joi, martie 28, 2024

Lech Walesa și mizeria morală a comunismului

Să o spun din capul locului: Lech Walesa a fost un autentic lider al rezistenței civice din Polonia comunizată, a jucat un rol decisiv, alături de Anna Walentinowicz și alti militanți, în grevele care au dus la geneza, în august 1980, a sindicatului liber si autoguvernat “Solidaritatea” (Solidarnosc). Documentele descoperite de Institutul Național al Memoriei par să indice doua lucruri: unul știut și recunoscut de fostul președinte al Poloniei, anume faptul că în 1970 a semnat un angajament de informator al poliției secrete cu numele de cod “Bolek”. Până aici, nimic spectaculos și menit să schimbe perspectiva biografică și etică asupra lui Walesa. Al doileă însă, menționat de Lukasz Kaminski, directorul IPN, este inedit si poate zdruncina, dacă este confirmat de istorici, un mit politic extrem de solid, pâna acum, anume acela al proletarului disident, „omul de fier” devenit om politic de anvergură globală și model moral.

Dacă Walesa a fost informator plătit al securității intre 1970 si 1976 și dacă a oferit rapoarte recompensate financiar de către cei care tineau legătura cu el (handlers), înseamnă că el a mințit in mod scandalos vreme de decenii. Inseamnă că și-a mințit colegii din succesivele comitete de grevă, că, în august 1980, cand guvernul comunist a fost forțat de marile greve să recunoască existența legală a Solidarității și Walesa a fost proiectat peste noapte ca lider al societății civile poloneze, el i-a mințit pe intelectualii ajunși la Gdansk pentru a-l sfătui în negocierile cu autoritățile guvernamentale. Si-a mințit propria familie…

De ca a ținut generalul Kiszczak (1925-2015) aceste 279 de pagini care, dacă sunt autentice, vor distruge legenda Walesa, ascunse vreme de decenii? Câteva pagini pot fi fabricate, dar îmi vine greu să cred că poliția secretă a confecționat sute de pagini cu informații semnate cu nume de cod și chitanțe pentru sumele menite să răsplăteasca delațiunile.

Evident, este ceasul istoricilor. Ei trebuie să verifice cu maxima scrupulozitate aceste documente și să prevină orice alunecare înspre condamnări publice isterizate. Doi, este vorba de un om tânăr la acel ceas. Rămâne de văzut dacă acea colaborare a afectat în vreun fel comportamentul politic al militantului anti-totalitar de dupa 1980. Trei, rămâne de lămurit de ce a tăinuit Kiszczak (și nu doar el) acest subiect exploziv? A existat vreun șantaj?

In concluzie, oricum am privi lucrurile, observăm cum comunismul a lăsat în urmă atâtea răni deschise, cum a făcut din distrugerea demnității umane principalul, demonicul său scop. Pentru că pactul cu Securitatea a fost, indiferent de motivații și circumstanțe, unul cu Diavolul.

Text transmis azi la postul de radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/27560326.html

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Asa cum nu există alb pur, e posibil ca și Walesa să fi făcut compromisuri pentru a isprăvi ce-a isprăvit. Îi micșorează cumva asta însă realizarea alaturi de Solidarnosc?

  2. Si cum ramane cu iertarea, in cazul abjurarii si in al doisprezecelea ceas? Dar cu reabjurarea. cum se intampla de multe ori in politica? Problema este complicata. Cred ca astfel de istorii contradictorii sunt puneri in garda, pentru evitarea sentintelor definitive. Poate ca mai corect ar fi ca pretul sa fie pe fiecare secventa. Omul este complicat, timpurile sunt complicate.

  3. Sigur vor urma si alte surprize. In Romania. De mari proportii.De la cei pentru care unii chiar inca baga mana in foc ca sunt curati.

  4. La un moment dat, pe vremea când s-a îmbrăţişat cu Richard Nixon (dar nu s-a şi pupat, cum făcea cu Gaddafi), Tovarăşu’ nostru se credea şi el foarte liberal şi deschis.

    Aşa încât a permis călătoria în afara ţării a unor intelectuali, din mai multe categorii. Pe de o parte dintre cei comunişti ridicaţi după 1948, ca Marin Preda, pe de altă parte dintre comuniştii care fuseseră cândva ilegalişti, şi pe de altă parte dintre „foştii” care au spus, ca Walesa, că te faci frate cu Dra… cu Marx până treci puntea. Sau, cum spunea proverbul strămoşesc, racul, broasca şi ştiuca.

    Când s-au întors, racii, broaştele şi ştiucile au făcut contrariul a ceea ce spunea proverbul strămoşesc, şi au orăcăit în cor: occidentalii sunt lipsiţi de disciplină, de cultură, de respect, de nobleţe, sunt nişte homosexuali şi degeneraţi, nu ştiu ei ce-i aia viaţa disciplinată şi cu program riguros.

    Lucru pe care l-au pomenit în memoriile lor oile negre ale regimului (Steinhardt sau Petre Pandrea), dar nu şi oamenii obişnuiţi. Pentru oamenii obişnuiţi, era o epocă liberală. Una în care Zaharia Stancu, Radu Tudoran sau Marin Preda îşi putea permite să scrie nişte chestii excesiv de liberale şi flower-power. Cele care în 1989 nu ar mai fi fost publicate. Cele care în 2016, în China aşa zis „fostă” comunistă, nu ar mai fi fost publicate.

    Legenda lui Walesa ne spunea că polonezii „grevişti”, „turişti” şi „contrabandişti la portbagajul maşinii” sunt duşmanii opresiunii, apostolii libertăţii, haiducii care se bat cu represiunea.

    Legenda nu ne spunea şi faptul că atât generaţia politică poloneză de atunci, cât şi cea de acum, au nişte obiceiuri şi nişte idei despre organizarea societăţii care seamănă destul de bine cu ale rednecilor mâncători de Biblii pe pâine. Ba chiar, uneori, se apropie destul de mult de ale lui Fred Phelps.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro