joi, martie 28, 2024

Labirintul de la Guvern. Bonus: raspuns domnului Cristian Danilet

Recent, cel mai respectabil membru al CSM-ului, in opinia mea, a venit cu o demonstratie inchegata pe aceasta platforma in care infiereaza o situatie legata de taxa de prima inmatriculare, folosind acest caz pentru a arata neajunsurile modalitatii de legiferare in Romania. Nu cred ca a ales cel mai revelator caz – cat despre modalitatea de legiferare in Guvern, domnul Danilet, ca judecator CSM, nu are decat informatia din carti si canoane juridice. In orice alta tara europeana in afara de Romania ar fi probabil suficient. Nu sunt jurist de meserie, ca atare argumentele din acest articol sunt legate de realitatea administratiei si de o anumita viziune a politicilor publice in cazul in speta. Iar realitatea descrisa reprezinta “circuitul” adevarat, care nu va apare in nicio prevedere legala. Acestei triste situatii de fapt trebuie sa ii gasim solutie – invit la dialog pe toti cei care pot propune o rezolvare.

Nu am sa fac taxa de prima inmatriculare subiectul acestui articol, pentru ca aici dl Danilet si cu mine am fi in contradictie onesta, dumnealui cu legea europeana si hotararea pe care a dat-o in brate, eu cu argumente economice si legate de politicile publice in respectivul domeniu. Esenta celor sustinute inca din 2008 de dl Danilet este ca o ordonanta „destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizeaza astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.” Sunt cateva chestiuni aici : prima este ca, fara o astfel de lege, Bulgaria s-a transformat pentru o perioada in cimitirul de masini vechi al Europei. In al doilea rand, ca principiu, este dreptul unui stat membru sa isi gestioneze intr-o oarecare masura un domeniu in care legislatia nationala primeaza, atata vreme cat nu exista discriminare la nivel european. A nu se uita ca Romania cheltuie anual milioane de euro cu programul Rabla, bani care ar fi efectiv aruncati pe fereastra daca reinnoirile de masini din parcul auto ar fi mai mult decat compensate de un influx de masini second-hand. In al treilea rand, exista principiul poluatorul plateste, instaurat prin legea de prima inmatriculare. Reclamantul caruia i-a dat dreptate dl Danilet vroia inmatricularea in 2008 a unui BMW din 1991. Principiul din spatele legii, ca cei care au masini poluante sa plateasca mai mult, proportional, este unul corect – o prima discriminare s-a produs insa in momentul in care legislatia s-a aplicat doar pentru cumparatori si vanzatori si nu pentru intreg parcul auto, asa cum ar fi fost normal, desi politic greu acceptabil. Este, de asemenea, posibil ca transcrierea juridica sa fi fost profund deficitara – fiind terenul domnului Danilet, aici nu ma pot pronunta. In fine, precizarea din preambulul OUG-ului, atacata in hotararea judecatoreasca, respectiv „Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare” poate fi intr-adevar deranjanta, din perspectiva europeana. Dar totusi, si Franta isi protejeaza firmele de energie de spargerea in producatori si distribuitori instituita de legislatia europeana, si Germania tine cu dintii de “legea Volkswagen”, iar exemplele ar mai putea curge. Aceasta protectie, fie si temporara, a permis unei companii, Dacia, sa sustina astazi 10% din exporturile Romaniei – nu cred ca ar dori cineva ca ele sa fie mai mici. O polemica mai extinsa pe un subiect „de super-nisa” nu ajuta, ma opresc aici cu argumentatia.

Trec insa la parcursul legislativ de la Guvern, atacat pe buna dreptate de domnul Danilet. Incep cu birocratia din curtea „initiatorului”, pentru ca potrivit legii acesta este primul pas. In general (exista exceptii stabilite prin legi speciale, pentru anumite autoritati gen Consiliul Concurentei), initiatorul unei legi este un minister de linie (adica nu Ministerul Justitiei sau Ministerul Finantelor Publice). Exista si exceptii, precum institutia struto-camila AVAS, comasata dintr-o agentie si un fost minister si botezata Autoritate, dar care are (sau cel putin avea pana in 2009) drept de initiativa legislativa. Initiatorul are „departamente de specialitate” si propriul departament juridic. In general, o emulatie din burta unui departament trebuie sa faca un ping-pong interesant prin minister, din birou in birou, din mapa unui director cenusiu catre alta mapa a unui director cenusiu. Cea care face legatura este Nuti de la corespondenta – tot ea face si cafeaua. Nu exista precizari clare in regulamentele de organizare si functionare a acestor institutii cu privire la traseul exact de parcurs, ca atare fiecare se descurca cum poate. Nu exista sanctiuni pentru ca tii blocat un act 6 luni, nu exista un timp de finalizare, nu exista o procedura prin care sa repari ce e de reparat rapid. Dupa sase luni, poti trimite inapoi un puhoi de observatii sau doar cateva randuri. Sau poti sa „faci disparut” un act care te deranjeaza, tinand originalul si nereturnandu-l vreodata – stiut fiind ca fara „circuitul e semnaturi” actul nu poate progresa. Actul poate disparea efectiv, fizic, cu totul – o mare parte a ministerelor folosesc registratura doar pentru corespondenta externa (gen scrisoare in care Georgel se plange de o speta) si nu inregistreaza traseul unor astfel de propuneri legislative. Cum de se stie de traseu, totusi? Exista anumiti directori prevazatori care isi infiinteaza registratura propriei directii si inainteaza actul respectiv cu un borderou de semnatura. Totusi, meciul se poate termina nul – directorul de la cealalta directie poate para elegant „Da, conform numarului 123/12.12.2011 figureaza ca intrat in directie, insa am un inscris in creion ca l-am inaintat la juridic” – iar altercatia se poate termina la modul „eu am spus ca, ba nu, celalalt a spus ca…” In acest fel, peste 50% din actele normative zac in mlastina plina cu crocodili a administratiei. Imi aduc aminte de cazul unor bani nerambursabili – vreo 1 milion de euro – pentru imbunatatirea arhitecturii urbane. Intrucat subiectul nu preocupa pe nimeni, i-au trebuit 6 luni unei femei care a intrat intr-o zi la mine in birou , tremurand toata, sa incerce sa scoata o actiune din impotmoleala. Am rezolvat speta in cinci minute, dar din pacate nu am putut sa repar sistemul.

Si totusi, cum de mai ies legi din acest stufaris? Exista trei metode: sa le denumim metoda muschilor umflati cu pompa, metoda telefonului iscusit si metoda pescuitului cu dibacie. Eu nu stiu de alte metode care sa functioneze practic – chestia asta cu studiatul legilatiei europene sau cum ceream eu in primele saptamani studiu de impact este ca si cum te gasesti in sufrageria lui Fred Flinstone si te crezi in Star Trek langa Jean Luc Picard si te lovesti la piept, vrand sa te teleportezi cu mesajul cunoscut: Beam me up, Scottie. Metoda muschilor umflati cu pompa presupune ca esti cel putin director general, secretar general sau secretar de stat si incepi pur si simplu sa urli scos din minti. „Unde e Popescu? Zace de doua saptamani la el pe birou o hotarare de doua pagini si n-a fost in stare sa dea un amarat de aviz. Da-o-n…..Secretara: Domnul Popescu spune ca nu e la dansul,e la Ionescu….ba nu, la Vasilescu. (Nereproductibil), sa vina toti trei la mine in birou in cinci minute. Bah, daca nu rezolvati pana azi la trei povestea asta, va cautati de lucru toti trei, ca asa nu se mai poate.” La trei fara un minut, un functionar asudat tot va veni cu materialul : „Traiti dom’ director/ministru”. Metoda telefonului iscusit presupune un director de cabinet clasa intaia. „Da, Popescu, stiu ca e la tine, hai tati, rezolva-ma si pe mine ca ma omoara sefu’, ce ii spun de H.G.-ul care zace de doua saptamani? Ah, il blocheaza Vasilescu – pai adu-mi-l semnat de tine si de toti ceilalti, semneaza sefu’ si dupa aia il chem eu pe Vasilescu cand e gata si nu are ce sa mai faca, hai, bine, mah, te-am pupat. Vezi ca te-am rezolvat cu chestia aia care o vroiai, a iesit de la mapa , a semnat sefu’, e fara probleme.” Metoda pescuitului dibaci este in general sustinuta de oameni cu minim 20 de ani in spate intr-un minister, care ii cunosc pe toti, care au vazut de toate, care au o harta mentala a procesului in cap „Ah, problema asta e de fiscalitatea in domeniul auto. Se ocupa Gina de la Departamentul x, dar e in concediu. Mai putem rezolva cu Popescu. Da, alo, trebuie sa scoatem chestia cu H.G.-ul azi, da, da-i drumul acum, am vorbit deja cu Mirela de la juridic o semneaza imediat si mi-o aduci direct la cabinet la ministru. Ministrul trebuie sa plece peste doua ore la sedinta de guvern” . Exista in fiecare minister un om, maximum doi cu o asemenea putere – in general seful de la juridic sau directorul/ directoarea de cabinet. A se observa ca ministrul nu are aceasta putere, depinde de unul din ceilalti pomeniti mai sus.

Cu iertare daca plictisesc groaznic, dar , cu eforturi supraomenesti abia am reusit sa scoatem un act dintr-un minister. Urmeaza restul „circuitului de avizare”. Intrucat nu exista un sistem informatic integrat, masinile de la cabinetele demintarilor alearga cu acte normative prin Bucuresti, producand poluare groaznica. Soferul care aduce materialul la celalalt cabinet evident nu are nici o cunostiinta despre continutul lui. „Sefu’ am primit un plic alb cu un proiect de lege avizat doar de ei de la Ministerul Mediului, ce fac cu el?”  Daca actul nu a ajuns cu un telefon de avertizare, va muri ingropat si va face ping-pong-ul explicat mai sus in celalalt minister. Cineva care se ocupa de eficienta sistemelor spunea ca un sistem este cu atat mai ineficient cu cat are mai multi factori care au veto. In Romania, in sistemul birocratic veto are toata lumea – omul de la registratura care zace doua saptamani cu un act si nu ii da drumul (poveste patita de „n”ori atat la Guvern cat si in experienta lucrului cu alte minister), sefa de cabinet a unui secretar de stat, o jurista infipta de la orice minister care poate tine originalul blocat sub un maldar impresionant de alte hartii, pe motiv ca „are termene in instanta si nu e prioritar” –  domnita poate chiar fi plecata din minister sa pledeze in fata colegilor domnului Danilet in timp ce un act normativ zace la ea pe birou. Nu exista nici un sistem care sa arate cate acte normative sunt „pe parcurs”, cate sunt avizate, in ce stadiu sunt si de cate luni zac intr-un loc.

Ne apropiem de unul din cele trei „straturi” – inima sistemului: Ministerele de Justitie, respectiv al Finantelor, Sedinta de Guvern si cabinetul Premierului si transmiterea efectiva catre Monitorul Oficial. Ministerul Finantelor si Ministerul de Justitie poate bloca orice – cred ca mai exista o femeie simpatica la parterul institutiei, la juridic care avea stive de hartii, spete juridice si monitoare oficiale „moarte” in jur, fara exagerare stivuite pana aproape de tavan intr-o incapere cu tavan inalt, pe la vreo patru metri si ceva. Din pacate, daca imi aduc aminte s-a pensionat – iar bagajul de cunostiinte acumulate care facea totusi sistemul sa inainteze, fie si foarte incet a fost pierdut – alte trei colege aduse in loc nu au putut avea acelasi ritm decat dupa 6 luni de invatat. In plus, pe birou nu avea niciodata mai putin de 80-100 de documente stufoase, unele cu o documentatie impresionanta in spate. Aceasta femeie este in general una dintre cele mai bune din minister, uneori sta pe baricade desi are oferte din privat – nu e intotdeauna corupta, dar a fost „calcata” de Curtea de Conturi de „n” ori asa ca vrea sa priveasca sub fiecare virgula si vede sub orice liniuta o potentiala amenintare cu o detonare tip Hiroshima. Daca vorbim de Departamentul de Buget din Minister, acolo vorbim de un nucleu dur care functioneaza din 1987 pe sistemul actual, partial cu aceeasi oameni. Daca vorbim de Departamentul de Avizare din Ministerul Justitiei, cel chemat de dl Danilet sa faca ordine, vorbim de doi-trei tineri exceptionali care au de pus in ordine nu 600 de monitoare, cum scotea Romania in anii `90, ci 2.600 de Monitoare Oficiale intr-un an. De asemenea, desi nu ramane decat pentru arhiva ministerului, Departamentul de Avizare vine de foarte multe ori cu toate argumentele detaliate, insa secretarul de stat de deasupra „isi asuma” semnarea actului normativ, contrar avizului primit. Despre Ministerul de Justitie si Ministerul Finantelor ar fi un foileton intreg, dar trebuie totusi sa trecem buclucasul nostru act normativ mai departe, la nivelul Sedintei de Guvern.

Trece mai inainte prin „sedinta pregatitoare” unde functionari vigilenti vor urmari sa scoata orice act nu are avizul tuturor ministerelor, fara a da un termen rezonabil, de obicei, in care ministerul respectiv sa isi faca treaba. Mai ales ca functionarii respectivi au si ei nevoie de Ministerul de Finante. „ V-am intors actul nesemnat cu observatii din 2.02.2012. Cum nu ati primit? Poate e la registratura noastra, verific. De ce e nesemnat?  Pentru aceleasi motive din nota din 2.06.2011, in esenta, dar lasati-ma sa ma consult cu colegii mei de la departamentul de specialitate”. Ca atare, antreprenori iscusiti iau actul normativ si bat ei insisi la toate portile, incercand sa obtina semnatura. Ministri sunt rugati sa semneze direct in Sedinta de Guvern, pe coltul mesei, pentru a trece de birocratia pomenita in ministere. Texte de acte normative sunt strecurate amenintand cu urgenta. Ministrii incearca sa faca schimburi de genul „iti dau, imi dai”, toata splendoarea administrativa care probabil ca exista peste tot in lume, desi in Romania este perfectata la nivel de forma de arta . Cum spunea un politician american „ fabricarea carnatilor si fabricarea legilor nu e un proces pe care ar fi bine sa il observi de aproape”.

In Sedinta de Guvern, actele sunt semnate o data asa cum intra in guvern, insa apoi sunt trecute pe „hartie galbena” (cea care merge catre Monitorul Oficial, varianta definitiva) si „contra-semnate” , adica semnate din nou de toti demnitarii. Nu verifica nimeni, de obicei, daca varianta de pe hartia alba e aceeasi cu cea de pe hartia galbena. O industrie de stampilatori, avizatori, registratori, hartogari si arhivari este tinuta in viata. Munca lor este extraordinar de importanta si adeseori uitata – am avut la AVAS cazul unui ordin de esalonare a unor datorii fiscale semnat de mine pe pagina numarul trei, dupa care functionarii au inlocuit paginile unu si doi, iar o esalonare de 6 luni a devenit o esalonare de 5 ani. Noroc cu un functionar de la cabinet care a pescuit „ghidusia”- m-am invatat minte din acel moment sa semnez pe toate paginile unui document. Cei care inregistreaza au de asemenea un rol extraordinar – daca semnezi o intampinare catre instanta, de pilda si nu e inregistrata in ultima zi , poate fi considerata tardiva de instanta si se pot inregistra pagube de milioane de euro pentru stat. La fel cei de la registratura, care sunt singurii care au dovada trimiterii unui document, pentru institutie. Mai adaugati faptul ca nu exista un protocol precis de circuit al documentelor in Palatul Victoria sau circuit intre ministere si consilierii premierului, respectiv ai ministrilor si reprezentantii Secretariatului General al Guvernului. In fine, dupa toata truda, premierul poate sa nu semneze documentele sau le poate face pierdute, chiar dupa ce sunt aprobate formal in Sedinta de Guvern. Sau cei care au crezut ca sunt numiti intr-o pozitie in sedinta de guvern pot avea surpriza ca „la Monitor” e altul numele, pentru ca cel numit in schimb a facut „lobby” unde a trebuit dupa acea sedinta. In fine, daca tot nu a iesit ce trebuie, din cand in cand Guvernul transmite o erata la Monitor si repara ce e de reparat. Veti gasi erate chiar la legile majore. Ba mai mult, cu fiecare nou premier/ ministri, circuitul actelor normative se ia de la capat, pentru ca e nevoie de noile semnaturi. Acte normative care erau 90% finalizate vor fi reluate de la zero. Monitorul Oficial primeste el insusi sugestii de tiparire – numirea unui ministru, destituirea vreunui director de agentie se pot face in aceeasi zi „ la urgenta”, in alte cazuri tiparirea unor acte normative mai poate intarzia zile, uneori chiar o saptamana si ceva.

„Legalitatea Ministerului de Justitie e alta decat cea stabilita de instante sau prevazuta de reglementarile internationale”, spune dl Danilet. Eu as spune ca specia birocratului este una diferita de cea a juristului, iar daca juristul nu va pricepe si realitatea institutionala, pentru a da culoare si context afirmatiilor, va fi greu sa facem un pas inainte ca tara. Il creditez pe dl Danilet cu buna credinta, cunostiinte temeinice, dorinta de a face bine plus o transparenta care ii face cinste. Jos palaria pentru munca de informare publica pe care o depune. Ar fi posibil ca solutia contradictiilor sa fie, asa cum pare a sugera, contestatii snop trimise in instanta – pentru ca niste ministere intregi sa primeasca din cand in cand cate-o lopata in dinti, sa se invete minte sa faca legi cu picioarele- cine stie? Instantele au insa 4.000.0000 de dosare pe rol, iar procesele administrative sunt cu mult mai multe. Totusi, pentru a ne muta cu un pas inainte si a fi constructivi, birocratul trebuie sa coopereze cu juristul, tinand cont si de ceea ce spun instantele. Oare cum vom face cuadratura cercului? Observati ca mentiunile de mai sus sunt valabile pentru orice guvern si pentru orice vremuri. Chiar vi se mai par atat de importanti Mihai-Razvan Ungureanu, Boc, Basescu, Iliescu, Antonescu, Ponta? Viitor de aur tara noastra are!…

Distribuie acest articol

65 COMENTARII

  1. Asadar si prin urmare… grecii faceau comert pe mare. Daca aceasta (aceste) structuri comuniste nu sint pur si simplu desfiintate apoi reinfiintate sub alta forma si cu alti oameni niciodata nu se va misca nimic. Prin ele insele nu sint reformabile, cu bucatica nu merge. Plus ca se autoreproduc cu vigoarea organismelor inferioare. Stanislaw Lem a descris oarecum artistic asa ceva in „Edificiul nebuniei absolute”. Si nu numai el.

    • Mai exista metoda aplicata de OMV la PETROM: se creaza o organizatie paralela din oameni complet noi care incet si pe nesimtite (?!) preia atributiile primeia ce ramine sa se usuce incet-incet ca un fruct necules. Pare fezabila dar probabil foarte costisitoare – vechii functionari ramin pe posturi, primesc salarii etc.

      • S-a aplicat asa ceva in Petrom? Dati-mi mai multe detalii, nu sunt la curent cu asa ceva. Stiu doar de niste rotiri zdravene de cadre.

        • La nivel de judet exact asa au stat lucrurile, mai ales ca seful era un fost escroc comunist devenit mare PDSR-ist. Cunosc povestea de la o ruda care a lucrat in ambele organizatii: fiind suficient de tinara a putut fi reciclata si recuperata de austrieci. Actualmente este emigrata in Australia dar in foarte scurt timp va veni in vizita. Daca imi furnizati adresa dvs. de email promit ca va transmit tot ce voi mai stoarce de la ea. In orice caz atunci cind aud ce afacere proasta am facut vinzind PETROM mi se face greata deoarece stiu prea bine ce tilharii se invirteau pe acolo.

        • Am auzit despre o miscare asemanatoare la Ministerul de Interne din Georgia. Ceva legat de disponibilizarea (simultana?) a tuturor cadrelor vechi, urmata de angajari prin concurs. Nu cunosc detalii despre succesul operatiunii dar mi se pare o metoda de „curatare rapida” care s-ar putea sa functioneze. Cred ca ar merita incercat ceva asemanator si in „viesparul” din ministerele romanesti.

  2. Există studii care să cuantifice efectul taxei auto asupra exporturilor Dacia/RO? Presupun că ar fi vorba de economii de scară, fiindcă altfel exporturile oricum n-ar fi afectate direct de absenţa taxei auto pe piaţa de origine. De asemenea, există studii care să cuantifice costurile impuse consumatorilor locali (în special celor săraci) de taxa auto? Nu-s neapărat întrebări retorice.

    Păcatul originar al taxei auto este că nu este impusă la vânzarea rablelor locale, ci doar la cele de import. E simplu. Povestea cu poluarea e doar o poveste.

    • Nu exista, dar se poate observa cresterea cotei de piata la intern. desigur, e greu de stabilita fara putinta de tagada o legatura cauzala. Totusi, de vreme ce este de departe cel mai de succes experiment industrial in Romaina, as proceda cu delicatete inainte sa spun ca da dom’le legea europeana spune ca nu ai voie sa discriminezi, deci aduci BMW-ul poluant din 1991, chiar daca ai putea de acei bani sa cumperi o Dacie

      • Foarte interesant articolul, as avea totusi o nelamurire: ce legatura cauzala presupuneti dumneavostra a exista intre o taxa prohibitiva pentru masinile second-hand din import si cresterea exporturilor de la Dacia? Nu neaparat o legatura de netagaduit chiar si una indoielnica ar fi nespus de interesant de vazut….

        • Efectele se pot constata uitandu-ne la ciferele de vanzari Dacia ca medie inainte si ca medie dupa introducerea taxei. Diferentele sunt in plus :) Dar legatura cauzala este greu de dibuit exact si a pune degetul exact pe care este magnitudinea efectului – iata niste studii econometrice de elasticitati pe care noi nu le facem nici cand majoram TVA-ul, dar sa le mai cer la o taxa mai „mica” cum este aceasta :)

    • Multumesc pt. votul de incredere. Totusi ma intreb uneori ” si la ce imi foloseste sa tot scriu?” Nu cred ca spun noutati nemaiauzite, nu cred ca vin cu ceva socant. Sau ….?

      • Asa este dar le sintetizati foarte bine si astfel mai limpeziti creierele unora. Nu vreau sa dau nume fiindca mi-ar sari in cap o gramada de „admiratori” dar sint satul (si nu numai eu) de filosofi dilematici rupti de realitati care confuzioneaza sub o deviza criminala zice-se extrasa din Caragiale.

      • Nici sa nu va ganditi ca articolele ar fi inutile! Articole precum acesta sunt rarisime in online-ul romanesc, prin aceea ca fac o legatura intre realitatea exterioara si realitatea din interiorul institutiilor.

        Intr-o lume care se multumeste sa constate si sa se planga (e.g. articolul dlui Danilet, care constata ca guvernul da legi proaste), dvs ati facut primul pas in directa „din ce cauza”, punand in corelatie directa haosul institutional cu legile care rezulta proaste. Ati mai vazut multe astfel de articole ? :)

      • Corect, nu spuneti lucruri nestiute complet, nu e breaking news ce spuneti, dar valoarea majora este ca spuneti complet si ca sunt din proprie experienta. Ma intreb si eu la ce foloseste ce spuneti, inafara de confirmarea catre outsider-ii interesati de subiect a banuielilor/barfelor/franturilor de adevar zarite din sistem. Cred ca si dvs. si outsider-ii interesati spera in taina ca subiectul, o data dezvaluit, va fi preluat de „cineva” care va face ordine, nu-i asa ( in cazul meu e sigura asta)? Insa, dupa cum am vazut eu lucrurile intamplandu-se p-aci, prin Rom., sansele sunt slabe, pentru ca fiecare crede ca alalalt trebuie sa faca ceva. Eu cred ca singura solutie este sa ii dam in judecata ori de cate ori fac nefacute, dar date in judecata persoanele, nu entitatile – deci responsabilii departamentelor/institutiilor (si ierarhic pana la cel mai inalt nivel de responsabilitate), nu institutiile. Cand or incepe sa plateasca din buzunarul lor vor incerca sa rezolve problemele si nu se vor mai inghesui la placinte ca pana acum. Aveam acum vreo 5-6 ani un proiect personal, sa fac o echipa de avocati tineri cu care sa hartuiesc statul pentru legile proaste si pentru incompetenta in actul administrativ dar m-am cam impotmolit la finantare si nici criza nu m-a ajutat sa progresez. Dar mai stii? Daca se face o masa critica de cetateni care sa finanteze activitatea asta, s-ar putea sa iasa pana la urma. Ma mai gandesc…

      • pentru ca articolele dumneavoastra constituie un punct de adunare pentru aceia care, corecti in marea de coruptie, activi in marea de pasivitate, ar ramane cu paguboasa (si dezarmanta) impresie ca sunt singuri si… inutili.

        chiar daca sentimentul de inutilitate nu se estompeaza, cel de comunitate mai da un pic de curaj si energia de a lua-o, si maine, de la capat.

        de aceea sa scrieti.

      • Si, in plus (ca sa mai adaug si eu ceva a saptea zi dupa scripturi), scrieti cu un talent surprinzator. Neam cu Caragiale, cumva?
        Cel putin „trilogia metodelor” e un pasaj monumental, am ras cu lacrimi :-) Ma rog, am ras cam manzeste, da’ asta-i alta poveste…
        Cu putin efort ati putea face o cariera frumoasa in publicistica.

  3. Atata timp cat nu vor exista pargii obiective pentru o raspundere reala a celor existenti in acest circuit birocratic nu vom avea profesionalism si responsabilitate in munca lor, precum si o eficienta (a se citi, justificare) a aparatului din care face parte.
    Ati afirmat ca subiectul tratat de dl. Danilet nu este relevant pentru mecanismele imbolnavite pe care se ,,bazeaza” functionarea societatii, dar cred ca oricare exemplu am lua vom ajunge la aceleasi concluzii. Cred ca majoritatea domeniilor sunt dominate de ,,putreziciuni” si asta face sa stagnam, sa nu evoluam ca indivizi si ca entitati functionale ale unui stat european numit Romania.
    Este inadmisibil ca pe probleme fundamentale, statul, prin ,,specialistii” lui, sa emane aberatii in contradictie flagranta cu principii la care a aderat si care sunt sau ar trebui sa le fie pe coltul oricarui ,,birou decizional”, precum Biblia in casa oricarui om. Cat de meschin se poate comporta un astfel de functionar ca sa ignore pur si simplu asemenea principii? O poate face daca sistemul il acopera in actiunile sale ceea ce devine evident ca reformarea statului nici nu a inceput, dar sa fi ajuns la un anumit nivel!
    Mai bine ma opresc aici….
    Am ajuns sa cred ca, nu are rost, iar asta defineste o atitudine civica inadmisibila, dar……

    • Functionarul nu e meschin, atata ca i se da o bucatica fragmentara de gestionat, deci nu are „luxul” de a se gandi la intreg sistemul. Si atunci din franturile logice intre diverse sisteme provin diversele tipuri de neintelegeri. Problema insa va deveni cronica in urmatorii ani : cei care au gandit sistemul si stiu pargiile pentru reforma sunt din ce in ce mai putini, ies la pensie, iar cunostiintele pe care le au in cap si care sunt enorm de valoroase nu sunt capturate in nici un sistem de management al informatiilor. Si ca atare se pierd, reinventam roata, etc. – de vreme ce nu sunt nici macar scrise!

      • pai si nemtii nu se confrunta cu aceeasi problema? ei cum reusesc sa o rezolve? sa invatatm de la ei sau… sa angajam nemti.

  4. Foarte bin articolul, la fel ca si cel de mai demult tot cu harababura din ministerul finantelor.

    Totusi, eu nu inteleg: nu exista vreun departament de Asigurarea Calitatii, Quality Control, sau cum s-o chema, in fine, un departament din subordinea guvernului care sa urmareasca exact circuitul actelor in guvern, unde sunt gatuirile, unde trebuiesc implementate interfete clare, registaturi etc ?

    Pentru ca, pana la urma, problema nu este cu mult diferita de ce se intampla intr-o multinationala de mari dimensiuni. Si acolo ai n-spe documente care circula de colo-colo, care trebuie vizate de t-spe persoane etc. N-as crede ca, la nivelul stiintei manageriale, al nostru guvern e primul care se confrunta cu probleme de acest gen.

    • Raspuns simplu : nu exista . Cat despre stiinta de management control, nu s-a auzit de ea, pentru ca sistemul este din anii ’60, construit pentru un sistem pe hartie, cu „Strong command and control” – centralizat, ierarhizat, politizat. Si nu mai exista o serie de instrumente auxiliare – politici sectoriale, planuri cincinale, etc.

  5. Excelent articolul Razvan. În privinţa insight-view.
    Există unele puncte cu care nu sunt de acord, justificarea aplicării taxei auto.
    O să-mi expun logica.
    O lege e dedicată oamenilor şi nu maşinilor în speţă. Cimitir de maşini vechi, îmi pare incompletă ca şi definiţie de argumentaţie pentru a introduce taxe noi…ar fi trebuit să se prezinte indicatori privind securitatea rutieră, pentru justificarea măsurii, care din start a fost contranulată ca şi intenţie prin decizia de a se aplica un criteriu normal de evaluare a capacităţii de circulaţie- starea mecanică a automobilului-(poluare, siguranţă manevrare) , doar automobilelor din import. Când cele mai mari probleme, la acest nivel conform graficului http://economie.hotnews.ro/stiri-auto-11515668-cum-arata-piata-auto-dupa-noua-taxa-poluare-modificarea-grafic-situatia-unui-cetatean-spun-autoritatile.htm
    par a fi legate de vehiculele deja în circulaţie.
    În al doilea rând, după opinia mea, judecând după numărul unităţilor noi vândute, 30000 aproximativ în anul de glorie 2008 , impactul legii a avantajat clar distribuitorii şi probabil mai puţin producătorii locali gen Dacia. Şi cred că e de datoria unui economist care judecă în termeni de economie naţională să vadă efectul benefic, real. 10% din exporturi, nu spune mai absolut nimic în termeni de bani pentru economia românească. Cât la sută din bani revin Statului în ansamblu. Sunt investiţii, câţi români au profitat. Salariaţii companiei respective. S-a dezvoltat o expertiză tehnică? Sau un viitor exemplu gen Nokia, când rata de profit va determina Dacia(aşa cum o face deja spre Maroc) relocalizarea producţiei. Că departamentele de cercetare ştim că rămân în ţările de origine. O altă chestiune, Răzvan, unde ar fi interesant de făcut corelaţii rata de îndatorare creată prin restrângerea accesului la maşinile noi.Totuşi, după părerea mea, descurajarea accesibilităţii la maşinile second-hand a fost o capcană pentru anumite bugete, mai sărace..garantez că incapacitatea de achita anumite credite se datorează cauzal şi faptului că românii au fost încurajaţi să cumpere maşini noi în defavoarea unor second-hand, a căror preţ probabil era mult mai accesibil. Să spunem, o maşină nouă sau second-hand este la fel de bună între a te duce între punctul A şi B dacă e întreţinută corect dpdv mecanic. Iar în epoca în care constructorii se zbat să ofere o fiabilitate mare, durata de viaţă a unei maşini e mult mai mare. A, da este o problemă în securitatea rutieră. Dar e datorată de starea infrastructurilor şi de semnalizare. Şi din câte reţin, înainte de plecarea din România, românii se orientau deja spre maşini diesel, economicoase la întreţinere. Iar mai era o autoritate(coruptă de altfel ) Registrul Autor Român care se asigura de starea tehnică a vehiculelor. Întrebarea principală, ce faci oferi accesul egal la cetăţeni de a circula în condiţii de siguranţă(întărirea standardelor de siguranţă) sau favorizezi interese minore ale distribuitorilor şi producătorilor privaţi. Într-o piaţa liberă chestiunea se rezolvă prin piaţa cererii şi a ofertei, datoria Statului e să impună standarde de siguranţă nu să favorizeze grupuri de interese.

  6. Controversata taxa…auto…de poluare sau cum se va mai numi in viitor? Eu, incln sa cred ca dl. Danilet are dreptate!
    Daca s-ar impune o asemenea masura, in vederea protejarii industriei auto din Romania cred ca s-ar putea gasi o altfel de solutie…Dupa cum se stie, Dacia a inceput sa se produca si in Maroc!…
    Care ar fi ratiunea, ca pentru cineva care are ca scop declarat obtinerea de profit (pentru ca in statutul niciunei societati nu veti gasi ca scop pentru care s-a infiintat crearea de locuri de munca sau plata impozitelor catre stat!) sa plateasca ce-l ce-si doreste o alta marca de masina? Seamana putin cu dreptul la libera alegere a profesiei?(stim ca sunt si profesii in Romania zilelor noastre pe care unii si-ar dori sa le exercite, dar din cauza unor reguli de ordin administrativ, acest drept le estye refuzat!).
    Din punctul meu de vedere as fi de acord cu plata unei taxe de poluare, insa aceasta sa fie achitata de fiecare cumparator, la data cand dobandeste autoturismul. Vanzatorului sa i se restituie o parte din taxa achitata cand a inmatriculat el masina (in functie de km efectuati pe timpul cat a fost proprietarul masinii- a facut putini km primeste inapoi mai multi bani; a facut multi km primeste inapoi mai putini bani…Si, bine-nteles se pot avea in vedere si alte elemente, gen cilindree…). Dar asta doar ca solutie de…avarie si nu ca mi s-ar parea corect!

    • Doamna, aveti dreptate cu proportionalitatea kilometrilor , a existat o prevedere in legea initiala cu „valoarea reziduala” conform unui tabel dintr-un sistem international – avantajul era ca grilele erau scrise. Aveti insa in vedere ca orice taxa va trebui sa fie administrata prin sistemul descris mai sus, deci va dati seama ce poate iesi. De aceea, trebuie sa avem in minte si cat de fezabil este de implemetnat un sistem nuantat, gradual, etc.

  7. Domnule Orasanu,

    dupa cum observ dvs. gasiti argumente in sustinerea unor ordonante si legi care au si efecte benefice, dar sunt contrare legislatiei comunitare pe care ne-am angajat sa o respectam. Da, o mai incalca si altii pe ici pe colo, dar in nici un caz incalcarea legii nu are o justificare nici daca o mai incalca si altcineva si nici daca are si parti bune. Un exemplu absurd ar fi sa impuscam toti recidivistii, scapam de ei si de costurile generate, are o parte pozitiva. Da, dar e absurd. La fel si argumentatia dvs: atata timp cat ne-am asumat niste obligatii, inclusiv in materie de legislatie, trebuie sa le indeplinim chiar daca uneori mai ustura.

    Restul e o poveste de umplutura, chiar nu conteaza cate locuri de munca aduce Dacia si ce s-a intamplat in Bulgaria – daca nu va convine militati pentru iesirea din UE si putem pune ce taxe de prima inmatriculare doriti, altfel intelegeti va rog ca nu e taraba si nu se negociaza respectarea dreptului comunitar.

    • Legislatia europeana este mai „elastica” decat crede lumea. Franta nu respecta legislatia europeana intr-o serie de domenii si Comisia, datorita puterii politice nu ii ataca in instantanta. La fel cu Germania. Depinde ce vrem – vrem sa mai avem nuante in politica economica si in politicile publice (eu asta as propune) , sau luam cu copy-paste din legislatie europeana si o luam ca pe scrierile lui Marx in comunism – respectam si le tot spunem ca o mantra peste tot :)

  8. Excelent articolul ca si cel din editia de ieri M-am confruntat de fiecare data cu ”ministerul”care este un mamut care pur si simplu omoara idei.Daca la o discutie fata in fata cu o persoana din aceasta structura totul pare logic si deci f simplu de indeplinit astepti la periferie pana se pune in miscare cel putin 6 luni daca nu ani sau deloc Concluzia personala este de ”moartea pasiunii” si mai bine iti vezi strict numai de meseria ta si astepti sa-si spuna istoria timpului de vreo schimbare sau eficientizare

  9. Nu știu de ce nu pune nimeni mana sa studieze legislația din Elveția sau Germania, de exemplu, si văzut diferentele fata de legea din România. La noi se cer foarte multe chestii fără rost(e.g. aviz de mediu pentru o placa memoriala). In legătura cu taxa de prima înmatriculare, problema se rezolva frumos cu un impozit anual pe mașina in funcție de gradul de poluare. Eu plătesc 2000 de euro pe an in Olanda(taxele variază in funcție de regiune, eu am nimerit in cea mai scumpă) pentru o mașina cu motor de 2.7 litri diesel, Euro 4, cu filtru de particule. In plus ca la cumpărarea unei mașini noi, poți plăti taxe de pana la 45% din valoarea masinii daca are motorul mai mare de 2 litri. Deci taxa de prima inmatriculare se achita pentru toate masinile. Așa ca lumea se orientează vrea-nu vrea spre mașini mici. Asta duce indirect si la reducerea aglomeratiei pe autostrăzi(unele la limita capacitatii).
    O problema in România e rovinieta. S-au creat zece de mii de procese inutile din cauza ei, si da apa la moara polițiștilor corupți. Mai eficient si rentabil ar fi pur si simplu eliminarea ei si înlocuirea, daca e cazul, cu 1-2 bani in plus la accize.

    • Cand o lege trece prin mainile atator birocrati, nu avem de ce sa ne miram ca e plina de stavile … birocratice. Chiar si legislatia din Germania, la traducere se „adapteaza” la nevoile birocratilor nostri.

    • Pai daca am pune mana cum ne sfatuiti am vedea ca pentru casare, un neamt plateste peste 500 de euro pt. o masina. Si de aceea , e mai ieftin sa o vanda cu 400 de euro in Romania, sa scape de ea. E foarte simplus. Iar statul va trebui sa plateasca apoi pentru a o scoate din parcul auto, via programul Rabla.

  10. Poate usor off-topic (imi cer scuze daca e asa):

    1) Vi se pare domnule Orasanu ca ar exista vreo diferenta de prezentare a situatiei faptice intre “Bulgaria s-a transformat pentru o perioada in cimitirul de masini vechi al Europei.” si “cetatenii bulgari au avut libertatea sa-si achizitioneze fiecare ce masina a dorit, mai noua sau mai veche, dupa cum s-a gandit fiecare ca este mai bine pentru el”?

    Daca da, care.

    Daca nu atunci care este motivul pentru care privilegiati viziunea holista viziunii individuale? [Viziunea holista presupune ca Statul stie el ce este mai bine pentru fericirea cetateanului, respectiv produce mai multa fericire mentinerea unor locuri de munca pentru x persoane decat achizitionarea unui autoturism anume de catre y persoane, cu x<<y. Agumentul cu “poluarea autoturismului afecteaza multa lume in timp ce autoturismul respectiv produce fericire numai unui singur cetatean” nu poate fi luat in serios. Nu e atat de complicat sa impui un impozit pe poluare in functie de caracteristicile motorului SI NEAPARAT si de nr. de km parcursi anual)

    2) “Romania cheltuie anual milioane de euro cu programul Rabla, bani care ar fi efectiv aruncati pe fereastra daca reinnoirile de masini din parcul auto ar fi mai mult decat compensate de un influx de masini second-hand”.

    De aici ce decurge (dat fiind ca actiunile sunt contrare si tind sa-si anuleze reciproc efectele) ca trebuie oprit programul Rabla pentru ca libertatea cetatenilor e mai importanta decat veniturile la buget din vanzarile de masini noi + x locuri de munca ….. sau ca trebuie oprit influxul de masini sh, pentru ca veniturile la buget si x locuri de munca sunt mai importante decat libertatea cetatenilor?

    Sa nu uitam ca programul RABLA de fapt scuteste doar de TVA cumparatorul, care TVA este un impozit (nu aduce nicio contraprestatie directa din partea statului). Deci nu vaduveste de niste bani deja incasati bugetul, afectand alt domeniu in care banii respectivi sunt necesari (oricum, care are alt domeniu inafara de impaduriri si altele de genul asta!?!?!). Daca nu se cumpara autoturismul respectiv, nici despre suma respectiva nu se poate vorbi prin prisma bugetului.

    3) “exista principiul poluatorul plateste, instaurat prin legea de prima inmatriculare”

    Daca este principiu, atunci are vocatie universala. Ori regula aplicata in acest caz nu are vocatie universala si decurge de aici ca nu un principiu (in speta "poluatorul plateste" este aplicat. Sa explic de ce:

    Daca este principiu, atunci TOTI poluatorii trebuie sa plateasca, si toti aceleasi sume pentru cantitati egale de substante poluante. Poluatorii industriali trebuie, daca nu ma insel, sa plateasca o taxa de 17 euro pentru tona de CO2 emisa in atmosfera; daca o masina emite 150 grame CO2/ km, inseamna ca va fi nevoie sa mearga aprox. 6700 km sa emita o tona de CO2. Pentru cei care merg 6700 km/ an, ar trebui sa plateasca 17 euro taxa.
    Mai mult, aceasta taxa de 17 euro/ tona de CO2 este pentru poluatori sursa-fixa, iar autoturismele cu motoare cu ardere interna sunt surse mobile, ceea ce inseamna ca impactul asupra mediului este mai redus.

    Deci impozitul respectiv pe poluare (ca nu impadurim nimic, sa nu ne flatam ca ar fi o taxa) nu are tangenta cu vocatia universala a unui principiu. Formula de calcul nici macar nu da un rezultat proportional cu poluarea efectiva. Este cel mult proportional cu poluarea la o alta lume posibila.

    Consider ca taxa nu este principiala si nu ramane sa fie decat inca o romaneala vanduta pe post de dreptate pentru cetateni.

    • Taxa de poluare are menirea de a lua banii de la oameni! Nu se aplica principiul poluatorul plateste!
      Taxa se plateste la inceput, dar unii circula mai mult, altii mai putin, nu e corect, pentru unele autovehicule se plateste mai mult, pentru altele mai putin!
      Singura menire este de a face bani la buget pe seama oamenilor!
      Ar trebui inclusa in pretul benzinei, sau motorinei, cine circula plateste, cine nu, nu! Daca circuli platesti, daca nu, nu! Asta-i tot! Plata pe baza chitantelor de la auto, pe tipuri de autovehicule! Dar birocratia e mai dulce!
      Domnul Cristi Danilet are dreptate, e in mijlocul evenimentelor, restul comenteaza!

      • Taxa de poluare, ca si rovigneta, sunt niste stupizenii birocratice. Prima se putea rezolva prin impozite locale, a doua prin includerea in pretul benzinei.
        Daaaar … niste birocrati nu ar mai avea hartii de invartit, softuri de cumparat, intampinari de depus, etc.
        Si nu, nu e adevarat: nu poluatorul plateste. TOTI platim.

        • @florin: da, ai dreptate. cand am inteles si eu ceea ce spui dumneata, am emigrat. si se mai mira cate unii din cunoscutii mei de ce prefer sa platesc, din impozitele mele, salariile functionarilor si pensiile din occident. pai e simplu: pentru ca astia de aici au bun simt.

  11. Argumentele in favoarea taxei de prima inmatriculare/poluare sunt putin bazate pe o analiza obiectiva a fenomenului poluarii din industria auto si predomina o abordare mai degraba „finantista”.

    Cat priveste partea a doua a articolului ar fi fost interesanta si enumerarea unor eventuale propuneri de imbunatatire a sistemului descris.

  12. Din moment ce e atit de importanta problema, ar trebui luata la modul cel mai serios. Poate la fel ca si lupta anticoruptie? un departament specializat in reforma sau eficientizare… nu stiu, dar trebuie facut ceva.
    Eu am urmarit indeaproape sistemul pe partea legii 448 (drepturile si obligatiile pers cu habdicap). Exista o reticenta incredibila in sistem: cum sa reformam institutiile din domeniu daca taman ele scriu legea 448.. Doar nu or fi prosti sa vina cu idei simple, care sa reduca numarul functionarilor… Exemplu concret: oamenii cu handicap sint sprijiniti de statul roman sa isi ia autovehicule prin subventionarea dobinzii unui singur credit in viata respectivului. Si asta genereaza acte si birocratie o gramada. In fiecare luna duc o hirtie care sa dovedeasca plata ratei, in fiecare an duc un dosar nou, acte aditionale. In fiecare judet exista un omulet la dgaspc urile judetene care asta face: aduna hirtiile pe care le duc beneficiarii legii. Solutia simpla care elimina aceasta birocratie era… scutire de tva la achizitia unei masini. Putea exista limita valorica – sa nu scape prigoana la limuzine… :D, limita o data in viata, ma rog, orice numai sa fie simplu. Atentie, ca valoare ar fi fost acelasi efort bugetar ! Dar… e un calcul complicat. In primul rind ministeru de finante cind aude de scutiri de tva cred ca lesina pe loc. Apoi… statul roman a incasat tot tva-ul cind mi-am luat masina. Si se face ca ma sprijina dindu-mi lunar inapoi dobinda la credit… Nu va doare capul deja? In legea 448 mai pot aduce inca vreo 3 exemple de simplificare a procedurilor, care nu ar costa nimic, dimpotriva, am cistiga si din eliminarea birocratiei. Si e vorba de o lege relativ simpla…
    Solutia cu scutirea de tva este aplicata si in alte tari europene, ungaria fiind exemplu care imi vine in minte. In schimb… asta cu subventionarea dobinzii e inventie neaosa… a unui sistem care nu are nici o dorinta in a gasi solutiile cele mai simple: si-ar taia craca de sub picioare.
    In acelasi fel putem vedea si taxa de poluare: Nu era mai simplu sa fie inclusa in pretul carburantilor? eliminam inca un sir de acte, hirtii si dosare, sursa sigura de „avem ce munci si azi” pentru o gramada de alti bugetari. SOlutiile simple ne-ar ajuta si in eficientizarea aparatului bugetar si in subtierea lui, astfel incit sa ne ramina bani si pentru salariile profesorilor si doctorilor,..

    • Putea fi evident inclusa in pretul carburantului, dar atunci nu aveai cum sa taxezi diferit consumul BMW-ului din 1991 (consum 12%) cu cel al Renaulul Twingo (5%) – taxa de poluare este judecata in functie de capacitatea cilindrica a masinii.

  13. Când au trecut 12 ani? Parcă ieri plimbam hârtiile de la Ministerul X la Ministerul Y, după aceea la Ministerul Z….Circuitul descris de dvs. e acelaşi, la fel şi procedurile (probabil şi unele persoane). Recordul meu în materie a fost obţinerea a 17 semnături de la Ministerul de Finanţe pe un proiect de HG (fără aceea a ministrului). În privinţa contrasemnării unui act adoptat deja în şedinţa de guvern, aţi avut noroc. Un fost ministru al sănătăţii a plătit neatenţia (neştiinţa) cu mandatul, pentru că un funcţionar binevoitor a schimbat o anexă cu alta, între minister şi Monitorul Oficial (anexa în cauză nu conţinea „decât” lista medicamentelor compensate). Ajunsesem chiar să am o a doua notă de fundamentare semnată în original de ministrul meu, pentru eventualitatea nefericită dar perfect posibilă a „pierderii” notei semnată deja de vreo trei sau patru miniştri, plus copie după fiecare variantă, pentru a scurta timpul necesar refacerii. (am păţit-o la Finanţe cu un OG, nu s-a mai găsit şi pace). Dar de modificarea cu pastă corectoare a hârtiei galbene semnată de Primul Ministru, ce ziceţi? Este că-i penal? Este! Şi totuşi, există!

  14. domnule Orasanu, eu aveam impresia ca numai in armata domneste un balamuc de asemenea proportii, nu si la guvern. „procesul” descris de dumneavoastra pentru legi imi aminteste de acelasi „lant al slabiciunilor” care insoteste un raport militar…

  15. Una din solutiile noi pentru debirocratizare si responsabilizarea birocratilor se numeste: „Sistem de management al documentelor” in care sunt „hard coded”: termenele, documentele, prioritatile, drumul unei hartii – workflowul, destinatia finala, responsabilul din orice moment al circuitului hartiei, securizarea, si alte multe astfel de „amanunte”.
    Astfel de sisteme exista, functioneaza, si in comparatie cu beneficiile aduse sunt extrem de ieftine si eficiente (in afara celor facute de „Cea mai mare casa de software din Romania” care nu sunt nici ieftine si nici nu functioneaza)
    Exemple sunt atat open source cat si closed:
    Documentum
    Nuxeo
    Alfresco
    Sharepoint
    Mai lipseste doar dorinta politica de a le implementa. Atat. Bani sunt, programatori asisderea.

    • Aici nu e doar de vointa politica – ci si de competenta pur si simplu. De exemplu, existau functionari in AVAS care cu ocazia cursurilor de IT pe care le-am organizat invatau cum sa foloseasca computerul – incepand cu butonul on /off. Cred ca poti numara pe degetele de la doua maini toti oamenii din administratie care pot face chestii moderat de avansate in Excel – gen pivot tables si Word – fancy editing . Vorbesc de cei care nu sunt in dept. de IT.

      • Te inseli, sunt oameni chiar foarte buni in sistemul de stat.
        Problema este ca de obicei pleaca foarte repede… iar cei care ajung la cursuri ajung pt ca nu stiu („dinozaurii”).

        In plus, un sistem unic centralizat pt managementul documentelor inseamna muuulti bani si foarte multi ani, mai ales data fiind coruptia din Romania.
        Cati ani s-a incercat a se face functional un amarat de sistem electronic pt plata taxelor? Si cum merge?…
        Plus ca momentan unele lucruri tot pe hartie trebuie facute (de ex. semanturile).

  16. Salutare!
    Am citit cu placere scrierea dvs. Mai ales ca imi confirma cele spuse de mine: avem un hatis birocratic urias care duce la propagarea in lant a unor gerseli ce in final il fac pe cetateanul obisnuit sa plateasca.
    Esenta articolului meu nu era faptul ca nu se impune o taxa pe poluare pt masinile care polueaza, ci ca reglementarea trebuie sa respecte anumite standarde pe care OUG 58 nu o respecta. CEea ce este dureros este ca instantele din 2008 incoace spun acelasi lucru, confirmat de CJUE, si nimeni din administratie nu face nimic, generand zeci de mii de procese inutile in instante.
    Iar marele semnal de alarma trebuie dat de confirmarea venita ca raspuns la articolul meu din partea unui secretar de stat de la Ministerul Justitiei.
    http://www.juridice.ro/188810/comentariu-la-articolul-intitulat-romania-are-bani-azi-ne-luam-masina-semnat-de-domnul-judecator-cristi-danilet.html
    Si anume, in acest minister nu se cunoaste atributiile legale de catre conducerea sa! In acest minsiter nu se cunoaste ca daca un proiect de act normativ nu este conform constitutiei sau tratatele internationale, el trebuie avizat cu observatii in acest sens. Raspunsul meu, aici
    http://www.juridice.ro/188878/romania-are-bani-azi-ne-luam-masina-mj-confirma.html
    Eu cred ca nu trebuie sa gasim scuze incompetentei de niciun fel. Cel putin atunci cand e pe banii contribuabililor.

    • De acord pana la ultima propozitie – cred ca sunt ultimul om care va incerca sa gaseasca scuze birocratiei; eu am descris angrenajul unui sistem pentru a atrage atentia ca orice vrem sa se intample, momentan trece prin acest sistem. Iar despre incompenenta pe banii contribuabililor, cred ca se gaseste suficienta – la guvern, in justitie, etc. Fiecare in domeniul nostru ne vom lupta cu ea cum ne-or tine mai bine puterile.

  17. Ei, nu e chiar asa…

    Eu am lucrat cativa ani buni intr-o institutie de stat si ma mira povestea privind disparitia documentelor (mai ales originale!!). Mi se pare un pic…legenda…. sau incompetenta crasa.

    In primul rand, orice departament avea un secretariat si un registru de intrari/iesiri. Pe semnatura originala a celui care prelua documentu – si erau inregistrate de 2 ori, de cel care preda si de cel care primea. Chiar daca exista si un sistem electronic de evidenta.

    In al doilea rand, actele de genul aceasta aveau de regula un regim aparte, venind prin sistemul de secretari generali din institutii, care le urmareau in circuitul de avizare/semnatura.

    In plus, exista de regula un initiator al propunerii legislative, care urmarea traseul documentelor originale.

    Daca dispar asa, exista 2 conditii cumulative: 1 – un sef incompetent (si ma refer la conducatorul institutiei, ministru sau ce ar fi) si 2 – interes ca sa dispara.

    Cat despre ping-pongul intern, il cunosc; in general era generat de doua variante: interes sau frica de raspundere (cineva trebuia sa spuna „da” sau „nu” cu motivatie sau sa dea comentarii, si pur si simplu nu era in masura sa o faca sau ii era frica). In momentul cand incepea chestia asta, de regula intra pe fir initiatorul sau secretarul general, cu linie directa la „seful cel mare” – si treaba se rezolva rapid. Stiu cum e, si eu am zburatacit cativa functionari la vremea mea :-p

    Fie birocratia romana a regresat enorm, fie ati avut de a face cu niste institutii si oameni mai… aparte…

    PS acum, fara sa fiu partinitor (as vrea sa ii vad in streang pe politicienii din toate partidele, nu fac discriminare :) ) dar pana la urma partea aceasta tine de „ze big boss”. Exista chiar niste asa-numite strategii de guvernare, legate de acte legislative si termene. Relativ simplu sa te uiti pe o lista.

    PS2 Imi permit sa nu fiu de acord: metoda „pescuitului dibace” nu presupune 20 de ani de experienta – 1-2 ani sunt suficienti… o spun din experienta ;). Problema este ca in 1-2 ani, in general, cei care inteleg asta isi gasesc un job mult mai bun (mai bine platit si mai comod chiar) in sectorul privat.

    • „Eu am lucrat cativa ani buni intr-o institutie de stat si ma mira povestea privind disparitia documentelor (mai ales originale!!). Mi se pare un pic…legenda…. sau incompetenta crasa.In primul rand, orice departament avea un secretariat si un registru de intrari/iesiri. Pe semnatura originala a celui care prelua documentu – si erau inregistrate de 2 ori, de cel care preda si de cel care primea.”
      Nu este vorba de nici o legenda, realitatea va contrazice in mod frecvent pentru ca in presa exista numeroase marturii . Cu toate semnaturile de care vorbiti, poate „dispare”nu numai actul ci intreg dosarul in care se afla acesta cum a fost cazul disparitiei ( „pierderii”) unor dosare din justitie sau a unor dosare cu permise auto din Politie , bineinteles fara nici o consecinta chiar daca in ambele cazuri exista un pogon de semnaturi de „predare-primire”. Dar se poate jongla la fel de bine si cu inregistrarea actului. Astfel poate sa dispara pagina din registrul de intrari-iesiri, poate sa dispara registrul cu totul, sau poate sa dispara chiar o intreaga arhiva ( cazul Berevoiesti de exemplu ) , tot fara nici o consecinta. Un caz devenit clasic il reprezinta …disparitia armelor din depozitele armatei care sunt pazite 24 de ore din 24 . Dupa teoria dvs , asa ceva ar fi absolut imposibil.

    • Cel mai interesant document care a fost legat cu link pe forum, de cand scriu. Si l-am primit de la un Gigel :) Promit sa imi revizuiesc atitudinea fata de Gigei pe viitor.
      Un document EXCELENT ! – efectele se vad si azi.

      • Acest foarte interesant document descoperit in Polonia in 1981 , publicat apoi la Londra de catre Christopher Andrew si Oleg Gordievski intr-o carte despre istoria K.G.B. ( carte a fost tradusa si la noi in 1994 ) poate explica ceva din patologia sociala (post)comunista de la noi. Problema este ca autenticitatea lui incepe sa fie negata chiar de catre colegii dvs de generatie (http://www.riscograma.ro/4193/iata-adevarata-constitutie-a-romaniei-directivele-nkvd/ ) care il considera un fel de document ” prea cinic ca să fie adevărat ” sau un fel de ” bilanț satiric făcut după, de victime „.

  18. D-le Orasanu, acesta este cel mai bun articol pe care l-am citit sub semnatura dvs. De departe.
    N-ati facut decat o singura eroare – introducerea acelui al doilea paragraf, in care comentati taxa asta de prima inmatriculare, sau cum se cheama. Paragraf pe care eu, unul, nici macar nu l-am citit cu atentie, dar care pare sa fi fost de mare interes pentru majoritatea comentatorilor.
    Mie de cel mare interes mi s-a parut exact restul. Iar esentiala pentru intelegere si eventual pentru actiune mi s-a parut observatia pe care ati facut-o intr-un comentariu, anume ca „sistemul” a ramas acelasi in ultima jumatate de secol, din anii ’60, desi conditiile s-au schimbat dramatic. Scria un scriitor de-asta american de business (Michael Hammer?) o chestie care se potriveste manusa si aici; adaptand-o, am putea spune ca intram in secolul 21 cu structuri guvernamentale si legislative din secolul 20, proiectate sa corespunda realitatilor secolului 19…
    M-am bucurat sa vad ca au fost si cativa comentatori care par sa creada ca stiu ce e de facut (nicio legatura cu limba de lemn politicianista). Eu marturisesc ca nu stiu, iar sarcina mi se pare coplesitoare. Nu cred ca sistemul se mai poate drege; cred ca si statul roman are urgenta nevoie de un reengineering total.

    • Multumesc frumos pentru aprecieri – avnad in vedere criticile anterioare am o mica multumire :) Solutiile de re-engineering momentan nu se prea gasesc. Sau ele exista, dar despre implementarea lor nu indrazneste nimeni nici macar a vorbi.

  19. o descriere aproape fidela a „mecanismului” de avizare a documentelor. poate era de adaugat ca la ministerul finantelor este bine sa ajungi cand stii dinainte ca sunt fonduri existente, deoarece altfel ai alergat dupa semnaturi degeaba.

    Cum ar fi implementarea unui sistem integrat, accesibil cu parola de pe orice computer ministerial / guvernamental (fiecare decident din lantul de avizare cu contul lui securizat), iar odata documentul incarcat de initiator sa apara direct pe agenda avizatorilor care pot face comentarii, aviza, aviza cu obs etc sau anunta automat initiatorul pe masura ce documentul a este avizat? cu un numar de inregistrare administrativ unic la nivel ministerial & guvernamental?

    Cred ca s-ar face economii semnificative financiare, de timp si mai ales de stres al angajatilor, care se pot concentra pe adevarata activitate, nu pe obtinerea semnaturilor.

    Daca noi nu putem, sa ne rugam de altii straini (canadieni etc) poate au ei un sistem din asta pe care sa il doneze. Noi macar sa il traducem…

    Oricum chestia cu numarul de inregistrare unic pentru circuitul documentelor ministeriale ar fi tare…

    Domnule Orasanu, daca nu initiati o dezbatere ceva mai larga, care sa produca efecte concrete (sunt convins ca multi angajati ar fi recunoscatori), poate ar fi util sa trimiteti unor demnitari cu competente sau macar interesati (din SGG) articolul dvs. si comentariile la acesta.

    • Sa stiti ca angajatii de la Guvern au cititi :) Am constatat un brusc interes de la cei educati la UBB Cluj pentru pagina mea de linkedin.

  20. Dvs descrieti ceea ce se petrece in spatele usilor capitonate, dle Orasanu. Iar aceste aspecte sunt cel putin imaginate si de catre ce(le/i) aflat(e/i) in exteriorul sistemului. Poate nu la nivelul detaliilor dar cel putin principiile se cunosc. Supravietuirea sistemului si chiar dezvoltarea/rafinarea acestuia sunt doar efecte. Cauza o gasim in comportamentul majoritatii. Parafrazand zicala despre romanul care nu mai are bani (schimba 1oo de dolari/euro): ce face romanul cand are de rezolvat o pb cu administratia? Suna un prieten. Daca e ceva de luat probabil ca se ajunge si la fifty-fifty (tot e mai bun decat nimic, nu-i asa?). Iar dvs intrebati publicul despre solutii?

    ps1: alex a subliniat f.bine diferenta majora dintre administratiile din lumea civilizata si sistemul romanesc. Dar intrebarea rezultata normal si logic ar fi: cum poti sa ai pretentii de bun simt de la slujbasii marunti cand „maria-sa” guvernul (in numele „reformei”) obliga primariile/prefecturile/consiliile-judetene sa concedieze iar „domnia-sa” infiinteaza noi ministere si agentii?

    ps2: cand ai milioane de ha nelucrate si mii de animale plimbate ca pe vremea cizmarului (pt a incasa subventii) cred ca trebuie sa fii certat rau cu logica (despre bunul simt am scris mai sus) ca sa dai prioritate unor programe de genul Rabla sau Prima-casa.

    • Nu am sustinut ca programul Rabla ar trebui sa aiba prioritate. Am sustinut doar ca din punct de vedere logic a sustine in acelasi timp casarea vehicolelor de catre stat in care permiti influx masiv de masini straine este un non-sens. Nu faci decat, indirect, sponsorizezi statul german ca in loc sa isi caseze masinile pe bani grei,sa le vanda in Romania. A se observa ca statul german ar trebui si el sa nu mai acorde nicio subventie, nu e asa, daca e sa lasam piata europeana sa functioneze :)

  21. Am citit pe nerasuflate aceasta excelenta radiografie a sistemului in uz ( respectiv ceva intre Castelul si Procesul lui Kafka ) despre care un ministru de finante a spus ca acesta constituie in realitate „ un sistem de n ecuatii cu m necunoscute”. Poate de aceea , pentru orice contribuabil , haosul din administratia publica este unul cat se poate de real, dar deloc intamplator ( orice fapt social are o ratiune sau un scop ) . In mod cert, in trecut a existat in mod cert o strategie sociala de creare a haosului social „organizat” ( pretext ideal pentru „a face ordine” ulterior ) specifica sistemelor comuniste. Este celebru cazul Poloniei care a descoperit dupa 1989 ca in oficiile sale postale existau functionari special desemnati care aveau sarcina… sa incurce coletele ( !) si sa le expedieze total aiurea ( pretext ideal pentru a umbla in unele colete si a ascunde disparitia ca sa nu zicem furtul altora) . In prezent, o asemenea strategie sociala ar fi practic imposibil de elaborat , dar fi suficient numai sa fie mentinuta precedenta …
    Cand un asemenea sistem rudimentar ( ca sa nu spunem dement) este mentinut in uz dupa mai mult de 20 de ani de la tranformarea sociala topologica pe care noi ne-am incapatanat sa o numim revolutie , singura explicatie logica pe care putem gasi este aceea ca exista „ ratiuni de stat” ( cum le-ar fi numit Voltaire ) foarte puternice in favoarea lui.

    In alti termeni, haosul real din administratie ( indiferent daca este unul construit sau unul mentinut ) , este de fapt numai unul aparent :

    „Sau poti sa „faci disparut” un act care te deranjeaza ( 1), tinand originalul si nereturnandu-l vreodata – stiut fiind ca fara „circuitul e semnaturi” actul nu poate progresa. Actul poate disparea efectiv, fizic, cu totul o mare parte a ministerelor folosesc registratura doar pentru corespondenta externa (gen scrisoare in care Georgel se plange de o speta) si nu inregistreaza traseul unor astfel de propuneri legislative (2). Cum de se stie de traseu, totusi ?(3) (s.n.)”

    Haosul real mentinut prin ( 1) si ( 2) , este tinut sub control prin ( 3). Ca sa completam tabloul birocratiei de clasa premium, cu actul „fizic”se poate jongla eficient dar la un nivel calitativ superior. La fel inexplicabil poate dispare nu numai actul ci, ci intreg dosarul in care se afla acesta cum a fost cazul disparitiei ( „pierderii”) unor dosare din justitie sau unor dosare cu permise auto din Politie, bineinteles fara nici o consecinta . Dar se poate jongla la fel de bine si cu inregistrarea actului. Astfel poate sa dispara pagina din registrul de intrari-iesiri, poate sa dispara registrul cu totul, sau poate sa dispara chiar o intreaga arhiva, tot fara nici o consecinta.
    Putem adauga aici si axioma sociala specifica sistemului :

    „Exista in fiecare minister un om, maximum doi cu o asemenea putere – in general seful de la juridic sau directorul/ directoarea de cabinet. A se observa ca ministrul nu are aceasta putere, depinde de unul din ceilalti pomeniti mai sus(s.n.).”

    Problema este ca acest mirific sistem ajunge intotdeauna la o performanta de tip SF : aduce majoritatea contribuabililor ( sugestiva sintagma ! ) in n situatii de imposibilitate sociala ( si nici o instanta oficiala si legala nu se auto-sesizeaza ) , dar in acelasi timp satisface numai interesele unor grupuri restranse ( acestea fiind de fapt adevaratele „ratiuni de stat” ) . Prin definitie raporturile cetatean-stat sunt ab-initio de tip asimetric. Cu atat mai mult, in situatiile precedente se aplica perfect celebra sintagma a lui Orwell ( „toti sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii”) .
    Exista o problema de fond care este ocolita in mod sistematic. Sistemul , asa cum l-ati descris si definit dvs , este analizat si definit prin prisma oamenilor care il deservesc , dar sistemul este in realitate ceva impersonal si diferit de suma partilor. Pe cale de consecinta , acest blestemat sistem este de fapt cu totul altceva decat suma oamenilor care il deservesc si dovada ati oferit-o chiar dvs :

    „ Am rezolvat speta in cinci minute, dar din pacate nu am putut sa repar sistemul.”

    Nu cred ca ati fi putut sa reparati singur sistemul ( acesta fiind o structura impersonala foarte abstracta ) , dar din ceea ce ati relatat nu rezulta nici ca ati vrut sa treceti dincolo de „ speta”. Cu competentele si atuu-rile dvs ati fi reusit nu numai sa actionati asupra efectului , ci sa poate sa actionati si asupra cauzelor imediate nepunctuale .
    Cateva exemple pot fi edificatoare asupra complexitatii problemei in discutie.
    Cu cativa ani in urma, am avut ocazia sa vad fisa postului unui inspector de la o institutie de stat unde la rubrica „obiective” era trecuta si urmatoarea sintagma de tip SF : „participa la sedintele organizate de…”. Cu voia dvs, aceste gen de participare „ cu sezutul ” defineste prin genul proxim si diferenta specifica exact comportamentele specifice unui sistem unde regula de baza a responsabilitatii si ierarhiei sociale si profesionale se reduce de fapt la : „ Sa traiti, sefu`!”.
    Al doilea exemplu. Prin anii `90 pentru prima data au fost publicate intr-o colectie de articole juridice, organigramele ministerelor existente atunci . Toate erau parca trase la xerox fiind practic facute dupa acelasi calapod : o structura ierarhica identica, nelipsita sectie de „contencios administrativ” plus departamente diferentiate numai dupa specificul sintagmei : „juridic-administrativ”, „financiar-contabil” , etc. Dar cine avea rabdarea sa parcurga lista pana la capat, putea gasi mai departe un „economic-administrativ”, sau un administrativ-economic” in asa fel incat cel putin un departament ajungea un copil cu doua moase dar care nu stia cine niciodata cine ii sunt ambii parintii.
    Desi au trecut de atunci peste 20 de ani , s-ar putea paria linistit pe faptul ca structura unui minister de acum, este aproape identica cu cea din anii `90. Cu alte cuvinte, cat timp vom lasa structura neschimbata , putem schimba oricand ministrii , consilierii si specialistii, dar nu vom schimba niciodata sistemul.
    Al treilea exemplu. Intr-un caz concret, inainte de 1989 un fost sef la partid a ajuns administrator in intreprinderea unde lucram si raspundea de repartizarea locuintelor „oamenilor muncii”. Cand a venit Revolutia, a fost prins si cum le repartiza : avea de fapt …3 liste : una pentru întreprindere, una pentru primaria orasului… si alta pentru uzul sau personal ( ultima fiind cea reala ).
    Pornind de la acest ultim exemplu, degeaba interzicem prin lege dubla evidenta in contabilitate de exemplu , daca tot la stat mentinem dubla sau tripla evidenta. Evidentele paralele genereaza la suprafata haosul de de care se lovesc toti contribuabilii, dar sub acesta devin perfect posibile pierderea actelor , stergerea urmelor si evaporarea vinovatilor.
    Cu alte cuvinte sfantul principiu de sistem dupa care „ o comisie nu este niciodata vinovata” , este inca la putere si va mai fi cata vreme functionarii de stat au o neincredere in propria lor gandire deoarece sistemul ii obliga sa aiba incredere mai degraba in ordinul sefului direct fata de care legea sau sarcinile din fisa postului palesc brusc. Aceste asertiuni au fost enuntate de fapt inca din anii `90. Romania Libera a scris atunci despre o cercetare facuta de o firma straina pe membrii guvernului in exercitiu , cercetare care ajunsese exact la concluziile citate anterior. Intre timp au trecut peste noi doua decenii, dar problemele au ramas aceleasi.

    • Nu sunt la curent cu analiza in Romania Libera – va rog sa imi indicati unde as putea sa o gasesc.

      In rest, nu pot decat sa va dau dreptate cu fluviul pe care il scrieti – din nefericire, fiind la prim experienta guvernamentala nu am avut prevederea de a ataca structural anumite probleme, decat in anumite zone! Si astea au fost putine. Daca va mai fi o data viitoare, evident voi putea actiona diferit.

      • Daca aveam posibilitatea, va indicam imediat data ( pe care din pacate nu o mai tin minte, e vorba cred de anul 1991 sau 1992 ) in care ziarul „Romania Libera” a relatat despre acea cercetare foarte interesanta pentru acei ani si care mi-a atras imediat atentia . Din pacate , ziarul nu are pe Internet numerele din anii `90, iar cine a facut gresala sa incerce sa le citeasca la Biblioteca de Stat , se va confrunta cu aceleasi mutre acre ale bibliotecarelor dinainte de `90 ( sunt tot acolo si fac acelasi lucru ) . Eu am facut aceasta gresala in decembrie anul trecut cand am cerut numerele unor ziare din anii `90 , iar bibliotecarea mi-a raspuns inainte sa termin propozitia ca ” nu mai exista, au plecat deja la sediu nou ” . Le-am gasit la raft , dar observand reactiile care au urmat ulterior si „ amabilitatea” locala , am renuntat deocamdata sa mai merg acolo . Pe de alta parte ( si aici speram sa fiu inteles corect ), aprecierile mele nu au fost o critica a pozitiei dvs , ci exprimarea unei exasperari de cetatean . Resetarea sistemului cred ca o pot face numai oameni cu mentalitatea si competentele dvs . Daca nici ei nu o fac ( au trecut totusi 20 de ani… ), atunci viitorul acestei tari este confiscat poate chiar pentru urmatorii 50 de ani daca ne gandim numai la faptul ca mentalitatile se pot schimba „de la sine” si pot evolua, dar in decenii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro