miercuri, decembrie 8, 2021

Legea Presei, pro și contra.Mai mult contra (II)

De ce se opun unei Legi a presei jurnaliștii și organizațiile lor, și încă majoritatea cea mai vizibilă și de notorietate? N-ar fi mai în siguranță jurnalistul, apărat legal, cu drepturi și responsabilități bine delimitate? Neîncrederea în parlamentari, cei care legiferează adesea după ureche, este primul contraargument, aplicarea defectuoasă a prevederilor legale în România ar fi altul. Paradoxal, un exemplu de nerespectare a regulilor, ceea ce se poate repeta și în cazul unei legi, chiar dacă aceasta prevede sancțiuni mai concrete decât cele strict morale, vine dinspre comunitatea media: Codul Deontologic Unic, adoptat în 2009 după lungi consultări între organizații diverse, formulează clar separația intereselor patronatului de editori și jurnaliști, eliminarea conflictului de interese, obligația de integritate și corectitudine și este, la fel de clar ignorat de diverși ”lucrători” ai breslei. Campaniile imunde purtate de anteniștii orchestrați din culise de patronat, duc în ridicol orice discuție despre deontologia jurnalistică. Clubul Român de presă a formulat acum câțiva ani un document de reglementare a relației dintre patroni, editori și jurnaliști care excludea amestecul patronului în treaba ziariștilor. Cine mai știe de el?

Ia să vedem cum sună capitolul Corectitudine: ”5.1. Jurnalistul care distorsionează intenţionat informaţia, care face acuzaţii nefondate, plagiază, foloseşte fără drept fotografii sau înregistrări audio-video sau defăimează săvârşeşte abateri profesionale de maximă gravitate. 5.2. Jurnalistul va atribui citatele cu acurateţe. Citatele trebuie să fie exacte, iar în cazul citării parţiale, jurnalistul are obligaţia de a nu denatura mesajul persoanei citat”. Pentru politicieni, nu sună bine! Sau, la art.12, Detalierea elemenetelor morbide: ”jurnalistul va evita descrierea detaliate de tehnici şi metode infracţionale, tehnici suicidale, vicii şi nu va utiliza imagini violente şi alte elemente morbide. De asemenea, jurnalistul va evita să provoace, să promoveze şi să dezvolte subiecte de presă pe marginea unor evenimente morbide. Infracţiunile, crimele, terorismul, precum şi alte activităţi crude şi inumane nu trebuie încurajate sau prezentate într-un mod pozitiv”. Avântul presei tabloide ar putea fi frânat de acest articol, dacă… De observat că televiziunea, aflată sub observația CNA, este mai prudentă, spre deosebire de Internet, unde găsim un dezmăț al libertății de expresie care ignoră adeseori și drepturile minorilor, și ale victimelor abuzului, și ale celor morți. Ceva constrângere ar fi necesară pentru a moraliza excesele, crede Liviu Avram de la Adevărul, în condițiile accesului (prea)liber la Internet și a ieftinirii echipamentelor de radio și televiziune, având drept consecință ștergerea graniței între jurnaliștii profesioniști și cei amatori. ”Exact cum grafferii, care sunt niște artiști submediocri, se exhibă pe toti pereții, la fel (pseudo)jurnaliștii se exhibă acum în toate maghernițele de presă, avînd la dispoziție o categorie imensă de public după chipul și asemănarea lor.Soluția teoretică ar fi accesul controlat în breaslă prin reglementare sau autoreglementare”, susține jurnalistul, adăugând temerea că n-ar prea avea cine să facă selecția dacă dispar jurnaliștii care mai știu meserie.

”Presa e liberă și așa trebuie să rămână”, comentează pe site Dan Brumă în apărarea libertății de exprimare, biblia CEDO în toate procesele trimise de jurnaliștii condamnați în România. Suprareglementarea e periculoasă, e de preferat corectarea legilor existente din care se pot elimina articolele conjuncturale, menite să ofere control politic mai ales asupra mass-media publice, susțin Liana Ganea, Mircea Toma, Răzvan Martin de la ActiveWatch. S-a încercat, există o întreagă istorie a eșecului depolitizării TVR și SRR. Asaltul puterii asupra CNA, căreia i-au fost tăiată puterea efectivă de sancțiune, ilustrează un conflict pe care declarațiile de iubire ale politcienilor pentru libertatea de exprimare nu-l pot escamota. După care ne întoarcem, în eternul cerc vicios, la aceleași realități care fac fragilă și umilă existența într-o profesie care nu dă aproape niciun pensionar, cum observă eseistul Tudor Călin Zarojanu: plătiți cu salariul minim pe economie și restul ”la negru”, jurnaliștii români se pomenesc neprotejați social și expuși. E prețul unui compromis acceptat de majoritatea jurnaliștilor. El a dus la prosperitatea unor magnați de presă și la menținerea în nesiguranță a breslei. Ar rezolva o Lege a presei problema spinoasă a drepturilor jurnaliștilor? Mai degrabă nu, din moment ce Contractul Colectiv de Muncă ramura Mass-media, în vigoare, nu contează. Disputa rămâne deschisă.

P.S. Breaking News: OTV a pierdut licența de emisie retrasă de CNA care are acest drept dat de Legea Audiovizualului și de Codul audiovizual. Iată că se poate și fără o Lege a Presei.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Când nu știi că nu se poate

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

Noi ipocrizii climatice și criza energetică

În decembrie 2020, Adam Anderson, CEO-ul companiei Innovex Downhole Solutions din Houston, Texas, a încercat să facă un gest frumos pentru angajații...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro