Acum vreo zece ani, Costică mi-a vândut o mașină.
Acum vreo doi ani, citesc în ziare că mașina pe care mi-a vândut-o era, de fapt, a lui Vasile. Mă uit mai cu atenție la actul de vânzare-cumpărare și constat că numărul de înmatriculare nu e corect, marca mașinii nu corespunde, proprietarul dat în act e Vasile dar semnează Costică. E limpede, am fost păcălit.
Vasile e ceva văr cu Costică și bănuiesc că s-au cam ciondănit ei când a ieșit știrea la gazetă. Sau poate Vasile știa mai demult cum stau lucrurile. Aud că Vasile ar fi avut ceva încurcături cu banca. Cine știe, vorbe de clacă. Nici notarului care a parafat tranzacția nu i-a mers între timp foarte bine. Costică, în schimb, băiat isteț, a băgat banii mei în afaceri, i-a înmulțit, ce mai, și-a făcut omul un viitor. Bănuiesc că nici Vasile n-a rămas cu buza umflată. Înfine, treaba lor. Cert e că Vasile tace mâlc, notarul așijderea, iar eu stau cu un act fals pe masă și mă întreb: până la urmă, a cui e acum mașina? A mea? A lui Vasile? A lui Costică?
Mă duc la un avocat, îi spun, îi arăt. Floare la ureche, zice avocatul, mergi la judecată să se anuleze actul și dup-aia primești despăgubiri.
Despăgubiri? Și eu am fost fraier, să semnez cu ochii închiși. Vreau doar să știu cum rămâne cu mașina. În rest, o să încerc să nu mă mai păcălesc și altă dată. Și, dacă trebuie – și trebuie – hai în instanță.
Avocatul s-a dovedit un naiv incurabil. Costică știe cum să umble cu justiția. Prima instanță mi-a dat, cum era de așteptat, dreptate. Dar s-a spus că nu era competentă să judece speța. A doua, la fel – și tot așa a fost anulat verdictul, din motive procedurale. S-a dovedit chiar că o singură instanță era calificată să se pronunțe în cazul dat: instanța Costică. Și, ce să vezi?, aici am pierdut.
Necăjit, stau cu actul falsificat în continuare pe birou, mângâindu-mă că măcar lumea a aflat ce și cum, și dacă lumea îți dă dreptate, scapi măcar cu obrazul curat.
Dar nici asta n-a fost să fie. M-am trezit, oricât de puțin îmi doream așa ceva, în centrul atenției. Unii îmi ziceau că bine am făcut ce-am făcut. Alții, în schimb, mă bălăcăreau că ce-am avut cu Costică, mă roade invidia? M-a pus careva să mă iau de el? Că mașina e clar că n-o să vină să mi-o ceară înapoi nici Costică, nici Vasile, nici notarul, că doar n-or fi nebuni. Și-au mai fost și alții care-mi ziceau că sunt un laș, că mă las călcat în picioare, c-ar trebui să mă duc acasă la Costică să-l iau de gât.
Mă resemnez. Timpul, zic, le rezolvă pe toate. Important e să știi că ai dreptatea de partea ta.
Și timpul chiar le rezolvă pe toate. Mai deunăzi, după doi ani, mă trezesc cu o scrisoare. De la Costică. Că îi pare rău de ce s-a întâmplat, că tocmai unuia ca mine să i se aducă așa o atingere… Încerc să trec peste partea cu măgulelile – dar cine reușește? La urma urmei, e bine că omul regretă, fie și în ceasul al doisprezecelea, ce a făcut. Și regrdetă public. Bun. Dar acum?
Costică a ajuns personaj influent, cu siguranță va găsi o cale să repare lucrurile. Doar are atâția sfătuitori competenți!
Și uite că a găsit-o. O aflu de la televizor: tocmai s-a dat Legea Costică. Care zice cam așa: cei care au furat o mașină și-au vândut-o mai departe, intrând astfel în încurcătură, pot să renunțe, de bună voie și nesiliți de nimeni, la mașina furată. Chiar așa. Ce să ne mai târâm prin tribunale degeaba, când avem o țară cu hoți inimoși.
Am o singură nedumerire. Nu înțeleg de ce Legea Costică se limitează doar la mașini, și nu cuprinde și frigidere, televizoare, terenuri, păduri, imobile. Mi se pare o gravă discriminare și, dacă nu se modifică în consecință Codul Penal, mă voi adresa degrabă Curții Constituționale.
Așa să-mi ajute Dumnezeu!
Ba nu, mai am o nedumerire. Mașina, ea a cui rămâne?
PS Într-un caz oarecum similar, cel al tezei de doctorat a premierului Victor Ponta, Consiliul CNATDCU a dat verdictul ”plagiat”. A fost restructurat în aceeași zi. Comisia de Etică a Universității din București a dat același verdict. În schimb, Comisia de Etică a Ministerului Educației și Cercetării, restructurată și ea în prealabil de către un Ministru interimar, a considerat teza validă. Revista Nature, cea de la care a pornit întreg scandalul, a comentat bizareria situației cam așa: e greu de înțeles păienjenișul legislativ românesc și modalitățile procedurale prin care acesta este pus în aplicare. Însă, în uzanțele academice internaționale, când mai multe comisii ajung la concluzii de specialitate contradictorii, membrii comisiilor respective se reunesc de regulă în jurul aceleiași mese și își expun argumentele, pentru a vedea dacă se poate ajunge la o perspectivă comună. De ce pentru unii normalitatea e simplă și de bun simț?
PPS
…/…/2015
Stimate Domnule Prim-Ministru,
În baza OUG nr… din…/…/2015, vă rog respectuos să aprobați renunțarea la cv-ul meu actual. Sunt ferm hotărât ca, în viitor, să-mi fac un altul, mult mai bun.
Cu deosebită stimă,
Costică
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pentru o mai buna intelegere a Legii Costica , fredonarea refrenului „da-mi papucii i-a papucii” isi are un rol important intru intelegerea mersului treburilor la Bucuresti.Orice asemanare cu actiunile guvernului condus de dl Victor Ponta sunt simple coincidente .Fa lampa mai mica se adreseaza Avocatului poporului.Pentru anul viitor se observa o popularitate a numelui Costica,se pare ca Mitica a fost mai putin popular.Pentru genul feminin,Nutzi isi pierde din popularitate,Alinutza ,Olgutza sunt pe val…Peace&love.
Da-mi papucii, ia papucii,mister Lincoln, please…
@ Gramaticus ,multumesc pentru corectura.
@ Gramaticus .Despre plagiatul d-lui Ponta nu pomeniti nimic?Sau nu considerati ca a comis greseli gramaticale.Nu stiu de ce cred ca sunteti, doar un postac responsabil cu lectura comentariilor din presa anticomunista.Peace&love.
Din pacate, reactia asa-zisei societati civile la gestul lui Ponta a fost rusinos de timida. Si nu e vorba numai de semnalarea faptului ca nu poti renunta la furtul pe care l-ai facut, nenumaratii corifei autodesemnati ai democratiei si libertatii trebuiau sa se revolte in primul rand pentru altceva, pentru o chestiune de principiu. Faptul ca Ponta a plagiat nu este important ca problema tehnica, asa, ca „eroare” care, odata recunoscuta, duce, simplu, la anularea titlului astfel obtinut. Pentru orice om in aceasta situatie, plagiatul inseamna mult mai mult: e dovada ca a furat, ca a mintit, ca se injoseste prin astfel de acte, deci ii este caracteristica o conduita complet descalificanta pentru orice rol in societate care implica investirea respectivului cu cea mai mica farama de incredere. Pentru un politician, lider, sfatuitor sau formator de opinie o astfel de dovada trebuie sa aiba un singur efect: incheierea definitiva a carierei sale in pozitiile, publice sau nu, care presupun acordarea acelui nivel de incredere. Nu ma intereseaza daca Ponta isi pierde sau nu doctoratul, e oricum un titlu pe care evident nu il intelege. Ma intereseaz, insa, ca un mincinos dovedit sa nu mai aiba nici macar un dram de influenta in destinul tarii si, in general, sa nu ne mai ceara sa il investim cu incredere, in nici un rol.
In tarile civilizate, un astfel de om isi cere umil iertare si dispare definitiv din mediul public. Pe Dambovita, se pare ca pletora de intelectuali „liberi” il lasa in pace sa creada ca renuntand la titlu poate sa minta linistit in continuare. Felicitari celor care ne-au adus intr-o astfel de situatie, pseudo-comentatorii, pseudo-jurnalistii, pseudo-activistii civici, pseudo-profesorii universitari si conducatori de institutii academice, cu totii mult prea indulciti in sistem ca sa le pese.
la romanica nu Costica e problema ! acolo mindri ei locuitori sint altfel
intr o tara departata,intr o fabrica doi costica fura.sint vazuti si piriti.prinsi asupra faptului unul este dat afara in acelasi moment,dar celalalt avind ani in fabrica,pierde niste puncte si poate ramine.omu in schimb,de rusine nu se mai prezinta la munca a doua zi.
oare ce atitudine ar fi existat la romanica in acest caz de costica !? io cred ca ruminu ar fi zis:ce fraier !
Bun…Sa zicem ca V2 renunta la doctorat. Avem, ca urmare, o teza (valabila, tehnic vorbind) disponibila, inca purtand antetul UB. Si-o adjudeca cineva? Eu i-as acorda-o Facultatii de Drept, in corpore. Pe post de sampon. Sau lui Costica.
Excelent, dar hotii merg mai departe netulburati.
toate bune si frumoase.. afacerile lui Costica merg inainte fara probleme.. si autorul articolului isi plateste taxele la dottore costica fara cracnire.
deci peste x ani cand va intreba, ipotetic vorbind, cineva de la Nature ce am facut efectiv ca sa rezolvam speta, ce le spunem? ca s-a scris mult despre asta? :)
Stimate D-le Papadima,
Va inselati. Legea „Costica” se aplica si la retrocedari de imobile.
In cazul meu, plecat in strainatate din vremea lui Ceausescu, locuinta mea proprietate personala a „ccumparat-o” statul, la un pret infim, pe care nu l-am putut negocia. Se chema c-am fost despagubit.
In locul meu s-a mutat un descurcaret, cu pile. Apoi, imediat dupa revolutie, chiar si cand legea (ce-i legea in Romania? un moft pentru fraieri) nu-i permitea sa cumpere de la stat proprietatea unui particular care avea drept de a cere retrocedarea (ce-i dreptul in Romania? un alt moft care se acorda selectiv numai cu spaga) – si-a cumparat proprietatea pe care o inchiria de la stat, si care de fapt fusese a mea, vanduta silit pe nimica toata.
Cand am inceput sa cercetez cum mi-o pot recupera legal (termenul „legal” este ridicol) – am intampinat piedica dupa piedica, nimeni nu stia cum a fost vanduta de stat, cand nu era voie. Apoi descurcaretul a vandut proprietatea mea furata de stat, si vanduta lui tot illegal, unei terte persoane.
In prima instanta mi s-a dat dreptate (un lucru furat si revandut ramane un lucru furat); dar la apel, terta persoana a castigat, pt. ca a cumparat „de buna credinta”. Eu am ramas cu rea credinta in sistemul legal (or pseudo-legal, depinde cine da mai mult) din Romania.
Deci iata, cum legea „Costica” se aplica si la imobiliare.
domnule Valeriu ! ce dumneata n ai inteles :descurcaretul e patriot ! pe cind dumneata un tradator de neam si tara !
cazul „Imobile” este revelator ptr cum a fost construita romanica si poporul rumin !
prin folosirea procedeului „imobile”minoritatili conlocuitoare au fost curatate ! tot prin acest procedeu,originili sanatoase au azi locuinte in centre urbane vechi de sute de ani.
prin acest procedeu,intr o generatie un om dintr o familie buna a ajuns sarac,iar un opincar din Rachitele prim ministru de romanica,ha ha
Excelent domnule Papadima! Chapeau.
frumos articol. Ar merge o corectie, in loc de „Revista Nature,…” trbuia scris „Revista Natura,…”, parca asa a zis ponta in bataie de joc cand s-a spart basica.
Fain
La multi ani d-le Papadima si tuturor cititorilor comtributors!
Costica e statul roman si pleiada de Cocosi si Bici si Voiculesti si Becali si Popoviciu care a furat de la nenumarati Vasile…
Masina o sa ii ramana lui Costica, la cum e scris articolul si la cum pare sa se intample in realitatea legii Costica.
O singura nedumerire: ce ati cautat la notar, pentru ca numai tranzactiile cu imobile (terenuri, cladiri si constructii trebuie parafate la notar? A, da, am uitat ca nu sunteti jurist, dar la teza lui ponta se para ca totusi va pricepeti.
D-le, in caz ca nu ati inteles articolul si intrebarea dvs. nu este retorica si nici nu tinteste sa arate umor, va raspund (consultatie gratuita momentan) ca la notar se merge pentru orice act pentru care este nevoie de o auentificare, pentru copii legalizate, succesiuni, testamente etc. Asadar o paleta mult mai larga decit afirmati.
Costica e un pseudonim. Folosirea acestuia e dovada acceptarii paguboase a unei stari de fapt a societatii romanesti. Faptul ca um om ca neomul Costica a ramas cocotat atat de sus e o rusine pentru societatea romaneasca.
N-am priceput deloc analogia. Ce conteaza ca actul de vazare cumparare e fals, masina sa fie buna, condu omule linistit sa nu faci accident.