vineri, mai 7, 2021

Lăsați „telejustiția”. Ce spuneți de open justice?

Discuțiile pe tema telejustiției mi se par dacă nu false, atunci cel puțin marcate de ipocrizie. O parte a populației este nemulțumită dacă nu află informații despre activitatea judiciară și atunci acuză organele judiciare de mușamalizare. O altă parte a populației crede că e ceva nefiresc să afle prea multe din dosarele încă neoluţionate și atunci acuză organele judiciare că sunt influențate în luarea deciziilor de forţe obscure, de adversarii procesuali sau chiar de public.

Înainte să avansez o posibilă soluție la dilema limitelor transparenței justiției, aș dori să fac o retrospectivă cu privire la această chestiune. Acum cincisprezece ani băteam hotărârile la mașina mecanică de scris, foloseam indigoul pentru multiplicare, părțile primeau deseori o copie ilizibilă – azi avem cu toții computere, cu un simplu click se obține o copie identică din punct de vedere calitativ cu originalul, iar la cererea părților începând de anul trecut se poate comunica varianta electronică a tuturor documentelor procedurale. Acum zece ani nu se știa numele celor care făceau parte din competul de judecată de judecată, ci îl aflai de abia când ți se comunica soluția – azi componența completului este afișată pe lista de ședințe și pe portalul instanțelor, loc de unde se află orice informație despre părțile unui dosar, termenele de judecată și soluția pe scurt din fiecare cauză; și tot pe portal este publicat, din anul 2012 încoace, CV-ul profesional al fiecărui magistrat. Acum zece ani presa se lovea de obtuzitatea sistemului în furnizarea de informații – azi avem un Ghid de relații dintre sistemul judiciar și presă adoptat de CSM și, practic, nu există emisiune de știri în care să nu fie informații despre vreun caz important. Înainte nici nu se concepea ca cineva prezent în sala de judecată dar străin de proces să își ia notițe cu privire la cele dezbătute – azi avem înregistrare audio ale ședințelor de judecată și, ca să fim realiști, orice participant la proces poate înregistra cu un simplu device, dezbaterile. Până acum şapte ani doar părțile dintr-un caz aveau acces la hotărârea ce îi privește – în perioada 2008-2010 s-au publicat în mod experimental 100.000 de hotărâri judecătorești în programul Jurindex, iar din aces an un nou proiect, ROLII, va asigura publicarea a câtorva milioane de hotărâri judecătorești, anonimizate, ceea ce va permite identificarea practicii judiciare a unei anumite instanțe sau chiar a unui anumit judecător.

Este clar că avem o evoluție în domeniul transparenței și organizării, dar și funcționării justiției. Se vrea mai mult? Poate. Se poate face mai mult? Fără îndoială. Produce telejustiția vreun efect negativ? Nu știu. Dacă prin „telejustiție” se înţelege filmările cu persoane încătușate făcute în fața DNA sau în sediul vreunei instanțe de judecată, atunci trebuie să arăt că acest lucru este interzis de Codul de reglementare a conținutului audio-vizual și, evident, înseamnă că CNA nu își face datoria. Dacă prin „telejustiție” înțelegem apariția în presă „pe surse” în presă a unor documente din dosare, atunci noi, cei din justiție, avem o problemă că nu putem opri acest lucru. Dacă prin „telejustiție” înțelegem nesfârșitele talk-show-uri televizate cu tot felul de analiști care își dau cu părerea despre probe din dosare, despre vinovăția celor cercetați sau despre posibile  intenții viitoare ale organelor judiciare, atunci publicul are o problemă că urmărește astfel de pseudo-dezbateri.

Eu vin cu o propunere: toate procesele care se desfășoară în şedinţă publică să se transmită online, iar conținutul tuturor dosarelor din instanțe să fie publicat pe internet. Știu, pare ceva avangardist și mă aştept la reacții negative. Dar să renunțăm la ipocrizie: publicul preferă misterul, sursele, imaginile furate; invocă drepturile omului, dar de abia așteaptă imagini în exclusivitate și documente despre viața privată a celor investigați; spune că cel cercetat beneficiază de prezumția de nevinovăție, dar până la sfârșitul procesului el este crucificat în fiecare seară la televizor. Ei, eu cred că fiind totul public, nu va mai fi nimic de aflat pe surse, iar cetățenii vor vedea cu ochii lor ce se întâmplă într-o sală de judecată. Magistrații înșiși vor fi mai atenți la conduita lor față de părți. Avocații vor găsi o nouă modalitate ca să își lărgească portofoliul de clienți. Cei audiați, cu excepția avocaților, vor fi ascultați cu filmare din spate și cu protejarea datelor lor personale. Evident, procesele care nu sunt publice, de exemplu cele cu minori sau cu victime ale unor infracțiuni la viața sexuală, ori procesele civile fără interes public cum ar fi cele de divorț, nu se vor transmite.

Am văzut acest sistem funcționând în alte state. Astfel, în SUA, UK și Australia procesele care au loc la curtea supremă sunt transmise online. Până și în Africa de Sud s-a transmis integral anul trecut la televizor, de către o instanță inferioară, procesul sportivului care și-a împușcat prietena. În SUA toate dosarele sunt urcate în formal digital pe internet, iar accesul se asigură în unele state numai pentru părți și avocații lor pe baza unei parole, iar în alte state pentru toată lumea, la liber – se numește „open justice” şi are la bază concepția că tot ce vede și atinge judecătorul în sala de judecată trebuie să fie accesibil şi publicului.

Oricum, pe acest drum mergem și noi. Începând cu anul 2006 toate ședințele din procesele civile se înregistrează audio, iar din anul 2012 și cele din procesele penale, înregistrările fiind de anul trecut accesibile părților. Începând cu anul 2011 toate ședințele CSM se transmit online, iar înregistrările sunt disponibile pe site-ul instituției. Toate conferințele de pregătire a magistraților desfășurate la INM sunt de asemenea transmite online – cine și-ar fi închipuit în urmă cu câțiva ani că judecătorii și procurorii vor accepta să fie filmați?!. Din anul 2013 la Cluj și la Arad se asigură accesul părților la propriul dosar în format electronic, pe baza unei parole. De ani buni deja curțile au proprii purtători de cuvânt, ba mai nou și site-uri proprii sau conturi de facebook, alegând ce informații din dosare transmit spre exterior utilizând social-media.

Oricum, viitorul digital al justiției este inevitabil. Și, ca un ultim argument, dacă mai este cazul: reamintesc că ședințele Parlamentului și ale Guvernului sunt publice, iar proiectele de acte normative sunt în dezbaterea publică mai înainte de a fi votate. Dacă tot vrem ca puterile să fie egale, ar putea fi și la capitolul transparență. Iar transparența nu a stricat niciodată, nimănui. Poate fi ceva șocant la început, însă doar atât.

Sub presiunea tehnologiei care ne invadează, justiția se transformă. Iar procesul echitabil va căpăta noi valențe. E timpul să ne gândim la justiţia viitorului.

Articol apărut în revista TIMPUL, Anul XV, Nr. 193, aprilie 2015, pag.5

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Cred ca trebuie sa fii de rea credinta, ca sa nu recunosti ca Justitia a evoluat simtitor. Cel putin in ultimii 10 ani. As merge mai departe si as spune ca, daca si celelalte puteri ale statului ar fi evoluat ca Justitia, astazi ne-ar fi fost mult mai bine.

    O mare responsabilitate in asa-numita „tele-justitie” o are presa. Aceasta presa, avida de senzational si care, cu mici exceptii, si-a pierdut busola. Presa aservita isi pierde statutul de „caine de paza al democratiei” si se auto-retrogradeaza la cel de pisicuta care toarce la picioarele stapanului. Cine se sperie de o pisica ce toarce?…

    Justitia trebuie sa mearga, cu motoarele in plin, pe drumul pe care a pornit. Sigur, va fi atacata, in continuare, de cei ce au vreun interes sa o slabeasca sau sa o aserveasca. Dar datoria oricarui roman onest este sa sprijine Justitia, atata timp cat ea actioneaza pentru binele comun.

    Fara indoiala, progresele in tehnologia informatiei nu pot fi ignorate si, probabil, toate domeniile de activitate vor fi nevoite sa se alinieze unui anumit standard de comunicare. Iar transparenta ar trebui sa fie cuvantul de ordine pentru toate institutiile statului.

  2. Proiectele sunt in dezbatere publica atunci cand se vrea. Daca PSD+PNL vrea sa aprobe ceva tacit, atunci nu mai sunt in dezbatere publica.

    E greu cu legislativul cand ai hoti la butoane.

  3. Ca de obicei cand va citesc imi spun in gand: „Va multumesc ca existati domnule Danilet”.
    Va doresc sanatate si putere sa doriti in continuare mai binele nostru al tuturor!

    • Adevarul e ca si eu am simt mai bine stiind ca sistemul are posibilitatea sa impinga in fata si astfel de oameni. Oameni normali intr-o tara normala, dar la noi, inca raritati.

  4. Bravo Cristi Danilet! Ideea nu este noua, dar articolul in favoarea unei justitii deschise e foarte bine scris.

    Mai mult decat justitia. Intreaga administratie, centrala si locala. romaneasca si europeana, trebuie sa se supuna strict transparentei. Nimic nu este secret. Fara a plati nimic, intreaga societate, toti cetatenii si toate organizatiile trebuie sa aiba acces liber, absolut neconditionat la TOATE discutiile si deciziile administrative. LA TOATE!

  5. Cred ca cel mai frumos ar fi sa se faca un sistem centralizat de genul e-Estonia dar unul axat pe platforme libere (din punct de vedere hardware si software) care sa permita fiecaruia sa participe intr-un mod liber la societatea din care face parte. Fiecare om sa-si poata guverna viata, accesul la datele personale si de ce nu sa-si directioneze contributia sociala acolo unde considera. Poate vrea ca o parte din banii de taxe sa ajunga in judetele in care locuiesc rude sau prieteni. Poate vrea sa-i trimita in comuna in care si-a cumparat casa de vacanta ca sa se poata moderniza drumurile si reteaua de apa si canalizare, poate doreste sa investeasca in sanatate, in educatie si asa mai departe. In felul acesta oamenii ar deveni mai responsabili in ce priveste viata proprie, ar intelege aportul lor cu privire la bunul mers al lumii in care traiesc si nu in ultimul rand administratia si institutiile ar deveni mai responsabile in relatia cu oamenii pe care ii servesc.

  6. Foarte bine-venite acest gen de articole privitoare la mersul justitiei. Da, transparenta justitiei precum si popularizarea regulilor de baza a justitiei trebuie sa continue. Este o conditie de baza pt. insanatosirea acestei tari.

  7. „Înainte nici nu se concepea ca cineva prezent în sala de judecată dar străin de proces să își ia notițe cu privire la cele dezbătute – azi avem înregistrare audio ale ședințelor de judecată[…]“.

    Ei, și? Inspecția judiciară sau cum s-o chema le verifică? Pentru a vedea și sancționa eventuale incompatibilități care nu se văd cu ochiul liber (ex. magistrat fost avocat stagiar al unei părți, etc.), sau greșeli triviale cum ar fi lipsa pronunțării în ședință publică. Câte astfel de înregistrări au dat naștere la sancțiuni pentru nepronunțare în ședință publică, cu repunerea pe rol a proceselor respective?

  8. Si totusi:
    – spune Ponta: „”Şi am mai promis ceva: Băsescu şi Udrea la închisoare! Parţial realizat””
    CSM tace.
    – tot Ponta: „”Arestarea preventivă este pentru infractori periculoşi, Adomniţei nu trebuie arestat preventiv.” ”
    IJ si CSM isi simt onoarea nereperata de catre pensionarul postac si Udrea.

    „MelaniaCincea
    4 mai la 07:01 ·

    Citesc un text pe Naţional (http://www.enational.ro/…/telegrama-de-peste-ocean-liber-l…/), care, invocând „surse de peste Ocean”, susţine că americanii ar fi dat undă verde pentru ca fostul preşedinte Traian Băsescu să intre în malaxorul Justiţiei.
    Şi, iată, un paragraf care ridică mai mari semne de întrebare: „Pe de altă parte însă, în cazul inculpării lui Traian Băsescu, fără nişte probe zdrobitoare, există riscul producerii efectului de bumerang, de care cu siguranţă că fostul preşedinte, la experienţa sa politică, va încerca să profite la maximum”.
    Cum adică, „în cazul inculpării lui Traian Băsescu, fără nişte probe zdrobitoare”?… Adică, nu se ştie care sunt acele „probe zdrobitoare”, dar se ştie miza – inculparea cu orice preţ a lui Traian Băsescu şi încătuşarea lui? De fapt, despre a cui miză vorbim? „

  9. Domnule Danilet,

    Pentru mine, ca om din afara „justitiei” lucrurile sunt foarte simple.

    Daca este un proces intre stat si un individ este normal sa am acces la tot ce inseamna acest proces. Daca este un proces intre 2 indivizi, atunci, eu, statul doar asigur arbitrajul, asa ca nu intereseaza publicul. Un divort nu ma intereseaza, un litigiu comercial intre 2 firme nu ma intereseaza. Ma intereseaza cand statul roman da pe cineva in judecata (crima, furt, abuz in serviciu, ce-o fi) sau este dat in judecata. Ma intereseaza din simplul motiv ca sunt direct implicat: statul sunt eu, cetateanul.

    In rest, profit si eu de ocazie sa va multumesc ca existati!

  10. Nu este suficient sa recunoasteti „Dacă prin „telejustiție” înțelegem apariția în presă „pe surse” în presă a unor documente din dosare, atunci noi, cei din justiție, avem o problemă că nu putem opri acest lucru.”. Nu aveti numai o problema, ci incalcati cu seninatate legea – in alta institutie serioasa acesta ar fi tratata ca o scurgere de informatii confidentiale, sau poate o vanzare a acestora catre anumiti ziaristi, sau ca o manipulare a opiniei publice prin intermediul presei. Dar nu am vazut nici o reactie de auto-analiza, corectare si pedepsire a vinovatilor pe la DNA sau DIICOT. Dimpotriva, chiar la varf dna Kovesi spune ca nu s-au identificat sursele de scurgere de informatii. Si gata, case closed! Daca era la Parlament sau la Guvern le trimeteau o adresa semnata de portarul sef-adjunct si le cereau un camion de documente pentru investigatii, in max. 45 de minute. Curat justitie echitabila!

  11. Evident ca pentru seintele care sunt publice in loc de a ma deplasa la sediul instantei in dosarul ce ma intereseaza ar fi bine sa pot urmari on line dezbaterile. inafara de problemele tehnice si de cos nu vad nici-un impdiment.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristi Danilet
Cristi Danilethttp://cristidanilet.wordpress.com/
Cristi Danileţ este judecător din anul 1998, iar în perioada 2011-2016 a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Este promotorul educației juridice în școli și licee www.educatiejuridica.ro si membru fondator al asociației Voci pentru Democrație și Justiție www.vedemjust.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro