… Lecţia Alianţei DA

Am scris recent despre CDR. Am arătat că ideologia a avut un rol necesar, dar nu suficient în victoria Convenţiei în 1996, şi că rolul determinant l-au avut alţi factori, mai puţini atrăgători din punct de vedere intelectual, dar hotărâtori la nivelul maselor de votanţi, şi anume:
– situaţia economică
– votul negativ anti-PDSR, provenit în multe cazuri dinspre extremele stângă şi dreaptă
– carisma liderului CDR
– atragerea votanţilor din mediul rural.

Dar Alianţa DA?

În octombrie 2004, exact înainte de alegerile parlamentare, Fundaţia pentru o Societate Deschisă a cerut Gallup şi MetroMedia Transilvania realizarea unui sondaj detaliat. Să pornim de la modul cum spuneau votanţii Alianţei că au votat în 2000:

a. Un sfert votaseră PNL sau CDR.  Aici este electoratul clasic şi consistent de dreapta de la început de mileniu – 8% din totalul votanţilor de la alegerile din 2004, un pic sub un milion de persoane.

b. 10% votaseră PD. În 2000, ca şi în 2004, PD era un partid de stânga.

c. 26% votaseră PSD (!). Vorbim despre o cincime din electoratul PSD din 2000.

d. 6% votaseră PRM.

e. Restul nu votaseră în 2000 sau nu îşi aminteau (probabil că aici e vorba şi de o spirală a tăcerii – ruşinea de a admite că ai votat PRM sau poate chiar PSD).

Propun să lăsăm la o parte grupurile a. şi b, şi să ne concentrăm pe ultimele trei. Două treimi din voturile pentru Alianţa DA au venit din afara electoratelor dure PNL, CDR sau PD.

Dacă aceşti votanţi nu s-ar fi alăturat Alianţei DA şi ar fi stat acasă, rezultatul alegerilor din 2004 ar fi fost:
PSD 46%
PRM 16%
Alianţa DA 14%

Alt mod de a privi lucrurile: este vorba de la fel de mulţi votanţi cât a avut PDL la locale, acum câteva săptămâni – un pic peste 2 milioane de oameni.

Cine erau aceşti oameni care au dat viaţă Alianţei DA?

Pe mulţi dintre indicatorii demografici standard, parcă este vorba de o imagine în micro a societăţii româneşti: avem transilvăneni, moldoveni dar şi oameni din Muntenia sau bucureşteni, locuitori ai oraşelor mici sau mari, bărbaţi şi femei, toate ocupaţiile şi nivelele de educaţie posibile, în aceleaşi proporţii ca şi la populaţia României ca atare. Dar când ne uităm la detalii…

74% erau căsătoriţi. Alţi 23% trăiau alături de iubit(ă) fără un certificat de căsătorie.
Jumătate aveau peste 50 de ani.
75% locuiau împreună cu cel puţin două persoane – ceea ce sugerează mai multe generaţii sub acelaşi acoperiş. De fapt, aproximativ jumătate aveau în casă un copil cu vârsta mai mică de 14 ani – copil sau nepot.
Cele mai importante evenimente din viaţă? 1) Căsătoria, 2) naşterea copiilor, 3) naşterea nepoţilor – dacă era cazul.
Boala (31%) şi viitorul copiilor (22%) erau principalele lor griji.
Vorbim în principal despre bunici şi părinţi furioşi:
a) oameni care au devenit adulţi în anii ’70 şi pentru care Revoluţia a venit pe final de carieră profesională şi
b) tineri care locuiau cu părinţii şi care abia îşi întemeiaseră o familie…

… am spus „furioşi”?

76% nu erau mulţumiţi de banii pe care îi aveau.
71% erau de acord cu afirmaţia „corupţia a crescut în timpul guvernării PSD”.
72% erau nemulţumiţi sau foarte nemulţumiţi de modul în care funcţiona justiţia.
81% erau nemulţumiţi de activitatea guvernului Năstase în ceea ce priveşte nivelul de trai.

Despre aceşti votanţi mai trebuie spuse trei lucruri:

Veniseră târziu alături de ADA. Doar jumătate votaseră cu ADA sau cu partidele componente la alegerile locale care avuseseră loc cu câteva luni mai devreme, o cincime votând PSD. De altfel, trei sferturi spuneau că votează cu „Alianţa DA”, nu cu PD sau PNL, lucru care în sine sugerează o apropiere relativ recentă de acest proiect politic dar şi minimalizarea importanţei partidelor componente.

Fuseseră atraşi şi menţinuţi alături de Alianţă printr-un marketing ireproşabil. Alianţa DA livrase exact mesajele de care aceşti oameni aveau nevoie: 77% aveau încredere mare sau foarte mare în Traian Băsescu, 86% în Th. Stolojan.

Cu un discurs mai „soft”, Alianţa DA ar fi pierdut mulţi dintre aceşti votanţi care s-ar fi dus la PRM. Care erau pentru aceşti oameni cele mai importante două atribute ale unui preşedinte al României? „Să lupte împotriva corupţiei din ţară” (89%) şi „să impună ordinea şi disciplina” (88%). Prin comparaţie, a avea un preşedinte bun familist era important pentru 56%, iar să fie susţinut de partidul favorit – 54%. În acest context, nu te va mira că aproape o treime aveau încredere mare sau foarte mare în Corneliu Vadim Tudor.

Ce s-a întâmplat cu aceste două milioane de persoane? Este rezonabil să presupunem următoarele:

1. au convins cunoscuţi sau membri mai recalcitranţi ai familiei să îl voteze pe Traian Băsescu în turul doi al alegerilor prezidenţiale (pentru fiecare două voturi primite în turul unu, candidatul ADA a mai obţinut încă unul în manşa decisivă).

2. s-au plasat de partea lui Traian Băsescu în conflictele din perioada 2005-2009, în special la momentele suspendării şi turului doi al alegerilor din 2009. Mesajele anti-corupţie au rămas relevante pentru ei şi pentru că Traian Băsescu a ştiut să le menţină în prim-plan.

3. după momentul mai 2010 şi în timpul guvernării Boc, în funcţie de educaţie şi perspective, s-au îndreptat spre PPDD, USL sau au rămas alături de PDL/Traian Băsescu.

Într-o măsură mai mare decât CDR, Alianţa DA s-a bazat pe susţinerea unui grup care căuta soluţii urgente la injustiţia din societate. Pare ciudat să ne gândim la acest lucru, dar PD putea la fel de bine să rămână un partid de stânga, sau să devină un partid care să se adreseze populaţiei rurale şi nu numai într-o cheie strict creştină, sau să devină un partid orientat spre nevoile antreprenorilor şi corporatiştilor. Aceşti două milioane de votanţi i-au obligat însă pe Traian Băsescu şi pe partidul său să urmeze altă cale. Traian Băsescu nu a uitat niciodată de ce a fost votat; PDL – prins între PLD-işti şi dorinţa de a-l urma pe Traian Băsescu fără a înţelege ce face el de fapt – a pierdut mulţi din aceşti votanţi, unii rămânând totuşi alături de partid în numele simpatiei faţă de preşedintele în funcţie.

Nota bene: aceşti oameni nu s-au volatilizat, iar furia lor nu a dispărut – climatul economic care ameninţă viitorul copiilor sau nepoţilor lor i-a făcut mai sensibili ca oricând, iar scandalurile de corupţie le atrag atenţia mai mult decât restului electoratului. Chiar şi în clipa de faţă, ei sunt în primele rânduri ale electoratelor USL, PDL şi PPDD. Voturile lor au fost aproape un sfert din cele exprimate la alegerile locale. La alegerile parlamentare vor reprezenta un procent mai mare.

Nota bene 2: Pentru a evita orice confuzii, trebuie să precizez că în cadrul electoratului PDL de la recentele alegeri locale sau în rândul susţinătorilor lui Traian Băsescu se află acum şi alte grupuri de votanţi, separate şi diferite de cel descris mai sus (foşti CDR-işti sau liberali, corporatişti şi oameni de afaceri atraşi după 2010 dar care înainte nu aveau încredere într-un partid sau altul, PRM-işti persuadaţi după 2005, etc).