării de la A. Iulia.

  2. Excelent!
    Fiind o visatoare si o idealista incorigibila, eu continui sa cred ca romanii sunt mai destepti decat cred multi.
    Desigur, dezastrul actual al tarii nu demonstraza decat contrariul : mediocritatea, indolenta si mentalitatea lasa si subalterna, s-au generalizat la nivel national si au sporit, dincolo de previziunile cele mai sceptice.
    Cu toate acestea, am impresia ca din ce in ce mai multi simpatizanti PSD&co sunt critici si profund nemultumiti de „realizarile obtinute” in urma sustinerii lor, patimase, din ultimii ani..Nu prea sunt pe masura a ceea li s-a promis si, mai ales, sunt disproportionate cu ce afla, pe zi ce trece, ca si-au realizat respectivii idoli…Atentie deci la razbunarea „slugii” fidele si devotate, pe care ai desconsiderat-o si ti-ai permis imprudenta sa o inseli!
    Cred deci ca zilele domniei acestei clici, detestabile, de infractor,i sunt numarate…si putine la numar ;)

  3. Sa vedem pentru cat timp, poate se intampla din nou la 6 luni de la guvernare, timp in care nu au facut decat sa hraneasca asistati, sa se destrame din nou, iar armonia sa dispara.

  4. Felicitari pentru articol, domnule profesor. O singura observatie: nu mai folositi va rog cuvintul „elita” pentru a descrie clica de incompetenti penali tupeisti care e la putere acum. Elita inseamna un grup de oameni de valoare, or ei numai asta nu sint.

  5. Profetic mesaj !
    Dar cea mai mare batjocura la adresa milioanelor de Romani ce s-au jertfit pentru tara lor, o constituie insasi existenta regimului Dragnea si a guvernului Tudose. Aceasta adunatura infama de mitocani, inculti, mincinosi si hoti sta pe scaunele fauritorilor ” anului 1918 ” si le profaneaza.
    Le profaneaza cu acceptul Romanilor, prin vointa liber exprimata a alegatorilor care I-AU DORIT IN FRUNTEA LOR FIINDCA LE SEAMANA SI REPREZINTA IDEALURILE LOR !
    Sa ii aveti sanatosi, sa va stapineasca sanatosi, dragi compatrioti !
    Nici macar sa nu mai pomeniti memoria celor ce au luptat si murit pentru tara lor in multe, multe, razboaie , pina in 1918 si 1945.
    ” Dar lasati macar stramosii
    Ca sa doarma’n colb de cronici
    Din trecutul de marire
    V-ar privi cel mult ironici! „

  6. acum citeva luni bune n urma oamenii au protestat masiv : citeva sute de mii daca nu cumva un milion. pai nu era atunci momentul dizolvarii parlamentului rusinii, al lingailor si analfabetilor ? nu atunci sobolanimea trebuia jupuita de vie ? „ia l de pe mine ca l omor in bataie” cam asa stau lucrurile cu democratii si telectualii de romania. marcus aurelius n a fost doar ginditor, ci si participant activ pe cimpul de lupta.

  7. Baieții care sînt la butoane sînt mult mai pragmatici decît cei care s-au aflat la cîrma de la Iliescu pînă acum. Trebuie să fii luat bine ca să-ți închipui că ar fi dat vreunul din ei doi bani pe chestiile cu ziua națională, enșpe ani de la unire sau 1 mai muncitoresc. Dacă e rost de adunat capital electoral și de sifonat niște bănuți cu paranghelii și concerte cu tot felul de expirați, se bagă imediat în față, iși trag o mutră solemnă sau veselă funcție de ce se aniversează și rabdă să stea ca momîile cîteva ore în picioare, eventual mai și behăie ceva platitudini înălțătoare. S-ar părea că nu mai este cazul, așa că după cum nu-i mai vezi pupînd icoane și făcînd cruci la hramuri cu televiziunile după ei ca acum zece ani, nu o să-i mai vedem nici la serbări din astea care sînt pierdere de vreme și de bani buni de furat aruncați pe fereastră. Acum trebuie sa facem bani că d-aia sîntem la guvernare, să vedem cum scăpam de pușcărie și dacă tot picăm la zăcătoare, să vedem ce legi mai mermelim ca să ieșim cît mai repede și cu toți banii furați puși bine la teșcherea. Că au mulți au făcut pușcărie sau au murit pentru niște idealuri, dom’le, am înțeles, ne pare rău, ce să-i faci, pierderi colaterale, viața merge înainte, noi să fim sănătoși, hai salut, pa, bonjur, c-avem treabă!

  8. Romania si identitatea nationala a ajuns, pentru o buna parte din romani, sa nu mai conteze. Pentru ei ar fi mai potrivit ca zi nationala sarbatoarea de Halloween.

  9. Toparlani semidocti, aproape analfabeți, isterici în fața opiniilor care îi combat pertinent, puși pe căpătuială cu orice mijloace, duplicitari, servili superiorilor în mod necondiționat cu gândul la o promovare rapida, tirani cu subalternii, ignoranti ai valorilor morale, ironici când li se amintesc principii si valori, hiene când li se clatină pozițiile acaparate, acestia sunt reprezentanții unei națiuni care a avut ultimul moment de glorie în anul 1918.

  10. Cine e mai patriot: cosmopolitul dezrădăcinat care ridiculizează însăși ideea de nație, dar care este în același timp un antreprenor de succes și un filantrop discret, sau tradiționalistul religios asistat social care îți cântă în neștire despre Dumnezeu și neam, eventual îți mai dă-n cap cu etichete precum „progresist” sau „neomarxist”?

  11. Cine uita istoria poate sa uite cine este si de ce face umbra pe acest pamant!
    Pacat ca avem astfel de conducatori, dar cred ca ii meritam acum.

    „Centenarul este oglinda în care România se poate privi, nefardată.” spune si autorul si adauga:

    „Apelul la domnia legii, la guvernarea transparentă, la demnitatea ce transcende etnia, la constituţionalism şi la libertate, iată legatul acestui document – Proclamaţia de la Alba-Iulia (n.m) –
    despre care România oficială va alege să tacă.”

    Ce mare pacat!

    Poate ca o asociatie culturala ar putea prelua in mare proiectele abandonate si sa le mentina pe o anume linie de plutire in speranta ca va veni o zi, cat de curand, cand soarele va fi si in RO pentru a celebra asa cum se cuvine Centenarul.

  12. 1. Democratia este sistemul ce nu ne permite sa fim guvernati mai bine decat meritam.
    2. O democratie slaba e mai daunatoare decat o dictatura luminata.
    Stati in casa si la urmatoarele alegeri, va roaga psd (cu litere mai mici nu se poate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro