Mircea Cartarescu il numeste pe Havel ”providentialul lider ceh” (in contrast cu nefastul Ion Iliescu) si are dreptate. Tot asa cum Andrei Plesu pune degetul pe rana cand spune ca „nimeni nu a riscat în România cât a riscat Havel”. Carisma lui Havel a fost una umana, cea a lui Iliescu, de fapt o anti-carisma, este rece, posomarata, razbunatoare si opaca precum ideologia urii pe care a iubit-o si continua sa o iubeasca. Pe scurt, inumana. Nu voi repeta lucrurile admirabile, emotionante si atat de frumoase care s-au scris in aceste zile despre filosoful libertatii Vaclav Havel (cititi textele unor Ioan Stanomir, Gabriel Liiceanu, Sever Voinescu, Teodor Baconschi, N. Manolescu, Traian Ungureanu). Impreuna cu Mircea Mihaies am scris candva, in anii 90, o carte intitulata „Vecinii lui Franz Kafka” in care Havel este un personaj central. Un articol de Anne Applebaum aparut in “Washington Post” din 20 decembrie sintetizeaza impecabil mesajul unei gandiri care transcende inselatoarea facticitate si se plaseaza in zona intelegerii conditiei umane ca respingere a oricaror fatalitati constrangatoare.
Europa de Est de la Stalin la Havel–inceputul si sfarsitul logocratiilor totalitare, falsificarea versus reinventarea politicului. Propun aici trei citate din opera lui Havel, puncte de reper moral pentru cei care nu accepta relativismele cinice, refuza compromisurile putrede si nu consimt la nicio forma de despotism. Regasim in aceste meditiatii, scrise inainte de annus mirabilis 1989, ceea ce Koestler numea, pe urmele lui Freud si Jung, sentimentul oceanic.
“…orice revolutie existentiala trebuie sa redea speranta unei reconstructii morale a societatii, ceea ce reprezinta o innoire radicala a relatiilor dintre indivizi si ceea ce numesc ‘ordine umana’, care nu poate fi substituita de nicio ordine politica. O noua experienta a existentei, o noua ancorare in univers, un sentiment al unei ‘responsabilitati crescute’, cu noi valente, o relatie interioara redefinita in raport cu ceilalti indivizi si cu comunitatea–toti acesti factori precizeaza clar directia in care trebuie sa ne indreptam”.
“In sistemul post-totalitar, a trai in adevar prezinta mai mult decat o dimensiune existentiala (redand umanitatea naturi sale inerente), sau o dimensiune gnoseologica (relevand realitatea asa cum e), sau o dimensiune morala (creind un exemplu pentru altii). Mai are si o deloc ambigua dimensiune politica. Daca pilonul principal al sistemului este trairea in minciuna, atunci nu e surprinzator ca pericolul fundamental pentru sistem este trairea in adevar. Acesta e motivul pentru care ea trebuie zdrobita mai sever decat orice altceva”.
„Cand vorbesc despre a trai in adevar, evident ca nu am in vedere numai ceea ce rezulta din gandirea conceptuala, cum ar fi un protest sau o scrisoare scrisa de un grup de intelectuali. Poate fi orice mijloc prin care o persoana sau un grup se revolta impotriva manipularii: orice, de la o scrisoare a intelectualilor la o greva a muncitorilor, de la a refuza sa votezi intr-o farsa electorala la a tine un discurs fara menajamente la un congres oficial, ori chiar o greva a foamei, de exemplu. Daca negarea telurilor vietii este un proces complex, si daca acesta se bazeaza pe manipularea multipla a tuturor expresiilor vietii, atunci, din aceeasi cauza, orice exprimare libera a vietii ameninta indirect din punct de vedere politic sistemul post-totalitar, inclusiv acele forme de expresie carora, in alte sisteme sociale, nimeni nu le-ar atribui o potentiala semnificatie politica si nici capacitate exploziva”.
http://johnkeane.net/wp-content/uploads/2010/12/havel-review-tismaneanu-vladimir.pdf
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pentru Havel – situat la antipodul onirismului totalitar – umanitatea nu era o masă de cobai ameliorabili, nici o enormă plastilină la-ndemâna cutărui lider panaceu, ci un pariu metafizic mereu reînnoit prin tenacitatea interogaţiei, emulaţie etică şi refuzul neşovăielnic al tuturor idolilor veacului…
Recunosc un Havel roman
Pentru mine, Havelul roman este Andrei Plesu. Poate ca n-a semnat vreun document de importanta Cartei77 si nu a fost la fel de determinat ca Vaclav Havel, dar n-a fost nici presedinte.
Daca insa revenim la calitatea esentiala care l-a facut pe Havel sa fie Havel, si anume la aspiratia de „a fi intii de toate un om cumsecade”, cred ca, dintre toti intelectualii nostri de seama, Plesu este cel mai aproape. Caci dintre toti, Plesu are natura cea mai stimulatoare, in vreme ce majoritatea celorlalti se straduie parca sa-si inhibe semenii prin statura lor impunatoare. E usor sa vrei sa treci drept un campion al dialogului prin citate si trimiteri dar sa actionezi ca si cum ai vrea sa-i reduci pe ceilalti la tacere: e frapant sa observi ca la noi, majoritatea inca procedeaza totusi in acest mod facil.
Plesu a fost cel care, prin demersul sau si al Dilemei ne-a apropiat cel mai mult de spiritul lui Havel, rotunjind asperitatile inerente ale celor care am scapat inca de foarte tineri din comunism. Si-apoi Plesu este cel care, intr-un mod gratios, fara a intra propriu-zis in politica, a raspuns totusi chemarii de a se implica in treburile publice, intr-un moment in care majoritatea intelectualilor a ales sa ramina pe margine si sa comenteze.
E drept, multa lume la inceput l-a judecat pe Plesu ca pe un impaciuitorist: chiar si azi, discursul sau echilibrat irita multi intransigenti de ocazie. Azi insa lucrurile sint mult mai clare.
Cred ca ar fi o nedreptate sa nu-l recunoastem pe Plesu ca fiind Havel al nostru cita vreme este inca cu noi. Spre deosebire de cehi, noua ne face cinste faptul ca popularitatea lui Plesu este mai mare in tara decit in strainatate, asta in conditiile in care in 1989, handicapul nostru fata de cehi (cehoslovaci) a fost unul urias. La noi, comunismul nu s-a terminat in 1989 – revolutia violenta a complicat si mai mult lucrurile, incit, romanii au ramas de fapt in labirintul comunist inca multi ani. Iar Plesu a facut intr-adevar foarte mult pentru a indrepta lumea romaneasca pe calea democratiei. Plesu este cel care l-a remarcat pe Patapievici, cel care avea sa deschida cu-adevarat calea liberala a gindirii politice romanesti: in mod cu totul remarcabil, nici unul dintre ei nu a facut asta din interiorul vreunui partid politic, insa daca ar fi sa ne referim doar la acesti doi intelectuali romani, ei au facut pentru politica romaneasca mai mult decit toate partidele politice la un loc. Nu presedintii Constantinescu sau Basescu ne-au scos din labirintul comunist, ci Andrei Plesu si Horia-R. Patapievici impreuna cu Gabriel Liiceanu. Fiecare dintre acesti intelectuali are in spate fapte remarcabile, iar noi sintem azi ceea ce sintem datorita lor. Sa nu-mi spuneti ca recunoasterea de fata trimite la Cintarea Romaniei, ca nu tine: oamenii acestia n-au fost, nu sint si probabil ca nici nu vor fi vreodata politicieni.
Poate ca Plesu este un altfel de Havel, dar pentru noi e tot (un) Havel. Ma framinta un singur gind: ca Andrei Plesu s-ar putea simti ofensat fiindca s-a gasit unu’ sa-l alature lui Havel. Daca totusi s-ar intimpla asta, mi-ar intari si mai mult convingerea ca am dreptate sa o fac.
Spuneti un lucru frumos si, cred eu, adevarat. Tema este discutata si in alte parti, de pilda in Serbia. De ce nu a existat un Havel acolo, cum a fost deturnata si desfigurata ideea democratica de catre fanaticii nationalisti, cum au putut ceda intelectuali respectati la cantecele de sirena ale sovinismului? Andrei Plesu intruchipeaza, asemeni lui Havel, normalitatea democratica si claritatea morala. Este un spirit deschis, detesta orice forma de monolitism, este un intelectual anti-totalitar admirat in tara si in strainatate, sustine consecvent pluralismul. In plus, lucru extrem de important, are umor. Motiv pentru care, daca va citi ce-ati scris si ce-am scris, va zambi amuzat. Ganduri bune si La Multi Ani!
In dezacord cu dumneavoastra , eu cred ca Havel a fost , este si va fi Havel, in constiinta celor care l-au cunoscut , iar Plesu este Plesu , pentru cei care-l cunosc si mai ales care-l citesc. Fiecare popor isi are propriile valori , valori ce apar(urasc cuvintul EMANA , de la asa-zisa revolutie), intrun anumit moment al evolutiei acelui popor ; valori carora destinul le-a harazit darul de a lumina si conduce poporul respectiv spre bunastare , si fericire. Si noi , romanii am avut si avem valorile noastre , dar poate ca inca nu a sosit momentul ca asemenea oameni sa fie la putere si sa conduca destinele acestui popor. O mare valoare umana, plina de istorie si respectat de marile puteri ale lumii este Majestatea Sa Regele Mihai De Romania, cel care la prima tentativa de a revenii in propria-i tara a fost alungat intrun mod incalificabil . Exista valori , dar poporul trebuie sa stie sa le vada , sa le cunoasca , sa le inteleaga si sa le respecte. Cind poporul roman , electoratul roman, nu se va mai lasa cumparat cu mici, bere , malai, faina ,ulei sau telefoane mobile , cind va vota in deplina cunostinta , cind va intelege ca prin votul sau contribuie la viitorul fericit sau nefericit al copiilor sau nepotilor sai , atunci si valorile noastre vor aparea in fruntea tarii ,si , poate tara ar evolua mai bine. Abia atunci vom vedea ca avem si noi valorile noastre!
„Carisma lui Havel a fost una umana, cea a lui Iliescu, de fapt o anti-carisma, este rece, posomarata, razbunatoare si opaca precum ideologia urii pe care a iubit-o si continua sa o iubeasca. Pe scurt, inumana.”
Din tot ce am citit despre Havel, numele lui este asociat unui „model moral”, unui om care a facut „credinta si pasiune din ADEVAR”. Si am mai citit ca a avut o „viata traita in ADEVAR si dedicata ADEVARULUI”.
Mi-amintesc cum in ’89 o tara intreaga plangea cand aparea Iliescu!!
Vad azi cu ochii mei charisma Dlui presedinte Basescu.
Azi, Dvs afirmati ceea ce am subliniat eu mai sus din spusele Dvs si va pot crede ca asa vedeti Dvs lucrurile.
Intrebare: din acest pdv, cum vedeti Dvs charisma Dlui Presedinte Basescu ?
In ziua cand Vaclav Havel a fost condus pe ultimul drum, prefer sa ma gandesc la el, sa recitesc eseurile sale. Despre ideile sale am vorbit si la Radio Romania Actualitati, gasiti linkul in finalul textului meu care se intituleaza „Lectia lui Havel”. Ganduri bune.
In locul lui Volo, as fi fost mai interesat despre cum il numeste AVP – contemporanul si sincronul lui Havel – pe Havel, decat despre cum il numeste Cartarescu pe heroul ceh… Cine e Cartarescu ? La „revolutie” avea 30 de anisori, varsta lui AVP de la etatea „Apelului catre Europa”, si tot nu miscase nemic in front, aloo… Hai naiba sa fim seriosi (daca suntem!). Insa mi se pare ca nu suntem decat niste znobi, care nu citam decat numele fashionabile (si nu neaparat autentice).
Yours,
Viorel, este vorba de articolul lui MC aparut in EvZ. Nu faceam decat sa semnalez cateva, evident nu toate, declaratii de pretuire pentru autorul „Puterii celor fara de putere” aparute in aceste zile. Nu mi-am propus in acest succint preambul la citatele din Havel sa fac o analiza a disidentei romanesti unde, o spun din nou, locul tau este unul proeminent. Nu voi obosi sa o spun: la un ceas cand multi au ales tacerea, ori chiar mai rau, tu ai ales sa traiesti in adevar. Si ai platit pentru aceasta optiune. La Multi Ani cu noroc, bucurii si sanatate!
Ma tratezi ca pe un copchil de tita, dear Volo :) In realitate, chiar si atunci cand e vorba sa-i citezi doar pe dizidenti – o categorie de paranoici inadaptabili, dupa parerea multora, calchiata dupa caracaterizarile securistilor sefi, de altfel, n-asa?- tu incepi si sfarsesti lista tot cu Doina Cornea, Radu Filipescu si celelalte nume fashionabile (niciunul dintre acestea „vadit anticomunist”, cum de altfel nici Havel n-a fost, aloo…). Iar cand a trebuit sa-i propui lui Basescu pe cineva pentru decorare – vorba lu C-tin Dobre… -, l-ai propus doar pe sireacu Vasile Paraschiv, caci fostul muncitor comunist, informator voluntar-nevoluntar si internat la Plataresti numai boier al mintii rumanesti nu risca sa fie, pai cum dreak… oops. Hai sa nu ne mai jucam cu vorbele, dle ! :)
Sarabatori fericite !
Sincerely,
avp
For the record.
http://www.contributors.ro/cultura/a-trai-in-adevar-despre-disidenti-in-vremuri-sumbre-cazul-viorel-padina/
Sa intelegem de aici ca dupa ce ati scris acest articol despre personalitatea si gandirea lui Vaclav Havel, sunteti in acelasi timp de acord cu limbajul trivial si colectia de insulte descalificante si gratuite folosite mai sus si adresate inclusiv memoriei unui disparut ? Cred ca cel putin memoria lui Vaclav Havel ar fi trebuit aparata pentru ca de fapt articolul ii este dedicat in primul rand lui ( reactia oficiala a comunitatii internationale a aratat adevarata dimensiune a personalitatii sale ) . In ceea ce ma priveste, am avut privilegiul de a-i cunoste personal la Simpozionul de la Pitesti dedicat „ Experimentului Pitesti ”, printre multi altii, pe Ion Gavrila Ogoranu si pe Vasile Paraschiv. Acesti oameni absolut modesti , cu un respect deosebit pentru fiinta umana, dar eroi si dizidenti adevarati, au lasat ( si mi-au lasat ) o impresie de nesters prin umanitate, normalitate, echilibru , decenta , discretie si limbaj civilizat.
Este 1 ianuarie 2012, ca si Dvs pretuiesc in cel mai inalt grad traditia gandirii si actiunii disidente, privita cat mai larg, fara niciun fel de exclusivisme. Nu fac parte dintre cei care deplang mereu ca in Romania nu fi existat opozitie, rezistenta, disidenta. Stiu ca este contrariul adevarului istoric. Dar sistemul avea caracteristicile sale care au dus la izolarea disidentilor si au impiedicat coagularea unor nuclee precum KOR ori Carta 77. Este loc in acest tablou pentru toata lumea. Important este sa ramanem fideli acelei etici a neuitarii preconizata de Monica Lovinescu, sa nu uitam gesturile curajoase, individuale si colective, cunoscute ori mai putin cunoscute. Un proiect de istorie orala a disidentei romanesti ar fi, cred, binevenit. Va doresc un An Nou cu bucurii si impliniri cat mai multe si mai frumoase.
Ca de obicei, domnule Tismaneanu, scrieti articole interesante, cu miez. Nu simti ca pierzi timpul citindu-le. Va multumesc pentru toate contributiile pentru hotnews, trecute si viitoare.
Am totusi o nemultumire. Lasati-l domnule in pace pe Iliescu asta ca-mi amaraste toata placerea cititului articolelor dvs. Stiu punctul dvs de vedere in cel priveste si sunt de acord cu dvs 1000%. Dar m-am plictisit sa tot aduceti vorba de el si cind e cazul si cind nu e cazul. Incep sa cred ca aveti ceva personal cu el. Si chiar daca e asa, si inteleg si de ce, calitatea de ziarist va obliga sa va adresati cititorilor. Iar eu, ca cititor, m-am saturat sa-i tot vad numele. Lasati-l in plata lui si nu-i mai pomeniti numele, o vreme. Numai mentionarea numelui lui imi da o stare negativa, ma acreste. Va multumesc.
Cred ca aveti dreptate :) La Multi Ani!
Stima. Nu stiu daca stiti de situl CriticAtac. Un site al socialistilor romani plin de articole si traduceri la zi din celebritati ale momentului. a aparut un articol despre Havel al lui Slavoj Zizek.
http://www.criticatac.ro/12594/tentative-de-evadare-din-logica-sistemului-capitalist/
Multumesc pentru semnalare. Nu voi comenta pozitia lui Zizek, un filosof neo-marxist in raport cu care ma situez intr-un consecvent si explicit dezacord. Cu gandul la Zizek si la discipolii sai am scris despre marxismul ludic. Chiar faptul ca vorbeste despre „lacheii capitalismului” este revelator. Despre cartea lui John Keane am scris in „Partisan Review”.
http://johnkeane.net/wp-content/uploads/2010/12/havel-review-tismaneanu-vladimir.pdf
Ar merita ca admiratorii lui Zizek sa citeasca textul despre Havel datorat unuia dintre respectatii specialisti pe tema comunismului si post-comunismului din Europa Centrala, profesorul Jacques Rupnik:
http://www.ned.org/for-reporters/the-journal-of-democracys-in-praise-of-v%C3%A1clav-havel-available-for-limited-time
Ganduri bune.
Stii bine ca si io te-am aparat de multe ori – si de fapt dintotdeauna – in lumea mea, in hyperspatz. Si o voi face si de acum incolo, atata timp cat hartuitorii te vor ataca prin gaurile de vierme ale antisemitismului si resentimentului ro, aloo… Dar nu asta era problema ;
ci niste automatisme verbale de care nu mai scapam, fir-ar sa fie. Desi e clar ca Romanica si-a schimbat iepocala palarie, iar paradigma informationalismului sta sa vie… Ramanem prieteni. Sarbatori Fericite !
Lectia lui Havel, daca o pot rezuma: valorile vesnice transcend conjuncturile perisabile. La Multi Ani, cu solidara prietenie.
Am citit primul fragment din spusele lui Havel. Textul este atat de general ca ar fi putut iesi din gura oricarui intelectual limbut de la Bucuresti. Ba ar fi putut fi reluat de toata liota de ciraci ai individului si atat, nu s-ar fi intamplat nimic. Ca sa se intample ceva trebuia sa fi existat in Romania acel ceva pierdut de Havel si majoritatea cehilor dupa razboi, o situatie, o configuratie sociala si politica, o cultura, amintirea unei bunastari cvasigenerale. Cum i-ar fi miscat mesajul pe romanii care vasusera prima oara in comunism, un WC cu apa, paine la parter, asfalt pe ulita, neamurile de argati ajunsi oameni cu studii, ma rog…
Din sociologia comunicatiilor de masa: conteaza cine, cand, cum si ce spune. In cazul lui Havel, este impresionanta capacitatea de a gasi un limbaj universal, o semantica a libertatii nascuta evident din reactia reflexiva la realitatile sumbre ale tarii sale in perioada cand scria acele randuri („normalizarea” husakiana). Dovada o reprezinta Carta 2008 din China, o repudiere politica si morala a sistemului totalitar, pentru care Liu Xiaobo, disidentul care a primit Premul Nobel pentru Pace, se afla acum in inchisoare.
Havel, un conservator de buna factura si atat. Onorant. Eurosceptic. Normal, cu varsta si cu trecutul sau. Problematic pentru intelighentia europeana. Dovada de impotenta ideologica. Nimic care sa suplineasca vlaguirea valorilor democratiei in constiinta individului european.Ne pandeste un socialism universalist abstract de la care se vor revendica potentati locali, de la care vor astepta protectie si bunastare multimi care au pierdut virtutile individualismului? Pana la descoperirea unui teritoriu al nimanui care va permite renasterea individualismului?
De ce sint comentariile oprite la „Scutul si sabia” ?
Pacat ca domnul Vladimir Tismaneanu a oprit comentariile la „Scutul si sabia”! Cum ii mai transmitem urarile noastre de Craciun?! Ar fi trebuit sa lase deoparte armele politicii macar acum, in ajunul marii sarbatori, ca oricum cuvantul de departe se pierde pe drum… Craciun fericit!
Multumesc pentru urari. Inteleg ca s-a deblocat accesul la comentarii. Sarbatori Fericite si un An Nou cu noroc si sanatate!
„ …orice revolutie existentiala trebuie sa redea speranta unei reconstructii morale a societatii, ceea ce reprezinta o innoire radicala a relatiilor dintre indivizi si ceea ce numesc ‘ordine umana’, care nu poate fi substituita de nicio ordine politica. O noua experienta a existentei, o noua ancorare in univers, un sentiment al unei ‘responsabilitati crescute’, cu noi valente, o relatie interioara redefinita in raport cu ceilalti indivizi si cu comunitatea–toti acesti factori precizeaza clar directia in care trebuie sa ne indreptam ”.
Acest fragment profetic poate fi considerat cel mai bun diagnostic al societatii romanesti contemporane deoarece toate conceptele descrise , fundamentale pentru o societate , respectiv pentru o constiinta morala si normala , la noi sunt pur si simplu forme fara fond . Mai exact, reconstructia morala a societatii romanesti este deocamdata cel putin, o utopie si din acest punct de vedere Romania nu are viitor . Daca ne raportam la sperantele romanilor din decembrie 1989 , ucise cu gloanţe , si la cele distruse definitiv cu rangile si bâtele din iunie 1990 care au gonit peste granite tot ceea ce a avut mai normal si mai bun Romania de atunci , in realitate avem de-a face cu o involutie absolut dramatica a societatii romanesti , societate din care a disparut speranta. Cauzele principale sunt degradarea constanta a spatiului public romanesc , confuzia valorilor si confuzia morala intretinute sau chiar stimulate prin mass-media si liderii de opinie deoarece „ nu sunt suficienţi oameni competenţi care să-şi dorească să apară public ca să comenteze evenimentele ” (http://www.gandul.info/news/taranul-cu-maserati-purtator-de-cuvant-al-partidului-vedetelor-anului-2011-romanii-sunt-usor-de-manipulat-9113329 ).