Sa fie oare fluxul de gândire rațională atât de influențat de politică astfel încât să afecteze pană și cea mai simplă logică a unei legi cum ar fi cea a salarizării în sectorul public, care s-a dorit a fi una unitară și modernă? Politica trebuie chiar să dicteze tot ce mișcă într-o societate?
Chiar nu mai avem profesioniști care nu sunt întorși cu cheița de o mână politică dizgrațioasă, capabili să se ocupe de astfel de demersuri? Această lege a salarizării unitare s-a dovedit, în final, a fi creația unui ministru autosuficient care ascultă orbește de consilierii săi și care, într-o stare continuă de aroganță, ignoră total realitățile, în special cele din sistemul sanitar.
Această autosuficiență este cea care a condus indirect la dezbinarea echipei medicale și a creat discrepanțele uriașe de salarizare între diversele categorii profesionale din sistemul sanitar, inexistente în orice altă țară din Uniunea Europeană. Autosuficiența și starea de fericire continuă sunt doua caracteristici întrepătrunse definitori ale omului politic înțepenit în funcții ce conduc, în cele din urmă, spre o abordare solitară narcisistă care respinge din start sugestiile altora. În cazul acestei legi, tendința spre o acțiune solitară a fost dictată nu numai de natura umană a consilierilor ministrului, care s-au mulat obedient pe un program de guvernare, dar, se pare, și de anumite „interese” mobilizate de principiul „cine împarte, parte-și face”. S-a ajuns astfel ca unii să primească extraordinar de mult în comparație cu alții, dezechilibrând nejustificat raporturile salariale dintre diferitele categorii profesionale.
Toate acestea au condus și la discriminarea salarială a anumitor profesioniști din sistemul sanitar, cum ar fi biologii, biochimiștii, farmaciștii sau psihologii, care din cauza acestei legi se simt frustrați și demotivați având în vedere competențele, responsabilitățile și nivelul de salarizare ale acestora atât în țară cât și în UE. Cadența cu care Olguța Vasilescu aruncă în spațiul public, la diverse televiziuni, ideea că biologii din laboratoarele de diagnostic trebuie plătiți precum profesorii nu reprezintă decât o formă perfidă de etichetare a unei profesii prin care se încearcă justificarea discrepanțelor uriașe de salarizare create între biologii și biochimiștii din laboratoarele de diagnostic și colegii lor medici de laborator.
O să detaliez puțin acest aspect pentru a devoala și fața hidoasă a acestei legi croită pe alocuri voit discreționar, aflată la intersecția diverselor interese sindicale. Pentru o imagine completă, este bine de amintit că profesioniștii educați atât în facultățile de științe, de biologie sau chimie, prin Masterate profesionale și doctorate, cât și în facultățile de medicină și farmacie sunt împreună recunoscuți în Uniunea Europeană drept „specialiști medicali de laborator” practicând meseria la un nivel egal de responsabilitate și pregătire în întreaga lume.
Afirmația echivocă a doamnei ministru conform căreia, citez cu aproximație, „diferențierea de salarizare trebuie făcută doar prin sporuri între biologii din învățământ și biologii care au diferite specializări medicale deoarece au aceleași studii” dă naștere surprinzător unui „silogism” a cărui aplicabilitate în justiție ar determina ca diferențierea de salarizare între un jurist de la un spital și un judecător de la Curtea Supremă de Justiție să se facă tot pe bază de sporuri, pentru că au aceleași studii. Doamna ministru este plătită ca profesor de limba română la care se adaugă „sporul de ministru”?
Ceea ce nu știu consilierii doamnei ministru este că studiile necesare pentru a putea ajunge biolog principal într-un laborator de diagnostic, la un nivel complet comparabil cel puțin cu medicul de laborator specialist, constau în urmarea unui Masterat profesional de biologie medicală și a altor 9 ani de specializare finalizați prin 2 examene organizate de Ministerului Sănătății. În aceeași ordine de idei, nu există absolut nicio echivalență între studiile unui biochimist sau genetician și ale unui profesor de biologie. Mai mult, afirmațiile doamnei ministru aduc atingere multor absolvenți de biologie care au fost nevoiți sa plece din țară, din cauza măsurilor politicianiste, pentru a lucra în prezent în marile universități și centre de cercetare din domeniul medical din lume.
Ce trebuie oare să se întâmple pentru ca ministrul muncii să accepte că nu cunoaște modul în care funcționează sistemul medical și că dezbină echipa medicală?
Vocea unei oglinzii fermecate imaginare ce rezonează puternic între pereții ministerului Muncii, oferindu-i răspunsul la întrebarea „Oglindă, oglinjoară care este cea mai bună lege a salarizării din țară”, este doar materializarea anilor de aroganță politică care nu lasă loc vocii adevăraților profesioniști.
Spargerea acestei oglinzi virtuale, izvorâtă dintr-o autosuficiență dobândită, care îi răspunde doamnei ministru, zi de zi, spunându-i că are „cea mai buna legea a salarizării” este singura șansă ca aceasta să înțeleagă realitățile din sistemul de salarizare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Problema mare nu e de la cei cativa biologi (cu facultate +/- postuniversitar) din spitale. Scandalagii sunt cei din personalul necalificat / calificare minima gen infirmiere, brancardieri, ingrijitoare, soferi, TESA carora nu le cade bine marirea de salariu la doctori si partial asistente. Adica ei de ce nu????ca si ei sunt in spitale. Ei sunt cei care doresc sporurile de 50-100% la leafa si cei mai vocali, fara sa inteleaga ca deficitul in RO este de medici specialisti nu de brancardieri si soferi
Criza de doctori reprezinta o știre falsa
Criza este atunci când nu găsești ceva sau pe cineva care sa te ajute. Spitalele sunt pline de medici. Nu exista nici un deficit. Pleacă doctorii care nu își găsesc loc de munca în Romania pentru ca nu exista posturi disponibile. Este supraoferta de medici iar guvernul vrea s-o rezolve prin creșterea exagerata a salariilor medicilor! Nu are nici o logica. La salarii de 2-4000 Euro net cât au acum majoritatea medicilor bugetari, spitalele vor deveni cluburi impenetrabile pentru medicii tineri. Cine te angajează la spital de stat ca în doi ani, la fiecare 2 ani, ani sa-ți cumperi apartament cu banii jos?!
Ca sa înțelegeți mai bine situația citiți comentariul de mai jos, făcut de un doctor în 2017.
Citat:
„Multi [doctori] nu pleaca din cauza salariului mic, ci din cauza lipsei locurilor de munca. De exemplu, anul asta, la Rezidentiat, au ramas pe bara cateva sute care-l promovasera (min. 60% din nota maxima)…. Asa s-a intamplat in mai multi din ultimii cativa ani. Dintr-astia, unii vor incerca la anul, altii vor pleca pana atunci. Alta problema e ca daca iti iei un loc de chirurgie, e greu spre imposibil sa faci rost de vreun post dupa ce iei specializarea. Daca esti din Bucuresti si ai putea lua un post, sa zicem la Simleul Silvaniei, Tecuci, Jimbolia sau mai stiu eu ce, nu stiu de ce ai face-o…… La fel si daca esti de oriunde de la mai mult de o ora distanta de locul respectiv. Ai fi rupt de lume, fara posibilitate de a practica meseria in mod decent, cat despre locuinta, nu mai zic…. Plus lipsa autostrazilor si a mijloacelor de transport in comun atat pe distante scurte, cat si lungi. Singurele locuri (nu posturi) care merita luate, sunt cele care pot duce la o cariera buna atat in privat, cat si ca liber profesionist – oftalmologie, dermatologie, cardiologie, neurologie, diabet, etc…. Pe de alta parte, chirurgia generala, toracica, vasculara, cardio-vasculara, boli infectioase, gerontologie, chirurgii pediatrice, recuperare, etc….. sunt de doi lei daca nu iei un post intr-un oras mare, ori daca nu iti poti asigura un post la sfarsitul rezidentiatului…. Vei face voluntariat si garzile altora, ori vei deveni rezident de meserie pana vei albi….”
Cu parere de rau zic… Democratia functioneaza acolo unde poporul e responsabil. Noi am votat toti sfertodoctii astia cu scoala facuta la seral sa ne reprezinte interesele, nu altcineva. Si… cind iti incredintezi destinele unora ca Genunche, Olguta, Misa, etc, cam asta obtii. Nu poti cere de la Olguta sa inteleaga ce e aia o lege a salarizarii unitare. Ea tot ce stie sa faca e sa mareasca salariile cu x%. In nici un caz sa le coreleze. Iar specialisti exista, doar ca niciodata prostul fudul pus in virful piramidei decizionale nu va asculta de ei. Prostul fudul are impresia ca le stie pe toate, si a lasa decizia in seama altcuiva e semn de slabiciune.
Asha ca, daca vrem sa mai avem picior de specialist in orice domeniu si dupa 20-20, ar fi bine sa depasim prezenta la vot din Franta. Altfel, orice om cit de cit rational va parasi tara asta devenita intre timp absurda si ilogica.
Legea salarizării este făcută pentru doctori. Ea își bate joc de majoritatea celorlalte categorii de bugetari condamnându-i la salarii foarte mici, deci la sărăcie.
Dupa cum vedeți în lista de mai jos, cel mai bun profesor universitar din țara are un salariu mai mic ca al celui mai slab medic primar iar cel mai bine cotat profesor de liceu cu peste 25 ani vechime este mai prost plătit ca un medic rezident în anul întâi. De cercetătorul științific sau inginer ce sa mai vorbesc, are salariu cât al unei asistente medicale și asta nu acum ci după 2022.
Ce prevede legea:
– Medic primar -> 5 salarii minime pe economie.
– Profesor universitar -> 4.35 salarii minime (vechimea peste 25 ani).
– Medic rezident an I (vârstă 25 ani) -> 2.28 salarii minime.
– Profesor de liceu -> 2.21 salarii minime (vechime peste 25 ani).
– Asistenta medicala – > 1.65 salarii minime.
– Cercetător științific -> 1.65 salarii minime.
Vezi textul integral al legii aici (acordați atenție deosebita tabelelor cu salarii):
static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_153_2017.pdf