Lanțul slăbiciunilor

Să facem o scurtă incursiune în istoria recentă și să ne reamintim detaliul că, la alegerile pentru Parlamentul European, ALDE, minusculul partid condus de dl. Călin Popescu-Tăriceanu, nu a mai izbutit să păcălească suficienți români care să-l religitimeze.
Era momentul începutului sfârșitul pentru cariera de politician, oricum submediocră, a fostului manechin de la APACA. Insul a încercat să o cotească, să se dezică de trecutul intim legat de proaspăt pușcăriașul Liviu Nicolae Dragnea, a luat distanțe față de PSD, s-a supărat foc când acesta nu și-a ținut făgăduiala de a-i susține candidatura la alegerile prezidențiale, l-a inventat drept candidat pe Mircea Diaconu care a pus pentru respectiva figurație politică niscaiva bani la pușculiță, în fine, a demisionat de la șefia Senatului. Tot degeaba.
Tăriceanu se află în mod clar și iremediabil la periferia politicii pe care aproape sigur că va trebui să o părăsească după viitoarele alegeri legislative. Deocamdată încă face scandal, crize de nervi, se manifestă precum Chivuțele din Două loturi a lui Caragiale, e supărat că Decretul prezidențial care a dus la instituirea stării de urgență nu îi dă dreptul să circule decât între orele 11-13 și debitează prostii cu nemiluita.
Ieri, fiind furios rău pe Președinte, a spus că acesta s-ar comporta precum un Führer. Probabil că ideea i-a fost dată de dl. Cornel Nistorescu, directorul falimentarului Cotidianul, care de ani buni se străfoacă să ne convingă că ar exista o legătură directă între Forumul German și Grupul Etnic German din perioada nazistă.
Să ne amintim și că între dl. Călin Popescu-Tăriceanu și fostul plângăreț din înalt ordin la mormântul ayatolahului Khomeyni există o veche legătură. La un moment dat, dl. Nistorescu l-a declarat pe dl. Tăriceanu omul politic al anului, iar discursul de Laudatio a fost rostit de fostul președinte al României, dl. Emil Constantinescu. Care și-a primit urgent tainul. Președinția unui fantomatic institut de studii levantine.
Cert e că în acuzațiile aduse ieri d-lui Klaus Iohannis a fost adusă în discuție, fie și indirect, apartenența la etnia germană a președintelui România. Numai că președintele CNCD, dl. Aszalos Csaba, nu s-a sesizat din oficiu pentru asta. Nu a scris un articol demascator scandalagiul de profesie Ion Spânu. Cum era să o facă? El e purtătorul de geantă al d-lui Cornel Nistorescu, care, mă-nțelegi, cu dl. Tăriceanu care a și recunoscut că în cei 30 de ani de când e în politică nu a făcut niciodată vreo faptă legale, care, vezi dumneata, cu dl. Constantinescu. Știți dumneavoastră, stimați cititori, Lanțul slăbiciunilor.
Dar revenind. Cum la 26 mai 2019, partidul ALDE a eșuat de-a dreptul lamentabil, au rămas fără loc de muncă două grațioase doamne. E vorba despre Renate Weber și Norica Nicolai. Dl. Tăriceanu mai având totuși pe atunci niscaiva putere a reușit să-i aranjeze un job d-nei Renate. Care nedorită de nimeni a ajuns Avocatul Poporului. Avocatul cui? Al meu în nici un caz. D-na Renate a dobândit pe nemerit un post de unde își arată periodic recunoștința față de dl. Tăriceanu și față de parlamentarii PSD care, la rugămintea acestuia, au salvat-o de umilința de a face coadă la AJOFM.
Oare chiar să fie vorba despre o întâmplare că d-na Weber sesizează CCR, aceea condusă de dl. Valer Dorneanu, în privința pretinselor excese de putere ale președintelui Iohannis chiar în zilele în care dl. Tăriceanu îl numește Führer pe dl. președinte? Oare chiar întâmplător d-na Renate Weber dă pentru asta explicații lamentabile d-lui Ion Cristoiu?
Oare chiar ne luați drept proști pe toți, doamnă Weber, d-le Tăriceanu, d-le Cristoiu?