Desigur, ceea ce m-a determinat sa scriu aceste randuri este abominabilul si inumanul atac impotriva a zeci de copii inocenti, intr-o insula din Norvegia. Indiferent de motivul pentru care se aflau acei copii, in acel loc, masacrul comis cu sange rece impotriva lor va ramane o pata neagra, pe obrazul uneia dintre cele mai democratice si mai civilizate natiuni a lumii.
Acum, la rece, as vrea sa ma aplec asupra unei caracteristici a extremismului, indiferent de culoarea politica sau religioasa : lasitatea. Pentru ca nu poate fi lasitate mai mare si mai cruda, decat sa amplasezi o bomba in centrul unui oras aglomerat sau sa vanezi, cu salbaticie, copii fara aparare. Curajul inseamna sa ataci, inarmat, oameni inarmati si gata sa moara, asa cum sunt soldatii. Aceasta inseamna curaj razboinic. Dar nu am vazut acest curaj, nici pe 11 septembrie 2001, nici in Norvegia, nici in Irak sau Turcia, unde atentatele extremiste au facut sute si mii de victime nevinovate. Chiar suicidul criminal al teroristilor arabi este o forma de lasitate, pentru ca teroristul sinucigas fuge, de fapt, de raspunderea in fata semenilor.
Lasitate este sa propagi mesaje extremiste pe internet, unde nimeni nu te poate identifica si trage la raspundere. Sa acuzi minoritatile, imigrantii sau alte categorii defavorizate si sa ceri exterminarea lor, in spatele unei majoritati tacute si uneori aprobatoare, este intotdeauna o forma de lasitate, pentru ca refuzi sa vezi greselile majoritatii careia ii apartii, aruncand intreaga vina pe « celalalt », pe strain. Este lasitatea neasumarii greselilor proprii, care devine deseori refugiul unei majoritati frustrate de propria neputinta. Mesajul extremist « afara cu strainii », auzit tot mai des in Europa, este solutia lasa la propriile neajunsuri, in vremuri de criza. In loc sa se faca apel la solidaritate nationala, indiferent de rasa ori provenienta, se prefera solutia mai confortabila, insa autentic lasa, a excluderii celor veniti din afara.
Romanii au, la randul lor, parte de extremism. Este, pe de o parte, extremismul activ din tara, care exclude rromii de la o viata decenta, propunandu-le doar slujbe mizere de gunoieri, in virtutea dreptului orgolios al etnicilor romani la slujbele cele mai bine platite. Este, pe de alta parte, extremismul la care sunt supusi romanii in tarile din Uniunea Europeana in care lucreaza sau locuiesc, fiind vazuti acolo ca o plaga sociala, ca niste « hoti de slujbe », care lucreaza la negru si pe bani putini sau care isi fac un mod de viata infractional. Sigur, extremismul are intotdeauna argumente. In spatele lor, insa, este aceeasi dorinta lasa de autoaparare in fata unor elemente pe care refuza sa le inteleaga sau sa le accepte.
Extremismul este natural, de aceea este atat de las. Precum animalele, extremistul musca si fuge, apoi, ingrozit de consecintele muscaturii lui. Este curajos doar in haita, cand isi poate dezlantui ura si furia asupra victimelor fara aparare ale frustrarilor sale acumulate. Ucide din umbra, cu lovituri miselesti, sau ataca deschis doar copii neinarmati si neprojejati. Extermismul este ultima reduta a bestiei umane, cu ochii injectati si plini de ura, dar plina de spaima in fata ratiunii si milei. Este refugiul animalitatii si a instinctului de trib, o negare a umanitatii si a celor mai inalte idealuri ale ei. De aceea, el nu poate actiona la lumina, pentru ca noaptea este elementul sau, indiferent daca aceasta inseamna anonimatul pe internet sau intunericul mortii, prin sinucidere.
Insa, cele mai atroce consecinte ale extremismului se produc atunci cand el este stapan pe puterea, aproape nelimitata, a statului. Se cunosc prea bine, fara a se trage invataminte indeajuns, ororile comise de extremism in secolul XX. Beneficiind de sprijinul unui Leviathan perfectionat, asa cum este statul modern, extremismul a dus la mutilarea a nenumarate popoare, in numele unor idei impinse la extrem si a intolerantei aferente. Lasitatea nenumaratilor oameni care au aderat, din convingere sau din interes, la extremismul de stat, a dus la exterminarea unor rase si clase sociale, in numele unor idealuri (culmea !) de salubritate publica. In toate sistemele extremiste, lasitatea a jucat un rol esential in mentinerea, intarirea si propagarea represiunii de stat.
Solutia este, desigur, la antipodul lasitatii, respectiv curajul. Curajul de a fi bun, generos si modest. Curajul de a-i accepta pe « ceilalti », de a fi deschis si tolerant. Cel mai bun exemplu de reactie la extremism este chiar raspunsul regelui Norvegiei la crimele in masa, comise de un extremist dement : mai multa democratie, mai multa deschidere, mai multa toleranta ! Aceasta este reteta adevaratului curaj, aceea data si de neintelesul, uneori, indemn al Evangheliei : « nu va temeti ! »
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Norvegianul nu ar fi rezolvat nimic prin metode clasice. Scopul actelor teroriste nu este confruntarea fatisa, ar fi stupid. Scopul este atragerea atentiei opiniei publice prin acte socante, astfel incat guvernele respectivelor tari sa cedeze si sa ia masuri. Vezi Zapatero care dupa atentatele de la Madrid a retras trupele din Irak.
Oricat de groaznice par aceste crime impotriva umanitatii, cine are ochi si urechi ar trebui sa fie atent la motivatia lor, sa le analizeze si sa observe ca desi doar unul din 20 de milioane e destul de nebun si de sadic sa faca un asemenea gest – sunt alte milioane care gandesc ca el.
Multiculturalismul e o ineptie, un rateu de proportii al unor politicieni lipsiti de viziune, ipocriti si limitati.
Cat despre neintegrarea romilor, e greu sa convingi un patron ca pe banii lui sa angajeze oameni nepregatiti si needucati. Si stupid, in definitiv.
lasitate inseamna si sa inventezi razboaie in numele democratiei… avioane invizibile vs AK sau mai stiu eu ce… inventand arme de distrugere in masa
suntem la fel de vinovati de extremismul lor, noi astia albi si crestini
Exact, dublul standard si ipocrizia e litera de lege pentru noi, astia ce ne credem buricul lumii „moderne” si „civilizate”. Ne comportam de parca am fi mandatarii pacii si ordinii pe planeta cand in realitate suntem vai de capul nostru cu religia noastra depasita si corupta, cu sistemul nostru economic dovedit falimentar, cu dispretul fata de mediu, cu setea noastra perpetua de a fura, distruge si chinui pe altii spre a ne indeplini scopurile. Egalitate doar cand ne convine.
Toleranta nu se poate obtine fara expunerea individuala. Doar exemplul celor care nu se feresc din calea confruntarilor cu frustrarile altora si, de ce nu, cu propriile temeri poate impune intelegerea fata de minoritari.
In multe dintre tarile acestei lumi, Romania printre fruntase, atitudinea de soldat nu se mai manifesta, in cadrul institutiilor statului, nici macar cand vine vorba de armata. Insa pentru orientarea corecta a societatii civile este nevoie de aceasta atitudine in cel putin alte doua institutii publice, la noi se numesc M.A.I. si Ministerul Public.
In Politie, m-am intalnit cu destule exemple de darzenie, mai ales printre cei fara grade de conducere, insa in Ministerul Public, vorbesc tot din proprie experienta, atitudinile arborate si teoriile in spatele carora se ascund acesti magistrati frizeaza pur-si-simplu dementa.
Autorul vorbeste de un extremism al majoritatii, cu forma sa cea mai inalta, a extremismului de stat. Si arata ca orice astfel de forma a extremismului este definita de lasitate.
Dar extremismul minoritatilor? Exista extremism si in aceasta forma sau nu. Si e si el definit de lasitate sau, poate, de curaj, tocmai pentru ca minoritarul isi aplica strategia in interiorul majoritatii?
Complectarea, priveste emigrantii, individuali sau grup, la prima generatie sau la a nu stiu care generatie. Masacrul norvegian, nu are ca cauza principala, lipsa de adaptare a acestora, dar nu trebuie sa ignoram, reala stare de exasperare, generata de acestia, in masa ,,indigenilor,,. Sugerez sa ne amintim reactivitatea romanilor, la comportamentul antisocial/asocial al comunitatilor de tigani in ro. Sa nu mai vorbim de ce sa intamplat si se intampla in UE, privind acestora. Concluzia personala, sintetic doreste sa exprime, respectul ptr. lege, traditie, samd, deoarece perceptia, are o semnificativa incarcatura subiectiva.
Citeam mai demult un articol cu declaraţiile unui prieten din copilărie al lui Breivik, care punea accent în special pe ‘normalitatea’ de care acesta dădea dovadă pe tot timpul cât s-au cunoscut, şi pe incredibila surprindere cu care a privit actele criminale ulterioare.
Filosoful Søren Kierkegaard făcea o afirmaţie în care îl putem regăsi pe Breivik întru totul, şi anume: „The greatest hazard of all, losing one’s self, can occur very quietly in the world, as if it were nothing at all. No other loss can occur so quietly; any other loss – an arm, a leg, five dollars, a wife, etc. – is sure to be noticed.”
Păzeşte-mă Doamne de astfel de prieteni.
„Lasitate este sa propagi mesaje extremiste pe internet, unde nimeni nu te poate identifica si trage la raspundere. Sa acuzi minoritatile, imigrantii sau alte categorii defavorizate si sa ceri exterminarea lor, in spatele unei majoritati tacute si uneori aprobatoare, este intotdeauna o forma de lasitate, pentru ca refuzi sa vezi greselile majoritatii careia ii apartii, aruncand intreaga vina pe « celalalt », pe strain. Este lasitatea neasumarii greselilor proprii, care devine deseori refugiul unei majoritati frustrate de propria neputinta. Mesajul extremist « afara cu strainii », auzit tot mai des in Europa, este solutia lasa la propriile neajunsuri, in vremuri de criza. In loc sa se faca apel la solidaritate nationala, indiferent de rasa ori provenienta, se prefera solutia mai confortabila, insa autentic lasa, a excluderii celor veniti din afara.”
Acest text este o mostra a sistemului ideatic extremist pentru ca autorul tine sa culpabilizeze orice cetatean european ce opineaza impotriva imigratiei, in acest fel instrumentalizand politic un masacru comis de un dezaxat in directia abolirii libertatii de expresie si distrugerii suveranitatii populare [in dauna cetatenilor nativi ce se vad pusi in situatia aberanta de a accepta politica sustinuta si de autor in urma careia zidurile cetatii au fost daramate, iar cetatenii altor state au inceput sa aiba aceleasi drepturi, ba chiar mai multe, decat populatia autohtona]. Intrebarea este: cum ar putea cetatenii europeni ce inca valorizeaza conceptele de stat de drept si cetatenie sa traga la raspundere asemenea extremisti ce colporteaza propaganda cu tenta rasista, anti-albieuropeni, in virtutea careia metisajul fortat prin politici imigrationiste ar fi solutia anihilarii unui rasism si extremism eurocentric inventat tot de ei? chiar sint curios daca asemenea opinii radicale pot fi sanctionate penal, caci vad ca autorul are destul curaj incat sa’si semneze textele aiuritoare si instigatoare la imigrationism desantat si antieuropean. Sau, daca tot se fac apeluri la solidaritate, sint curios cum se pot organiza excursii peste hotare pentru acesti propagandisti, sa’i trimitem la un curs de solidarizare etnica la sursa, in somalia de pilda. Imi doresc sa’i observ intr’un desant ideologic menit sa invete autoritatile somaleze cum sa elimine extremismul din viata societatii, eventual sa’i educe in directia acceptarii strainilor, a capitalismului occidental si a democratiei pe model suedez, si astfel, prin efortul conjugat al pionierilor corectitudinii politice, guvernele socialiste ale europei sa ajunga sa’si faca norma de azilanti deja formati in spiritul ultratolerant, muncitoresc si unionist al elitelor noastre.