duminică, ianuarie 23, 2022

La o luna dupa JAZZ-ul de la Garana…

Pentru ca in ultimul articol mi s-a reprosat ca nu am scris despre ce s-a intamplat la festivalul de la Garana, am pregatit povestea mea de anul acesta.

Am urcat de joi la munte, ca in fiecare an, insa din motive cunoscute doar de cei apropiati am ajuns abia duminica seara in Poiana Lupului. Anul trecut fusesem, Vineri si Sambata pana la 12 in Poiana, iar Joia si Duminica am stat de la inceput pana la sfarsit.

Am plecat de Joi din Resita, pe o ploaie cumplita. Cand am trecut de Valiug, se oprise si in timp ce ma indreptam spre Prislop, un mirific peisaj ma insotea. Se ridicase un val alb ca un smog dens, care cuprindea padurea, iar deasupra soarele apunea printre copacii din padure, producand niste culori interesante.

Eram bucuros ca s-au gandit sa asfalteze in sfarsit, desi proiectul este aprobat inca din 2008, de Agentia de Dezvoltare Vest. Bine, lucrau tipic romaneste, fara sa se gandeasca la susteinabilitatea lucrarii, turnand asfalt direct peste ce era. La anul, se mai face odata, mai incaseaza cineva niste bani…in fine. Am ajuns in Poiana Lupului, si ma indreptam spre 3 Ape. Dupa prima curba, gata cu asfaltul….atat a fost…Pana la Poiana, dupa aia…Dumnezeu fie cu mila…craterele imense continuau sa nu fie astupate, iar daca dupa cateva pahare de palinca sau afinata, porneai cu bicicleta, pe timp de noapte dinspre Poiana spre Garana, Brebu sau 3 Ape, riscai sa fii inghitit de aceste gropi negre.

Anul asta a fost mai putina lume, fie din cauza vremii capricioase, ajungea undeva la 8-10 grade noaptea, poate biletul mai scump, fie din cauza ca d-l Robu de la Timisoara a decis sa nu mai finanteze Jazzul de la Garana ci sa faca unul special pentru Timisoara, festival ce a avut loc cu o saptamana in urma. Am inteles decizia primariei Timisoara sa nu mai finanteze jazzul, in perspectiva concursului Timisoara Capitala Culturala Europeana, insa nu am inteles decizia de a pune palmieri sau de a construi fantani luminate colorat, acompaniate de muzica pe Bega?!?! Adica sa ridicam kitschul la rangul de arta? Poate pe viitor se gandeste sa aduca si delfini pe Bega…cine stie ce idei nastrusnice o sa mai aiba d-l Robu?!

Spectatori mai putini anul acesta, si inauntru, in Poiana am vazut si standuri de papuci?!? De ce ar veni cineva la Jazz sa isi cumpere papuci?…in fine…O sa va povestesc despre ziua de Dumnica pentru ca mi-au placut tare mult artistii….Duminica am ajuns pe la 7, insotit de acelasi grup de persoane: Irina o tipa din Bucuresti, Titi din Bucuresti si Florin din Timisoara. Cu ei am petrecut ultimele 3 sezoane de Jazz in fiecare Duminica. Eram bucuros ca o sa-l revad pe Bugge Wesseltoft care a facut un super-show anul trecut si care performa si anul asta cu trupa sa „The electric trio”. Eugen Gondi, unul dintre cei mai buni tobari romani si practic fondatorul evenimentului de azi (a inceput sa cante acum 17 ani alaturi de alti 3 mari jazzisti romani) si primul tobar al lui Phoenix, era prezent. Ultima trupa era un cvartet din Suedia, condus de Magnus Oegstroem, un tip care a mai fost la Garana in 2006.

Mi-au placut The electric trio, desi cei cu care eram, nu prea era deschisi la combinatia de electro-jazz, facuta de Bugge prin sintetizatoare, Mac-uri sau Ipad-uri. Oricum ceva inedit, ritmat, care a ridicat din nou spectatorii in picioare:

Dar nu credeam ca suedezii, o sa ma hipnotizeze in halul in care au facut-o. Cvartetul condus de Magnus, a tinut aproape 700 de oameni, pana la 3 dimineata, Duminica spre luni, la o temperatura de 8 grade. Piesele au fost electrizante, ritmul imi misca corpul fara sa realizez…ma lasam purtat de muzica si de sunetele ritmate, desi eram mort de frig si mega-obosit. Lumea a stat si s-a bucurat de jazz de cea mai inalta calitate. Una dintre piesele care mi-a placut Ballad for E, (in memoria unui membru al formatiei care a fost si el in 2006 la Garana insa a decedat intre timp).

Million thanks to everyone who stayed up with us last Sunday night at Garana Jazz Festival in Romania. I think we finished around 2.30 in the morning and you were still there! An amazing night for me and my band…Thank You!”

La intoarcere spre locul de cazare, probleme aveam si eu si Irina. Ambii eram soferi, Irina bause putin pentru a rezista frigului, eu nu aveam acte si nici nu conduceam masina mea. Mai devreme ni s-a spus ca politaii au facut filtre cu o zi inainte, oprind toate masinile. Excesul de zel al politiei romane nu isi avea rostul la jazz. Era imposibil de rezistat pe frigu ala fara sa te incalzesti cu ceva: practic cei ramasi erau victime sigure in cazul unui control. Nu a fost si am scapat.

Am fost la jazz si mi-a placut. Nu sunt un impatimit sau cunoscator al genului, insa atmosfera de la Garana imi place pentru ca vin femei frumoase, batrani si familii cu copii, oameni frumosi. M-au impresionat multitudinea de copii mici de sub 5 ani, care ori in carucior ori intr-un scaunel mic, sau in bratele mamicii sau taticului ascultau jazz. Lumea care vine la festivaluri de muzica sunt oameni open mind, persoane cu atitudine, carora „le pasa” in general. Este lume interesanta cu care iti place sa interactionezi, oameni cu care impartasesti aceleasi idei si poti dialoga usor pe diferite teme. Locatia festivalului de Jazz iti transmite linistea de care ai nevoie dupa ce scapi din aglomoratia inecacioasa a orasului. Lacul, brazii, poiana Lupului, verdeata, casutele din Garana si Brebu iti ofera un peisaj pitoresc, iti incarca bateriile si reprezinta mediu perfect pentru un festival de Jazz. A fost fain si anul asta!

A doua zi, Luni, am coborat spre Valiug unde am mai poposit putin la lac. Liniste, soare…la plecare, am luat doi turisti germani care faceau stopul spre Resita…Insa asta e alta poveste, faina si ea si o gasiti aici

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Auziti duma, „in memoria unui membru al formatiei care a fost si el in 2006 la Garana insa a decedat intre timp” ?!!!!
    E vorba de Esbjorn Svensson, unul din marii pianisti si lideri de trio din Europa, decedat intr-un accident de scuba diving. Si nu, Esbjorn Svensson nu a fost la Garana, ci la Timisoara.
    Superficial articolul.
    Festivalul a fost foarte bun si anul acesta si ar fi fost multe de povestit, dincolo de asfaltul proaspat…

    • Taman ma pregateam sa-l mustruluiesc pe Gratian, noroc c-a facut-o Miles inaintea mea. Asa e, Esbjorn Svensson a fost un Keith Jarret nordic, extraordinar de expresiv si de talentat. RIP.

      Gratian, ma bucur enorm ca ai fost la festival si ca te pasioneaza fenomenul.

    • Miles, este o relatare a festivalului din perspectiva unei persoane care nu este cunoscatoare de jazz insa se bucura de muzica…necunoscand fenomenul nu stiam nici de notorietatea lui Esbjorn Svensson…Balad for E a fost piesa dedicata lui si acest lucru a fost spus pe scena de catre Magnus Ostrom…dar cred ca am precizat in articol ca nu sunt un cunascator al genului…ma bucur insa ca un astfel de fenomen a devenit cunoscut la nivel national si international…ma bucur ca o locatie ca Poiana Lupului, din Garana se afla macar odata pe an in centrul atentiei…din punct de vedere turistic si muzical.

  2. Să te duci nu știu unde, să faci nu știu ce… stimate domnule, ca oareșce caransebeșean de origine și plimbător prin zonă- Crivaia, Văliug, Reșița, etc. prin 1977-1989 cu părinții- pot să spun că nu există loc mai plicticos și unde ajungi mai greu. Peisajul e minunat- dar logistica invers. Hotelul de la Crivaia- dat în folosință în perioada anilor 70- era exact lângă niciunde- nu exista în apropiere decât o oarecare păstrăvărie- în rest cred că și țăranii locali mergeau să se îmbete la Reșița. Deci dl. Robu a făcut foarte bine că face un festival de jazz într-un oraș civilizat și unde ai ce vedea- și sper că festivalul de la Gărâna să se mute acolo.

    • Andrei, festivalul de la Timisoara nu o sa se ridice niciodata la nivelul celui de la Garana…tocmai din cauza locatiei…una e sa asculti muzica intre blocurile de ciment pe scaune de plastic si alta e sa stai pe trunchiuri de copaci, in mijlocul naturii, in varful muntelui…Zona e de o frumusete unica iar festvalul are unicitatea sa tocmai datorita faptului ca este organizata acolo…intr-adevar lipsa infrastructurii se simte cat si lipsa locurilor de cazare gen hotel….insa zona isi pastreaza INCA pitorescul si naturalul tocmai din cauza ca nu a devenit o zona in care sa se practice turismul in masa.

    • He,he, pai tocmai asta e scopul festivalului de la Garana, sa-i tina departe pe nechemati. Ce poate fi mai pur de-atat???

      • Stimate domn,

        Ca impatimit de jazz dar suferind de o afectiune cronica de natura sa-mi interzica deplasarea la Garana (si cu atat mai putin „supravietuirea” in conditiile de acolo) imi permit sa va adresez – cu respect dar fara simpatie – o cunoscuta urare de bine in limba turca!

        Cat despre Esbjorn Svensson, circula zvonul ca accidentul n-ar fi fost chiar un accident ci un gest a carui explicatie poate fi gasita in titlul ultimului album al EST „in formatie completa”…

        • Domnule Iosif,

          dumneavoastra faceti parte din exceptiile care confirma regula, si sunt convins ca doar acea afectiune cronica (dar-ar Dumnezeu sa va chinuie cat mai putin, va urez cu contrarespectul datorat dar si cu empatie) v-a tinut deoparte de acel festival. In rest, ramane cum am stabilit, e un festival exclusivist, nu vad ce e rau in asta, asa l-au gandit organizatorii, cine nu e de acord cu aceasta viziune, n-are decat sa organizeze el altul, printre blocuri.

          Cunosc barfele legate de moartea lui Svensson, nu e singurul muzician despre care s-a confabulat pe subiect. Muzicienii, sunt niste firi tumultuase si nu raraeori depresive, se gandesc de multe ori la sinucidere, compun si isi intituleaza piese in sensul asta, dar evolutia lor este inspre autodepasire si rareori recurg la gestul suprem, ma refer aici la adevaratii muzicieni de geniu, nu la diverse fâţe de scenă.

          • Jimi Hendrix, Susannah McCorkle, Radka Toneff, Kurt Cobain, John Bonham, Johnny Ace, Donny Hathaway etc.
            Doar o parte dintre unii pe care nu i-as numi „fâţe de scenă”, dar care totusi…

            Si-acum va rog ma scuzati: merg sa ascult Ballad Essentials (Susannah McCorkle), ceva ma face sa cred ca „fâţa” imi va stoarce (iar) o lacrima!

            • Mergeti linistit, la asta si sunt bune fîţele, să stoarcă lacrimi. Când o să vă plictisiţi, probabil că veţi trece la muzicieni.

            • A, si inca o chestie, Jimi Hendrix s-a sinucis doar in masura in care putem spune ca si regele cioaba s-a sinucis consumand chestii nesanatoase, dar eu zic sa nu intram in domeniul asta, ca e poveste lunga.

            • Domnule Popescu,

              Prefer sa nu comentez raspunsul dumneavoastra, din respect pentru adevaratii pasionati de muzica.

              John Zorn fie cu dumneavoastra, mergeti (si surziti) in pace!

            • Domnule Iosip,

              cred ca ati cam sarit calul. Eu va doresc doar sa aveti puterea de a va accepta limitele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Gratian Mihailescu
Graţian Mihăilescu este expert in dezvoltare regională si consultant în afaceri europene, în prezent încercând să înfiinteze un Institut de Dezvoltare Locală în Timişoara. Absolvent de jurnalism, s-a specializat în Afaceri Europene si Dezvoltare Regională, fiind bursier în Germania, Italia, Belgia şi Ungaria la prestigioase instituţii din ţăriile respective. De-a lungul timpului s-a implicat în activităţi ale societatăţii civile, în ţară sau pe plan extern, colaborând cu clubul RO-UE, Europuls, Liga Studenţilor Români din Străinătate şi alte organizaţii non-guvernamentale din Vestul României. În ultimii ani a publicat articole despre fonduri europene şi dezvoltare regională pe siteuri de specialitate.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro