Vreme de aproape un secol, Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie a fost o zi de sărbătoare şi de speranţă. Steagurile au fluturat, cântece au fost intonate, marşuri au fost organizate cu minuţiozitatea bucuriei planificate. Această zi a fost, oriunde steagul roşu s-a înălţat, ziua genezei, ziua întemeierii, ziua naşterii celei mai drepte dintre lumi. Iar chipul lui Lenin strălucea, astral, peste întinsele domenii guvernate de raţiunea dialectică.
Nostalgia intelectuală de astăzi duce mai departe această înclinaţie de a glorifica, mitic, ziua de atunci. Cei care apără, mai mult sau mai puţin entuziast, Marele Octombrie preferă să vadă în bolşevism raza de lumină care a traversat secolul trecut. Excesele, rătăcirile, eşecurile, ( tot atâtea cuvinte care ascund , elegant şi eufemistic, crimele) sunt sacrificii necesare spre a atinge acel prag al eliberării umanităţii întregi. Marxism- leninismul este, acum, ca şi în urmă cu un veac, ipoteza ce, aplicată fiind, are potenţialul de a conduce, legic, la eliminarea inegalităţilor şi la saltul în imperiul demnităţii umane autentice. Progresiştii contemporani au în comun cu bolşevicii lui Lenin predilecţia utopică, pasiunea nestăvilită de a salva, de a mântui, de a corecta, de a modela. Imperfectă, natura umană este materialul din care se toarnă o alta, epurată de unghiuri inestetice.
Pentru aceşti nostalgici, totalitarismul sovietic nu va fi, niciodată, decât un laborator dedicat binelui, marcat de limitările inerente oricărui început. Determinarea cu care violenţa a fost utilizată, spre a lichida întregi comunităţi, este justificată, inevitabil, prin apelul la ideea nobilă ce trece înaintea oricărui destin. Colectivitatea este mai importantă decât omul, iată lecţia pe care Octombrie le-o oferă nostalgicilor contemporani nouă. Pe altarul progresului, oricare jertfă este legitimă . Nici o victimă nu este inocentă.
Supravieţuirea comunistă, în acest avatar al nostalgiei, se construieşte împotriva evidenţelor memoriei. Pentru atleţii orbirii ideologice, ( seria de articole din “ New York Times “ dedicată lui 1917 este exemplară), depoziţia istoriei nu are nici o relevanţă. Literatura care vorbeşte despre ororile motivate ideologic este, pentru aceşti pelerini ai idealului,irelevantă. Comunismul înseamnă, pentru ei,statuia care străluceşte, glorios, imaculată.
Centenarul lui 1917 nu poate fi separat de această tenacitate a nostalgiei. Refuzul de a accepta realitatea regimurilor comuniste ca pe una totalitară este semnul cel mai puternic al obstinaţiei cu care amprenta suferinţei este ignorată, în numele utopiei. În variante adaptate, postmoderne şi glamour, comunismul trăieşte ca ispită a spiritului, la un secol după 1917. Spectrul lui Lenin nu este exorcizat.
A afirma continuitatea dintre Lenin şi Stalin ţine de un imperativ al decenţei intelectuale. A reaminti că unica formă în care planificarea poate învinge este prin consolidarea mizeriei umane este un semn de verticalitate critică. Adevărurile elementare trebuie apărate, rostite, spre a contracara un soi de amnezie complice.
Marea Revoluţie Socialistă a inaugurat un ev al tiraniei. Sângeros, ideocratic, imuman, comunismul a visat să zidească o cetate ideală. Dar edificiile sale au fost doar vaste teritorii al crimei şi ale pauperităţii. Strivirea omului în menghina ideologiei este proiectul de la care nu a abdicat niciodată. Ipoteza comunistă este, inevitabil, o ipoteză din care se ivesc sclavia, domnia adevărului unic şi conformismului ucigător. Între comunism şi libertate, orice cale de conciliere este imposibilă. A alege între cele două este obligatoriu, acum, aşa cum era cu un secol în urmă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Daca pentru SUA sau Australia comunismul este ceva indepartat iar asta poate fi -la limita- o scuza, pentru tarile torturate decenii la rand de o ideologie macabra nu vad nici o scuza a nostalgiei comuniste.
Sa recunoastem: multi romani doresc un comunism cu mancare destula si locuri de munca pentru toti. Libertatea nu e importanta pentru unii iar bagatul nasului in treburile altora, in oala cu ciorba a vecinului- apar ca naturale si justificate.
Bula Contributors exista, dupa mine, si pentru ca intelectualii romani nu inteleg necesitatea dreptei si rolul ei fundamental in dezvoltare, Ba unii chiar propavaduiesc „politica non-doctrunara”, o idee sinistra care conduce la partidul stat pana la urma, o prefigurare a comunismului „re-loaded”
Romanii nu doresc nici comunism cu mancare si loc de munca asigurat nici libertate necunoscuta. Vor doar egalitarism, adica sa aiba la fel ca vecinul, indiferent daca nu sunt la fel de muncitori, de educati, de talentati.
Comunismul a distrus sistemul valorilor autentice care puteau face diferenta intre oameni.
Valorile de astazi sunt false si controlate de o mana de patricieni care decid pentru toti.
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse.
Securistii comunisti care ne-au furat tara, ne-au indobitocit prin „reformele ” din educatie tineretul, votantul de maine, au saracit la limita de subexistenta marea masa a populatiei…si rezultatul se vede….d-ta ii numesti patricieni?! cred ca ai gresit – banda de mafioti ai crimei organizate sunt politicienii nostrii de 27 de ani!
…era vorba de patricieni, in sens peiorativ, in sensul de persoane nesupuse legilor aplicabile celor multi
Domnule profesor, ma tem ca (prea) multi nostalgici au ramas strans legati de groaznicul „Era mai bine inainte”. Vorbesc in cunostinta de cauza, am si trait timpurile acelea si le-am prins si pe acestea. Auzi oriunde, la o coada oarecare (deh, vechile reflexe mor greu…): „Ti se dadea casa, aveai loc de munca, te descurcai altfel”…Ceea ce ma ingrozeste pe mine este ca, in mare parte, acest popor se opreste mereu doar la minimul necesar pentru supravietuire. Nu are dorinta de libertate, vointa de a experimenta noul, cunoasterea. Se multumea atunci – si, din cate vad, si acum – cu un acoperis deasupra capului, cu bani de-o bere si-un mic…,Si in afara de asta, poate veni potopul! Nu conteaza ca oameni au murit pentru ca au vrut sa fie liberi, ca sa aiba DREPTUL de a spune orice, de a vorbi fara teama, de a face ceea ce vor. Evident, libertate prost inteleasa strica si se vede cu ochiul liber. Dar a opta o inchisoare doar pentru ca asigura supravietuirea, atunci cand ai de ales, asta mi se pare extrem de dureros. Mai ales ca e un fenomen de masa. Ceea ce se intampla acum in Romania imi aminteste de regretele evreilor dupa ce au fost scosi din Egipt. Regretau faptul ca, desi erau sclavi, aveau de mancare, un acoperis deasupra capului…Si toate derapajele lor, pedepsite de-altfel de Dumnezeu – Moise si generatia lui nu a ajuns sa puna piciorul pe pamantul fagaduintei – arata ca a fost mai usor ca evreii sa paraseasca Egiptul, decat sa fie scos Egiptul din ei….Ma tem ca si pentru noi e la fel.
Ma uit la evenimentele din tzara si ma crucesc. Cum poti accepta ca altii sa gandeasca pentru tine? Cum sa ti se para ca ai nostri conducatori „stiu ei ce fac”, desi vezi cu ochiul liber ca fura de rup? Si cum sa-i alegi pe aceeasi, doar pe motivul ca „altii noi ar fi flamanzi, astia sunt satui”?!?? Cum sa te lasi manipulat pur si simplu, fie de tembeliziuni, fie de „mita electorala”?!?? Nu, nu evit sa spun ca sunt roman, dar mi-e rusine de ce se intampla in Romania. Evenimentele arata ca romanii au fost mereu comozi, s-au multumit sa gandeasca altii pentru ei. La ce bun sa te mai osteneti tu, nu-i asa? Doar ai tot felul de „tatuci” care o fac pentru tine. Si ce greu e pretul platit! Ne pleaca copiii, mintile luminate. Si romanii se uita indiferenti…. Pacat, pacat de sangele varsat in ’89. Se rasucesc sarmanii in mormant…
@Genix
As spune totusi. Lumea vrea ,,bunastare” asa cum au multe alte tari din UE. Indreptatit pina la un punct, nu-i pasa prin ce reteta se obtine ea.
Elitele prefera o oferta mai sofisticata, in care ingredientele principale nu sint ceeace bagi in burta ci ,,libertate”, ,,demnitate”, ,,morala” etc. Cit se poate de onorabil, desi in mare parte elitele sint deja in posesia unei forme de bunastare materiala, ceeace le face sa o ignore in parte si sa-si doreasca ceeace le lipseste. Lumea obisnuita nu proasta, cum se sugereaza. Ar accepta o oferta de bunastare si de la altii decit de la fostii comunisti. Dar celelalte oferte sint poate prea sofisticate, pun caruta inainte cailor (unele oferte sint si condimentate din plin cu limba de lemn moderna, calcuri englezesti) si din aceste motive deruteaza. Intr-un fel, si aceasta oferta se bazeaza pe acelasi lucru ca cel al stingii: o generatie de sacrificiu. Nu m-ar deranja o generatie de sacrificiu daca ea ar duce la o societate a bunastarii, dar, daca se poate, nu vreau sa fac eu parte din ea.
Elitele…Da, este un subiect demn de discutat. Nu e prima data cand se subliniaza ca elitele din Romania au ceva bunastare materiala si de aia au timp sa cugete si la altele, pe cand oamenii obisnuiti au mereu grija zilei de maine, nu au timp sa gandesca si se uita la cei care „le dau ceva”. Ati atins un punct nevralgic. Ca elitele au ceva bunastare, ma bucura. Nu cred in rolul de „dascal” al saraciei, desi deseori avem asa exemple. Problema este de ce oamenii obisnuiti nu gandesc? Se tot bate moneda ca au mereu grija zilei de maine si tot asteapta „sa li se dea. De ce nu vad ca nu o duc bine acolo unde sunt si nu cer conditii mai bune pentru ei? De ce vor mereu „lideri” de tot felul care sa gandeasca in locul lor? Creierele lor unde sunt? Evident, nu toti pot fi filozofi, economisti de marca, IT-isti sau alte categorii „privilegiate” Dar de ce un mecanic auto, un muncitor in fabrica, sa zicem. nu reclama ca nu e bine tratat, ca legea il dezavantajeaza? De ce nu-i intreaba de sanatate pe politicienii pe care i-a votat? De ce asteapta ca altii sa faca asta, fie ei elite sau nu? Statele avansate economic au avut si ele momentele lor de criza. Si nu usoare. Germania si japonia dupa razboi, Statele Unite in crahul din 1929…Si au ajuns sus acum. Dar asta si pentru ca au tinut cont de muncitorul, de omul obisnuit. Pentru ca statele in discutie s-au ingrijit de mari proicte care au fost utile tuturor si au dat de lucru – vezi autostrazile si barajele americanilor – sau au sustinut dezvoltarea economica. Nu numai marile, ci si micile afaceri. Ultimele au scos din sarcina statului grija pentru multe familii, au fost motor economic, nu au fost mereu carotate, ca la noi, pe motiv de „sa moara si capra vecinului’. Iar prin Romania se face titlu de glorie din a acorda cat mai multe ajutoare sociale, ca sa existe masa de manevra la alegeri…
Au avut si elitele rolul lor in iesirea din crizele pomenite. Totusi, imbunatatirea conditiei omului obisnuit a tras cel mai tare la „caruta” economica. Acei „oameni obisnuiti” au luptat si ei pentru drepturile lor! Nu s-au lasat doar pe seama „elitelor”. Si mai ales nu s-au lasat in baza politicienilor. A fost si la ei rau pana sa fie bine. De ce nu invatam nimic din asta?
In fine, subiectul este amplu si nu mi-am propus sa-l tratez in totalitate. Totusi, cred ca sunt destule motive de reflectie, pentru cine vrea…
Peste putine ore se implinesc 100 de ani …
Era miercuri (nu marti!) .. dupa amiaza sau sa zic asa spre inserat …. o atmosfera placuta si proaspata doamna Gobjila (nascuta nascuta baroana Angelfedt , fica baronului Angelfedt) , la brat cu sotul ei se plimba pe cheiul Ermitajului in fata palatului Ermitaj. Vreme placvuta si calma numa buna ptr o plimbare in pesiajul romantic al Sankt Petersburgului ….
Zic se se plimba pe cheiul Ermitajului cu proaspatul ei sot cand o coloana de „moreaci” (marinari militari) cu brasarde rosii face frumos la stanga si intra in Ermitaj – ce mare lucru – inca o delegatie de bolsevici acolo…
A doua zi a auzit ca bolsevicii au arestat guvernu provizoriu. Reactia a fost: las c’o sa vada ei! Pana la urma toti au vazut pe Ciort (dracu)
Dar ati retinut? Bolsevicii de au arestat guvernul Kerensku au intrat in orfdine nu tu aurora tragand asupra plataului, asaltul palatului samd.
Stiti ceva curios? Cand vizitai Ermitajul … erai trecut si prin intrarea de pe cheiul Nevei „uitati pe aici au intrat bolsevicii care au arestat guvernu provizoriu” … fara a se sublinia ca ar fi fost altceva decat o banala intrare ..eu unu m-am cam scarpinat dupa ceafa .. si la scurt timp dupa asta mi-a povestit domana Gobjila cum a inceput „Marea Revolutie din Octombrie”
E .. dar nu e singura cestie cam obscura in legatura cu Marea Revolutie din Octombrie …
Azi se stie si mia ales se admite ca Lenin a fost adus in Rusia de autoritaile germane. Nu prea se zice ca a fost finanmtat de bancile germane . Ca pe frontu din Moldova germanii faceau propaganda bolsevica (ca sa provoace defectiunea trupelor ruse,,,) insa ssst! Asta nu se poate spune!
Nu se poate spune ca la Helsinki (inca oras rusesc) Lenin a fots preluat de ofiteri britanici care l-au avut un paza si aparare pana l-au depus la Blatiskaii Vagzal unde iute s-a urcat pe un Austin blindat si asa a inceput cunoscuta serie de poze „lenin fara sapca” . Hmm ofiteri englezi da?! A da.. Englezii au refuzat sa preia familia imperiala .. ca cica tarul avea presa proasta in tara varului sau Ghita no 5 … Nu colportati mai departe – sunt doar zvonuri rautacioasze auzit de la albi …
Asa cum incurcate au fots si caile domnului tovaras revolutioner Trotzki Lev Davdovicvi Bronstein.. Care niciodata nu a dus lipsa de bani! Uneori avea chiar ujn exces de bani ….milioane de $!
Bun si oportun articol. desi tonul este mult prea blind pentru ceea ce a adus si facut comunismul de tip marxist – leninist intregii omeniri, CRIME DELA INCEPUT SI PINA LA SFIRSIT ( Leszek Kolakowski ) .
As comenta o singura asertiune din articol : ” Progresiştii contemporani au în comun cu bolşevicii lui Lenin predilecţia utopică, pasiunea nestăvilită de a salva, de a mântui, de a corecta, de a modela. Imperfectă, natura umană este materialul din care se toarnă o alta, epurată de unghiuri inestetice. ”
Nu este asa. ” Progresistii „, stingistii, anarhistii, ” marxistii culturali ” ai prezentului , nu au nici o pasiune nestavilita de a salva si de a mintui omenirea, toti sint niste jalnici dar cumpliti mercenari, niste potentiali sau realizati deja criminali, nu cred nici un cuvint din ceeace spun , sint departe si de pasiunea mistuitoare a ” demonilor” dostoievskieni fiindca nu cred nici macar in finalitatea crimelor lor .
Niste sobolani agresivi , purtatori de ciuma , indiferent ce hram sau denumire poarta !
Până nu demult, ziua de 7 noiembrie era pentru mine un prilej de glume „nostalgice” – ne felicitam între noi, ăștia de-un leat, cu ocazia MRSO-ului, ne uram de bine întru propășirea SSMD-ului și alte glumițe de-astea. Plus că ne amninteam cu veselie ce tineri eram pe vremea aia (singurul motiv pentru care îmi era mai bine pe vremea lui Ceaușescu).
Acum, de când stânga mondială a început în forță recuperarea „nobilelor idealuri” ale marxism-leninismului, nu prea-mi vine să mai râd pe tema asta, pentru că nu mai e de glumă. Uite (și) de-asta îi detest eu pe marxiștii vechi și noi: vor să-mi ia până și dreptul la râs !
Dacă ai fi un țăran rus sau român ce trăieste la 1917, înfometat, desculț, bătut, umilit, torturat de nobilul care stăpânea ABSOLUT TOTUL, cu doi bebelusi morți deja (statistic) și tu ai fi văzut comunismul drept MESIA pe pământ. Comuniștii au preluat puterea pentru că au fost susținuți de marea masă a țăranilor.
Ura de clasă nu au inventat-o comuniști, ei doar au preluat-o din societate și au exploatat-o pentru preluarea puterii.
Că pe urmă au urmat o serie de crime, care de această dată nu mai erau făcute de regi, regine, nobili, etc. ci de comuniști e cu totul altă poveste. Dar să-i prezinți pe politicienii și pe monarhii de la 1900-1917 drept niște imaculații e o aberație cretină.