vineri, martie 29, 2024

La masă, sau între scaune?

Vă propun să reflectăm împreună la o întrebare importantă: cât mai este de unită Uniunea Europeană din 2018? Orice om informat îi cunoaște, în linii mari, povestea, de la postbelica Uniune a oțelului și cărbunelui (primul rod al reconcilierii franco-germane) până la Tratatul de la Lisabona. Între aceste două borne simbolice, s-a produs adevăratul punct de inflexiune: reunificarea Germaniei, permisă și dublată de colapsul URSS. Reinstalarea capitalei germane la Berlin (ca urmare a dărâmării trist-celebrului zid separator) a declanșat dinamica Vestului spre fostul Est sovietic, prefațată prudent și strategic prin extinderea NATO (care a înlocuit Pactul de la Varșovia). Procesul acesta de omogenizare – într-o formulă geopolitică bazată pe conceptul huntingtonian al ”sfârșitului istoriei” – a durat două decenii și a permis apariția unui conglomerat cu 28 de națiuni asociate în jurul unui set de valori împărtășite: democrație, stat de drept, piață liberă. Concluzia ideală și fericită a unei istorii tragice! O Europă unită, puternică, solidară, ca rezultat al globalizării stării de fapt numite pax americana. Cinci sute de milioane de cetățeni ca beneficiari direcți ai unei organizații economice, politice și militare menite să proiecteze pe toată planeta umanismul democratic și cultura libertății (de la cea intelectuală, până la aceea a liberului schimb). Două șocuri (de nimeni anticipate cu adevărat) au tulburat serenitatea acestui scenariu: atentatele de la 11 Septembrie 2001 și criza financiară din 2007/2008. Consecințele lor nu s-au manifestat imediat, ci prin acumulare de tensiune tectonică. Printre ele putem aminti eșecul Primăverii Arabe (și slăbirea aferentă a flancului sudic al UE), criza Eurozonei și Brexit. Iată fundalul pe care se profilează actualmente fragmentarea corpului politic din care face parte (de numai un deceniu) și țara noastră. În ce constă fragmentarea? Pe de o parte, în apariția unor partide eurosceptice și a sindromului cetății asediate: cele două au slăbit atât autoritatea Comisiei Europene, cât și centrul politic (format din familia PPE, ALDE și Socialiști). Pe de altă parte, în reapariția unor grupuri de vechi reflex patrimonial, căzute sub tentația autonomiei centrifugale. După Brexit, Franța și Germania sunt atrase de resetarea proiectului european (și poate de rescrierea Tratatelor) pe conturul vechii Europe carolingiene, atrenând în ariergardă mai slab performantele economii ale Europei meridionale (ibericii, italienii, grecii). În fostul Est comunist, zona vechii Mitteleuropa pedalează pe un soi de solidaritate cripto-habsburgică (grupul de la Vișegrad plus Austria). Revizionismul rusesc post-Crimeea și devitalizarea Parteneriatualui Estic alimentează, direct sau difuz, această nouă partiție Est-Vest. O altă trăsătură a dinamicii actuale privește slăbirea alianței euro-atlantice, prin cumularea mai multor factori: mutarea declarată a interesului strategic american în aria Pacificului (sub administrația Obama), Brexit și neo-protecționismul SUA sub administrația Trump (care, pe deasupra, se află în disonanță ideologică evidentă cu establishment-ul european).

Președintele Emmanuel Macron – stea în ascensiune a politicii europene – a ținut la Davos, de curând, un discurs care nu i-ar fi displăcut lui Donald Trump. Noul locatar de la palatul Elysée a făcut un anuț în engleză : France is back ! Și a repetat că UE trebuie ”resetată” în jurul unui nucleu dur, în cadrul unui multi-speed approach. Putem presupune că, în următoarea periodă, Parisul și Berlinul vor conveni asupra acestui concept și a unei foi de parcurs. Cred că primele două capitale ale Uniunii (cu o Londră în retragere) vor întări zona Euro, vor avansa în materie de apărare comună, vor presa pentru o politică fiscală mutualizată, pentru o relație ”pragmatică” și ”realistă” cu Moscova și pentru întărirea parteneriatelor comerciale cu China și India, fără a duce tensiunile (cum spuneam, ideologice) cu SUA într-o zonă de risc. De partea lor, americanii vor compensa costurile Brexit și vor dezvolta relații bilaterale consistente cu Varșovia, Budapesta și Praga. Căci, trebuie s-o spunem clar : ”euroscepticismul” grupului de la Vișegrad nu anunță retragerea acestor state din UE, ci doar noua lor bază de negociere, după ce și-au refăcut și consolidat economiile prea dependente (până acum) de investiții germane. Numeroase prognoze pe termen mediu indică perspectivele bune ale Poloniei, liderul grupului estic : această țară va deveni o putere regională semnificativă, până în 2050.

Personal, nu am motive pentru a anticipa o criză majoră a UE și îmi sprijin relativul optimism atât de rezultatul echilibrat al recentelor alegeri din Olanda, Franța și Germania, cât și pe datele economico-financiare mai curând pozitive, care atestă redresarea continentului după șocul din 2007/2008. Ne putem însă aștepta la o dinamică inedită, în care relația dintre statele-membre și instituțiile comunitare va fi deopotrivă negociată la nivel bilateral și în ”grupul patrimonial” de apartenență, conform celor schițate anterior. Până acum, balticii (prin tracțiunea grupului scandinav) și Vișegrad erau anexate simbolic spațiului germanic, așa cum Franța poza în lider informal al flancului mediteranean. Ne putem aștepta la o redistribuire a acestor roluri în funcție de ecuația carolingiană (Franța-Germania-Benelux) pe care dl Macron și d-na Merkel ne-au prezentat-o deocamdată în fază de concepție. Ei bine, unde se situează România în noua dinamică ? Consensul de la Snagov e pură arheologie. Mantra ”și cu UE și cu SUA” și-a pierdut centrul de gravitație. Avem un deceniu de integrare, dar nu suntem în Eurozonă și nici în spațiul Schengen, rămânând în schimb sub MCV, care – dincolo de virtuțile sale originare – degajă un parfum de pre-aderare. În ultimii doi ani, ne-am legănat în iluzia că presupusa ”derivă iliberală” a Grupului de la Vișegrad va face din noi, printr-un contrast avantajos, ”elevul bun” al ”noii Europe”: nu avem noi merite pregnante și cuantificabile, însă nu avem nici ”bilele negre” ale vecinilor din fostul lagăr socialist, așa că merităm de la sine un bonus. Or, așa cum sugeram, noua asertivitate a G4 nu e un semn de slăbiciune și inconștiență, ci unul de forță menită să transforme statutul lor de ”noi veniți” într-unul de actor continental inconturnabil. Riscul la care ne expunem e acela de a crede că, deși (sau pentru că) nu facem parte din G4, vom face automat parte din ecuația carolingiană, adică din nucleul occidental al proiectului european. Impresia mea e că am putea ”cădea între scaune”, rămânând (alături de Bulgaria și ”tamponați” de spațiul ex-iugoslav, dar și în vecinătatea unei Turcii cu potențial de instabilitate crescut) într-o zonă irelevantă, definită prin apartenență formală, dar cumva paralelă cu noua dinamică decizională a continentului. Pentru moment, reașezarea raporturilor de forță din UE ne surprinde în ipostaze contemplative, dominate de wishful thinking. Iată de ce socotesc că avem o singură urgență: aceea de pune la bătaie toate atuurile (deloc formidabile, dar nici neglijabile) de care dispunem, pentru a atinge două obiective inexplicabil abandonate: participarea la Eurozonă și Schengen. Atâta vreme cât aceste ancore suplimenare de occidentalizare a României nu mai fac nici măcar obiectul unui consens bipartizan intern, ideea noastră că vom fi ”premiați” pentru virtuoasa noastră expectativă e o periculoasă eroare de calcul. Semestrul 2019 când vom exercita, în premieră, președinția Consiliului European constituie ocazia optimă de a renunța la auto-încântarea inerțială și a reintra în joc, fără să uităm că el nu mai e nici strict bilateral, nici generic-multilateral, așa cum m-am străduit să explic.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. 1.Legarea Schengen de MCV e doar un pretext de a nu permite intrarea României în acest spațiu. Deci putem să alergăm după fantome în continuare.
    2. Pedepsirea României și Poloniei se face din cauza relațiilor tot mai strânse pe care le avem cu SUA, justiția fiind doar pretextul.
    3. Se vede cu ochiul liber că războiul economic EU-SUA a intrat într-o spirală a agresivității, fiecare parte încercând să găsească slăbiciunile celeilalte.
    4. Ieșirea UK din UE a fost doar primul pas dintr-un drum care are ca scop fragmentarea UE. Tov. Merkel și Micul Napoleon de la Paris sunt prea mici pentur un joc mult prea dificil pentru ei

    • Vasile, Vasile… Pot fi adevarate unele din sustinerile dumitale, ceva-ceva din fiecare.
      Intrbarea e? Incotro? Caci sansele de a cadea intre scaune sunt mari si cresc zi de zi!

      • Ce trebuie să facem când marii elefanți sunt agitați?!
        1. Să ne facem că plouă și să profităm cât putem de fondurile Europene
        2. Să întărim justiția pentru NOI, nu pentru UE sau pt că zice UE.
        3. Să profităm mai mult de colaborarea cu americanii pentru a dezvolta în continuare armata
        4. Să privim către statele ce vor să investească și au bani – China, Norvegia, Saudiții, fonduri de investiții. Putem face autostrăzi cu chinezii, de la cap la cap, și putem folosi acest lucru si in negocierile cu firmele europene.
        5. Să ne construim infrastructură locală, de mică anvergură, ieftină, dar cu impact regional.
        6. Să profităm mai bine de piața liberă și să nu mai dăm curs așa ușor intereselor europene atunci când contrastează cu ale noastre.
        7. Să nu mai avem așteptări nerealiste – Schengen, Euro – altfel ajungem un fel de Turcia care de 300 de ani așteaptă iintegrare – deși se știe că Turcia nu va fi primită în UE în următorii 50 de ani.

    • 1) Spun nu. Cauza e limpede: statul de drept neconsolidat, „hoția ca politică de stat“, corupție la nivel înalt, în guvern, parlament, în instituțiile publice.

      2) Spun nu. Relatiile bune cu SUA nu au nici o consecință negativă (RFG are relații NATO/SUA de la început 1956 la același nivel cu cele în UE/Franta). Atacurile regimurilor de la Varșovia, Budapesta, București asupra statului de drept sunt o violare flagrantă a tratatelor de aderare 2004/2007 la UE. UE se bazează pe un drept comunitar (Wertegemeinschaft). Tratatele cu UE obligă la întroducerea dreptului Uniunii în legislația națională ( în 2 ani, legile se fac la București, nu sunt „impuse „ de UE).

      3) Spun nu. Nu e nimic nou în democrație. Conflictele de interese sunt starea normală, apar și sunt discutate în sfera publică. Guvernul Bush a impus vamă pe produse UE, după 20 de luni le-a anulat.

      4) Spun nu. Toate decizile UE se iau în consiliul guvernelor în mod greoi „unanimitate de voturi“. Deciziile nu vin de la Comisia UE, de la Presedinția simbolică UE, de la reprezentanta pentru relații exterioare F. Mogherini sau din Parlamentul UE. UE nu are număr de telefon cum a cerut Henry Kissinger /SUA.

      5) Scindarea UE s-a decis la Bratislava 2016 din partea esticilor de la Vișegrad (foștii tovarăși din Pactul sovietic de la Varsovia) prin refuzarea bazelor tratatelor pe care le-au semnat de bună voie 2004 și la Paris unde socialistul F. Hollande a răspuns 2016 cu „UE cu două viteze“. Aici suntem azi. E. Macron în tandem cu A. Markel (el conduce- dirigează, ea pedalează, contribuie la budget) nu pot schimba unilateral tratatul de la Lisabona. Pot ignora (E. Macron nu a vizitat…) ce se întîmplă în est creînd o nouă structură pentru ZE zona Euro mai puternic integrată. România are un BIP de 180 miliarde Euro pe an, ZE are 10.000 miliarde Euro BIP pe an.
      Intrebări?

      • @Kurt Fiecare acțiune are un motiv declarat, de cele mai multe ori fals și un pretext.
        Timpul va trece și ne va arăta adevăratele intenții care se vor concretiza în acțiuni.
        Am călătorit destul în Europa și am ajuns să-i cunosc și să-i văd cum gândesc când vine vorba de români – nu vrei să știi cu cine ai de a face…

        Următoarea etapă a meciului UE-SUA? Pe 25 mai intră în vigoare legea europeană GDPR. O să vezi „discuți” și măsuri cu Google, Facebook, Apple și alții.

    • „Pedepsirea României și Poloniei se face din cauza relațiilor tot mai strânse pe care le avem cu SUA, justiția fiind doar pretextul.”

      Păi, Excelența Sa Ambasadorul Statelor Unite la București, dl. Hans Klemm, a transmis în repetate rânduri mesaje de avertisment din partea Departamentului de Stat al Statelor Unite prin care a arătat că slăbirea legislației anticorupție expune România amenințărilor Rusiei. De fiecare dată politicienii români „i-au dat cu flit” reprezentantului partenerului strategic al României, SUA, cu care „avem relații tot mai strânse”, după cum ziceți, și au sugerat că nimeni nu are dreptul să se amestece în politica internă a mândrei noastre patrii. Asta pentru că suntem independenți și suverani! Și conform acestui principiu, kleptocrații noștri pot fura cât au chef, ori silui Justiția după placul lor, precum suveranul „independentist” Jean Bedel-Bokassa.

    • motivele pedepsirii Romaniei si Poloniei sunt opuse.. Polonia se straduieste sa isi curete institutiile de oamenii lui Dragnea polonez, lucru care nu are cum sa pice bine stingii europene/americane etc. Plus ca n-are nici o simpatie pentru noua vedeta „ideologica”a Vestului, care este progresismul ! Ceea ce nu se poate spune despre ai nostri ca brazii, care pe afara sunt mari progresisti iar in romani neaosi in tara, mari crestini si restul recuzitei cu impact la fani. Ne.am asemana cu Polonia abia din momentul in care justitia ar incepe sa se curete de pleava comunista. Si tot rau am iesi, intrucit valorile care ar trebui sa fie la mare cinste provin exclusiv din morala crestina.

  2. 1. ”euroscepticismul” grupului de la Vișegrad nu anunță retragerea acestor state din UE, ci doar noua lor bază de negociere, …”– in cazul asta s-ar forma doua blocuri in interiorul UE, Visegrad si nucleul dur vestic care se vor ciocni cap in cap. Asta nu mai este Uniune Europeana si noua situatie nu ar mai corespunde cu regulile UE.
    2. „De partea lor, americanii vor compensa costurile Brexit și vor dezvolta relații bilaterale consistente cu Varșovia, Budapesta și Praga.”– Ati uitat Romania in aceasta ecuatie. Totusi avem niste facilitati americane pe teritoriul nostru, alocam 2% pentru achizitia de armament, avem niste parteneriate cu SUA, etc.. Americanii nu cred ca ne pot ignora si cred ca vor dezvolta relatii cu noi in continuare.
    3. „Iată de ce socotesc că avem o singură urgență: aceea de pune la bătaie toate atuurile (deloc formidabile, dar nici neglijabile) de care dispunem, pentru a atinge două obiective inexplicabil abandonate: participarea la Eurozonă și Schengen. „– Ma indoiesc profund ca avem sanse de a intra in ZE si Schengen, mai ales cu un guvern ca ala care creeaza instabilitate financiara si modifica statul de drept. As zice ca nu avem de fapt nici un atuu, in nici un caz un atuu mai mare decat Polonia sau Ungaria. Suntem la mare distanta de tarile vestice din toate punctele de vedere si, de asemenea, nu sunt sigur ca aceste tari ne vor…

  3. „28 de națiuni asociate în jurul unui set de valori împărtășite: democrație, stat de drept, piață liberă”

    Asta la nivel declarativ. Că în realitate aproape niciunul din liderii actuali ai statelor membre și eurocratiei nu [mai] crede în democrație, stat de drept și, recent, nici în piața liberă.

    O vreme i’a legat banul, dar s’a risipit și motivația asta.

    Apoi și’au căutat un dușman comun, precum America lui Bush, dar când Obama a ajuns la putere s’a dus naibii și ura unificatoare…că doar nu puteai să disprețuiești și acuzi un tovarăș de drum. Apoi au inventat tiranul de la răsărit, au scos de la naftalină manualele de propagandă și s’au apucat să’l toace p’ăla. Dar nici operațiunea asta nu a reușit. Era prea gogonată: adică matale, mare cancelar și măreț guru al UE, te plimbi cu bărcuța pe lac și susotesti duios în Trilaterale cu tiranul și piticul, faci afaceri cu el, cumperi gaze și cărbune de la el, și apoi te’apuci să explici ce ticălos e Putin și cum vrea el să nenorocească Europa?

    Noroc cu Trump. și cu Brexitul. Englezii și americanii i’au mai ținut oleacă uniți pe tartorii eurocrati. Dar ăștia au prea mulți admiratori în Europa, s’apoi mai e și NATO. Deci nu a mers nici asta.

    Apoi națiunile umflate istoric ale Europei au început să se asocieze între ele pe criteriul apartenenței la ‘elita albă neoprotestantă/neomarxista’, iar cele mici și complexate și’au făcut și ele o bisericuță, fără niciun criteriu, doar așa, pentru că se simțeau mofluji și ignorați. Politrucii rumâni însă, fiind mai cu moț, au rămas slugi la dârloagă, nefiind nici la masă, nici între scaune, ci servind cu seninătate aperitive la priveghiul unei utopii moarte. Deși umblă cu tăvile pe lângă cadavru, politrucul-pinguin-carpatin nu simte încă duhoarea, nu pricepe de ce se vaită lumea și în general nu se prinde că ar fi vreo problemă în sufrageria națiunilor falite; problema principală fiind că nimeni nu se încumetă să declare decesul și nimeni nu vrea să împingă leșul în groapă. Iar dacă în bucătărie se aude vreo bârfă malițioasă asupra integrității Utopiei, politrucul-servitor se scapă de griji acuzînd gloata de crâcneală eurosceptica și incapacitate de achiesare la nobilele valori europene. Politrucul neaoș e atât de umil încât toate speranțele lui se leagă în continuare de bacșișul ăla aruncat de stăpânii imaginari [care nici măcar nu’l vor de slugă, că’l văd cât de mitocan, de hoț și de murdar e]. Politrucul rumân iubește Europa cum n’a iubit’o niciun eurocrat vreodată, el se simte bine aici, în clubul asta select și ar vinde’o și pe maica’sa doar ca să aibă ‘dreptul’ de a servi la masa acestor domni generoși și spilcuiți pe un bacșiș mizerabil.

    • Excelent comentariul, cel putin partea politrucului carpatin este inspirata, personalizata si reflecta dezgustator de bine realitatea politica romaneasca.

      Din pacate miza pe suportul US este gresita. Americanii executa un pliaj strategic elastic cum le place celor de le White House sa afirme. Adevarul este ca nu vor sa mai cheltuie bani pe care nu-i au si Eurupa nu prea le are ce oferi. Nici in Asia nu stau mai bine, China devine tot mai rigida si mai agresiva. Americanii tac pentru ca daca China renunta sa mai finanteze deficitul enorm american sau isi cere banii inapoi, socul ar fi mult prea mare pentru dolarul american. Crash-ul din 2008 comparativ ar parea o gluma nevinovata.

      Rusia castiga tot mai multa greutate si putere in Europa pentru ca are ce oferi. Materii prime, energie si o piata care cere tehnologie si forta de munca de inalta calificare europeana. Nemtii sunt de multa vreme abonati la povestea asta. Pana cand Moscova nu isi va reface cordonul de siguranta estic pe care l-a pierdut nu va renunta la presiunile diplomatice, economice, militare mai mult isi va intensifica actiunile de propaganda, manipulare si dezinformare. Ungurii au simtit de mult asta si sub masca unui guvern nationalist, totalitar si anti-democratic, Victor Orban isi cumpara siguranta zilei de maine.

      Nu cred ca Romania sta la masa europeana, nu cred ca serveste printre scaune, umila si docila. Cred ca nici macar nu se afla in camera sau cladirea respectiva pentru ca nimanui din nucleul UE nu ii pasa de Romania. Dorim sa facem parte din zona monedei unice, dorim sa plecam, sa venim si sa muncim in vest fara restrictii dar am face bine sa ne reglam conturile cu rusii pentru ca asta va fi urmatorul test dur pentru Bucuresti: Moscova. Si daca Moscova vrea sa-si impuna strategia proprie in Romania, cine isi inchipuie ca UE ne va proteja se inseala amarnic. Americanii vor da din umeri si vor face un deal cu UE si cu rusii si se vor spala pe maini. Si povestea cu rusii pute rau de tot, nu ma astept la nimic bun de la ei.

    • destul de des se-ntimpla ca niste comentarii anonime sa fie mult peste articolul de baza, atit stilul cit si continutul.
      Iata un asemena exemplu!

    • Este amuzant să vezi cum disprețul și ura se chinuie să îmbrace haina metaforei. Unii numesc asta pamflet. Eu zic că e mai potrivit să-și poarte numele real, de abjecție. Incapacitatea de a aprecia efortul pozitiv determină pe nătângi să-l calce în picioare. Internetul este mediul în care o pot face cu lașitate de la distanță și fără a-și arăta fața.

      Există un grup de „tătăiță” de peste gârlă care atunci când se plictisesc de stat cu nepoțeii și-amintesc de toate frustrările și încep să arunce cu „noroi” în ventilator. Direcția preferată de împroșcat mizerii este Europa, locul pe care se prefac că-l detestă, dar spre care privesc cu limba scoasă. Altfel, l-ar ignora, pentru că cel pe care-l consideră cel mai reprezentativ președinte pentru ei, le asigură bunăstarea pe care și-o doresc. Ce rost are să înjuri o „utopie” de care nu te leagă nimic?!

      Ce zic europenii?! „Democrație, stat de drept, piață liberă”?! Măi, astea-s de la Marx, negreșit! Ptiu, drace! Să nu mai auzim de de-astea! Mai bine, hai la Internațională! Trump cu rus să ne unim! Păi, lejer ar fi să se unească ei între ei și să mai lase Europa cu valorile sale tradiționale, democrație, stat de drept, piață liberă, de care americanii, crede grupul de „tătăiță”, s-au săturat. Ei bine, este foarte probabil că nu s-au săturat, dar așa le-a zis prietenul lor Putin să scrie în „pamflete”.

      • domnule,
        esti in eroare, @ euNuke nu e de peste girla.
        Si chiar daca ai oroare de ceea ce numesti „tătăiță”, eu iti doresc sa nu ajungi la faza aia rusinoasa. Bucura-te ca esti tinar si ferice.
        Dar sa te puna serios pe ginduri faptul ca nu iti place cum scrie @ euNuke.
        NB,
        ca sa te imbunez, da, @ euNuke nu e fara de greseala, a recdunoscut-o odata, chiar ii place contradictia cind stie ca nu are dreptate. Iar neplacerea ta tocmai din asta vine: ii reuseste a naibii de bine si frumos.

        • Victore, îți mulțumesc pentru atenția pe care o acorzi mai tuturor comentariilor mele. Vezi tu, însă, nu toate au nevoie de un răspuns din partea ta. Iar eu, bunăoară, consider că niciunul dintre textele tale nu merită a fi comentat de către mine. Dacă-mi amintesc bine (probabil că tu ai să-mi spui că nu-mi amintesc, oricât de lipsit de sens ar părea), am mai avut un schimb de replici pe o altă platformă cu un „internaut” care folosea același nickname cu al tău. S-ar putea să fi fost tu, iar dacă nu, rămâne valabil și în cazul tău. Am lămurit atunci că atât timp cât nu frecventăm aceleași biblioteci și nici în altă parte nu ne-am întâlnit, se cuvine să ne abținem să utilizăm un ton din cale-afară de colocvial. Asta deși avem cam aceeași vârstă, ori chiar dacă nu cumva a mea este ceva mai mare. La vârstă, mă refer. Prin urmare, domnule Victor L, economisiți-vă energia și răspundeți comentariilor mele (doar dacă veți considera absolut necesar) cu același respect pe care vi-l arăt. Toate cele bune.

      • „Este amuzant să vezi cum disprețul și ura se chinuie să îmbrace haina metaforei. Unii numesc asta pamflet. Eu zic că e mai potrivit să-și poarte numele real, de abjecție”
        Va multumesc pentru aprecieri. Ma bucur sa vad ca exista rumani care se amuza citind si comentind abjectiile altora.

  4. Cred că aveți dreptate și da, viitorul arată bine.
    Despre cum cad românii între scaune… Cum, toți? Cred că au să cadă exact cei care vor să cadă, în rest să trăiască libertatea de circulație Europa carolingiană, cum îi spuneți deloc rău, primește fără probleme pe toți cei care doresc să trăiască „ în jurul unui set de valori împărtășite: democrație, stat de drept, piață liberă”, egalitatea de drepturi fără deosebiri bazate pe rasă, sex, orientare sexuală, religie șamd.
    Cui nu-i convine, să stea acasă :) chiar nu are rost să-și consume europenii energia pe proiecte cvasi utopice, mai bine mai puțini și cu fața spre viitor.

  5. Mie imi face impresia ca nu numai Polonia va deveni o tara din ce in ce mai influenta ci si celelalte tari ale Grupului de la Visegrad. Au o populatie educata si au apartinut dintotdeauna Europei civilizate. Au societati democratice stabile, economii competitive, predictibilitate de dezvoltare buna. Ceea ce nu se poate spune despre noi. Impreuna pot constitui un partener sau adversar redutabil pentru nucleul franco-german. Europa Occidentala are o problema enorma si insurmontabila, despre care se vorbeste mult prea putin. Cresterea accentuata a populatiei alogene musulmane. Aceasta nu se integreaza decat la nivel superficial si deja incepe sa controleze intr-o maniera agresiva, arhaica, zonele in care se concentreaza. Grupul de la Visegrad nu a cazut si nici nu va cadea in aceasta capcana. Si din acest punct de vedere are pe termen lung un avantaj enorm.
    In aceste conditii Romania, ca si Bulgaria, este pe nicaieri, o tara care se dovedeste incapabila sa construiasca si puna in aplicare o strategie coerenta care s-o duca spre niste obiective clar asumate. Nu exista asa ceva, in conditiile in care oportunitatile de finantare si dezvoltare sunt fantastice. Avem o vulnerabilitate uriasa ca urmare a clicii aflata la conducere de decenii care conduce tara prin incompetenti santajabili, simple unelte docile si absolut tembele, clica care face ce vrea dintr-o populatie amorfa, inerta, vag alfabetizata si civilizata, Este modelul fanariot care revine agresiv si care ne-a mentinut in mizerie si subdezvoltare sute de ani. Cu parere de rau dar nu ne vad capabili sa schimbam aceasta directie.
    Patura occidentalizata este mult prea subtire pentru a conta cu adevarat si intelege asta si de aceea isi gaseste refugiul prin emigrare sau concentrarea in orasele mari.
    Penuria fortei de munca ca urmare a emigratiei continue a populatiei calificate pune probleme enorme de dezvoltare cu precadere in sudul si estul tarii.
    Nici o speranta la orizont.

    • @gelu Foarte bine punctat. Asta este de fapt realitatea. Sincer, nu vad ce ar mai putea controla aceasta separare a tarilor estice de cele din vest. Singurele lucruri care mai tin UE unita sunt libera circulatie a persoanelor si bunurilor intre tari, respectiv Schengen si taxele vamale. Insa asta nu inseamna ca aceste tari vor mai fi interesate de toate astea in viitor. Polonia, Ungaria, Cehia, se vor intreba daca mai merita sa cotizeze la bugetul UE, si daca nu cumva vor primi mai putine fonduri UE decat alocarile pentru bugetul UE. . Insa aceste tari isi permit sa se intrebe asta, pentru ca sunt sufiecient de dezvoltate. Romania nu se compara cu ele si nu are infrastructura si cadrul financiar potrivit pentru a se asocia cu tarile din Visegrad. Oricum, daca se va crea nucleul dur sau UE cu 2 viteze, tarile vestice din nucleu nu vor avea decat de pierdut si singure nu vor putea recupera decalajul cu USA. Nu vad cum ar putea redeveni mari puteri economice. Este o utopie asta.

  6. Prietenii d-lui Putin jubilează. Conferința de presă comună a miniștrilor de externe român și polonez oferă un răspuns clar întrebării din titlu: între scaune.

    România NU este nici în Grupul Vișegrad, deși se comportă ca și cum ar fi, nici nu se apropie de „nucleul” UE, pentru că nu este în interesul kleptocraților, deși declară că asta și-ar dori.

    MCV ne asigură că starea de prudență a UE va dura cât va dori România; până la certitudinea că respectarea principiilor statului de drept este o opțiune definitivă și ireversibilă pentru România NU vom fi admiși în Schengen. Singurul motiv pentru care statul nostru se află în aceasta situație este faptul că la conducerea sa se află persoane aflate în război deschis cu justiția.

  7. Intre scaune…
    care se indeparteaza vizibil unul de celalalt, lasand acest popor cumsecade si descurcaret, dar cu probleme in coordonarea „miscarilor”, si in viziune, chiar si cea „de aproape”, sa-si bricoleze ce-o putea, vreun taburet modest (bun si ala, nu???), ca sa nu stea chiar in mocirla, ca-l mai trage curentul…estic.

  8. Romania are o intreaga istorie a navigarii printre vartejuri. Suntem probabil cel mai bine antrenati la acest sport. Am inotat printre Rusia bresnevian si China lui Nao cand ambele isi aratu sabiile. Am alunecat elegant printre tarile arabe si Israel la vemuri foarte periculoase. Le-am facut pe rand cu ochiul Americii, Germaniei sau Frantei si ne-am plimbat cu caleasca de aur a britanicilor pe vremea cand in picioare aveam cizme sovietice. ABIA ACUM E VREMEA NIOASTRA DIN NOU. Toti cei mentionati dardaie de frica in perspeciva viitorului si nu stiu cum sa se mai cupleze. SUA cu BREXIT UK, noua Franta cu Germania , visegrazii intre ei… Le e frica sa stea pe propriile picioare. Cauta cu disperare puncte de stabilitate. Ar vrea mult, mult de tot sa vada o Ucraina mai altfel si o Turcie mai diferita – dare realitatea ii contrazice. Prin comparatie Romania e parfum . Nu mai avem CONSENS BIPARTIZAN doar pentru ca una dintre parti – cea din dreapta – s-a pulverizat momentan, dar dupa reconfigurare Pitat Independentii va fi iar loc de pupaturib= – spre satisfactia partenerilor nodtri externi de diverse calibre si esente.
    E vremea ideala a aplicarii din plin a PRINCIPIULUI PRISTANDA. Acela cu pupatul si papatul.

  9. Da, situatia asta este si este departe de a fi roza.
    Relansarea diplomatii romanesti in 2018-2019 si reafirmrea unor pozitii si optiuni clare, nu tin insa nici de orezata unuiu alt ministru de externe in locul veberabiului senil Dl. Melescanu nici de supunerea aparenta, din cind 9n cind la ratoielile meritate venite dela Bruxelles.
    Ests nevoie de o vointa politica a poporului, natiunii daca vreti, unita i jurul acestori idei , vointa materialiazata in constituire unei majoritati clare parlamentare pentru ce puitn doua mandate. Monistri de xterne capabili se gasesc, dnii Diaconescu, Baconski, Geoana, ( imi vin acum in minte ) sau altii ca ei, secondati de specialisti redutabilipe care ii avem , dreptt secretari de stat,
    Presedinte si prim ministru capabili sa poarte un dialog European si Romano- America ii avem si pe acestia. , Dnii Johannis si Ciolos, daca vom reusi sa-i mentinem si / sau sa-i instalam.
    Ehei, ma i lipseste ceva, acea vointa de a face ceva bun, in loc de a fi un popor vegetal !
    Altfel ne asteapta rinjetul bolsevic satisfacut al Dlui Putin.
    No, Hai !!!

  10. „Ei bine, unde se situează România… participarea la Eurozonă și Schengen. Atâta vreme cât aceste ancore suplimenare de occidentalizare a României nu mai fac nici măcar obiectul unui consens …”

    Așa e. România are de ales, e la răscruce. Deciziile se iau la București, nu vin de la Bruessel!! Condițiile de aderare nu erau îndeplinite 2007. Aderarea s-a acordat cu unele dubii occidentale. Au dispărut în cei 10 ani de partenariat UE, în anii cu cele mai bune condiții externe din istoria țării? La București sunt de căutat, sunt de găsit riscurile, șansele țării 2018-2019-2020.

    … „ … a permis apariția unui conglomerat cu 28 de națiuni asociate în jurul unui set de valori împărtășite: democrație, stat de drept, piață liberă. Concluzia ideală și fericită a unei istorii tragice! O Europă unită, puternică, solidară, ca rezultat al globalizării stării de fapt numite pax americana. Cinci sute de milioane de cetățeni ca beneficiari direcți … Noul locatar de la palatul Elysée a făcut un anuț în engleză : France is back ! Și a repetat că UE trebuie ”resetată” în jurul unui nucleu dur, în cadrul unui multi-speed approach. Putem presupune că, în următoarea periodă, Parisul și Berlinul vor conveni asupra acestui concept și a unei foi de parcurs…..”..

    Jupiterul, cum e denumit de Parisienii de stănga noul președinte francez E. Macron, are un țel bine definit. Va crea ZE.19 cu integrare mai puternică și mai rapidă, fără cei de la Vișegrad, etc. Am dubii în cea ce privește „budgetul separat ZE” cerut de E. M. numai pentru „nucleul dur”, cum e denumit de autor. Nu cred că va reuși, nu se va crea un nucleu dur cu budget propriu, fără ceilalți. Sper că va rămâne un singur (mic de 1,1 % BIP) budget UE.27 pentru toți. Nu e ușor de spus azi ce va urma. A. Merkel a anunțat că noua/vechea coalțtie la Berlin va fi PRO-UE, va sprijini elanul lui E.M. Nu a spus nimic despre scindarea UE dupa modelul francez 2016 „două viteze”. Nimic nu e decis în momentul de față. Naționalismul izolaționist ortodox al guvernului dâmbovițean de azi reprezintă voința majorității locuitorilor?

    Fără un stat de drept consolidat, fără un drept civil european România nu-și îndeplinește 2018-2019 datoriile din tratatul UE 2007. Schengen și ZE nu se vor realiza 2019. Cum și când? Care e tema centrală la București pentru UE la președinția 2019?
    Nu găsesc nimic. Cine scrie?

  11. Mi-a placut cum ati scris, insa deocamdata noi romanii avem inca nevoie si de felul doi si de desert, respectiv coliva de la acest priveghi. Noi mai trebuie sa servim la masa de priveghi a UE ca sa nu ne excluda de tot din testament. Noi venim cu chelnerii iar bulgarii cu muraturile.

  12. Dupa parera mea, ca sa mearga mai departe, UE are nevoie de mai multe viteze. Pentru ca acum sta, nu mai merge, e la dispozitia (si interesele politice de moment) a mult prea multora. Un nucleu dur, gata sa mearga mai departe (ceea ce inseamna revenirea la proiectul de integrare mai puternica, de federalizare) este singura cale de urmat in prezent, in conditiile in care Visegrad nu mai vrea iar Romania + Bulgaria nu pot. In plus, fara UE tarile europene nu au nici o sansa in competitia globala care e in plina desfasurare. Vedeti Germania si Franta in afara acestei competitii? Dupa eventualul succes al acestui nou UE, cei care vor dori sa adere vor avea de trecut teste mult mai dure (renuntarea la o politica externa independenta, la – eventual – o armata proprie, aceeasi moneda, aderarea la niste reguli fiscale unice, etc.). Pentru Romania singura sansa de progres si de pastrare a identitatii romanesti (da, cred ca fara o integrare rapida si deplina in aceasta noua constructie vom ramane fara romani in Romania) este aderarea pe atape, cu costuri si suferinte. Cine insa o sa-si asume o asemenea – uriasa si plina de costuri politice – intreprindere?

  13. Stiti cumva cat produc de fapt esticii in general, cei peste 100 de milioane, si cei din grupusculul restrans, din PIB-ul UE? Mai degraba cat produc altii prin ei, cu ajutorul lor, din PNN fara a plati mai nimic bugetelor statelor de mana a doua si a treia, ale UE, si cu profitul repatriat ori ascuns prin paradisuri fiscale!
    Cei peste 20 la suta – in viitor poate un sfert din pop UE – produc, ori cand vor produce, atat cat le este ponderea in cadrul uniunii, caci deocamdata nu reusesc sa produca nici macar 10% din tot ce se produce in UE!? Si drept urmare, deoarece sunt atat de ushurei, oricata democratie ar fi la nivelul uniunii, oricata bunavointa si rabdare, nucLeul dur de integrare cu miezul in N-V continentului nu are niciun motiv serios sa-i prea bage in seama. SI niciun joc geopol cu angloamericani nu-i poate scoate din LUMEA lor, in viitoarele decenii, fiind vorba de un proces indelungat de dezvoltare sustinuta de investitii masive pe care angloamericanii nu le vor face vreodata, deoarece nu au INTERES! Mie mi-ar face placere sa devenim interesanti pentru SUA, mai ales in ce priveste securitatea energetica a regiunii noastre aflata la cheremul rusilor, ori o noua poarta de intrare a produselor americane in UE, insa pentru asta trebuie planuri si investitii concrete – un nou Snagov, chiar!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Teodor Baconschi
Teodor Baconschi
După un doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995), a urmat studii post-doctorale la New Europe College (București, 1996). A fost director al Editurii Anastasia (1995–1996), apoi redactor-șef în TVR (emisiunea Viața spirituală, 1997). În 1997 a intrat în diplomaţie, fiind, pe rând, ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta și Republica San Marino (1997–2000); director general în Ministerul Afacerilor Externe (2001–2002); ambasador al României în Republica Portugheză (2002–2004); secretar de stat pentru afaceri globale (MAE, 2004–2006); consilier prezidențial (2006–2007); ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007–2009); ministru al afacerilor externe (2009–2012). A fost distins cu Marea Cruce a Ordinului Pius IX (Vatican), Ordinul Sfintei Agatha (San Marino), Comandor Stella della solidarieta italiana, Cavaler al Ordinului de Merit (Portugalia), Comandor al Legiunii de Onoare (Franța), Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios (România). Publicații, sub semnătura de autor Teodor Baconsky: Le rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, Desclée de Brouwer, Paris, 1996 (Râsul Patriarhilor, Anastasia, 1996; Humanitas, 2008); Iacob şi îngerul, Anastasia, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Anastasia, 1997; Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică, Curtea Veche, 1999; Roma caput mundi (împreună cu Horia Bernea), Humanitas, 2000; Pe ce lume trăim, Editura Pro, 2004; Insula Cetății. Jurnal parizian, Curtea Veche, 2005. Despre necunoscut, Humanitas, 2007; 111 incursiuni în Cotidianul românesc (ilustrații de Devis Grebu), Curtea Veche, 2009; Bisericile de lemn din Maramureș (album UNESCO), 2010. Sub semnătura Teodor Baconschi: Creștinism și democrație, Curtea Veche, 2011; Legătura de chei. Mărturii diplomatice (în dialog cu Armand Goșu),Curtea Veche, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro