vineri, martie 29, 2024

Legea plagiatului offshore

După ani de așteptare, s-a publicat în cele din urmă proiectul de modificare a legii offshore (L256/2018). Nu aveam așteptări prea mari, totuși, e fascinant cum ne-am învârtit în jurul cozii patru ani ca să ajungem la îmbunătățiri cel mult cosmetice.

Înțeleg din declarațiile publice ale politicienilor că se dorea o ”împărțeală 60-40%”, statul să ia 60%, companiile 40%. Ce nu pot pricepe e de ce nu facem o treabă simplă: de ce nu propunem atunci un impozit pe profit de 60%? De ce o ținem langa cu ”impozitul pe veniturile suplimentare”, cu un mecanism extrem de complicat care se întinde pe trei pagini dacă numărăm și anexa? Și în care, evident, nu putem calcula nici măcar tentativ cât va fi impactul bugetar estimat, rubrica din expunerea de motive rămânând goală?

Răspunsul e unul simplu: pentru că ai noștri nu sunt în stare de mai mult decât să dea un copy paste după mecanismul dintr-o lege veche, Ordonanța 7/2013, care introdusese un impozit temporar până la liberalizarea completă a pieței de gaze în 2017. Copy paste fără să priceapă nimic, dar pare că plagiatul e în fibra lor și dincolo de tezele de doctorat. Care era contextul Ordonanței 7/2013? În ce măsură e valabil azi?

Ordonanța 7 a fost introdusă ca o pârghie pentru a debloca liberalizarea pieței, la care guvernul României se opunea cu mâini și picioare pentru că Niculae. Evident, pretextul era că nu și-ar permite casnicii prețuri mai mari. Astfel, ideea inițială a fost: să se liberalizeze piața prin creșterea graduală a prețului reglementat, iar statul să împartă cu companiile câștigul suplimentar luându-și grosul ca să aibă bani pentru consumatorii vulnerabili. După cum știm bine, acest lucru nu s-a întâmplat: banii respectivi s-au dus la bugetul statului și nici până azi n-am fost în stare să definim cine e consumator vulnerabil.

Pentru cine nu-și mai aduce aminte: la momentul OG 7/2013, aveam producția internă reglementată integral; era în vigoare o clauză de stabilitate a regimului fiscal până în 2014 din contractul de privatizare a Petrom; iar liberalizarea se făcea după un calendar, în care prețurile creșteau administrativ în etape până în 2017 până când se ajungea la paritatea pieței (la momentul respectiv, prețul de import). În alte cuvinte, veniturile suplimentare cauzate de creșterea prețului reglementat cu 10-20-30 de lei pe o producție existentă se traduceau automat în profit pentru companii. Impozitul pe veniturile suplimentare era în realitate un impozit pe profiturile suplimentare rezultate prin fiat administrativ prin creșterea administrativă a prețurilor dintr-un calendar. Întrucât și profiturile Petrom creșteau prin creșterea administrativă a prețurilor, chiar cu impozitul suplimentar din care 70-80% se ducea la stat, rămânând cu 20-30% erau direct interesați să accepte mecanismul – clauza de stabilitate fiscală valabilă până în 2014 impunea ca guvernul să nu modifice unilateral regimul fiscal, dar era în regulă dacă se înțelegea cu companiile.

De reținut de asemenea că profiturile suplimentare prin creșterea administrativă a prețului se înregistrau cu investiții minime pentru o producție care era deja în curs, de aici și deduceri doar parțiale pentru investiții care erau gândite doar pentru menținerea unei producții existente, în declin natural. Până la finalizarea liberalizării în 2017 statul român trebuia să vină cu o altă formă de impozitare pentru producția de gaze, adecvată unei piețe liberalizate – dar asta nu s-a întâmplat, ci s-a prelungit impozitul pe veniturile suplimentare, ilegal, de la an la an.

Situația e cu totul alta azi: nu mai există prețuri administrative, deci nici ”venituri suplimentare”. Plafoanele din lege, începând de la peste 85 de lei (marea concesie din proiectul de modificare) n-au nicio relevanță azi – și am impresia că-s copy paste după un alt proiect, valabil prin 2019. Dar prețurile azi sunt peste 500 de lei! Și nici în viitor nu vor scădea semnificativ – criza gazului va rămâne o problemă pe termen mediu în toată Europa. În alte cuvinte, vom fi întotdeauna în Art 19 (3) h), impozit de 70% din venit (repet, venit, nu profit!) rezultat din prețul de piață minus 190 de lei. Cu deduceri parțiale de investiții – aplicăm principiul din 2013 pentru producție în curs cu investiții minime unei situații în care avem azi producție zero și trebuie făcute cele mai mari investiții făcute vreodată pentru un proiect de exploatare a gazelor. Și fără deduceri, de exemplu, pentru redevențe care sunt deja împovărătoare, aplicate fiind la prețurile gazelor pe bursa de la Viena.

Impozitul pe veniturile suplimentare, această găselniță pentru altă epocă, trebuie abandonat acum odată pentru totdeauna. Iar felul în care arată legea azi e exact la fel de prost ca felul în care arăta legea în 2018, la prețurile din 2018.

Aș mai observa o altă chestiune, minoră, e drept, dar care mi-a sărit în ochi. Art 18 – regimul fiscal se aplică de la 1 ianuarie 2023. De ce nu de la intrarea în vigoare a legii, în care sunt deja scrise termenele de la care s-ar aplica noile taxe și impozite? La prima vedere, mi se pare o invitație la ”negociere” până la 1 ianuarie, că, vorba ceea, ”oameni suntem”.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Se pare ca Romania s-a uitat prea mult la Germania. In Ge exista o multime de legi privind energia, care se „actualizeaza” cam odata la doi ani. Ex. legile (EEG 2004, EEG 2009, EEG 2012, PV-Novelle, EEG 2014, EEG 2017).
    Fiecare text de lege are cam 100 de pagini.
    Aceste legi asigura multe locuri de munca bine platite, deoarece nu oricine are timp si dispozitie sa le invete. (atentie Mihaela si Alina, ironie) Ideea e una singura, sa-i usuram, cumva, pe marii consumatori de energie si sa-i amendam pe aia micii. Atentie, sunt de acord ca marii consumatori, fie otelarii, fie producatori de aluminium sunt extrem de importanti pt economie, si a-i impovori pe acestia cu taxe energetice imense, inseamna sa-i inchizi si sa te predai Chinei. Dar daca-i menajezi pe acestia inseamna ca ai dubii privind „energiewende” si creezi un sistem artficial, acestia nefiind interesati in economie de energie. Dupa mintea mea nici nu se poate, dar ma rog. Nu mai spun ca-n lista cu mari consumatori au aparut si crescatorii de ciuperci, si de preparat iaurt, ca fiecare vrea o bucata din prajitura.
    Urmarea e o mare debandada, nimeni nu-si poate face un plan pe timp indelungat, nici firmele mici, nici particularii care ar baga, poate, in solare, sau eoliene, dar daca legile se schimba cum bate vintul mai bine bag banii in tuica. Desigur aceasta debandada asigura si ea locuri de munca prin creearea unei paturi de birocrati care verifica, controleaza, stampileaza, inregistreaza, manipuleaza, arhiveaza, aprobeaza…

    Cu cit o lege e mai complicata cu atit se deschid oprotunitati pt baietii dastepti.

    • Mangleala investitorilor in lucrarile de explorare din perimetrul Marii Negre chiar nu are vreo legatura cu tranzitia energetica a Germaniei, cu Bruxelles, cu Merkel, etc. Asadar, lasati-o mai moale cu soparla.

      P.S. Chiar va asteptati sa mai vina si alti investitori in lucrari de explorare a gazelor de sist, sau a altor tipuri de zacaminte?

      PPS. referitor la tranzitia energetica a Grmaniei (topicul care va obsedeaza;) v-am postat recent evidenta tarifelor aplicate noilor parcuri fotovoltaice si eoliene onshore – sunt in jur de € 55/MWh. Fara niciun fel de subventii aditionale, directe, indirecte, ascunse, etc. Asta e… germanii si-au dezvoltat lanturi de furnizori in materie, producatori de componente (turbine eoliene, panouri solare, invertoare, transformatoare, turbine inteligente si flexibile pe gaz, etc) proiectanti, instalatori, lucratori in mentenanta, samd.

      • Hai să facem altfel: scanează o factură de-a ta de la energie electrică, din Berlin, să vedem ce taxe apar pe respectiva factură. După care explică ce reprezintă fiecare taxă de pe acea factură.

        Cei 55 euro / MWh ar putea fi reali, n-am verificat, însă statul german garantează în mod sigur și preluarea întregii cantități de energie (prioritizarea administrativă a regenerabilelor). Altfel cum explici faptul că plătești ceva gen 390 de euro / MWh, în calitate de consumator casnic?

        • @Harald
          „Hai să facem altfel: scanează o factură de-a ta de la energie electrică, din Berlin, să vedem ce taxe apar pe respectiva factură. După care explică ce reprezintă fiecare taxă de pe acea factură.”
          _____
          Argumentul din carticica, este dedicat femeilor casnice, pensionarilor etc. Ca fapt divers:
          1) Tarifele vechi (a energiei produse in parcurile eoliene si solare racordate in urma cu 5-10-15 ani) au fost relativ mari, pana in jur de €150 si chiar €200 /MWh si sunt reflectate in facturile din prezent. Pe parcursul urmatorilor 10 ani insa, vechile parcuri vor fi substituite cu parcuri noi (si evident vechile tarife vor fi substituite cu noile tarife @55 euro /MWh). In plus, vor fi integrate capacitati aditionale de energie regenerabila ieftina (@55 euro /MWh) si disponibila pe plan local, ponderea acesteia in mix se va majora de la 50% pana in jur de 65%.
          2) Pe langa vechile tarife, facturile actuale mai includ si cheltuielile cu pierderile tehnice, respectiv cu extinderea si modernizarea infrastructurii. In urmatorii 10 ani, aceste investitii vor fi si ele finalizate.
          3) Guvernul federal a decis sa nu participe cu subventii la tranzitia energetica, respectiv sa transfere toate costurile/subventiile catre consumatorii casnici – caci guvernul federal trebuie sa contribuie din greu si la finantarea bugetului UE cu vreo 20 miliarde „in plus” pe an, sau chiar mai bine (altfel, nu ar exista beneficiari-net la fonduri de coeziune, structurale, de dezvoltare, PNRR, etc)
          4) In 2019, tarifele epentru consumatorii casnici au fost in jur de €30/MWh. Pe parcursul ultimului an insa, pretul combustibililor fosili s-a dublat (pretul carbunelui si a gazului metan chiar s-a triplat). In acest sens (dar nu numai) cum am aratat si la punctul 1, investitiile in cresterea ponderii regenerabilelor in mixul anual sunt durabile si fac sens pe termen mediu si lung.

          P.S. In ciuda faptului ca in Romania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ugaria, Bulgaria… investitiile in tranzitia energetica pot fi stimulate cu fonduri europene de dezvoltare, PNRR, etc (consumatorul casnic nu este cerut sa puna din greu umarul precum consumatorii Germaniei, Olandei, etc) guvernantii acestor tari stramba din nas, se sparg in figuri, fitze cu companiile lor de stat, etc. In loc sa spuna multumim frumos si bogdaproste.

            • Sorry, ce asteptai sa iti prezint este informatie publica (in Germania domneste transparenta). https://www.bmwk.de/Redaktion/DE/Bilder/Energie/strompreis-2021.png?__blob=normal&v=4&size=834w

              P.S. Subventiile tranzitiei energetice din partea guvernului federal sunt limitate la fonduri pentru cercetare si finantari proiecte pilot. In ciuda faptului ca in Germania platim si cele mai mari impozite pe castig, grosul costurilor legate de tranzitie energetica le suporta consumatorii casnici. Ma rog, asta e situatia, cineva trebuie sa tina steagul sus, respectiv sa puna umarul la finantarea beneficiarilor-net din bugetul UE (englejii au iesit din hora;)

              In fine, substitutia vechilor parcuri eoliene si fotovoltaice (cu parcuri noi, ieftine) impreuna cu finalizarea modernizarii retelelor electrice, vor micsora treptat si factura consumatorilor casnici ai Germaniei. Privitor la tranzitia energetica prin Estul-UE, investitiile sunt sustinute cu fonduri europene (acolo unde mai este cazul). Cam atat despre butaforia si aversiunea populistilor eurosceptici din Estul-UE, in frunte cu guvernele PiS si Fidesz. Chipurile, ei sunt conservatori de dreapta, complexele lor energetice „de stat” (pe unde domneste nepotismul, servilismul, fudulia si hotia) sunt „suverane” (sic!) in timp ce, contribuabilii-net din vestul-UE (in frunte cu asa zisa birocratie bruxeleza /Comisia aia rea care face pressing cu statul de drept;) sunt improscati cu lozinci, etichetati in progresisti, neomarxisti, si toate alea. What a shame!

              PPS. 4IR, transformarea digitala si energetica (AI, 5G/6G, smart factories, smart homes & cities, 3d-printing, robotii autonomi instalati local, valorificarea surselor regenerabile disponibile pe plan local, economie circulara, cresterea productivitatii si a eficientei energetice) si-a pus piciorul in prag. Evolutia thnologica urmeaza cursul logicii, schimbarea paradigmei este inevitabila.

              https://www.youtube.com/watch?v=z3YWl1F6caM
              https://www.youtube.com/watch?v=h9R703wiZy0
              https://www.youtube.com/watch?v=fW7UVHz9QYA
              https://www.youtube.com/watch?v=xK9TP_B95nQ

          • Informația ta ”publică” e măsluită, așa o transparență domnește
            în Germania. Ce înseamnă ”alocare” (umlagen) de exemplu? Cine încasează banii aceia și ce legătură au ei cu costul de producție al kilowatt-ului-oră?

            Transportul și distribuția ajung să coste și ele aproape cât producția fiecărui kilowatt. Nu cumva aici intră și subvenția acordată prosumatorilor? Nu statul german subvenționează tranziția, consumatorul german subvenționează tranziția, asta se întâmplă în realitate.

      • Florix, ai dovedit ca h-abar nu ai ce e aia kw, kw/h (ha, ha), joule, cal etc, acum dovedesti ca nici sa citesti nu stii.
        In articolul doamnei e vorba de legislatia din energie, in acest context am dat exemplul legislatiei germane, si mai complicata si mai birocrata.

        Esti plictisitor cu acei 55, cind platesc de fapt 360

  2. Companiile vor incepe exploatarea – asta pentru ca s-a ridicat restrictia ca 50% din gazele extrase sa fie consumate in Romania. Astfel… nevoia stringenta de gaz a tarlor din vest cumulata cu faptul ca Romgaz va incepe exploatarea, vor face aceasta lege mai mult decat acceptabila pentru toata lumea.

  3. De la Barcelona pana la Vladivostok și de la Oslo pana la Capetown prețul brânzei este aliniat pe tipuri și sortimente fără mare deranj geopolitic. După rafinamentul gusturilor și adâncimea buzunarelor clienții cad de acord sa plătească prețul resurselor și tehnologiei investite in industria brânzei. Condiția acordului este ca sa existe o piata pe care sa nu se tragă cu tunul.
    In paralel cumva cu subiectul articolului, știm ca începând cu 1996 la Cernavodă se arde combustibil nuclear intr-o investiție consistentă și se furnizează curent electric la prețul preconizat de 45-50 $/mw.
    Extinderea in parteneriat cu China pentru grupurile 3 și 4 avea in vedere un preț ‘scandalos’ de 80 $/mw in perspectiva următorilor 30 de ani.
    Acum, in condiții de conflict geopolitic, piata jonglează cu prețuri de zece ori mai mari și nu este clar la ce nivel se vor stabiliza bulele prețurilor de azi. Cu atât mai mult cu cât efervescenta pe piata producătorilor și a consumatorilor e maxima.
    Investițiile uriașe au nevoie se pare de un dram de predictibilitate pe termen lung in ceea ce privește recuperarea lor prin prețurile încasate. Ori piata se pare ca nu poate vedea ce se întâmpla cu nevoile pe termen lung nici ale producătorilor și nici ale consumatorilor. Politicienii la fel dezbat ca întotdeauna dilema ‘oul sau gaina’: cine a fost mai înainte, resursa ori tehnologia. Ce pare sigur este ca nu se poate una fără alta și in condițiile in care nu se găsesc in acelasi cos nodul gordian al energiei se va transa cu sabia.
    Pe margine, chibiții pariază de zor uitând ca cine scoate sabia de sabie va pieri.

  4. Sincer nu inteleg inversunarea autoarei articolului si de unde vine nemultumirea asta. De ce este asa de proasta legea ?
    Daca guvernantii au reusit sa negocieze un procent de 60% din venituri, bravo lor. Zacamantul de gaz apartine ROMANIEI si nu companiei care il exploateaza . Este firesc ca Romaniei sa ii revina cea mai mare parte din veniturile obtinute din exploatare . Logic la fel de firesc este si ca cei care il exploateaza sa faca profit din asta .
    Parerea mea este ca problema legii vechi era faptul ca investitorii nu isi puteau deduce fiscal valoarea intregii investitii si cel mai important ERAU OBLIGATI SA VANDA 50% DIN PRODUCTIE IN ROMANIA. In noua varianta nu se mai regaseste aceasta conditie , adica OMV o sa poata exporta 100% din productie, motivand spre exemplu ca pe alte piete poate vinde mai scump decat vinde in Romania .
    Adica exista riscul ca zacamintele din Marea Neagra sa asigure securitate energetica altor state din Europa si nu Romaniei .

    • Daca guvernantii au reusit sa negocieze un procent de 60% din venituri, bravo lor. Zacamantul de gaz apartine ROMANIEI si nu companiei care il exploateaza . Este firesc ca Romaniei sa ii revina cea mai mare parte din veniturile obtinute din exploatare . Logic la fel de firesc este si ca cei care il exploateaza sa faca profit din asta .
      _____

      Daca statul roman finanta lucrarile de explorare (asa cum a facut statul olandez in campul Groningen, sau statul norvegian in campurile din Marea Nordului, etc) afirmatia dvs era absolut corecta. Atat dpdv juridic -cat si moral- beneficiarul /proprietarul zacamantului este exploratorul care si-a asumat riscul sa investeasca capital de risc in descoperirea zacamantului (ca fapt divers, cota de succes in descoperirea unui zacamant comercial este sub 25%).Evident, beneficiarul/proprietarul legal isi poate cauta parteneri si poate negocia termenii si conditiile de exploatare a zacamantului si plateste statului o taxa pe zacamant (numita taxa de redeventa). In SUA de ex, taxele de redeventa sunt in jur de 12%-14% din valoarea zacamantului exploatat. Trebuie sa cautam care este valoarea medie a taxelor de redeventa conceputa de statele continetului european, in speta, care sunt taxele pentru exploatarea zacamintelor de gaze offshore din Marea Nordului, etc.

      P.S. guvernantii romani au invitat companii straine sa exploreze perimetrul Marii Negre in anumite conditii, taxe de redeventa (in caz de succes) etc. Dupa descoperirea unor zacamanite comerciale, guvernantii romani insa, au facut tot ce le-a stat in putinta sa obstructioneze „ani la rand” exploatarea, i.e. au modificat legi, nivelul taxelor, samd, iar acum fac oferte de achizitie a zacamintelor. Evident, unii beneficiari par a fi dispusi si chiar fericiti daca isi pot recupera miliardele investite in lucrari de explorare.

      PPS. Prin atitudinea lor, guvernatii romani fac o impresie extrem de proasta (de „manglitori”) in fata investitorilor. Pe plan intern insa, guvernantii (indiferent de culoare politica) stiu ca castiga capital politic – caci, sentimentul de protejare a asa zisului „bun comun” in fata capitalului strain (etichetati candva in „imperialisti”) a ramas adanc ancorat in subconstientul coleciv al cetatenilor formati in mediul propagandei comuniste.

      • ” guvernatii romani fac o impresie extrem de proasta (de „manglitori”) in fata investitorilor.”. Exact, pur și simplu ne-au făcut de rîs în fața investitorilor de la Bechtel sau OMV care sînt gentlemeni pînă în vîrful unghiilor, au o educație întemeiată pe principii solide care îi ajută să fure și în limbi străine și bagă zvastu’ și ciordeala la parale folosind numai codul manierelor elegante. Chiar mă gîndeam că era cazul ca troglodiții ăștia de români să se simță și ei și să le trimită o scrisoare de mulțumire pentru țepele date cu atîta eleganță și rafinament, da’ n-ai cu cine, țăranu’ tot țăran moare!

        • Din cate am inteles, Bechtel a fos un „contractor” nu un investitor. Nu consc f bine cazul. Despre privatizarea Petrom am comentat mai jos (vezi @Pribeagul)

        • Mda, blochezi dezvoltarea vreo 7 ani, respectiv strangi investitorii cu usa (caci ei trebuie sa serveasca capitalul investit) apoi le faci o oferta… si evident, in final ei sunt fericiti sa iese doar cu „un ochi vanat” din aceasta aventura. La noi acasa putem face ce vrem cu ei (i-am manglit.. suntem smecheri, nu?) Cam atat despre sunt „activele noastre” (deci si ale tale;), la capitolul resurse stam bine „la comun” suntem bogati, avem gaze si de toate. Ce fain…

          PPS. Nu am parcurs datele proiectelor si nici a legilor offshore. Sunt curios insa ce decizie va lua Petrom. Citez: „OMV Petrom’s Exploration and Production[2] regional expansion until 2030 focuses on the Black Sea area, which is estimated to hold significant resources. Neptun Deep development is the company’s most important strategic project. Subject to Final Investment Decision in 2022/2023, first gas is expected approximately four years later. The company’s current estimate in terms of recoverable resources is around 50 bcm and CAPEX is expected to be less than EUR 2 billion. The plateau production is estimated at around 70 kboe/day net to OMV Petrom.” https://www.omvpetrom.com/en/news/omv-petrom-strategy-2030-transforming-for-a-lower-carbon-future

      • Iar investitorii astia privati , in speta OMV , la data la care discutam nu se stie exact cum este cu actionariatul
        – 31.5 % statul austriac
        – 24.9 % guvernul din Abu Dhabi
        – 43.1 free float – adica nu se stie exact cine le detine .
        O situatie incurajatoare care ne da speranta ca deciziile luate de compania asta o sa fie luate strict economic si ca politicul nu are nici o influenta .

        • Conform legislatiei austriece , minimul necesar pentru blocarea deciziilor managementului in societati pe actiuni – este 25%. Asadar, guvernul din Abu Dhabi se numara printre investitorii pasivi, precum restul investitorilor privati. Evident, investitorii pasivi isi aleg („impreuna”) reprezentanti in Consiliul de Administratie (CA) sa le apere interesele, iar nr acestora in CA depaseste nr reprezentantilor statului austriac. In opinea mea, acuzele de „imperialism” la adresa statului austriac sunt eronate.

    • ”Adica exista riscul ca zacamintele din Marea Neagra sa asigure securitate energetica altor state din Europa si nu Romaniei”. Nu este niciun risc, așa e calculată treaba. Scot gazele românești și le vînd la prețul pieței. Ai bani, cumperi, n-ai bani, degeri, se încălzește neamțul, olandezul sau francezul, că ei au parale. Deci pentru mine ca cetățean român nu e niciun avantaj dacă gazele alea sînt exploatate sau nu. De aici cîștigă doar investitorul și statul, care are niște bani în plus de furat la buget. Africa de Sud e plină de aur și diamante, ia zi, cîți negri ai văzut p-acolo cocoșați de lanțuri de aur și plini de inele, cercei și broșe cu diamante?

  5. Ar fi bine venita o publicare integrala a odiseei gazului din MN.
    Este neclar de ce a plecat partenerul nostru strategic Exxon. Mult hulita lege Dragnea, facuta in mare graba, la televizor, pare a fi facuta doar pentru a-i oferi Exxonului scuza potrivita pentru a o tuli, lasindu-ne in mina rusilor. Greu de crezut ca procentul ala de fifty-fifty l-a bagat asa de tare in sperieti pe partenerul nostru strategic.
    Trebuie inteles un lucru cit se poate de clar: respectivele gaze trebuie sa ramina integral in tara! Cum poti dezvolta mindra tara renuntind la toate avantajele competitive: pamint, ape, paduri, petrol, gaze, aur…!!! Este o mare porcarie sa gindesti ca-i posibil asa ceva. Din pacate aceasta porcarie este pe deplin imbratisata de politicul nostru, caruia i s-a bagat in cap ca el nu trebuie sa faca nimic inafara de politici. Si observam ca acesta are rezultate deosebite in elaborarea, promovarea si implementarea politicilor de subdezvoltare, rezultate concretizate in deficit comercial (23 mld euro!!!), bugetar, de cont curent enorme. Pur si simplu nu mai facem nimic, luam totul de-a gata. Pina cind? Nu stim, putem doar banui.
    Mai umbla vestea prin tirg ca Romgazul va prelua afacerea Exxon, o rezerva de gaze ce 40-80 mld barili, cu cca 1 mld de $, prezntindu-ni-se asta ca o excelenta afacere. Nu stiu daca-i chiar asa, avind in vedere ca noi am vindut 51% din toate acareturile (rezerve de petrol si gaz, instalatii de exploatare, conductaraie, benzinarii, rafinarii, petrochimie, ingrasaminte…) Petrom cu cca 1,5 mld euro.
    E ceva de groaza! Traim un film de groaza!
    Mai partenerule strategic, pentru miliardelele pe care ti le-am dat cu diverse ocazii, avind in vedere actuala situatie cu Rusia, cu sanctiunile impuse acesteia, cu lipsurile de gaz ale UE, ar fi mai bine, chiar indicat, ca sa te dai peste cap si sa ne dai la cheie, gratis si fara conditii exploatarea Neptun Deep.

    • Mai partenerule strategic, pentru miliardelele pe care ti le-am dat cu diverse ocazii, avind in vedere actuala situatie cu Rusia, cu sanctiunile impuse acesteia, cu lipsurile de gaz ale UE, ar fi mai bine, chiar indicat, ca sa te dai peste cap si sa ne dai la cheie, gratis si fara conditii exploatarea Neptun Deep.
      ____
      Miliardele investitite in lucrari de prospectiuni si explorare (capital de risc) nu au fost finantate de politicieni /congresmeni americani, respectiv din bugetul federal SUA sub forma de granturi, foreign aid, etc. Investitorii privati (actionariatul) asteapta dividendele promise, iar creditorii isi asteapta banii si dobanzile aferente, conform contractelor. Este chiar asa de greu de priceput?

      P.S. Referitor la privatizarea Petrom, rafinariile si tevaraia de care vorbiti erau depasite (scrap), produsele distilitate, benzina cu plumb, etc, nu corespundeau normelor de mediu UE, rezervele de petrol si gaze ale companiei erau mici (Petrom nu a avut buget sa investeasca in lucrari de prospectiuni – devenise un sac fara fund precum restul companiilor „de stat”). Alte servicii downstream, distributia, statiile PECO, etc erau si ele vai si amar (chiar nu valorau mai mult decat pretul terenului de sub ele). Astazi, Petromul de odinioara se numara printre cei mai mari contribuabili la buget, este una dintre cele mai mari companii din SE-Europei, asigura locuri de munca bine platite, contribuie la sporirea securitatii energetice, samd. In opinea mea, OMV a salvat industria petroliera romaneasca. Spuneti bogdaproste!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro