sâmbătă, mai 15, 2021

La investire – preşedintele Iohannis şi înţelesurile zilei de 16 noiembrie 2014

Ziua de astăzi ar fi trebuit sa fie apoteoza carierei unuia dintre cei mai ambiţioşi şi mai toxici politicieni ai deceniilor din urmă- totul părea să indice că ofensiva lui Victor Ponta urma să se sfârşească cu un triumf electoral. Şi totuşi, în pofida barajului mediatic şi a mitei instituţionalizate, Victor Ponta nu a învins. În locul său,un alt preşedinte va fi investit, Klaus Iohannis, un preşedinte care îşi datorează victoria unei zile pe care nu avem dreptul să o uităm, ziua de 16 noiembrie 2014.

Şi poate de aceea ocazia depunerii jurământului este prilejul natural şi legitim de a evoca înţelesurile acelei zile, evocând celui care va fi Preşedinte temeliile etice şi politice ale mandatului său. Căci votul din 16 noiembrie 2014 nu a fost unul negativ, iraţional şi mesianic, ci expresia, lucidă, a refuzului unui viitor şi a unei societăţi. Iar acest refuz se întemeia pe opţiunea, lucidă şi clară, în favoarea unor valori pe care românii nu mai sunt dispuşi să le negocieze. Refuzul este expresia însăşi a unei alegeri. Iar această alegere nu poate fi ignorată de Klaus Iohannis- prezenţa sa la Cotroceni este expresia acestei voinţe populare.

Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva PSD şi a acelui partid- stat care a încercat să reducă România la statutul de teritoriu arondat feudal satrapilor săi locali. Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva valului de obscenitate publică care a fost pilotat de Victor Ponta şi de acoliţii săi. Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva mincinoasei mândrii de a fi român, care nu era altceva decât o variantă revizuită a unui naţionalism autarhic ceauşist. Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva samavolniciei unei puteri care a crezut că poate dispune de libertatea unei naţiuni. Votul din 16 noiembrie a reafirmat unitatea unei comunităţi, care nu poate fi separată şi divizată. Votul din 16 noiembrie a întărit ataşamentul colectiv faţă de Occident, în contra cântecului de sirenă ruso-chinez. Votul din 16 noiembrie a însemnat validarea încrederii în egalitatea legii şi în capacitatea statului de drept de a fi pavază pe care nu mai putem abandona.

Ziua de 16 noiembrie trasează agenda politică pe care Preşedintele Iohannis este obligat să o urmeze. De la demnitatea individuală până la demnitatea unei naţiuni, trecând prin opţiunea euro- atlantică şi consolidarea statului de drept. Ca niciodată în istoria noastră modernă, un sentiment al civismului este decelabil în spaţiul public. Mandatul creionat de naţiune este precis şi imperativ.Soluţionarea chestiunii votului Diasporei este unul dintre punctele care impune urgenţă. Egalitatea în faţa legii nu se poate întemeia pe excludere şi pe umilire deliberată.

În numele acestui mandat pe care îl transmite ziua de 16 noiembrie 2014, avem datoria de a ne asuma starea de luciditate democratică. Valorile în care credem nu sunt tranzacţionabile. Viitorul nu mai poate fi închipuit sub semnul trecutului şi al compromisurilor imunde. Transparenţa guvernării este standardul care nu mai poate fi abolit. Corupţia aleşilor şi a oligarhilor este inamicul implacabil al României în care am ales să credem. Ziua de 16 noiembrie este un punct de cotitură. Datoria noastră este de a nu abdica şi de a nu renunţa- de a rămâne, până la capăt, fideli principiilor care ne îndrumă, iar nu oamenilor trecători.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Egalitatea inseamna ca fiecare cetatean trebuie sa poata vota. Dar mai inseamna si ca fiecare trebuie sa voteze o singura data la fiecare alegeri. Asadar, pe langa accesul la vot al Diasporei mai trebuie rezolvata si problema votului multiplu (listele suplimentare).

  2. Da,cel mai important lucru ar fi demararea legii pentru votul diasporei.Eu am deja mari rezerve ca viitorul presedinte va ajuta la accelerarea acesteia iar alegerea postului A3 ca primul loc de exprimare a „sustinutei„ A. Gorghiu ca sefa pnl este edificatoare..Daca si retractarea partiala a lui Mihalache de pe lista consilierilor se dovedeste doar o tragere de timp si o pacaleala incepe conturarea unei dezamagiri rapide .Minunea a tinut putin,mult prea putin!

  3. In primul rand trebuie o noua lege a partidelor care sa permita aparitia de noi oameni si idei pe scena si sa duce la regenerarea clasei politice.
    Ce traim acum e o pseudo-democratie, sau una ‘dirijata’ in care care clasa politica si-a asigurat monopolul si prepetuarea prin inlaturarea alternativelor si concurentei…simpla inlocuire cu oameni mai tineri, ca Victor Ponta sau Alina Gorghiu, nu inseamna decat cosmetizare.

  4. Iohannis nu uita ca au stat oameni in frig si ploaie 10-12 ore ca sa te voteze, credeam ca esti mai serios si mai inteligent , dar dupa cum ai anceput mandatul , cu deseuri ca mihalache si gorghiu – doua creaturi anteniste ajunsi oameni de isprava cu diplome de la fabrica de diplome , nu te vad bine. Maine-poimaine te vad facand coada sa intri la Gadea in emisiune, la Haznaua 3, post care te-a batjocorit în fel și chip. PNL-istii fac coadă să vină sa-l înjure pe Băsescu care a plecat deja. Începe să se contureze jocul ordinar cu pesedeii inceput inca din 2012. Dacă este așa vei intra în istorie cu cea mai mare CACIALMA TRASĂ ROMANILOR. Pentru cine am indurat noi ploaia,frigul si gazele lacromogene in capitalele europene ???

  5. Din pacate din ce am vazut sau auzit Iohannis nu a fost investit ca presedinte, ci mai mult a fost uns rege intr-o tara care inca are mentalitate de iobagie.

    Si explicatia, pe scurt: cateva milioane de romani platesc taxe pentru ca un „presedinte” sa fie investit cu ceremonii costititoare, cu garda de onoare, cu palat prezidential, cu discursuri in Parlament si … cu „crestinarea” evenimentului de catre un popa.

    Presedintele Romaniei nu este un functionar in slujba cetateanului, el este ales sa fie un inalt demnitar, el este o „institutie prezidentiala” cu buget de zeci de milioane de euro anual, cu garzi si consilieri. Nici o similaritate cu curtea regala.

    Presedintele Romaniei nu este salarizat cat sa traiasca din salariu. Salariul este doar simbolic, sunt zeci de mii de oameni care castiga mai mult decat presedintele, unii pe merite (conducand companii mai profitabile :) ), altii chiar ca angajati ai statului. Pentru ca presedintele nu are nevoie de salariu, daca vine la serviciu nu ia metroul, ci masina de serviciu cu escorta, la masa nu iese la restaurantul de vis-a-vis, in concediu foloseste vilele de protocol. Nici o similaritate cu casa regala.

    Presedintele Romaniei parca era luteran. Nici Carol I nu era ortodox, caci ortodoxismul prin Germania e ceva mai rar, dar ceremoniile de investire si inscaunare au fost „crestinate” de biserica ortodoxa, pentru ca ei domnesc doar pentru ortodocsi. Nu exista nici o similaritate intre cei doi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Capcana dilemelor tranziției sau cum să faci omleta fără să spargi oul

"Faceți calculele și apoi trageți linie pentru a ajunge la propriile voastre concluzii, aceasta este rugămintea mea. Pentru că dacă decideți...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro