De ce se opun unei Legi a presei jurnaliștii și organizațiile lor, și încă majoritatea cea mai vizibilă și de notorietate? N-ar fi mai în siguranță jurnalistul, apărat legal, cu drepturi și responsabilități bine delimitate? Neîncrederea în parlamentari, cei care legiferează adesea după ureche, este primul contraargument, aplicarea defectuoasă a prevederilor legale în România ar fi altul. Paradoxal, un exemplu de nerespectare a regulilor, ceea ce se poate repeta și în cazul unei legi, chiar dacă aceasta prevede sancțiuni mai concrete decât cele strict morale, vine dinspre comunitatea media: Codul Deontologic Unic, adoptat în 2009 după lungi consultări între organizații diverse, formulează clar separația intereselor patronatului de editori și jurnaliști, eliminarea conflictului de interese, obligația de integritate și corectitudine și este, la fel de clar ignorat de diverși ”lucrători” ai breslei. Campaniile imunde purtate de anteniștii orchestrați din culise de patronat, duc în ridicol orice discuție despre deontologia jurnalistică. Clubul Român de presă a formulat acum câțiva ani un document de reglementare a relației dintre patroni, editori și jurnaliști care excludea amestecul patronului în treaba ziariștilor. Cine mai știe de el?
Ia să vedem cum sună capitolul Corectitudine: ”5.1. Jurnalistul care distorsionează intenţionat informaţia, care face acuzaţii nefondate, plagiază, foloseşte fără drept fotografii sau înregistrări audio-video sau defăimează săvârşeşte abateri profesionale de maximă gravitate. 5.2. Jurnalistul va atribui citatele cu acurateţe. Citatele trebuie să fie exacte, iar în cazul citării parţiale, jurnalistul are obligaţia de a nu denatura mesajul persoanei citat”. Pentru politicieni, nu sună bine! Sau, la art.12, Detalierea elemenetelor morbide: ”jurnalistul va evita descrierea detaliate de tehnici şi metode infracţionale, tehnici suicidale, vicii şi nu va utiliza imagini violente şi alte elemente morbide. De asemenea, jurnalistul va evita să provoace, să promoveze şi să dezvolte subiecte de presă pe marginea unor evenimente morbide. Infracţiunile, crimele, terorismul, precum şi alte activităţi crude şi inumane nu trebuie încurajate sau prezentate într-un mod pozitiv”. Avântul presei tabloide ar putea fi frânat de acest articol, dacă… De observat că televiziunea, aflată sub observația CNA, este mai prudentă, spre deosebire de Internet, unde găsim un dezmăț al libertății de expresie care ignoră adeseori și drepturile minorilor, și ale victimelor abuzului, și ale celor morți. Ceva constrângere ar fi necesară pentru a moraliza excesele, crede Liviu Avram de la Adevărul, în condițiile accesului (prea)liber la Internet și a ieftinirii echipamentelor de radio și televiziune, având drept consecință ștergerea graniței între jurnaliștii profesioniști și cei amatori. ”Exact cum grafferii, care sunt niște artiști submediocri, se exhibă pe toti pereții, la fel (pseudo)jurnaliștii se exhibă acum în toate maghernițele de presă, avînd la dispoziție o categorie imensă de public după chipul și asemănarea lor.Soluția teoretică ar fi accesul controlat în breaslă prin reglementare sau autoreglementare”, susține jurnalistul, adăugând temerea că n-ar prea avea cine să facă selecția dacă dispar jurnaliștii care mai știu meserie.
”Presa e liberă și așa trebuie să rămână”, comentează pe site Dan Brumă în apărarea libertății de exprimare, biblia CEDO în toate procesele trimise de jurnaliștii condamnați în România. Suprareglementarea e periculoasă, e de preferat corectarea legilor existente din care se pot elimina articolele conjuncturale, menite să ofere control politic mai ales asupra mass-media publice, susțin Liana Ganea, Mircea Toma, Răzvan Martin de la ActiveWatch. S-a încercat, există o întreagă istorie a eșecului depolitizării TVR și SRR. Asaltul puterii asupra CNA, căreia i-au fost tăiată puterea efectivă de sancțiune, ilustrează un conflict pe care declarațiile de iubire ale politcienilor pentru libertatea de exprimare nu-l pot escamota. După care ne întoarcem, în eternul cerc vicios, la aceleași realități care fac fragilă și umilă existența într-o profesie care nu dă aproape niciun pensionar, cum observă eseistul Tudor Călin Zarojanu: plătiți cu salariul minim pe economie și restul ”la negru”, jurnaliștii români se pomenesc neprotejați social și expuși. E prețul unui compromis acceptat de majoritatea jurnaliștilor. El a dus la prosperitatea unor magnați de presă și la menținerea în nesiguranță a breslei. Ar rezolva o Lege a presei problema spinoasă a drepturilor jurnaliștilor? Mai degrabă nu, din moment ce Contractul Colectiv de Muncă ramura Mass-media, în vigoare, nu contează. Disputa rămâne deschisă.
P.S. Breaking News: OTV a pierdut licența de emisie retrasă de CNA care are acest drept dat de Legea Audiovizualului și de Codul audiovizual. Iată că se poate și fără o Lege a Presei.
Articol apărut și în revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 