Invitația oficială mai întîi:
Aung San Suu Kyi, simbol al luptei poporului birmanez pentru democratie , va implini 66 de ani anul acesta. Spre deosebire de anii precedenti, de data aceasta nu isi va petrece ziua in arest la domiciliu, deoarece pedeapsa ei a luat sfarsit. A fost eliberata anul trecut la scurt timp dupa alegerile parlamentare din Birmania, in timpul eforturilor depuse de junta militara birmaneza de a masca in fata poporul birmanez si a comunitatii internationale, manipularea alegerilor electorale. La petrecerea aniversara din acest an, Aung San Suu Kyiv va simti lipsa a peste 2000 de prieteni si colegi, care sunt prizonieri politici, ramasi inchisi in inchisorile de pe intreg teritoriul Birmaniei.
Veniti sa sarbatorim impreuna aniversarea lui Aung San Suu Kyi in solidaritate cu prizonierii politici birmanezi si de a demonstra, in acest mod, conducatorilor Birmaniei, ca Aung San Suu Kyi are prieteni nu doar in inchisorile din Birmania, ci in toata lumea. La centrul Ceh, puteti viziona filmul Into the current: Burma’s political prisoners (Thailand/Burma, 2011) http://www.intothecurrent.org/ despre situatia din Birmania si veti putea vizita o expozitie de benzi desenate cu tematica politica, realizate de faimosul caricaturist birmanez Harn Lay.
Cand: Luni, 20 iunie, 2011, de la 20:00
Unde: Centrul Ceh, Str. Ion Ghica, nr.11, (langa Biserica Rusa), sector 3, Bucuresti
De ce ma bag în discutie?
Acum două luni le-am cunoscut pe unele dintre inițiatoarele evenimentului de astăzi, care are loc în toată lumea. Am scris despre asta un articol în care întrebam ce se întâmplă cu noi, de ce eram atât de cinici în ce privește evenimentele din Libia, de ce suntem în general cinici față de ideea de dizidență? Wai Hnin, birmaneza al caruir tata e inca in puscarie si despre care scriu in articol, are o privire si trista si intrebatoare ce nu te poate lasa indiferent. Pentru acea privire, diseara merg la Centrul Ceh si va chem si pe dumneavoastra. Si imi exprim inca o data invidia pentru politica morala a Cehiei. O tara care merita sa fie respectata.
Fragmentele relevante din acel articol:
Ce se întâmplă cu noi? Suntem ţara celor care în anii `50 îi aşteptau disperaţi pe americani. Suntem ţara celor care încă îi mai certăm pe occidentali că nu s-au băgat la război cu Stalin pentru a ne salva nouă pielea. Suntem ţara brutalizată 25 de ani de cel mai sinistru dictator al Europei de după război. Suntem ţara în care disidenţii nu se puteau aduna şi semna carte, ci căutau disperaţi să se vadă cu câte un diplomat străin pentru a transmite mesaje afară. S-ar zice că toate astea nu au lăsat nici o urmă asupra modului în care ne raportăm la libertate şi la ajutorul pentru cei oprimaţi. Suntem cinici până la prostie, suntem realist-sfătoşi până la ticăloşie.
M-am văzut săptămâna trecută cu două doamne care m-au impresionat. Wai Hnin este o birmaneză care merge prin diverse ţări şi caută să convingă oamenii să aibă o poziţie faţă de regimul dictatorial din Birmania. Tatăl ei este condamnat la 60 de ani de puşcărie politică. Nu ştie dacă mai este în viaţă, pentru că nu poate ţine legătura cu el. Eva Homolkova este din Cehia şi susţine diverse cauze ale disidenţilor. Cehia şi-a creat la Ministerul de Externe un departament special care susţine disidenţii din Cuba, Birmania şi alte ţări. Cehia are o viziune şi o morală oficială: e ţara lui Havel şi are datoria morală de a ajuta disidenţii. M-au întrebat cele două ce susţine România. Habar nu aveam şi nici nu cred să susţinem ceva. Dar, descurajant e că, dacă mi-ar fi cerut să speculez, aş fi pariat că nu dăm doi lei pe povestea asta.
(…)
Ioan Mircea Paşcu ne explică savant poziţia României, în calitate de europarlamentar, poziţie care e realist-cinică. Pe scurt, „ni se rupe” de moralitate în relaţiile internaţionale. De ce e Paşcu atât de sigur că asta e poziţia României? De fapt, are dreptate să fie sigur, pentru că aşa gândeşte establishmentul, ăsta este instinctul nostru moral, de fapt instinctul nostru amoral. M-a surprins plăcut poziţia PNL şi a lui Crin Antonescu, care cer ca România să sprijine intervenţia din Libia, din considerentul protejării civililor contra lui Gaddafi. L-am criticat pe Antonescu, dar aici exprimă măcar un punct de vedere moral într-o mocirlă asumat amorală.
(…)
Disidenţii noştri anticomunişti nu au făcut politica oficială în postcomunism, Radu Filipescu îşi vede de afaceri şi are o prezenţă discretă la GDS. El a avut curaj să pună manifeste împotriva lui Ceauşescu şi a intrat la puşcărie. Băieţii care dezbăteau economia globală la Trocadero fac politicile noastre
(…)
Am făcut vreo două interviuri cu Severin. Este extrem de inteligent şi informat. Poţi să-l asculţi cu plăcere vorbind despre cum a lucrat la Constituţia Europeană. În acelaşi timp, poţi fi sigur că nu crede în nimic, îţi poate susţine cu acelaşi patos şi convingere şi poziţia X şi poziţia anti-X. Fibra morală e zero. Inteligenţă extraordinară, caracter infect. Asta trece de real politik la noi.
Poate, după apeluri de felul acesta, oamenii vor înţelege şi cine întreţine şi protejează junta de la Yangon (Rangoon), ca de altfel şi dinastia nord-coreeană.
Să o spunem clar: China. China o face impetuos, colonialist şi cinic. Pentru a arde ieftinul gaz birmanez şi respectiv, a exploata ieftin resursele minerale şi umane nord-coreene. China ieftineşte tot ce prinde. Cel mai adesea, ieftineşte „cel mai preţios capital”. Nu de puţine ori, cu un glonţ în ceafă.
Aş vrea să îi aud pe admiratorii sistemului politic chinez cum vor justifica atîtea milioane de destine frînte şi înrobite în, şi în vecinătatea imediată a Chinei, doar pentru lăcomia unui regim hegemonist din ce în ce mai agresiv.