La începutul anului 2018

Un sondaj sociologic dintre cele mai credibile- a fost efectuat de IMAS, institutul condus de dl. Alin Teodorescu- ne spune că mai bine de jumătate dintre români cred că în 2018 o vor duce mai prost decât în anul ce s-a încheiat ieri. Un sondaj IRES dat publicității la sfârșitul anului ne spune că numai 17% dintre români cred că țara merge într-o direcție bună.
Nu, în acest pesimism al respondenților nu și-au băgat coadă nici specificul mioritic, nici banii lui Soros, nici Opoziția care vrea să demonstreze cu orice preț și fără argumente că PSD-ul nu știe sau nu poate să guverneze.
El reflectă conștiința din ce în ce mai clară a unei tot mai consistente părți a cetățenilor României că țara este prost gestionată de o guvernare ajunsă la capătul puterilor. Și al minciunilor credibile. O guvernare care gâfâie, care nu știe ce să mai inventeze spre a-și justifica neputința.
Astăzi se văd cu ochiul liber, nu mai pot fi cosmetizate neîndeplinirea crasă a atât de invocatului, a sacrosanctului program de guvernare, imposibilitatea împlinirii promisiunilor. Sigur, în anul 2017 s-au mărit o parte dintre salariile bugetarilor, numai că încă din ianuarie, în legile și ordonanțele ce pregăteau formele legale vizând punerea în aplicare a măririlor făgăduite cu atâta generozitate- “românii trebuie să trăiască mai bine- edicta falnic Dragnea-Trei Dosare- a intervenit sintagma ce spunea că este vorba despre creșteri “în medie” cu x procente.
Așa s-a făcut că în unele cazuri lucrurile au stat ca în bancurile de la Radio Erevan. Nu s-a dat, s-a luat, luatul devenind încă și mai evident în luna iulie când a intrat în vigoare mult trâmbițata Lege a salarizării unitare. Un fâs în toată regula. De creșteri adevărate au avut parte numai parlamentarii că doar cine împarte parte-și face și- nu-i așa?- onoarea legislatorilor trebuie apărată cu 5000 de euro pe lună, celorlaltor categorii de bugetari cerându-li-se să mai aștepte până în ianuarie viitor. Despre sectorul privat, cel care ar trebui să reprezinte baza creșterii economice, vai de mama lui.
Din câte se pare revoluția fiscală ticluită pe genunchi de plângăciosul ministru Mișa îl va împovăra încă și mai tare, iar în priivința bugetarilor aceștia se vor alege doar cu o nouă minciună. Marca Lia Olguța Vasilescu. Totul în vreme ce prețurile au luat-o razna, începând cu prețul tuturor prețurilor. Raportul de schimb euro-leu.
Deficitul ce se înregistrează în optimismul românilor în privința a ceea ce le va rezerva anul 2018 nu are însă numai cauze economice. Nu, românii nu își vând conștiința pentru câțiva arginți în plus, așa cum o fac aleșii lor. Cum nu mai are de unde să ofere bani contra democrație, guvernarea PSD-ALDE a devenit tot mai autoritară. Mai anti-europeană.
Cu puține zile înainte de încheierea lui 2017 l-am auzit pe președintele Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, elogiind evoluțiile anti-democratice din Polonia. Devine tot mai limpede faptul că mulți dintre actualii decidenți- din Parlament șți din guvern- sunt din cale afară de deranjați de observațiile din ce în ce mai critice care vin dispre Washington, dinsore Bruxelles, dinspre ambasadele europene. A se vedea circul ieftin oferit de parlamentarul Pleșoianu ori răbufnirile tot mai nervoase ale neo-bolșevicilor Șerban Nicolae sau Eugen Nicolicea. Același inenarabil domn Tăriceanu nu a pierdut ocazia de a se mai face o dată de râsul lumii și într-un interviu acordat Mediafax a scos pe gură absurditatea că ar fi vorba despre o proastă informare, că criticile în cascadă ar fi neîntemeiate, că de vină ar fi facebook-ul.
De altminteri, semnele acestui autoritarism puteau fi detectate încă de la finele lui 2015, atunci când președintele PSD, dl. Liviu Dragnea, a emis opinii nu tocmai încurajatoare referitoare la felul în care ar putea reacționa partidul pe care îl conduce și coaliția PSD-ALDE după ce președintele Klaus Iohannis a refuzat acceptarea desemnării d-nei Sevil Shhaideh drept candidat pentru postul de prim-ministru. Au urmat Ordonanța 13 și mai apoi ceea ce s-a petrecut în Parlament în trecutul trist decembrie.
În comentariul scris la începutul anului 2017 îmi îndemnam cititorii să urmeze exemplul americanilor. Care, cu ocazia Zilei Recunoștinței, încearcă să își mai însenineze perspectiva, amintindu-și ce a fost bun în viața lor în ultimele 365 de zile.
Nu știu cât de potrivit ar mai putea să pară un astfel de îndemn la începutul lui 2018. Să sperăm, totuși, că 2018 va fi mai bun decât 2017. Nici nu ar fi foarte greu, de altfel.