Importanta exploatarii gazului natural din Marea Neagra este evidenta. Trebuie stabilit insa cadrul in care exploatarea sa fie facuta, care sa fie corect atat pentru Statul roman cat si pentru investitori. Din pacate, modul in care exploatarea urmeaza sa se faca, stabilita prin Legea offshore, este paguboasa pentru Statul roman, atat din din perspectiva financiara cat si din perspectiva dezvoltarii durabile.
Legea offshore are doua componente.
Pe de o parte stabileste impozitele pe care companiile care exploateaza gazul natural din Marea Neagra trebuie sa le plateasca, prin derogare de la legile aplicabile companiilor care exploateaza gazul natural de uscat. Este legitim sa fie asa, exploatarea in larg presupunand alte investitii si alte riscuri decat cea pe uscat. In practica insa, asa cum vom arata, castigul Romaniei este sub castigul tarilor cu rezerve de gaz natural comparabile, pierderile fiind de ordinul miliardelor de dolari. Mai mult, Statul roman a negociat fara sa aiba studiile necesare pentru o perspectiva asupra afacerii, deci nu stim nici macar cat sunt pierderile.
Pe de alta parte, legea offshore deroga de la mai multe legi nationale in privinta realizarii efective a lucrarilor: autorizatia de construire nu e emisa de primar / presedintele consiliului judetean ci de Ministerul Energiei, emiterea certificatului de urbanism si a autorizatiei este simplificata, nu este nevoie de documentatii de urbanism pentru lucrari subterane, procedura de descarcare arheologica este simplificata, nu se aplica reglementari specifice lucrarilor pe coasta Marii Negre, etc. Justificarea este interesul national in exploatarea gazului natural si incapacitatea administratiei de a autoriza intr-un ritm rezonabil. In practica insa, apar cateva probleme. Pe de o parte, este permisa construirea statiilor de masurare / reglare pe zona de coasta cu potential de dezvoltare turistica. Pe de alta parte, este incalcat un principiu constitutional: investitia unui privat stabileste limitari ale dreptului la proprietate fata de alti privati, fara sa fie verificata de o autoritate a statului.
1. Partea financiara
a. Scurt istoric
Pana in ianuarie 2013, conform legii petrolului, statul roman percepea producatorilor de gaz natural o redeventa (aprox. 13% din valoarea gazului extras) si impozitul pe profit (ca pentru orice operator economic care opereaza in Romania).
In 23 ianuarie 2013, Guvernul Romaniei emitea ordonanta 7/2013 prin care se instituia un impozit suplimentar pentru producatorii de gaz natural, ca urmare a dereglementarii pietei. Cu alte cuvinte, producatorii nu mai erau obligati sa vanda la un pret reglementat, in schimb plateau un impozit suplimentar pe diferenta intre pretul pietei si pretul reglementat la nivelul anului 2012.
In 12 februarie 2018 Senatul voteaza Legea offshore, in care impozitul suplimentar este eliminat pentru exploatarile offshore.
In 9 iulie 2018 Camera Deputatilor, camera decizionala, modifica Legea offshore, introducand un alt impozit suplimentar, pe o alta metoda de calcul. S-au incalcat doua cutume parlamentare: a) noul impozit suplimentar a fost prezentat deputatilor din comisiile de resort direct in sedinta de raport, in 9 iulie; b) in aceeasi seara, in jurul orelor 22, legea a fost votata de Camera.
In 2 august 2018 Presedintele trimite legea la reexaminare Parlamentului.
In 24 septembrie 2018 Senatul modifica legea eliminand noul impozit special.
Azi 2 octombrie 2018 are loc sedinta comisiilor de resort din Camera Deputatilor. Desi au fost formulate si comunicate mai multe amendamente, este de asteptat ca amendamentele coalitiei de guvernare sa fie communicate din nou in ultimul moment.
b. Statul roman s-a dus la negociere fara studii fundamentale
Legea offshore consfinteste, din punct de vedere financiar, o negociere intre Statul Roman si companiile care exploateaza gazul din Marea Neagra asupra impartirii profitului. Pana aici totul este legitim. Ce este iresponsabil este ca Statul roman s-a dus la aceasta negociere cu mainile in buzunar, fara sa aiba doua studii fundamentale care sa-i fundamenteze deciziile. Ca nu avut studile a recunoscut-o reprezentantul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale in dezbaterea comisiilor de resort ale Camerei Deputatilor din 2 iulie 2018.
Un prim studiu ar fi trebuit sa fie, in mod evident, studiul comparativ al impozitarii extractiei de gaz natural in tarile cu rezerve similar cu ale Romaniei.
Un al doilea studiu ar fi trebuit sa fie un studiu tehnic, realizat pentru Statul roman, care sa estimeze
– perioada de referinta cea mai relevanta pentru care se fac calculele
– cantitatea de gaz natural care urmeaza a fi extrasa in perioada de referinta
– puterea calorica a gazului extras: factorul de conversie intre volumul de gaz si energia produsa
– cheltuielile companiilor in perioada de referinta.
Companiile au comandat un astfel de studiu [1], in care perioada de referinta era 2018-2040, cantitatea de gaz extras era estimata la 170 miliarde mc, iar cheltuielile la 22,2 miliarde USD.
De ce e important al doilea studiu? Pentru ca el da datele initiale in functie de care se calculeaza impartirea profitului viitor. O estimare mai mare a rezervelor implica un raport mai mare intre venituri si cheltuieli, deci un profit mai mare al afacerii. O estimare mai lunga a perioadei de referinta poate sa dea un raport mai mare intre venituri si cheltuieli, caci un procent important al cheltuielilor sunt la inceput (de exemplu conducta pana la tarm). Cu alte cuvinte, o impartire a profitului in procente 50:50 cu niste date initiale poate sa insemne o impartire a profitului 40:60 cu alte date initiale.
c. Cateva calcule asupra impartirii profitului intre Statul roman si companii
La momentul adoptarii primei forme a Legii offshore, am facut public un calcul al impartirii profitului intre Statul roman si companii [2], in functie de pretul mediu al gazului pe perioada de referinta, fiind consternat ca Ministerul Finantelor nu a prezentat el public acest calcul,.
Am lucrat cu datele initiale furnizate de studiul companiilor: perioada de referinta 2018-2040, cantitatea de gaz extras, factorul de conversie, cheltuielile companiilor.
Repet, ar fi fost absolut necesar ca Statul roman sa comande pentru el un studiu care sa dea niste date initiale.
Rezultatele calculelor erau, in esenta
– impozitul suplimentar introdus de Camera Deputatilor in iulie 2018 era jumatate din impozitul suplimentar introdus prin Ordonanta 7/2013
– impartirea profitului intre Statul roman si companii era aproximativ 50:50.
Repet, pe alte date initiale e posibil ca rezultatul sa fie 40:60.
Am considerat ca Legea nu este profitabila pentru Romania, in conditiile in care in tari europene cu rezerve similare Romaniei (Marea Britanie, Olanda, Norvegia) statul castiga intre 60 si 80%.
In 24 septembrie noua forma a Legii a trecut de Senat. Liviu Dragnea anuntase ca miercuri 26 septembrie legea va fi votata de Camera Deputatilor si trimisa la promulgare, iar marti 25 septembrie la ora 10 era programata sedinta comisiilor de resort din Camera. In noaptea de 24 spre 25 septembrie am facut alte calcule [3] pe care le-am distribuit deputatilor din comisii.
In esenta, am aratat ca noua forma de impozit suplimentar votata de Senat este una teoretica, in practica fiind nula intrucat se permite deducerea tuturor investitiilor din ea. Statul roman ramane cu redeventa de 13% pe venit si cu impozitul pe profit si pierde miliarde de euro fata de forma votata in iulie. Mai precis, 4 miliarde USD la un pret mediu de 114 RON/MWh, 9 miliarde USD la un pret mediu de 160 RON/MWh.
Calculele au confirmat suspiciunea mai multor deputati ca este ceva in neregula cu forma legii iesita de la Senat si au contribuit la amanarea dezbaterii.
Azi e sedinta comisiilor de resort ale Camerei Deputatilor, e de asteptat ca o noua formula de calcul a impozitului suplimentar sa apara, iar maine sa fie votata de plenul Camerei Deputatilor.
2. Dezvoltarea viitoare a litoralului Marii Negre
In urma cu cateva saptamani Guvernul a anuntat includerea proiectului New Costinesti, o statiune de lux pe malul Marii Negre, intre Costinesti si 23 August, in lista proiectelor strategice care urmeaza a fi realizate in parteneriat public privat. Initiativa trebuie salutata.
Pe partea cealalta a Costinestiului insa, intre Costinesti si Tuzla, la 400 de metri de tarm si langa terenuri intravilane care tin de Costinesti si de Tuzla, este proiectata o statie de masurare pentru gazul natural extras din Marea Neagra [4].
O statie de masurare presupune un anume risc, data de presiunea gazelor procesate. Amintim explozia petrecuta in decembrie 2017 la terminalul Baumgarten, langa Viena. Acest risc va impiedica o dezvoltare turistica importanta intre Costinesti si Tuzla.
Niciuna dintre autoritatile Statului roman nu a fost preocupat sa negocieze cu investitorii amplasarea statiei de masurare la 2-3 kilometri de tarm. Costurile ar fi fost foarte mici raportate la valoarea totala a investitiei: doar conducta de la platforma de exploatare pana la tarm are aprox. 150 de kilometri.
3. Probleme care tin de dreptul de proprietate
Amplasarea unor conducte subterane pe partea de tarm impune restrictii legale de construire in zona de protectie a conductelor subterane care aduc gazul de la platformele din larg la terminalul de coasta. E logic si legal sa fie asa.
Problema vine din inversarea rolului autoritatii si al investitorului in includerea conductelor subterane in documentatia de urbanism. Firesc este ca conductele sa fie prevazute intr-o documentatie de urbanism aprobata de autoritate, care sa stabileasca si zona de protectie a conductei. Proprietarii afectati pot sa participe, conform legii, la dezbaterea documentatiei de urbanism, si pot convinge autoritatea asupra traseului optim al conductei, care sa afecteze cat mai putin dezvoltarea viitoare.
In Legea offshore procedura este inversata. Investitorul amplaseaza conducta subterana pe unde crede de cuviinta, iar autoritatea este obligata sa constate amplasarea conductei, sa o introduca in documentatia de urbanism sis a stabileasca zona de protectie in jurul ei.
Suntem in situatia in care un privat instituie restrictii de folosire a proprietatii pentru un alt privat, fara o verificare din partea autoritatii. Avem aici o problema de constitutionalitate.
Pentru fiecare dintre problemele ridicate am propus amendamente [5] pe care le voi sustine azi in comisiile de resort.
_____________________________________
Referinte:
1. Descarca studiu: Contribuția proiectelor de explorare și producție a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei românești Aprilie 2018
2. Calcul al impartirii profitului intre statul roman si companii
3. CAT PIERDE ROMANIA PRIN MODIFICAREA LEGII OFFSHORE VOTATA DE SENAT
4. Descarca plan urbanistic zonal – Costinesti
5. Descarca Amendament
Nicusor Dan, deputat afiliat grupului USR, Ramona Dinu – senator USR
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Incompetenţa, lipsa de responsabilitate şi performanţă, structuri mafiote în guvernul PSD/ALDE dăuneaza azi enorm de mult. Prezentarea autorului e un ultim avertisment? Se repetă greşelile anilor 1990 când întreaga industrie, terenurile, clădirile, maşinile au ajuns pe căi obscure în mâna cui? Nu se ştie cum şi cui până azi? Moneda s-a prăbşit (statul nu avea datorii externe 1990).
Nimic pentru „istoricii“ la centenar? Nici o intrebare: ce s-a întâmplat cu 100 % proprietate de stat in industrie 1990- 1996?
…. „…. Am considerat ca Legea nu este profitabila pentru Romania, in conditiile in care in tari europene cu rezerve similare Romaniei (Marea Britanie, Olanda, Norvegia) statul castiga intre 60 si 80%…. „…..
O privire peste gard: RDG a preluat legislaţia & Grundgesetz RFG prin Wiedervereinigung- S-au făcut gerşeli imense cum se constată azi. Prof. Werner Sinn (fost director la Institut IFO) a amintit acum de graba cu care politicienii au decis fără să se consulte cu specialişti şi fără să ţină cont de propunerile experţilor din RDG (era mai bine ca „proprietatea „ intreprinderilor de stat să ajungă în mâna angajaţilor. Investitorii urmau să aducă tehnologie, cumpărători, să întroducă produse noi. Se puteau salva mult mai multe jobs). Multe idei bune au fost ignorate de TREUHAND pe motivul că intreprinderile din est sunt ruine. Peste 75% din jobs în industrie s-au pierdut în est. Cu asigurări sociale, costuri imense de 1.500 miliarde DM s-a realizat tranziţia. Nemulţumiri, frustrări, biografii deformate de 29 de ani. Numai 50% din necesarul pentru comune şi Neue Bundesländer vine azi din noile Landuri. Transferuri financiare de 29 de ani! La alegeri se văd azi două extreme în est: Linke şi AfD la 20%. Nici un fel de normalitate.
Singura excepţie e zona Jena und Lothar Späth, fost Ministerpräsident Baden-Württemberg, a salvat Zeiss Jena şi Jenoptik, firme excelente până azi. A „acaparat“ de la Treuhand 3,5 miliarde DM pentru Jena. Azi există numai intreprinderi mici şi mijlocii în Neue Bundesländer. Concernele mari au dispărut. Intreprinderile mici şi mijlocii din estul Germaniei de azi sunt numai foarte puţin conectate cu inovaţia şi cercetarea. Excepţia Jena (industria spaţială, etc).
Nu trebuie să se repete în România?
Inovaţie, export, salarii mari in Westgermany ….
In sfarsit USR a abandonat non-problemele de tip căsătoria persoanelor de acelasi sex si abordează cu profesionalism o problema serioasa. Felicitari domnului Dan.
S-ar părea că Nicușor Dan este singur p-acilea în problema asta, de două săptămîni toată lumea este ofuscată la maxim cu referendumul, homosexualii, famelia tradițională, ce tîmpenii mai scoate Dragnea la tv și cît de proastă e Dăncilă acasă și în deplasare. E război pe resurse vitale și noi stăm să criticăm niște imbecili în loc să punem ciomagu’ pe ei și haștag la #bădacăiarfurațivăiadracu’! Ori sîntem proști, ori s’tem superintelectuali și nu ne coborîm la mercantilisme d-astea eftine cum ar fi negoțul cu oil&gas! Noi avem treabă cu Dragnea, cu bandiții de la CCR și cu bagabonții din justiție în timp ce o țeapă de vreo 10 miliarde $ ne stă la gaură. Bravos, națiune, halal să-ți fie!
Cui ii pasa de statul roman daca iese sau nu in pierdere? Important este ca politicienii PSD sa iasa in castig, dupa incasarea comisioanelor de milioane de euro. Marea Neagra este acum o vaca buna de muls, precum Petrom in anii 2000 cand era Nastase premier.
Apoi conteaza si cine exploreaza acolo, ce fel de companii, cine este in spatele acestor companii? Ar trebui sa ne orientam spre companii americane in special, care detin cele mai avansate tehnologii de explorare si drilling offshore, achizitii de date (seismica, etc), precum si programe de modelare a productiei in timp, modelare geologica, etc. Plus ca sunt companii AMERICANE
Spuneam ca este si o alegere strategica si este important pe mana cui dam aceste zacaminte. Sunt numeroase companii din Europa controlate de vecinii nostri din est. Asta vrem?
Domnule Nicusor Dan faceti ceva! Salvati Romania!
Pai ce sa faca Mike cu voturile pe care le au ai lui (ma rog, sort of)? Cu adevarat, mai mult decat sa vina pe contributors si sa spere in miracole n-are omul ce sa faca.
(Off-topic) Ați fost citat, poate aproximativ, cu privire la puz sector 6 în sensul că ar fi (re)aprobat recent. Nu am reușit să găsesc documentația. Pe gardul parcului D. Taberei a apărut prin august un carton chipurile despre informarea publicului, a fost retras (sus-tras :) ) și a apărut recent altul cu conținut identic. Dar documentația eu n-am găsit-o nicăieri.
Cu privire la subiect: e regretabil că în țara aceasta normalitatea apare în zona „amendamente”. Tot se-ntreabă lumea de ce-ar fi nevoie de referendum.. întreb și eu, de ce-ar fi nevoie de legea off-shore??
Au concesionat? Foarte bine, să exploateze, plătind pentru uzufruct(inclusiv problema exproprierii pentru conducte, inclusiv exproprierea mascată=zona de siguranță). Nimic (în primul rând taxe de timbru) nu trebuie să împiedice pe cineva (oricine) să conteste prețul uzufructului
sa presupunem ca statul scoate la licitatie un tronson de autostrada’; pe hartie, oferta cu pretul cel mai scazut ar putea sa fie cu un profit estimat de circa 3-5%; in realitate, la final, profitul ar putea fi chiar intr-un interval de +15% si -15% (exagerez putin) in functie de cat de realist au fost estimate costurile (profit=pret-cost) de catre ofertantul castigator; ca sa fie competitiv, ofertantul si-a asumat riscul sa subevalueze costurile, sau poate dimpotriva, toti oferetantii si-au supraestimat costurile, luand in considerare o probabilitate mare de hazard geologic sau de instabilitate a pietii (de ex., in 2018 pretul bitumului rutier a crescut cu peste 40% in doar cateva luni); ce treaba are statul cu marja de profit a ofertantului ? ca doar a obtinut fix pretul pietii, adica cel rezultat in urma unei competitii, fara sa-si asume nici un risc; singurul risc pe care si-l asuma statul e sa fie suficient de idiot sau rauvoitor incat sa ignore principiile economiei de piata si libera competitie;
din ce povestiti dvs. nu rezulta nicicum ca ar exista sau ar fi necesara o competitie care sa stabileasca pretul pietii, ci tocmai faptul ca se are un vedere un profit deocamdata teoretic, care ar putea sa aiba o cu totul alta valoare in functie de ipotezele calculului estimativ; adica un soi de mercurial al economiei socialiste; dar sper ca ma insel, in lipsa unor informatii mai detaliate, nefiind cunoscator in domeniu.
Pentru că sîntem în UE și tot timpul luăm ciocane în freză că nu sîntem aliniați cu legislația, cel mai bine ar fi să taxăm gazul ca în Olanda și Norvegia. Dacă se sperie investitorii, asta este, oricum banii se fură și prețul e stabelit de ”piață” la nivelul maxim al suportabilității, așa că eu ca simplu cetățean nu am niciun avantaj. Bancurile cu locuri de muncă și fonduri de investiții pentru propășirea nației dacă vin investitorii sînt expirate demult, poate ar fi cazul să mai punem frînă la continuarea jafului existent și să nu le mai dăm și altora bani gratis și așa cotizăm la jmekeri destul. Dacă se face așa, să vezi ce ploaie de schengenuri, meceveuri și critici vin peste noi! Moare democrația, se sinucide nația, rușii, ungurii, Ardealul, Soros, se rupe țara, ș.c.l.
@cetățeanul turmentat, Sunt de acord cu propunerea sa taxam gazul ca in Olanda si Norvegia dar sa nu uitam ca acest bun este al intregului popor, iar acest guvern de prosti, agramati, puscariasi, nesimtiti, mincinosi si fanfaroni nu au girul poporului. Pentru asta trebuie referendum. S-a terminat cu jefuirea tarii. Trebuie sa iesim in strada si sa ne aparam dreptul. Fiecare cetatean poate si trebuie sa primeasca ca in Norvegia o suma lunara in conformitate cu partea din beneficiu. Sa indrazneasca cineva sa se atinga de dreptul fiecarui roman. La lupta romani, aveti in fata un scop clar care vă va face viata mai usoara.
Corect, si daca este pusa problema la modul ‘media Europeana a taxarii pe profil este X, noi ne aliniem si spunem chiar x-1 daca se ofera beneficii indirecte (eg cumparam whatever numai de pe piata romana), nu mai vine nici un MCV. Si doi : daca sistemul supravegheat de MCV, cand te-ai angajat de ani de zile ca-l faci dupa specificatiile aderarii, e vai mama lui nu te plange ca te executa in fiece fel. Brennus-vae victis.
Pina nu vom integra în mintea noastră ca principalul dușman al poporului roman este Statul roman, nu vom ieși din mocirla. Probabil nici o putere străină nu ar trata atât de rău poporul roman comparat cu Raul pe care îl face Statul roman. De altfel e perfect vizibil ca vreo 20% dintre romani au ales sa trăiască în alte tari (cu toate neplăcerile statului de imigrant) numai sa scape de Statul roman.
Si cand ne gandim ca 20% este doar o cifra oficiala… :)
Cu totii avem rude, prieteni, parinti, copii care lucreaza in afara si din pacate intoarcerea acasa nu mai reprezinta o optiune pentru ei.
mie nu mi-e clar nici care sunt criticile asupra impozitelor;
insa impozitul suplimentar eu il inteleg nu ca pe o sursa de venit pentru stat, ci ca o masura de protectie a consumatorului captiv; daca gazul e vandut la extern, un astfel de impozit nu e aplicabil, concesionarul e liber sa exporte cu ce pret ii convine; daca e vandut la intern, concesionarul e intr-o pozitie monopolista si se supune reglemantarii preturilor in astfel de situatii; ANRE este agentia de reglementare in domeniul energiei, deci reglementeaza pretul unui anume furnizor sau un pret de referinta pentru toti furnizorii; iar pretul efectiv poate fi reglementat obligatoriu egal cu pretul de referinta (pret unic) sau in unele cazuri poate fi controlat printr-o impozitare progresiva, astfel incat o eventuala tentatie de marire a pretului propriu sa nu ii aduca furnizorului avantaje pe masura; marimea unui astfel de impozit nu are deci legatura cu costurile proprii ale furnizorului, ci doar se adauga la acestea, marind pretul final, in lipsa unei concurente pe piata interna, care nu este libera, ci reglementata;
desigur, e limpede ca va apare o diferenta de costuri intre offshore si onshore, care ar conduce la doua preturi de referinta diferite, care ar trebui unificate printr-o impozitare diferentiata; cum insa extractia offshore e mai scumpa, n-ar fi nici o problema pentru consumator daca pretul final ar fi cel mult egal cu pretul onshore, chiar si in conditii de impozitare zero, ci ar fi o problema de echitate intre producatori;
pe de alta parte, daca redeventele se stabilesc si se mentin prin contract, cuantumul impozitelor nu face obiectul unui contract, ci se aplica automat contractului, fara sa il afecteze; impozitele pot fi oricand modificate, asa cum oricand, spre exemplu, se poate modifica TVA-ul, fara sa afecteze in nici un fel clauzele contractuale;
dar poate ma lumineaza cineva care-i motivul agitatiei.