vineri, martie 29, 2024

Lașități românești, profituri maghiare (2)

LEGENDA, MITUL ȘI CULTUL LUI DRACULA

Să fim serioși, legenda, mitul și mai ales cultul lui Dracula nu au prea mare brânză românească în sine. E drept că originea sa e ardelenească; însă de ce uităm că atât pe vremea irlandezului Bram Stoker, cât și mult mai devreme (adică-n vremea-n care băsmirile și superstițiile circulau liber ca berzele/ciorile), e vorba de acel Ardeal aparținând (oficial/legal/statal) Ungariei? Subliniez: vorbesc aici despre „stat”, guvernare, administrație și jurisdicție, nu de realitatea faptului că Ardealul probabil că era plin de populații române și înainte și după venirea și formarea regatului maghiar și a principatului transilvănean sub dominație politică maghiară. (O poveste care nu trebuie amestecată, ignorată sau anulată din cauza sentimentelor și resentimentelor naționalist-românești.) Chiar și când era principat „autonom” (eventual/incidental condus de români, presupuși români, ex-români sau descendenți care-și maghiarizaseră numele, portul, religia, cultura, limba, apucăturile, mintea), chiar și când aparținea Imperiului Austro-Ungar, dar mai ales când pământul, palatele, casele, orașele și satele aparțineau împământeniților grofi și altor feluri de aristocrați sau bieți/simpli maghiari, tot drept „unguresc” sau „al maghiarilor” se știa de-o lume-ntreagă a fi Ardealul. Oare degeaba muntenii, moldovenii și mai ales oltenii îi țin și astăzi pe românii intracarpatici drept ungureni?… Pentru aceste și alte multe asemenea motive, vampirul, vampirismul și Contele Drakula/Dracula țin de un imaginar gotic, familiar sau tipic doar catolicismului (nicidecum imaginarului ortodox). Iar în al eNșpelea rând, lui Bram Stoker însuși tot un maghiar (pe deasupra și scriitor) i-a inspirat subiectul.

Sigur că românii au și ei, ca toată lumea (!), ideea strigoiului-mort sau nelumit, de potolit prin țăruș înfipt în piept și cenușă de inimă mâncată/băută. Când gestul, ritualizat de-adevăratelea în Oltenia de-acum 1-2 decenii a făcut scandal mare în presă, era acolo un lest cultural nu doar panromânesc, ci destul de global. Dar cu Vampirul (modern) doar occidentalii catolici au avut de a face, cu Contele Drakula, doar maghiarii. Drakula e un brand unguresc.

Că e (și) catolic derivă clar și din faptul că – spun sau se plâng majoritatea istoricilor protecționiști – sașii au fost cei care l-au plasat pe Vlad Țepeș într-o pădurice de stufoase narațiuni despre vampiri, adică despre domnia sa ca însetat băutor de sânge. Doar că respectivii germanofoni îl vor fi identificat și reprezentat ca atare tocmai fiindcă – indiferent dacă fuseseră deja convertiți la protestantism sau încă mai rămăseseră destul de catolici prin secolul respectiv – încă rămăseseră firesc permeabili la vechile superstiții și fantasme vampiriste. Oricum, respectivii ași ai istoriografiei propagandisto-protecționiste pomenesc și că speriații sași respectivi fuseseră-n fel și chip ajutați chiar de către maghiarul Mattias Rex Corvinul, cel născut în centrul Clujului. (Și proslăvit prin cel mai grozav/monumental grup statuar tot de acolo; drept e, nu rarissim profanat și solicitat înspre demolare de către românașii adoratori ai băncilor de parc vopsite tricolor – deși asta-i o poveste fără nicio legătură cu subiectul de față. Măcar, remarcați, am băgat-o în științific definibila paranteză etico-epistemică. Așadar, revenim:)

Uitând constant asemenea detalii, pudicii și patriotarzii românocentriști au făcut continuu un tamtam ridicol și gratuit pe seama reabilitării unui (inexistent) Dracula drept Vlad Țepeș (sau viceversa), ca și a răs-explicitării confuziei dintre personajul istoric și acela fictiv. Clarificare și băgare în seamă de nimeni solicitate, fiindcă lumea internațională, apropo de Drakula, se gândea și referea totdeauna (chiar și astăzi) la Transilvania gotică, catolică și ungurească (nicidecum la Noul Ardeal, adus post-1918 la românizările depline inexistente anterior). Pe tema demonstrațiilor naționaliste total paralele s-a risipit nemeritat de multă energie, hârtie, vorbe. Ba și bani serioși, pile și susțineri politice, dacă ținem cont câți tineri și bătrâni „savanți străini” au fost curtați, racolați, omeniți/găzduiți și plătiți ca să scrie cărți „onorabile” despre Vlad Țepeș, despre dragonicul „drac” de pe blazoanele sale, despre non-Draculinicul domn muntean, despre otomana, orientala sau chiar și occidentala tragere-n țeapă, despre blablabla.

[Printre cei mai emblematici anti-Drakula și pro-Țepeș autori a se vedea/readuce aminte despre preafericitul și preaprotejatul pornostar Kurt Treptow, cel pe care tot Iașiul adoptiv îl vedea nu numai anturat nonstop de un imens harem de studente foarte active divertismental (mămicile unora și surioarele minore ale altora erau ceva mai discrete), ci și intens cultivat, sponsorizat și acoperit de-un pluton-două de intelectuali cu epoleți preastelați. Mizerabilele „afaceri domestice” ale ipochimenului nu contau, faptul că difuza în SUA cărțulii cu furajul de istoriuțe naționalist-propagandistice valorând pentru respectivii muuuuult mai mult. De fapt, individului chiar i-a priit acoperirea draculinică, utilă adeverindu-i-se chiar și-n finalul marii lui aventuri românești. După ce, în finele multpreaîntârziat, totuși a ajuns condamnat, și-a prescurtat consistent sejurul în pârnaie mai comițând un manuscris-două pe-aceeași anti-Drakula/pro-Țepeș temă. Onor comisia eliberatoare ante-termen precis necontrolându-l de vreun eventual autoplagiat. Ce e însă important și interesant este evenimentul însuși: iată că, o dată măcar (în toată istoria), poliloghia pentru răzbunarea panromâneștii și patriotardei fobii draculine aduce cuiva un ciubuc real. (Vorba americanilor: „face o diferență”.) După ce vreme de ani buni Dracula i-a acoperit musiului KT huzurul financiar și erotosexual, iată că tot Măria Sa i-a scăpat respectivului și pielea din ocna atât de barbară a justiției și pușcăriei autohtone. Parcă-l și văd pe multinvocatul Vlad Țepeș: Bravos națiune, de halal să-ți fie!]

Oricum, în total paralelism și nesinchisire față de sforile, sforăriile, complexele, mușamalizările și istericalele academice și politice, tuturor fanilor Drakula li s-a rupt (recte durut în cot) de românescul patriotism antidraculinic, mereu reafirmat, același mereu, plictisitor la greu, așadar ignorabil ori sictirizabil. Minoritarii respectivi văzându-și mai departe de cultul propriei fantezii, sponsorizând glumele de gen de la pseudo-castelul–hotel de lângă Pasul Tihuța, încercând să-și plaseze fantasma chiar și-n Branul castelului adecvat și adevărat. Clujul (mă rog, doar un hotel central) revendicându-și și el un contact de horecabilitate cu imaginarul personaj al lui Stoker.

Prin 2000 chiar un ministru (cu alura feței și eleganței etern-gentilului șofer de Ambasadă sau Minister) a cotropit scena dialogurilor publice cu intenția sa de a face un mare talcioc de distracții cu numele Dracula Park. Tema (mă rog, câmpul tematic) ar fi fost… în consecință. Finanțatorii și locațiile au fost căutate, aflate, studiate, fezabilitatea și sustenabilitatea au fost serios tatonate; proiectul căzând nu doar odată cu ministeriatul Turismului sau Tineretului sau Sportului sau Dezvoltării sau ce-o mai fi fost pe-atunci la-ndemână, ci și cu alte ocazii. În plus, nici măcar ca firmă privată autohtonă, nici măcar ca investiție internațională, Draculaland nu s-a putut naște. Nu intru și chiar nu contează aici amănuntele afacerii din 2000-2001. Pentru ce era să se-aștearnă tocmai în Sighișoara vor fi știut unii și-alții de ce va fi meritat să se bată contra. Oricum nu se îndoiește nimeni că-n România se poate face ceva fără să pută a putregai de Danemarka. Aici mă refer doar la ideea de Draculaland, nu la coruptibilitățile imanente ale reificării sale. Dincolo de inevitabilele intruzii, interese meschine și corupții, orice economie, comerț și investiție profitabilă bazate pe exploatarea și deservirea mitului/cultului Drakulinic au fost și încă rămân să fie sabotate de fixațiile culturale rigide ale intelectualilor autohtoni, de fanteziile și de opiniile fundamentaliste, cele agitând fudulia identitară românească la nivel de inși vocali, grupuri țepoase/-nțepate, comunități populare, hoarde ușor revoltabile.

Așadar, românii au dat cu piciorul unei oferte „căzute din cer” (de fapt, moștenite de la maghiari): legenda, mitul și cultul Contelui Drakula. (Puteau să-l scrie bine-mersi cu „c”, nici măcar ungurii „k”-ului nu s-ar fi ofuscat.) Revenind legal/oficial și politic românească, Transilvania (respectiv România) și-a amputat și extirpat această poveste și moștenire, în felul acesta ratând șansa unei exploatări lucrative.

MAGHIARII, ÎN SCHIMB…

Maghiarii, în schimb, niciodată nu s-au rușinat de acest mit internaționalizat și de fantasma sa populară. Dincontră, totdeauna s-au lăudat cu prezența paradigmatică a ungurului Béla Lugosi în rolul de cuviință al uneia din primele celebre și vechi pelicule americane. Și mai pragmatici, americanii au turnat de-atunci filme după filme (Lugosi rămânând imitat în toate), actualmente cele artistice fiind bine bătute de cele de animație. Pentru ca, foarte de curând, și-n fine, înșiși maghiarii să dea o lovituă. Tare! Bună de tot! Jos pălăria!

Tovarășul Drakulici („Drakulics elvtárs”, producție 2019, film de HBO și Cinemaxuri) e o fantezie care exploatează maximal nu doar superstiția vampirismului și a nemuririi prin mușcatul gâtului și îngurgitare imortalizantă de sânge, ci și istoria comunismului maghiar. Reunindu-le de o manieră de imaginație surprinzătoare, extrem de creativă, foarte originală. Script excelent, o parodie la toate nivelurile, perfectă, jucată fără niciun cusur. Film teribil, surprinzător nonstop, îngrozitor, negru și gotic, absurd, ridicol și hilar, pedagogic și admirabil tot timpul.

Nici nu cred că așa un film ar fi putut fi făcut de români, căci în toate temele (estetice) enumerate mai sus românii par a putea produce povești și filme doar cu mari morcovi în dos, cu bâlbe ideologic-mentale/mintale, sub atotcastranta spaimă de „a nu supăra pe cineva”. Așa de pildă:

– despre istorie (comunism icompri), ungurii își permit să fabuleze absurdist, negru, ridicol și cu foarte mult umor. Românii nici cu foarte puțin din vreuna dintre categoriile astea;

– dominați/(sub)ordinați de geniul atotprotectiv, supercomunist și ultrasecuristic al generalului Sergiu Nicolaescu (& Co), românii n-ar avea curajul să facă dintr-un mare erou comunist, așa cum fac aici ungurii, un vampir getbeget;

– și românii își detestă președinții comuniști, dar s-ar jena rău să meargă până acolo încât să-l facă pe vreunul (cum nu le e rușine ungurilor să-l facă pe-al lor Kádár János) chiar mai rău decât un vampir, un convins al faptului că e nemuritor fiindcă a fost trăznit și a căpătat puteri supranaturale în copilărie; după 25 de ani de numit și urat și cântat și-adulat Ceaușescu drept Geniul Prealuminos al Carpaților mai are careva dintre nenumărații urmași ai aplaudacilor Epocii de Aur curajul să-l ilustreze drept idiot, tembel, tolomac?

– și românii sunt experți în a vedea ițe, în a trage de păr, a trage de sfori și a mănări conspirații. Dar chiar să-ți imaginezi că o grupare moscovită vrea sânge vampiric pentru a-l scăpa pe Brejnev din boala-i fatală și a-l imortaliza, în vreme ce alt grupuscul, în frunte cu prezidentul Kádár, preferă mai degrabă ca marele tartor să moară… ar fi prea de tot. (Ăsta nu e umor, așa cum, atât de fainfrumos, ne-a învățat pe noi Păcăliciul lui Geo Saizescu & Co.)

– românii contemporani, aproape toți, ar crede că e de plagiat kafkian sau bulgakovian să vezi/crezi că un mare securist e el însuși spionat și controlat/păzit de un nenorocit cuplu de vecini pensionari, chiar dacă detaliul e unul dintre multele adevăruri foarte curente/proprii tuturor polițiilor secrete comuniste. În filmul acesta ungurii nu se jenează deloc să facă mișto chiar și de cele mai cumplite terori și cruzimi (cum au fost acelea proprii Securităților Statale din comunism);

– și ce dacă românii au avut un Pacepa, tatăl+mama+sfântul duh al spionilor, fugit la americani? Intimidați de rebotezarea lui drept cel mai dizident și mai patriot și mai merituos dintre pământeni, nu suntem în stare să ficționalizăm sau ridiculizăm absolut nimic pe seama măriei lui. Doar ungurilor li s-a năzărit să ilustreze un nătărău de securist ca ajuns să predea agenților FBI tembele lecții despre captura și neutralizarea vampirilor;

– la începutul anilor 50 România a trimis în draga de Koree Nordică detașamente de doctori și asistente medicale (cel puțin), pentru sprijinirea insurgenților maoiști. Dar nimeni nu s-ar fi gândit să documenteze actualizat ori să facă vreun film artistic din așa o aventură iubitoare de comunism tiranic și-așa o temeraritate patriotică. Astfel „lăsând loc” maghiarilor să transforme, în Tovarășul Drakulici, glorioasa donare de sânge pentru indochinezi într-un fiasco al unei curvăsării banale împletite cu extracția vampirică a eroului lor polirevoluționar.

Nici măcar nu cred că ar trebui să devoalez/povestesc intriga sau scenele filmului. Ce merită e doar a atrage atenția: este foarte mult document sau adevăr sociologic și politic în acest film, nu doar foarte multă imaginație creativă, absurdism și umor negru, adică tragere de urechi/păr și aplicare surprinzătoare a temei atât de uzate a transgeograficului și transistoricului Drakula. Iar prin măiestria cu care toate se-mbină (filmul nu bate viața, dar morala-i, da!) maghiarii mai dau încă o mostră sau demonstrație de strașnică istețime istorică și etică, ba chiar și comică.

POSTLUDIU/CONCLUZIUNE/CODĂ AUTOHTONALĂ

Lucrurile fusă cum fusă. (Ori „fură cum fură”; die musai țînieț: fusără…) Acu 100+ani noi românii câștigatărăm tăt Ardialu. Șogorii noști unguri o-nghițît în sec, ș-o mușcat buzăle, limba, iar-o-ngurgitat secoman… O cedat, o admis… Tătuș făr-a-nceta să spere și să să roaje (vezî-le Crezu/Credeu besericilor di la Budapesta) cum că istoria, mileniu și imperiu lor sfânt va să să-ntoarne. D-apoi că istoria o fi evoluând dânsa cum știm, cum vedem or cum numa ni să-m-pare, fapt îi că absolut fiece jenerație ia tătu-tătului di la zero. Zerouu atașamentielor și uurilor, iubirilor și frustrărilor pă care le-o preluat anterioara jenerație di la părințî săi, așe consolidându-ș propria intimitate afectivă pă uumerii acestei moșteniri asumate instinctual, irațional-mimetic, necritic, necreștinește. Autoeducație (psihoterapie-i zîce-amu) tre să nie facem tăț; și deloc nu-i treaba me să le spui io altora, inși ori nații, ce-au ei die făcut. Tătuș-tătuș, de-atâta amar die secol, decenii, ani, ce-ar fi fos firesc a face cel puțîn românii iera…

Iera, să zîcem, nește comitete și comiții; adicătelea adunări periodice pă la oareșce mari ajențîi guvernamentale or academicale, transministeriale și musai transpartinice. În care niscai capete luminate (de-i cu putință) să zîcă ceva die jenu: „Frațîlor! Stimaț coleji. Istoria fusă cum fusă (depanzând de-obișnuințăle materno-dialectale ale vorbitoriului: fu cum fu). Di la unguri noi avem practicamente următoarele moșteniri…” (Aci urmând a se stabili și da cetire unei liste deloc scurtă, mereu dășchisă ietimolojic și disputată dialectic, die intrări sau aitemuri precum: pălincă, poprică, gulaș, servus, mintenaș, tulai, ioi, noa, deșcuierea exagerată a vocalelor și situarea lor în sonuri intravocalice inconturnabile, așișderi înmuierii rău a consonantelor dure. Plus, desigur, treburi-socoteli mai volumetrice și solide, precum conacele și palaturile grofești, străz și cvartale rechiziționate di la Biserica Reformată, Romano-Catolică și Greco-Catolică, pământuri rămasă ș-amu tă numa-n hărțîle și întăbulările drajii die Maria Tereza, etțetera, etțetera.) „Iară pîntre tăte-astea trecute-n revistă mai avem și tărășenia asta cu Dracula. Da, auzîtărăț binie: Dracula-m zîs! No acuma… scurt pă 2: cum procedăm?” (Alternativ, căj de, suntem între stimaț coleji și pretini: cum bosomeg procedăm?) No-apoi da fiincă nu s-o făcut încă așe un inventar ori rechizitoriu sincer, care să fie comunicat și colejilor di la tătie academiile istorice și istoriografice, pentru a-ș mai îmbogățî ori melioriza și mnealor creierile, educațiile, expectațiile naționalist-comuniste, iată că ptierdiem prostovăniește nu numa ielementie die patrimoniu imaterial și material, ca cele-atinse frugalicește mai sus, ci și bunăciunea asta die vacă die muls și die râs care poate fi și rămânie Dracula. Ce nie facem?

(Da chiar așe: ce nie facem?! Ori poatie c-așe trebe. Să nu scoatiem piioneza din scaun și s-o puniem pă masă s-o vadă tătă lumia; s-o lăsăm acolo,-n propriu șezut. Să nu facem nimnica-nimnicuța. Noa-poi atunci numa tăt așe să ni-ajutie-n continuare bunu Dumniezo! Servus și mai vorovim, la bună vediere!)

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Foarte ardelenește scris. Și bine.
    Tot ardelenește e și „servus șogore.” 😀😀

    PS.
    Pentru cei de dincolo de Carpați ar trebui tradus ce înseamnă ” bosomeg”.

  2. Perfect adevarat. Nu inteleg de ce incearca unii sa ne convinga de faptul ca Ardealul a fost intotdeauna al romanilor. Nu avem istorie comuna ce celelalte provincii romanesti decat dupa 1918. Eu sunt banateanca dar nu mi se pare ca as fi mai apropiata de romanii din Oltenia, de pilda, asa cum sunt de maghiarii si sarbii din Banat. Suntem mai degraba diferiti avem culturi diferite si obiceiuri diferite. Oricat ar incerca sa ne amestece cu oltenii care vin in valuri in Banat suntem precum apa si uleiul. Atata propaganda degeaba.

    • Dacă acesta este efectul produs de articol, atunci este foarte prost. Un articol plecat strict de la un film bun, care s-a dus in toate părțile si nicăieri, si care au trezit unei bănățence sentimente habsburgice. Groaznic.

      • Mihai… Articolul „a” trezit sentimente nu „au” trezit sentimente. Dacă avem în comun o limbă, hai să o vorbim corect. Apoi, trebuie să respectăm opiniile fiecăruia. Românii bănățeni și ardeleni au tăcut mulți ani fără să-și spună părerea, fără să spună ceea ce simt, atât pe timpuri, pe vremea Austro-Ungariei, cât și după 1918 sau 1989. Nici atunci nu prea i-a ascultat nimeni. Și atunci și acum se găsește câte cineva să-i pună la punct, să le spună că ei nu sunt români adevărați, să le amintească cum i-au salvat de unguri și de austrieci. Cred că toate aceste aroganțe ar trebui să înceteze. Cu ce te deranjează că bănățenii sau ardelenii simt astfel lucrurile? O parte din ei asta simt. Eu sunt ardelean mai presus de orice. Ardelean român ce am trăit și în Banat. E o realitate că sunt mai apropiat de Miși și de Hanți pentru că am crescut cu ei, părinții au muncit la aceeași fabrică, mamele noastre au făcut împreună prăjituri iar morții i-am îngropat în același cimitir. Tot cu Miși și cu Hanți ne-am bătut, ne-am înjurat și apoi ne-am împăcat și-am tras o beție. Obiceiurile ni s-au amestecat. E groaznic să nu te poți exprima liber de frică ca nu cumva un neoș român să îți bată obrazul mereu și mereu că tu nu ești cum ar trebui să fii, adică recunoscător și bucuros nevoie mare că ai fost eliberat de asuprirea austro-ungară. Tu, părinții tăi și tot neamul care a trăit o mie de ani printre „străini”. Mihai cine crezi că e mai străin în Banat, Crișana sau Transilvania, tu sau eu, Miși și Hanți? Bucură-te! Acum ne întâlnim anual, în august, când venim toți acasă din străinătate, în concediu câte-o lună. (Da, suntem pârliți și n-avem bani să mergem în altă parte… așa că ne reîntoarcem… acasă). Acasă, toți. Încă mai venim cu copiii… pe care-i învățăm să fie mândri că-s ardeleni sau bănățeni, fiecare în limba lui (pe care și-o iubește fiecare). O clarificare: și pe timpul Austro-Ungariei bunicul meu a fost tot ardelean. Român, dar ardelean. Și suntem mândri de asta. Ardeleni mândri (desigur și căpoși și cu pioneza-n dos… adevărat și asta). O fi un păcat? Nu-i nimic, ni-l asumăm. No, înțelesu-ai?
        Seria de articole (deja al doilea) este după părerea mea foarte bună, ceva… altfel, lucruri privite din altă perspectivă decât cele cu care suntem obișnuiți. Felicitări autorului și mai așteptăm scrierile sale!

    • Lasati tanti ca avem si in Banat destui inculti, tantalai si pierde vara (in special in mediul rural, dar nu numai). In fine, in randul generatiilor tinere, oamenii sunt apreciati in functie de nivelul educatiei, nivelul bunului simt, expertiza, experienta… si evident, aspectul si situatia financiara vor juca in continuare un rol. Traditiile si prejudecatile legate de origine devin istorie, incet dar sigur, in paralel cu schimbarea generatiei! https://www.youtube.com/watch?v=v9Ic8u_V3Mo

    • Doamna Iulia, nu inteleg de ce incearca unii sa ne convinga de faptul ca Ardealul nu a fost intotdeauna al romanilor. Nu avem nicio istorie comuna cu Ungaria. Si eu sunt ardeleanca si in plus sunt dintr-o familie mixta insa mi se pare ca sunt mai apropiata de romani, din orice regiune ar veni ei. Nu mi se pare ca avem cultura diferita si nici obiceiuri diferite. Toti oamenii au aceleasi naziunte, adica o viata mai buna pentru ei si familiile lor. Nu cred ca un banatean e diferit de un moldovean de exemplu. Nu e niciunul mai bun sau mai rau, mai destept sau mai prost, mai alb sau mai negru. Atata propaganda degeaba.

      PS va credeti mai mai buna, mai de soi decat oltenii? Dar de bulgari ce parere aveti?

      • Kedves Ibi! Igazad van. Draga Ibi. Ai dreptate. Ardealul a fost al romanilor de pe tmpul cand i-au batut pe daco-geti. Adica din totdeauna. Si de atunci vietuiesc si sfintesc pamantul acesta zi de zi. Sa nu ezitam si sa nu incetam sa spunem acest adevar. Eu cred ca dna Iulia are o parere buna despre bulgari, ptr ca exista o comunitate importanta de bulgari in Banat. Sau va referiti la bulgarii din sud? Pe aceea Iulia nu-i cunoaste. Oameni harnici bulgarii banateni. Or fi la fel si ceilalti. Cat de bine ati spus ca toti suntem egali. Asa este. Omul cinstit e astazi, intr-o masura din ce in ce mai mare, egalul hotului si smecherului, iar harnicul este egalul lenesului si lacomului. De fapt si dna Iulia a spus acelasi lucru, cum ca unii ne vor amestecati, sa nu mai stim care-i unul si care-i celalalt, asa ca intr-o orgie initiatica unde toti sunt egali si in fundul gol, dar ca ea ar prefera, daca-i dati voie desigur, randuiala trecuta, mai ca la nemt in spaitz, daca imi permiteti sa ma exprim asa. Erted kedves Ibi? Minden jót!

        • Ati inteles perfect ca am spus referitor la mesajul rasist al Iuliei. Dar continuati pe aceiasi linie cu ea. Ce vreti sa spuneti? Ca stiti dinainte cine sunt harnicii si cine sunt lenesii? Sau cine sunt cinstitii si cine sunt hotii? Cine sunt? oltenii sau banatenii? Cunosc foarte bine ceea ce propovaduiti dvs., unii din partea romaneasca a familiei numindu-ma unguroaica si altii din cealalta parte uitandu-se chioaras la „moldoveanca” ce sunt. Tot ce va cer e sa nu va mai credeti mai cu mot ca ceilalti ca nu sunteti. Szebb jövőt.

          PS Ardealul e al celor care il populeaza, adica al romanilor, al ungurilor, al germanilor, evreilor si al altor natii care locuiesc pe aici. Si ca sa inchei La Multi Ani Romaniei!, ca vad ca romanilor le e rusine sa spuna asta si ca de obicei isi scot in fata numai defectele nu si calitatile.

  3. Am citit ambele articole si imi permit cateva observatii care au trimitere mai degraba la prima parte a seriei:
    – cand vorbim de lasitatile romanesti ne referim la cele ale „elitei” intelectuale romanesti. Sper ca nu se asteapta nimeni ca Ghita de la scularie sa faca un film despre atacul asupra ambasadei din Berna.
    – la sfarsitul secolului XVIII a aparut primul poet roman – Ienachita Vacarescu. Adica fooooarte fooarte tarziu. Sute de ani boierimea romana s-a imunizat foarte eficient impotriva educatiei, culturii si civilizatiei.
    – cultura romaneasca a inceput sa miste aproape 100 de ani mai tarziu dupa revolutia pasoptista. Deci nu avem o elita intelectuala romaneasca decat de mai putin de 200 de ani.
    – ce a facut „elita romaneasca” sute de ani pana dupa 1848 cand au inceput sa vina din strainatate copiii boierilor scoliti la Paris si Viena? S-au aliat cu toti strainii impotriva tarii. Adica au fost cu totii IN MASA niste tradatori. Exemplele sunt nenumarate. Vlad Tepes a fost de 3 ori domnitor si de fiecare data boierii s-au aliat ca sa il omoare si sa poata face pace cu turcii ca sa le poata da anual sute de copii de-ai taranilor sa devina ieniceri. Cine isi mai aminteste de Neamul Soimarestilor in care boierul cheama sleahata poloneza sa macelareasca taranimea rasculata, caz real din cronicile moldave?
    – ce face elita romanesca acum. In esenta cam acelasi lucru. Cum se poate ca in 32 de ani de la revolutie sa nu se faca nici macar un film decent despre Revolutie, despre eroii martiri din puscarii, despre rezistenta din munti , depre ororile comunismului etc. etc. Chestii mult mai mari decat un episod izolat din Berna. Cred ca imi amintesc un singur film legat de perioada comunista care e decent intr-o generatie de intelectuali -30 de ani.
    – elita romanesca face filme care se cer acum la festivaluri si pentru care se castiga cu usurinta premii: filme despre avorturi, filme despre minoritati persecutate, filme pline cu limbaj obscen si pornografie etc. etc. Cu astea se castiga premii si tinerii cineasti romani s-au orientat rapid.
    – sa fii „otz” insemana sa fii viclean. Boiermea romaneasca era incompetenta, inculta, idioata in sens clinic si sadica in sens patologic. Singura sansa a taranilor abrutizati era sa fie vicleni si sa se fofileze. La orice incercare de rascoala boierimea chema armata turceasca, poloneza sau ruseasca dupa caz.
    – eu sunt regatean dar nu am auzit de cuvantul „bosomeg”.
    – Imi permit sa ii reamintesc doamnei Iulia oleca de istorie. Spune ca se intelege foarte bine cu ungurii si germanii din Banat. Probabil asa este. Dar asta se datoreaza in exclusivitate taranilor din Oltenia pe care ii dispretuieste. Timp de sute de ani nici un roman ardelean nu a putut sa se intelega bine cu ungurii si germanii. Deoarece romanii facea parte din „casta inferioara” a societatii , erau cetateni second hand iar germanii si ungurii erau cetateni privilegiati. Sa caute doamna Iulia pe google „unio trium nationum”. Daca doamna e romanca si vrea sa redevina cetatean secon-hand si sa traiasca in saracie abjecta cum au trait sute de ani strabunii ei sincer nu o inteleg. Daca nu e romanca si e germanca sau unguroaica poate ca o inteleg partial – recunosc ca e misto sa ai sclavi.
    Taranii din Oltenia au eliberat-o si au facut-o cetatean cu drepturi depline.

    • Aveti dreptate in mai tot ce spuneti. As adauga totusi ca primul poet roman este Dosoftei.
      Au fost si boieri cultivati precum Miron Costin sau Spătaru Miclescu dar au fost puțini. Marea problemă in Romania feudală a fost lipsa monarhiei ereditare ce a dus la multa instabilitate și de care au profitat toti vecinii.

  4. O rara de lumina in caméra obscura à nestiintei confuziei si gustului mai JOS decat indoelnic care este difuzat cu mare generozitate pe toate retelele de informatie SE CUVINE. 1. Marele Voevodat al Transilvaniei à avut totdeauna in 1000 de ani ça si celelalte 2 mari Voevodate Romanesti un statut de Stat autonom separat si distinct de toti vecinii sai In afara de 2 périoade dela 1867 la 1918 si in ce priveste nordvestul Transilvaniei dela 30.08.1940 la luna Sept.Oct. 1944. Puterea politica à acestui Stat à fost in totalitatea acaparata de cele 3 minoritati formaté din COLONI TRIMISI DE REGII UNGARIEI CA OASPETI IN TRANSILVANIA. in anul 1436.Aceste minoritati aveau origini diferte
    germanica Sasii mongola Ungurii si Secuii. Desi totalitatea lor numerica era inferioara demografiei mereu majoritate à locuitorillor Romani bastinasii ei au incheiat un Pact de UNIRE politica si au despuiat majoritatea romaneasca de toate drepturile politice sociale economice culturale.

  5. Aveți culturi diferite? Amuzant.
    Oltenii cultivă pepeni, bănățenii cultivă sfeclă.
    Totuși comentariul dumneavoastră este scris în limba română, nu în oltenească, nu în bănățeană.

  6. Se intampla sa fi vazut filmul mai demult. Doar ca mesajul pe care am deslușit eu ca-l transmite capodopera este usor diferit de cel prezentat de autor (desigur, putem privi din perspective diferite, iar varietatea de opinii este benefică, ar putea spune autorul).

    Eu am inteles din film ca românii „sunt dați dracu’ ” , cum s-ar spune. Ei sunt cei care au adus binefacerile comunismului in lume, dar mai ales in Ungaria.

    Zic asta pentru ca mai toate numele dracilor comuniști care apar in film au nume romanesti. Niciun drăcușor comunist maghiar.

    Daca imi aduc aminte, insa, parca sovietele au fost înființate de contele Dracula de origine maghiara (daca asa doreste autorul) mai la Vest de România cu ceva timp inainte ca ciuma roșie sa bântuie meleagurile noastre, adusă pe tancurile rusesti. Si populația a primit „dracovenia” asta cu brațele deschise.

    Asadar, trebuie sa fiu de acord cu autorul articolului si sa observ lașitatea romaneasca de a nu reacționa la mizerii precum aceasta opera cinematografică.

  7. Clasa intelectuală azi nu e mai grozavă decât aia politică. Emigrare, subfinanţare cronică în EduCultură… Liceeni cu prima variantă a carierei, studii şi job Afară… De 1 Decembrie, cel mai promiţător patriotic ar fi fost ca dl prim-ministru, general Nicolae Ciucă, ba chiar şi miniştrii cu tangenţe privind implementarea României Educate, inclusiv al Apărării, să simplifice festivităţile printr-o vizită oficială de informare la Muzeul Naţional de Istorie, carele stă în reparaţii din 2002, nefiind funcţional tocmai de Centenarul Marii Uniri, în 2018, când a picat vremelnic şi Biblioteca Digitală a Bucureştilor, unde mai citea online Diaspora Românilor literatura şi istoria clasică!

  8. Dupa ce am citit articolul si comentariile cititorilor, m-am gandit aproape imediat la cat de interesant ar fi un studiu comparativ intre stapanirea maghiara din Transilvania si cea ruseasca din Basarabia, si ce au însemnat acestea pentru românii traitori in aceste zone. Poate un istoric va lua pana in mână si va întreprinde o asemenea lucrare.

    • Da, ar fi interesant. As adauga un studiu despre stapanirea romaneasca in Transilvania si Basarabia vs cea ungureasca si ruseasca. Plusuri, minusuri. Ca sa avem imaginea completa si corecta si sa ne foloseasca pe viitor…

      • Unele stăpâniri au fost pe termen mai lung sau mult mai lung decât altele, așa că termenii pe care ii menționezi sunt greu comparabili, dar, poate, mai ușor de instrumentalizat ideologic. România nu fost imperiu, ci, prin teritoriile ei, părți din imperii. Doar comuniștii români din interbelic adoptaseră ideea Cominternului potrivit căreia Romania era un stat imperialist.
        Eu vorbesc de ocupații pe termen lung, care au avut ca efect deznaționalizări mai mult sau mai puțin parțiale asupra etnicilor români. Basarabia este o realitate foarte prezentă și dureroasă a politcilor imperiale practicate asupra unei populații românești.

  9. Povestea lui Stoker nu a pornit de la maghiari. Ci de la sasi. Și a fost o răzbunare pentru faptul ca Țepeș a mărit taxele comercianților să-și care treceau în Muntenia cu produse de vânzare. Și când vorbim de sași vorbim de teutoni, de influenta întregii lumi catolice, de dispense papale, de foarte mulți bani pentru vremea aceea și de alianțe politice la care nici măcar maghiarii nu erau capabili sa viseze. Asa ca hai lăsați-o cu lașitatea. Când ai astfel de gânduri, să-ți aduci aminte de Horea care a fost tras pe roata, să-ți aduci aminte Avram Iancu, să-ți aduci aminte de sătenii di IP și Trasnea care au fost măcelăriți de soldați maghiari în casele lor. Cand Bukov a distrus cu tunul mănăstirile din Transilvania, romanii tot n-au trecut la romano catolicism și tu ii faci lași. Ca am avut și noi lașii nostri este adevărat, asa cum orice pădure are uscaturile ei. Sa zici însă despre o pădure verde ca e numai uscaturi e doar o simpla minciuna. Lansata cu viclenie și răutate. Noi romanii am știut sa punem mana și pe ciomag când a fost nevoie, și o vom mai face dacă situația o cere.

  10. Dacă în prima parte autorul este simpatic în final deraiază și face pe autohtonistul de doi bani.
    Dacă mă întristează ceva este pretenția unora de prin Ardeal că sunt diferiți de ăilalți români.
    Au avut doar noroc că au fost în contact cu unii mai bine educați, unguri, sași și șvabi. Nu-i pun pe evrei că erai și prin zona exgtra carpatică.
    Să știe bine acești ardeleni și apoi români, că azi sunt români pentru că unii ca bunicul patern au murit pentru Ardeal, cel matern s-a războit cu rușii prin Galiția că așa era în Austro Ungaria. Da! citeam într-o carte școlară dinainte de 1918 că portul patriei noastre este orașul ….Fiume!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marin Marian-Bălașa
Marin Marian-Bălașa
Marin Marian-Bălașa este etnolog și scriitor, dr. în filosofie

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro