joi, aprilie 18, 2024

La investire – preşedintele Iohannis şi înţelesurile zilei de 16 noiembrie 2014

Ziua de astăzi ar fi trebuit sa fie apoteoza carierei unuia dintre cei mai ambiţioşi şi mai toxici politicieni ai deceniilor din urmă- totul părea să indice că ofensiva lui Victor Ponta urma să se sfârşească cu un triumf electoral. Şi totuşi, în pofida barajului mediatic şi a mitei instituţionalizate, Victor Ponta nu a învins. În locul său,un alt preşedinte va fi investit, Klaus Iohannis, un preşedinte care îşi datorează victoria unei zile pe care nu avem dreptul să o uităm, ziua de 16 noiembrie 2014.

Şi poate de aceea ocazia depunerii jurământului este prilejul natural şi legitim de a evoca înţelesurile acelei zile, evocând celui care va fi Preşedinte temeliile etice şi politice ale mandatului său. Căci votul din 16 noiembrie 2014 nu a fost unul negativ, iraţional şi mesianic, ci expresia, lucidă, a refuzului unui viitor şi a unei societăţi. Iar acest refuz se întemeia pe opţiunea, lucidă şi clară, în favoarea unor valori pe care românii nu mai sunt dispuşi să le negocieze. Refuzul este expresia însăşi a unei alegeri. Iar această alegere nu poate fi ignorată de Klaus Iohannis- prezenţa sa la Cotroceni este expresia acestei voinţe populare.

Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva PSD şi a acelui partid- stat care a încercat să reducă România la statutul de teritoriu arondat feudal satrapilor săi locali. Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva valului de obscenitate publică care a fost pilotat de Victor Ponta şi de acoliţii săi. Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva mincinoasei mândrii de a fi român, care nu era altceva decât o variantă revizuită a unui naţionalism autarhic ceauşist. Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva samavolniciei unei puteri care a crezut că poate dispune de libertatea unei naţiuni. Votul din 16 noiembrie a reafirmat unitatea unei comunităţi, care nu poate fi separată şi divizată. Votul din 16 noiembrie a întărit ataşamentul colectiv faţă de Occident, în contra cântecului de sirenă ruso-chinez. Votul din 16 noiembrie a însemnat validarea încrederii în egalitatea legii şi în capacitatea statului de drept de a fi pavază pe care nu mai putem abandona.

Ziua de 16 noiembrie trasează agenda politică pe care Preşedintele Iohannis este obligat să o urmeze. De la demnitatea individuală până la demnitatea unei naţiuni, trecând prin opţiunea euro- atlantică şi consolidarea statului de drept. Ca niciodată în istoria noastră modernă, un sentiment al civismului este decelabil în spaţiul public. Mandatul creionat de naţiune este precis şi imperativ.Soluţionarea chestiunii votului Diasporei este unul dintre punctele care impune urgenţă. Egalitatea în faţa legii nu se poate întemeia pe excludere şi pe umilire deliberată.

În numele acestui mandat pe care îl transmite ziua de 16 noiembrie 2014, avem datoria de a ne asuma starea de luciditate democratică. Valorile în care credem nu sunt tranzacţionabile. Viitorul nu mai poate fi închipuit sub semnul trecutului şi al compromisurilor imunde. Transparenţa guvernării este standardul care nu mai poate fi abolit. Corupţia aleşilor şi a oligarhilor este inamicul implacabil al României în care am ales să credem. Ziua de 16 noiembrie este un punct de cotitură. Datoria noastră este de a nu abdica şi de a nu renunţa- de a rămâne, până la capăt, fideli principiilor care ne îndrumă, iar nu oamenilor trecători.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Egalitatea inseamna ca fiecare cetatean trebuie sa poata vota. Dar mai inseamna si ca fiecare trebuie sa voteze o singura data la fiecare alegeri. Asadar, pe langa accesul la vot al Diasporei mai trebuie rezolvata si problema votului multiplu (listele suplimentare).

  2. Da,cel mai important lucru ar fi demararea legii pentru votul diasporei.Eu am deja mari rezerve ca viitorul presedinte va ajuta la accelerarea acesteia iar alegerea postului A3 ca primul loc de exprimare a „sustinutei„ A. Gorghiu ca sefa pnl este edificatoare..Daca si retractarea partiala a lui Mihalache de pe lista consilierilor se dovedeste doar o tragere de timp si o pacaleala incepe conturarea unei dezamagiri rapide .Minunea a tinut putin,mult prea putin!

  3. In primul rand trebuie o noua lege a partidelor care sa permita aparitia de noi oameni si idei pe scena si sa duce la regenerarea clasei politice.
    Ce traim acum e o pseudo-democratie, sau una ‘dirijata’ in care care clasa politica si-a asigurat monopolul si prepetuarea prin inlaturarea alternativelor si concurentei…simpla inlocuire cu oameni mai tineri, ca Victor Ponta sau Alina Gorghiu, nu inseamna decat cosmetizare.

  4. Iohannis nu uita ca au stat oameni in frig si ploaie 10-12 ore ca sa te voteze, credeam ca esti mai serios si mai inteligent , dar dupa cum ai anceput mandatul , cu deseuri ca mihalache si gorghiu – doua creaturi anteniste ajunsi oameni de isprava cu diplome de la fabrica de diplome , nu te vad bine. Maine-poimaine te vad facand coada sa intri la Gadea in emisiune, la Haznaua 3, post care te-a batjocorit în fel și chip. PNL-istii fac coadă să vină sa-l înjure pe Băsescu care a plecat deja. Începe să se contureze jocul ordinar cu pesedeii inceput inca din 2012. Dacă este așa vei intra în istorie cu cea mai mare CACIALMA TRASĂ ROMANILOR. Pentru cine am indurat noi ploaia,frigul si gazele lacromogene in capitalele europene ???

  5. Din pacate din ce am vazut sau auzit Iohannis nu a fost investit ca presedinte, ci mai mult a fost uns rege intr-o tara care inca are mentalitate de iobagie.

    Si explicatia, pe scurt: cateva milioane de romani platesc taxe pentru ca un „presedinte” sa fie investit cu ceremonii costititoare, cu garda de onoare, cu palat prezidential, cu discursuri in Parlament si … cu „crestinarea” evenimentului de catre un popa.

    Presedintele Romaniei nu este un functionar in slujba cetateanului, el este ales sa fie un inalt demnitar, el este o „institutie prezidentiala” cu buget de zeci de milioane de euro anual, cu garzi si consilieri. Nici o similaritate cu curtea regala.

    Presedintele Romaniei nu este salarizat cat sa traiasca din salariu. Salariul este doar simbolic, sunt zeci de mii de oameni care castiga mai mult decat presedintele, unii pe merite (conducand companii mai profitabile :) ), altii chiar ca angajati ai statului. Pentru ca presedintele nu are nevoie de salariu, daca vine la serviciu nu ia metroul, ci masina de serviciu cu escorta, la masa nu iese la restaurantul de vis-a-vis, in concediu foloseste vilele de protocol. Nici o similaritate cu casa regala.

    Presedintele Romaniei parca era luteran. Nici Carol I nu era ortodox, caci ortodoxismul prin Germania e ceva mai rar, dar ceremoniile de investire si inscaunare au fost „crestinate” de biserica ortodoxa, pentru ca ei domnesc doar pentru ortodocsi. Nu exista nici o similaritate intre cei doi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro