luni, mai 17, 2021

Legea Presei, pro și contra.Mai mult contra (II)

De ce se opun unei Legi a presei jurnaliștii și organizațiile lor, și încă majoritatea cea mai vizibilă și de notorietate? N-ar fi mai în siguranță jurnalistul, apărat legal, cu drepturi și responsabilități bine delimitate? Neîncrederea în parlamentari, cei care legiferează adesea după ureche, este primul contraargument, aplicarea defectuoasă a prevederilor legale în România ar fi altul. Paradoxal, un exemplu de nerespectare a regulilor, ceea ce se poate repeta și în cazul unei legi, chiar dacă aceasta prevede sancțiuni mai concrete decât cele strict morale, vine dinspre comunitatea media: Codul Deontologic Unic, adoptat în 2009 după lungi consultări între organizații diverse, formulează clar separația intereselor patronatului de editori și jurnaliști, eliminarea conflictului de interese, obligația de integritate și corectitudine și este, la fel de clar ignorat de diverși ”lucrători” ai breslei. Campaniile imunde purtate de anteniștii orchestrați din culise de patronat, duc în ridicol orice discuție despre deontologia jurnalistică. Clubul Român de presă a formulat acum câțiva ani un document de reglementare a relației dintre patroni, editori și jurnaliști care excludea amestecul patronului în treaba ziariștilor. Cine mai știe de el?

Ia să vedem cum sună capitolul Corectitudine: ”5.1. Jurnalistul care distorsionează intenţionat informaţia, care face acuzaţii nefondate, plagiază, foloseşte fără drept fotografii sau înregistrări audio-video sau defăimează săvârşeşte abateri profesionale de maximă gravitate. 5.2. Jurnalistul va atribui citatele cu acurateţe. Citatele trebuie să fie exacte, iar în cazul citării parţiale, jurnalistul are obligaţia de a nu denatura mesajul persoanei citat”. Pentru politicieni, nu sună bine! Sau, la art.12, Detalierea elemenetelor morbide: ”jurnalistul va evita descrierea detaliate de tehnici şi metode infracţionale, tehnici suicidale, vicii şi nu va utiliza imagini violente şi alte elemente morbide. De asemenea, jurnalistul va evita să provoace, să promoveze şi să dezvolte subiecte de presă pe marginea unor evenimente morbide. Infracţiunile, crimele, terorismul, precum şi alte activităţi crude şi inumane nu trebuie încurajate sau prezentate într-un mod pozitiv”. Avântul presei tabloide ar putea fi frânat de acest articol, dacă… De observat că televiziunea, aflată sub observația CNA, este mai prudentă, spre deosebire de Internet, unde găsim un dezmăț al libertății de expresie care ignoră adeseori și drepturile minorilor, și ale victimelor abuzului, și ale celor morți. Ceva constrângere ar fi necesară pentru a moraliza excesele, crede Liviu Avram de la Adevărul, în condițiile accesului (prea)liber la Internet și a ieftinirii echipamentelor de radio și televiziune, având drept consecință ștergerea graniței între jurnaliștii profesioniști și cei amatori. ”Exact cum grafferii, care sunt niște artiști submediocri, se exhibă pe toti pereții, la fel (pseudo)jurnaliștii se exhibă acum în toate maghernițele de presă, avînd la dispoziție o categorie imensă de public după chipul și asemănarea lor.Soluția teoretică ar fi accesul controlat în breaslă prin reglementare sau autoreglementare”, susține jurnalistul, adăugând temerea că n-ar prea avea cine să facă selecția dacă dispar jurnaliștii care mai știu meserie.

”Presa e liberă și așa trebuie să rămână”, comentează pe site Dan Brumă în apărarea libertății de exprimare, biblia CEDO în toate procesele trimise de jurnaliștii condamnați în România. Suprareglementarea e periculoasă, e de preferat corectarea legilor existente din care se pot elimina articolele conjuncturale, menite să ofere control politic mai ales asupra mass-media publice, susțin Liana Ganea, Mircea Toma, Răzvan Martin de la ActiveWatch. S-a încercat, există o întreagă istorie a eșecului depolitizării TVR și SRR. Asaltul puterii asupra CNA, căreia i-au fost tăiată puterea efectivă de sancțiune, ilustrează un conflict pe care declarațiile de iubire ale politcienilor pentru libertatea de exprimare nu-l pot escamota. După care ne întoarcem, în eternul cerc vicios, la aceleași realități care fac fragilă și umilă existența într-o profesie care nu dă aproape niciun pensionar, cum observă eseistul Tudor Călin Zarojanu: plătiți cu salariul minim pe economie și restul ”la negru”, jurnaliștii români se pomenesc neprotejați social și expuși. E prețul unui compromis acceptat de majoritatea jurnaliștilor. El a dus la prosperitatea unor magnați de presă și la menținerea în nesiguranță a breslei. Ar rezolva o Lege a presei problema spinoasă a drepturilor jurnaliștilor? Mai degrabă nu, din moment ce Contractul Colectiv de Muncă ramura Mass-media, în vigoare, nu contează. Disputa rămâne deschisă.

P.S. Breaking News: OTV a pierdut licența de emisie retrasă de CNA care are acest drept dat de Legea Audiovizualului și de Codul audiovizual. Iată că se poate și fără o Lege a Presei.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

De ce a pierdut USR în sondaje după criza de la Ministerul Sănătății

Un studiu Avangarde a prezentat zilele trecute câteva date extrem de interesante. 52% dintre cei intervievați consideră USRPLUS drept...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro