joi, martie 28, 2024

Lectiile anului 2015. Previziuni pentru 2016

Tot ce s-a întâmplat în 2015 era previzibil la începutul anului, a fost surprinzător în decursul lui și până la sfârșit de an, încă de nestăpânit .

În ianuarie, știam că războiul sirian sărăcise milioane de oameni și îi adusese la disperare, că intervenția din Libia crease anarhie în țară, că în Afganistan conflictul se agrava, că în Eritrea și Sudanul de Sud era iadul pe pământ și că blestemul extremismului islamist se răspândea prin vestul Africii și printre ratații radicalizați din Europa Occidentală.

Știam deja că refugiații din toate țările acelea voiau să-și croiască drum spre Occident – fie dintr-o teamă reală de persecuții, fie pur și simplu pentru că doreau o viață mai bună sau din orice alte motive între acestea două. Știam că Uniunea Europeană obișnuiește să intervină prea puțin și prea târziu, că germanii sunt tranșanți și idealiști și că doctrina liberală se topește rapid în Europa Centrală și de Est.

Știam că Rusia lui Vladimir Putin e hotărâtă să nu lase regimul lui Assad să se prăbușească și că are prostul obicei de a depista și exploata slăbiciunea Occidentului. Știam că Administrația Obama este cea mai slabă și cea mai ineficientă din istoria modernă a Americii, că Turcia este condusă de un autocrat arțăgos și excentric, că Marea Britanie e distrasă de propria sa nevroză legată de Europa, că dezvoltarea economică a Chinei încetinește și că acest lucru va răci cuptorul care încălzește economia mondială. Știam că Banca Centrală Europeană nu va lăsa moneda comună să se prăbușească.

Și totuși, am fost surprinși atunci când peste un milion de migranți disperați au pornit prin Grecia și prin Balcani spre siguranța din nordul Europei, unde Germania și Suedia au rămas credincioase unor principii europene pe care aproape toate celelalte țări le-au abandonat. Am fost surprinși când Spațiul Schengen a început să se simtă strivit sub povara greutăților. Am fost surprinși când Kremlinul ne-a prins pe picior greșit în Siria sau când Recep Tayyip Erdogan a distrus procesul de pace cu kurzii, înăsprindu-și represiunea. Am fost surprinși de atacurile de la Paris.

Sa fim drepti, au fost și câteva evenimente neașteptate. Acordul nuclear iranian a marcat o breșă notabilă. La fel a fost și cu salvarea Greciei. Refuzul ferm al Germaniei de a limita mai mult numărul azilanților a pus capăt culpabilizării țării pe coridoarele puterii din Europa. Avem acum de-a face cu o nouă Germanie: mulțumită de sine și sigură pe ea, care vrea ca toată Europa să o urmeze.

Dar în general, e greu să afirmi că politicienii noștri ar fi prea capabili să anticipeze viitorul.

Populația și elita deopotrivă sunt dezamăgite de trecut și speriate de ce va urma. Încrederea în competența conducătorilor noștri începe să se năruie.

Și totuși, s-ar putea ca această atmosferă apăsătoare din decembrie să fie exagerată. Iată câteva motive ca să ne arătăm optimiști. Cel mai bun dintre acestea este Ucraina. Rusia nu a reușit să își extindă insurecția prin toată “Novorossia” – sudul și estul rusofon. Nu a înfrânt armata ucraineană (așa prost condusă și echipată cum e) sau voința poporului ucrainean și nici nu a înlăturat guvernul ales. Toate acestea au fost niște lecții  de reținut pentru societățile noastre, mult mai puternice și mai pline de resurse – ucrainenii au supraviețuit pentru că nu nu s-au temut. Noi pierdem pentru că ne temem.

Ajungem astfel la un lucru și mai important. Vladimir Putin și-a scos în evidență puterea și slăbiciunea. Are o tactică strălucită, fiind înzestrat cu oportunismul arogant caracteristic unui ofițer KGB experimentat. Dar este un prost strateg. Nu a reușit să modernizeze economia rusă sau să cimentze niște alianțe politice cu țările care ar putea ajuta Rusia să își apere interesele. Prietenii lui fac parte dintr-o întreagă pleiadă de criminali și de ratați.

Iar Occidentul îi opune rezistență. UE nu a renunțat la sancțiuni. Le-a menținut. Sugrumă Gazpromul. Marea amenințare energetică rusească – “găzarul cel ticălos “ – se retrage șchiopătând din Europa. În ceea ce-o privește, NATO își întărește prezența în statele vulnerabile din nord-est. A efectuat ceea ce s-au numit “Trident Juncture “, cele mai mari manevre militare de la sfârșitul Războiului Rece. Occidentul începe să contracareze propaganda rusească. Suedia și Finlanda își întăresc cooperarea în domeniul apărării, eforturile comune cu vecinii și se apropie mai mult de NATO.

În anul 2016, ne putem aștepta la mai multe asemenea evenimente. Atâta timp cât Angela Merkel se va afla la putere, Germania nu-și va părăsi aliații din est. Prima mea previziune pentru 2016 este aceea că, indiferent cât și l-ar dori industria germană și social-democrații germani, Comisia Europeană se va asigura că proiectul Nordstream 2 n-o să se realizeze. Comisia a scăpat de South Stream – planul Rusiei de a construi un gazoduct ilegal pe sub Marea Neagră și prin Balcani. Ea ar putea face la fel în Marea Baltică.

A doua previziune pe care o fac este aceea că social-democrații la putere în Suedia vor ține un congres în 2016 și vor renunța să se mai opună aderării la NATO. Finlanda își va schimba și ea imediat poziția S-ar putea ca acest lucru să nu se întâmple până când începe summitul NATO de la Varșovia. Dar atitudinea sfidătoare a Rusiei față de țările care nu sunt membre NATO face ca aderarea să pară absolut inevitabilă. Încercând să dezbine Occidentul, Rusia reușește să îl unifice.

A treia mea previziune mai cuprinzătoare, este aceea că Spațiul Schengen va semăna tot mai mult cu o țară, un adevărat Schengenland. Criza din zona euro oferă paralele interesante. La fel ca Schengen, zona euro s-a clădit pe baza unei gândiri optimiste. Are o bancă centrală care nu poate interveni în caz de criză. A permis guvernelor naționale să depășească constrângerile fiscale. Nu a existat un regim de supervizare a băncilor. Rezultatul a fost o neglijență generală (manifestată atât de creditorii germani, cât și de debitorii greci), urmată de o scandal general.

Dar acum arhitectura zonei euro s-a schimbat. Avem o bancă centrală care poate interveni, o autoritate fiscală care  este deasupra opțiunii alegătorilor (întrebați-i pe greci) și un sistem bancar comun de supervizare încă rudimentar. Unele elemente sunt incomplete (cum ar fi transferurile fiscale), iar costurile economice, politice si sociale sunt înspăimântătoare, dar se poate vedea că zona euro, mult mai integrată decât înainte, poate supraviețui și chiar prospera.

Același proces se desfășoară acum și în Spațiul Schengen. Germania încearcă – cu întârziere și fără tragere de inimă – să impună adoptarea unei poziții comune în privința migrației și a securității la frontiera externă a Europei. Alte țări acceptă vrând-nevrând. În jurul edificiului se ridică praf și fum, dar se întrevăd contururile unei noi structuri.

De exemplu, frontiera externă a Spațiului Schengen va fi apărată, astfel încât migrația să aibă loc în mod ordonat. Dacă Grecia nu își poate apăra frontierele insulare și nu va accepta ajutor din partea UE, atunci ea nu mai poate rămâne în Schengen. Schengenland va trebui să fie mult mai dur în ceea ce privește stabilirea identității celor care trăiesc între frontierele sale. Coeziunea socială este cel mai important ingredient al civilizației. Cei mai mulți oameni vor plăti impozite, se vor supune legii și se vor înțelege unii cu alții atâta vreme cât și alții fac la fel. S-ar putea ca amprentarea, scanarea retinei și recunoașterea facială să nu fie pe placul susținătorilor dreptului la viață privată. Dar, în situația deplasării unui număr mare de oameni, identificarea biometrică este crucială pentru stabilirea cotelor și prevenirea abuzurilor. Oficialii europeni ar trebui să învețe de la Estonia cum funcționează un astfel de sistem, eficient, sigur și ieftin.

Schengenland va permite ca, astfel, cererile de azil să poată fi depuse mai ușor de cei care sunt cei mai îndreptățiți și mai greu de cei care încalcă legea. Nu are niciun rost să îi privilegiezi pe oamenii mai fotogenici care care s-au chinuit (sau au plătit) ca să parcurgă lungul drum până la frontiera UE și să-i dezavantajezi pe cei blocați din cauza slăbiciunii sau a unor obligații familiale în tabere de refugiați.

A patra previziune a mea este aceea că Europa va deveni mult mai dură în a-și exercita puterea dincolo de frontierele ei. Pentru o țară sau pentru o alianță, securitatea nu începe la frontieră, ci dincolo de ea. Uniunea Europeană trebuie să înceapă să se comporte ca o putere imperială, ceea ce, in realitate, si este. Are un PIB mai mare decât al Statelor Unite și o populație mai numeroasă. Trebuie să-și stabilizeze zonele periferice. În caz contrar, va fi destabilizată de acestea. Asta înseamnă o anume duritate, fără precedent a politcii sale externe. Avem nevoie de o armată europeană (aș sugera să ne luăm după Legiunea Străină Franceză). Ea ar trebui să controleze și să mențină pacea in aceste zone, apelând chiar și la forță letală dacă e necesar, după care să le administreze în mod direct.

Ultima mea previziune este aceea că Marea Britanie va vota pentru rămânerea în UE. Referendumul este o joacă deloc plăcută cu viitorul țării. Dar odată ce campania va începe cu adevărat, echilibrul de forțe va fi preponderant în favoarea rămânerii în UE. Aproape toate companiile, aproape toate sindicatele, toate universitățile, întreaga elită culturală, majoritatea administrațiilor locale, majoritatea persoanelor sub 40 de ani, cea mai mare parte a Scoției, a Țării Galilor și a Irlandei de Nord, cea mai mare parte a presei – cu toții se pronunță în favoarea rămânerii în UE. De aceeași părere este și fiecare aliat străin al Marii Britanii: singura țară care dorește ieșirea Marii Britanii este Rusia.

Nimic din toate astea nu este garantat. Sunt multe obstacole în fața noastră. S-ar putea ca la alegerile din Franța sau din alte țări, partidele care se pronunță împotriva sistemului să iasă bine. Polonia – cea mai mare și cea mai importantă dintre țările ex-comuniste – se află în mâinile unui guvern uimitor de neexperimentat și de excentric. Regimul iresponsabil al lui Putin s-ar putea ca să mărească miza printr-o provocare militară, sperând că noi vom cadea in capcană.

Dar, dieta de criză reprezintă o hrană obișnuită pentru liderii Europei. Cred că vom încheia anul 2016 într-o situație mai bună decât cea de-acum. Pe această notă, urez tuturor cititorilor un Crăciun și un An Nou fericit

Traducere de Mihaela Danga

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Suedia a schimbat politica „portilor deschise” fata de imigranti. Cand a anuntat schimbarea, prim-ministra adjuncta a izbucnit in plans :)
    http://www.theguardian.com/world/video/2015/nov/24/asa-romson-sweden-deputy-prime-minister-cries-announcing-refugee-u-turn-video
    Nu rezistenta armatei ucrainene a salvat Ucraina. Daca Rusia voia, putea ocupa Kievul intr-o saptamana printr-o ofensiva full-scale cu aviatia si diviziile de tancuri. Asta e un fapt. Dar ocupatia si administrarea unor teritorii intinse in Ucraina ar costa imens. Rusia are nevoie doar de un conflict inghetat intr-o zona relativ mica (Donbasul) pentru a bloca aderarea Ucrainei la UE si NATO. Interventia militara a Rusiei a fost limitata, adecvata acestui scop.//
    „Regimul iresponsabil al lui Putin s-ar putea ca să mărească miza printr-o provocare militară, sperând că noi vom cadea in capcană.” Ce avantaje ar avea Rusia dintr-un conflict cu Occidentul?
    Din contra, politica Rusiei este absolut rationala, adecvata intereselor tarii.
    E greu de inteles ideea ca „politica rationala” pentru Rusia ar fi insemnat sa permita aderarea Ucrainei (cu tot cu Crimea) la UE si NATO.

    • Tocmai am citit un interviu cu d. Naumescu in Revista 22:
      „Războiul nu viza invadarea și ocuparea Ucrainei, ci blocarea accesului Ucrainei la structurile occidentale. Important era ca Ucraina să nu aparțină Vestului. Iar, prin anexarea nerecunoscută a Crimeei, ca și prin dosarul înghețat din regiunea secesionistă estică, se profilează o Ucraină care rămâne captivă în zona tampon dintre Occident și Rusia, nici occidentală, nici prorusă.”

      • Pe de alta parte, ocuparea Crimeei a oferit Vestului motive pentru sanctiuni economice impotriva Rusiei si a oferit NATO ocazia sa se extinda catre Est, ca raspuns la o actiune si nu ca o actiune agresiv-ofensiva.

        Eventual, cand fructul va fi copt, Ucraina poate renunta la apendicele Crimeea si se poate integra in structurile occdentale… (Nu e o previziune, ci doar o ipoteza. :))

  2. Lista de previziuni aduce mai mult a wish list……
    de exemplu:
    „A patra previziune a mea este aceea că Europa va deveni mult mai dură în a-și exercita puterea dincolo de frontierele ei.”

  3. sunt curios sa vad ce ‘previziuni’ se vor indeplini, cu atat mai mult cu cat vad diferit evolutia in viitorul apropiat. poate ca Nordstream 2 nu se va realiza, desi am un semn de intrebare, dar in rest nu cred ca vom asista la o strangere a randurilor in UE, ci dimpotriva. Miscarile anti-migratie vor acorda credibilitate si voce sporite unei coalitii est-centru avand actori principali ungaria, polonia, slovacia; probabil unele tari nordice se vor alatura, sporind diviziunea – traducerea e una singura: germaniei i se refuza rolul de fuhrer al europei, spre deliciul angliei si nervozitatea francezilor. Ca de obicei, romania va sta in expectativa, tematoare in a lua o pozitie transanta, ceea ce ne va asigura daca nu dispretul atunci indiferenta la nivel european; avem prea multa personalitate..

    schengenland va fi intr-adevar promovat ca un ‘do or die’ scenariu, in care liderii europeni isi dau seama ca nu vor rezista de unii singuri intr-o lume in care US, China si Rusia continua sa-si faca mendrele in sfere celeste de influenta. E greu de speculat din cauza ca suntem in plina fabula cainele si catelul, in care multi catei (olanda, austria, franta, spania, italia) se simt indreptatiti sa stea la masa cainelui, maraind in acelasi timp zgomotos la ceilalti candidati la stadiul de catel. cu asemenea BS nu poti cladi schengenland, cel mai probabil UE se va diviza in est si vest, cum a demonstrat de atatea ori in istorie ca nu e in stare sa treaca peste diferente de mentaliate si culturale atat de uriase.

  4. „Avem acum de-a face cu o nouă Germanie: mulțumită de sine și sigură pe ea, care vrea ca toată Europa să o urmeze”

    Mda…pesimismul poporului german a explodat la cote nemaintalnite din cauza invaziei afro-arabe, coordonata de Mekeloglu-bey.
    http://www.dw.com/ro/germanilor-le-e-team%C4%83/a-18920866

    Imamul Europei este malefic: din 2010 spune „multiculturalimsul a esuat”, apoi primeste un nou cec in alb din partea clasei politice credule si al poporului german la fel de credul, apoi continua sa dirijeze si sa accelereze procesul de islamizare al Germaniei si al Europei.

    • In articolul trecut (cu Chateau Bella), Lukas incepea prin a critica leadershipul SUA si apoi il lauda pe cel german care ar fi impus sanctiuni serioase Rusiei. Exact acum, cand nemtii bat palma cu rusii pt North Stream 2!
      Acum Lukas ne anunta ca Germania e sigura pe sine si fericita, ceea ce nu se vede daca vorbesti cu oamenii de pe strada.
      Merkel, la congresul CDU, spunea ca e in firea nemtilor sa indeplineasca lucruri marete. Am vazut cateva bune, dar si rele destule. Nu doar WW2, ci si amicitia cu rusii, cu toti coruptii si cu toti prostii, inclusiv din Romania.
      Avea dreptate Margaret Thatcher. O Germanie puternica e belalie si aroganta.

  5. Cred că ar fi bine să publicați depozițiile lui Edward Lucas, atât cea din fața Comitetului pentru Relaţii Externe al Senatului American, subcomitetul pentru Afaceri Europene, din 8 iuie 2014, cât şi cea din 3 septembrie, în faţa Comitetului pentru Afaceri Externe al Camerei Comunelor a Parlamentului Regatului Marii Britanii. Ca cititorii să înțeleagă mai bine anumite cursuri de acţiune care se desfăşoară în zilele noastre.

  6. Un singur lucru as vrea sa spun.
    Ca nu poti face previziuni daca tii partea unei tabere.
    Ca Putin era limpede ca nu-l va abandona pe Assad, ma indoiesc ca era atat de previzibil pentru autor. Ar fi trebuit sa-i vadă plusurile lui Putin, sa-l vadă intrând in Siria, etc.
    Previziunea despre Suedia ma indoiesc ca va deveni realitate. Suedia e in pragul unui soc economic, just around the corner, din cauza datelor macro si imaginației putin prea febrile a Riksbank (coroana suedeza va câștiga in raport cu euro, ceea ce va arunca economia suedeza intr-un dezechilibru gigantic; criza imobiliară is just about to pop up; Imigrația…).
    Dar va doresc sa vi se îndeplinească previziunile.
    Insa nici urma de Cassandra, profetesa pe care nu o credea nimeni, in textul d-vstra. Numai lucruri optimiste. De ce ar zice cineva nu? Crăciun fericit!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro