marți, aprilie 20, 2021

La un pahar cu purtătorii de cuvânt

Guvernarea actuală are, la nivel înalt, o defecțiune în comunicarea publică, excesivă, vulgară, contrariantă. De regulă ies la rampă ”șefii”. Purtătorii de cuvânt sunt aleși în răspărul regulilor de aur ale PR-ului profesionist care cer: capacitate de a intermedia relațiile dintre oficiali și jurnaliști, promptitudine, prezență de spirit, disponibilitate pentru dialog, politețe, imparțialitate în raporturile cu ziariștii, cunoașterea mass-media și a domeniului comunicării, charismă, responsabilitate, onestitate ș.a. Inovațiile în stilul de comunicare deservesc cauza.

Stilul perplex. Guvernul s-a procopsit cu un prezentator transferat din televiziunile lui Voiculescu, în persoana lui Andrei Zaharescu, probabil prin protocolul politic care include trustul Intact ca aport al Partidului Conservator la USL. Gafele lui au devenit subiecte de haz pe Facebook. Năucit de harababura guvernării, de schimbările bruște în decizii, de poltroneriile șefului Ponta, dar și inapt pentru comunicarea fără prompter, Zaharescu s-a trezit descoperit în fața întrebărilor presei. Replici de genul ”ce-aș putea să vă răspund” sau ”nu știu ce să vă spun”, însoțite de o mină confuză, fac deliciul jurnaliștilor care nu-i menajează pe foștii colegi trecuți în garnizoana puterii. Pentru inaptitudinea sa ca purtător de cuvânt (deși are la bază studii de actorie), Zaharescu a fost recent recompensat cu o funcție bine plătită în plus față de cea de demnitar: membru în CA al E.On Gaz Distribuție SA. Va fi la fel de competent. Cu un astfel de purtător de cuvânt care nu mediază și nu remediază nimic, premierul îndrăgostit de propria-i imagine se poate lăfăi singur pe toate ecranele teleguvernării, fiind liber să facă declarații improprii și contradictorii.

Stilul impertinent. Opusul lui Zaharescu, Cătălin Ivan, purtătorul de cuvânt al PSD, improvizează obraznic. Pentru el și implicit pentru partidul de imaginea căruia e responsabil, Monica Macovei e ”cel mai aprig adversar al României”, Videanu e ”căpușă”, Mihai Răzvan Ungureanu ”minte”, iar Traian Băsescu e nedemn, ilegitim, sfidător, terminat etc. Ivan s-a făcut remarcat în Parlamentul European nu prin rapoarte sau acțiuni în favoarea României, ci prin aceeași comunicare de mahala, care îi priește partidului său, acuzând-o pe Viviane Reding, comisar european pe justiție, că face declarații ”iresponsabile” și, culmea adversității, poartă un sacou portocaliu! Ineleganța lui Ivan (categoric suit pe divan!) încalcă un cod al relațiilor cordiale din forul european. Ecou al președintelui PSD, purtătorul de mesaj compensează prin tupeu ignoranța în materie de comunicare publică.

Stilul decorativ.Cu sau fără voia lor, purtătorii de cuvânt ai Administrației prezidențiale au avut mereu un rol decorativ pe lângă un comunicator redutabil cum este președintele. Bogdan Oprea este aproape invizibil. Ieșirilor la rampă le-au luat locul comunicatele instituționale formulate distant, clar, la obiect.

Stilul deloc. Primarul municipiului Timișoara a anulat, narcisistic, instituția purtătorului de cuvânt, pentru a nu pierde niciun minut baia de imagine care devine mai importantă decât administrația în sine. Intră în istoria locală cu fraza nici purtătorul de cuvânt al primăriei, dacă ar fi angajat, nu e plătit ca să-și piardă vremea cu prostiile dumneavoastră (ale ziariștilor)“. Întâlnirea cu mass-media îi dă ocazia de a-i muștrului personal pe jurnaliștii care nu-l adulează. Blocajul în comunicare este iminent, fiindcă dacă primarul nu e, nimeni nu e abilitat să dea informații. Viceprimarii se feresc, cât pot, să calce porunca.

Convertiți din jurnaliști în purtători de cuvânt la Guvern, Președinție, ministere, instituții ale administrației centrale sau locale, comunicatorii n-au viață ușoară în ”bucătăria devastatoare a acestei funcții”, cum o califica Adriana Săftoiu în dialog cu 16 foști purtători de cuvânt dintre care 11 jurnaliști, ea însăși trecută prin această experiență. O definiție subtilă și simpatică oferă Emil Hurezeanu în postfața volumului ”Vocile Puterii” profesiei care ”reformulează, restaurează, depanează, cometizează, ameliorează o față urâtă, neprezentabilă sau nerecomandată a realității pentru a fi mai pe placul și spre folosul bilateral: al micului zeu cu picioare de lut, căruia i se poartă cuvintele, împreună cu al marelui consumator excesiv și atotputernic care este opinia publică în democrațiile limbute”. Cel mai greu este să faci față rigorilor diplomatice impuse de rang, să spui doar cât ai voie și totuși să nu minți, să porți relaxat uniforma strâmtă a funcției, este concluzia lui Ionuț Popescu, purtător de cuvânt al cabinetului Isărescu. Sau, și mai greu, este să înțelegi conflictele interne, să nu le lași să transpire în presă pentru a nu compromite guvernarea, să faci imagine unor oameni politici care cred că știu ei mai bine cum să comunice, au mărturisit Răsvan Popescu, martor a două guvernări, sau Claudiu Lucaci subminat de propriul departament. Nu e ușor de atins siguranța de sine a lui Bogdan Baltazar, un adevărat decision maker în primul guvern postdecembrist, eleganța lui Mihnea Constantinescu, a Iolandei Stăniloiu sau precizia Virginiei Gheorghiu, purtători de cuvânt aproape uitați, dar urmați întrucâtva prin sobrietate și gramatică de câțiva comunicatori tineri ca Valeriu Turcan sau Bogdan Oprea. La un pahar de vorbă, s-ar pune întrebarea: de ce o fi amuțit complet Adriana Săftoiu de când e purtător de cuvânt al PDL?

Articol aparut si in Revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Excelent articol, mai mult decat binevenit. In afara exemplelor de mai sus, cred ca ar trebui abordate, chiar in treacat, performantele proceselor de comunicare ale institutiilor, ministerelor si agentiilor din structurile legislativului si executivului. De ex. senatul/cam. deputatilor au comunicatori cu mari probleme de exprimare, mimica, gestica etc.Ca sa nu mai vorbim, personal, de presedintele si PMul Romaniei, care pur si simplu frizeaza penibilul prin stilul neglijent, luat-gura-nainte, „ironico-mistocaresc” cu care trateaza auditoriul. Nu mai insist…

  2. Sunt „demne” de ramarcat – la un alt nivel, desigur – purtatoarele de cuvant ale diverselor organe politienesti, care impletesc cu succes limbajul de lemn cu machiajul de teatru.
    Ca barbat, am aflat destul de tarziu ca exista rimeluri care lungesc de vreo trei-patru ori genele dar nu ma asteptam ca posesoarea sa-mi explice ce si cum cu „sub aspectul savarsirii infractiunii de…” :)

  3. Un articol „de pus in rama”. In esenta ei, institutia purtatorilor de cuvant n-a scapat de cursul general al societatii post-decembriste: pe panta in jos! Pacat de Adriana Saftoiu, e dureros cand se pierde o voce.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro