Companiile tehnologice inovează și creează produse noi în fiecare zi, iar legislația în vigoare și serviciile digitale publice din România sunt blocate în epoca fax-ului.
La nivel UE, Comisia Europeană propune legislație privind inteligența artificială, investiții în supercalculatoare, sau devine un trendsetter de reglementare a platformelor online. Majoritatea statelor membre din Vest întreprind sau au întreprins deja o analiză a legislației în vigoare cu scopul de a o moderniza. Franța a adoptat încă din 2019 o lege care să faciliteze înțelegerea legii franceze prin abrogarea oficială a legislației învechite (care a fost depășită de evoluția tehnologică, socială sau legislativă ulterioară).
În România, în 2021, lipsesc soluții eficiente de e-guvernare și avem legi adoptate în anii ‘90 care se aplică sectorului tech. La nivelul administrației publice, Ministrul pentru Inovare, Cercetare și Digitalizare a afirmat că „spațiul digital guvernamental arată ca un arhipelag, cu foarte puține feriboturi între insule”, referindu-se la lipsa de interoperabilitate a bazelor de date. Într-adevăr, așa cum a declarat și Ministrul Teleman, procesul de creare a unui standard, probabil în întreaga administrație publică și în general în sectorul privat, va dura și nu se va termina niciodată, va fi continuă.
Avem o oportunitate considerabilă de remediere a problemei. Comisia Europeană a alocat 20% din instrumentul de redresare economică în valoare de 750 de miliarde de euro, NextGenerationEU, pentru investiții în digitalizare. Președinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, a afirmat că „următorul deceniu trebuie să fie deceniul digital al Europei”. Astfel, a doua prioritate a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este transformarea digitală, cu un buget inițial de negociere de 3.542 milioane de euro.
Dar, pe lângă inițiativele menite să digitalizeze administrația publică centrală, incluse în PNRR, este necesară o trecere în revistă a tuturor impedimentelor întâlnite de sectorul privat sau de cetățeni. Acest articol își propune să introducă recomandări privind agenda digitală a guvernului, cu intenția de a deschide o dezbatere privind viitorul României în era digitală.
1. Implementarea soluțiilor de solicitare a actelor administrative online
După stabilirea mijloacelor de identificare electronică a persoanelor, conform Regulamentul privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (eIDAS) care stabilește norme pentru tranzacțiile electronice prin furnizarea unei baze comune pentru realizarea de interacțiuni electronice sigure, și realizarea interoperabilității bazelor de date, următorul pas ar putea fi adoptarea unor soluții pentru solicitarea și obținerea actelor administrative de la distanță, cu verificările aferente.
Cărțile de identitate, pașapoartele sau alte documente administrative de bază ar putea fi solicitate online, astfel reducând costurile administrațiilor, precum și timpul cetățenilor și întreprinderilor cu până la 50%. Formularele folosite ar putea fi pre-completate, având în vedere existența informațiilor în bazele de date ale administrației.
2. Interfețe user friendly
Avem un număr de servicii administrative online care au fost lansate recent, dar acestea ori nu sunt promovate, ori au o experiență și design de utilizator în interfață (UX/UI) la fel de complicată – sau chiar mai mult – decât deplasarea la ghișeu. Informațiile despre accesarea serviciilor sunt adesea prezentate într-un limbaj birocratic greu de înțeles.
Interfețele sunt create și gândite independent una de cealaltă. Un one-stop-shop, un tip de ghișeu unic pentru toate serviciile digitale publice, ar fi necesar pentru ca cetățenii să beneficieze de servicii publice online într-o manieră simplă, intuitivă și eficientă. Aplicațiile necesită în mod obișnuit copii tipărite ale documentelor justificative pentru a fi semnate, iar multe formulare online sunt la fel de complicate de completat ca și versiunile pe hârtie, soluții de pre-completare lipsind în momentul de față. Totodată, interfețele arată învechit, iar guvernul ar trebui să investească într-un brand digital care să aducă coerență de design între acestea.
3. Revizuirea legislației învechite aplicabile noilor tehnologii
Reformarea cadrului de reglementare este necesar pentru a ne asigura că noile tehnologii și mediul de afaceri poate opera și inova. Procesul legislativ și de reglementare ar trebui să devină mai proactiv, mai dinamic și mai receptiv, având în vedere că evoluțiile sunt mai rapide în tehnologie decât în reglementare. Spre exemplu, în momentul actual, legislația privind funcţionarea unităţilor farmaceutice, cu toate că adoptată în 2019, nu a luat în calcul noile tehnologii și oportunitățile comerciale de diversificare a metodelor de vânzare și distribuție prin platformele online de tip marketplace. Astfel de scenarii ar putea fi evitate prin analiza impactului tehnologic a politicilor publice și anticiparea nevoilor de reglementare pe termen lung.
Consiliul Legislativ ar putea lansa o trecere în revistă a legislației, eventual de adopție a abordării “one-in, one-out” (concept de reglementare prin care de fiecare dată când o lege este adoptată, alta, cu caracter asemănător, ar trebui abrogată), pentru a minimiza birocrația și costurile de reglementare asupra cetățenilor și a sectorului privat, și mai ales asupra IMM-urilor.
În cazul în care nu există capacitate instituțională, o alternativă ar fi crearea unei autorități cu sarcina unică de eliminare a legislației duplicative sau învechite, care ar putea inclusiv să propună legislație spre amendare și pe termen lung, precum și recomandări, după acumularea de experiență instituțională. O autoritate însărcinată cu o mult-necesară „curățenie legislativă de primăvară”, care sigur va avea activitate perpetuă.
Concluzie
Aceste acțiuni ar putea fi incluse în prioritățile guvernului privind digitalizarea administrației publice și modernizarea legislativă, mai ales în contextul pandemiei de COVID-19 și a tehnologiilor emergente. Conform Indicelui Economiei și Societății Digitale (DESI), România s-a clasat pe ultimul loc în rândul statelor membre UE, în ceea ce privește serviciile publice digitale, în ultimii trei ani.
PNRR ne oferă o oportunitate prin fondurile considerabile alocate de către Comisia Europeană pentru digitalizare, dar pe lângă prioritățile identificate, este necesară o regândire a modului în care statul interacționează cu cetățenii, cu accent pe experiența utilizatorilor și promovarea instrumentelor. De asemenea, este necesară lansarea dezbaterilor pe tema digitalizării și modernizării administrative în spațiul public, prin consultări, pentru a stimula dezbaterea și participarea actorilor interesați.
Notă: Opiniile exprimate de către autor sunt strict personale și nu implică în niciun fel poziția altor entități.
Denisa Avram – Expert afiliat politici digitale Europuls
„România s-a clasat pe ultimul loc în rândul statelor membre UE, în ceea ce privește serviciile publice digitale, în ultimii trei ani.”
Cred ca fraza asta spune totul despre capacitatea si dorinta decidentilor politici romani de a gindi modern. Doar un exemplu:
Pentru o invitatie facuta unei persoane care are nevoie de viza pentru a intra in Romania IGI-MAI cere urmatoarele documente:
Memoriu explicativ,
Copie pasaport persoana invitata,
Copie pasaport persoana care invita,
Extras de cont al persoanei care invita,
Contract de proprietate apartament copie si original al persoanei care invita,
siiii …
Taxa de 1 leu platibila doar in persoana la trezoreria sectorului de care apartine persoana care invita.
Poate ca asa o fi normal si in alte parti, nu? Raspunsul e nu. In occident, recte Germania, e nevoie doar de completarea unui formular si achitarea unei taxe de 25 EUR.
Asa ca daca aud vreun functionar de stat ca se plinge ca vrea o tara ca afara raspunsul meu imendiat e: Faceti voi o birocratie ca afara si apoi sa aveti pretentii!
Invitatie de unde ? spatiul UE sau extra ? de pe luna ?
Daca are nevoie de viza inseamna ca probabil nu e din UE, nu? De fapt nu are importanta de unde, important e ca are nevoie de viza, ceea ce scrie in postarea mea. Se intimpla des ca oameni chiar cu studii superioare sa nu poate intelege un text simplu.
Care legislatie digitala, care nu exista! Astfel directorii, ori personalul de executie din departamentele de la primariile de sector ( mai ales sector2) nu au adrese de posta on line. Orice problema ori sesizare, sau de raspuns de primit se face orin Posta Romana. Asociatiile de proprietari cu administratii proprii ori prin firme nu au sistem de facturi pe fiecare proprietar cu cod de bare, platibil oriunde. Citirile de consum se fac tot pe hartie si nu on line. Certficatul de atestare administrator bloc nu le cere sa stie sa lucreze pe calculator. Nu msi zic de trimitere acte scanate, etc. Un dosar de plata pe o luna cu toate detaliile pe o scara de bloc cu 36 de apart. cu 100 de persoane are peste 60-70 de pagini!
Intradevar o problema majora numai ca marile corporatii sunt intotdeauna cativa pasi inaintea legislatiei care nu poate fi schimbata in functie de evolutia technologica tot mai rapida.
Inversare procesului ar fi necesara, legislatia schimbata , o data adoptata trebuie respectata de marile corporatii altfel nici o data legislatia nu va putea fi in interesul nostru, sa ne apare de abuzurile marilor companii, de valorificarea ilegala a datelor noastre, insasi libertatea nostra fiind pusa in pericol de noile technologii de supraveghere si monitorizare, modelul chinez devenind tot mai atractiv.
Incercarile UE sint puerile si fara efecte directe, deja au renuntat la unele proiecte care ar fi prevazut impozitarea acestor companii pe motivul implementarii impozitului general global de 15 % care va fi aplicat companiilor multinationale.
Legislatia nu va fi adaptata si nici adoptata pt ca nu se doreste, sunt prea multi bani in joc, Google si restul prin lobbyistii lor avand destula putere sa opreasca aceste incercari.
Daca vrei sa deschizi o brutarie ai nevoie de „1000” de avize si aprobari, un start up in domeniul digital se poate infiinta fara nici o problema pt ca nu exista reglementari legislative masive.
Digitalizarea este cu ” 100 ” de ani inaintea legislatiei, o data cu cat mai multa IA va regelemta vietile noastre raspunderea va fi delegata „undeva in neant” si cum poate fi trasa la raspundere ? programatorul din India sau Pakistan, povesti !!
Digitalizarea ne va pune in fata unor probleme legislative intrat de masive incat nu vom mai putea reactiona, vom renunta in favoarea confortului oferit de acesta, pretul, libertatea noastra.
Se vede deja astazi cum se intervine masiv, pandemia fiind doar inceptul.
„Quo vadis” înseamnă, ad litteram, „unde mergi”. Nu prea văd cum te poți adresa „legislației pentru era digitală” la persoana a doua, oricât am vrea să abstractizăm și să metaforizăm.
O exprimare legitimă ar fi fost „Legislația, încotro ?”. Desigur, „quo vadis” este adesea tradus prin „încotro” (cuvânt pe care-l poți folosi în loc de „unde mergi” atunci când te adresezi cuiva), și probabil de aici confuzia. Rezultatul însă este hilar.
Se cheamă ,,personificare”, Boss Tescovin! Cel puțin pe vremea mea avea acest nume. Deci eu am înțeles: ,,Un’ te duci, încotro, fă Digitalizareo?!”. E stilistic, nu? Deci, una din două, o vrei sau nu pe Digitalizarea?
Vorbiti in articolul dv. ca, potrivit ministrului Teleman, avem „insule” si ne-ar lipsi doar „feriboturile” care sa faca legatura intre aceste „insule”. Desigur, aceasta viziune simbolica se refera la lipsa de comunicare intre sistemele informatice ale diferitelor institutii ale statului si nu numai. Pana sa se ajunga insa la „feriboturi” ar trebui analizata, poate, situatia „insulelor”. Realitatea este ca, situatia pe care o vedem la nivel macro reflecta, intru-totul, starea de fapt de la nivelul micro al celei mai mici entitati organizatorice. Cum arata aceasta? Un esafodaj birocratic in care informatia este proprietatea celui care o produce, iar comunicarea acesteia se face in exclusivitate pe hartii avizate de directori. Sistemele informatice sunt utilizate pentru a crea hartii si, in cel mai bun caz, joaca un rol secundar in luarea deciziilor. De ce se intampla acest lucru? Pentru ca vorbim despre digitalizare si nu facem nimic pentru transformarea digitala, adica pentru schimbarea culturala a organizatiilor prin punerea digitalului in centrul oricarei activitati socio/economice. Acest lucru ar fi posibil doar daca managementul ar avea competente digitale superioare si o viziune asupra business-ului doar in forma digitala. Extrapoland acestea la nivel macro, ar trebui deci ca cei care conduc statul sa aiba competente digitale superioare, in virtutea carora sa constientizeze faptul ca pentru a crea un sistem informatic integrat la nivelul unei singure institutii este nevoie de zeci de ani de constructie, adaptare, schimbare, modernizare, refabricare, etc., daramite integrarea digitala a unui intreg „arhipelag”.
Cat priveste interfetele prietenoase, acestea nu au cum sa existe. Toate formularele pe hartie nu sunt prietenoase, deci nici varianta lor electronica nu poate fi altfel. Lucrul cu formulare electronice se invata asemeni unei limbi straine si ar trebui sa fie o componenta a alfabetizarii functionale a cetatenilor, predata in scoala si expusa in manuale.
Cei care au reusit performante digitale notabile au parcurs un drum greu si indelungat de prefaceri culturale, in acest domeniu neexistand loc pentru minuni si miracole peste noapte.
@ati pus punctul pe i.
As mai adauga o constatare la care nu ne gîndim. Sistemul interconectat informatic actual exista de la Regulamentele organice. Registrele pe hîrtie, dosarele, dovezile, ,,actele originale” il constituie, chiar daca nu e digital. Evident ca indicele de eficienta a unui astfel de sistem e negativ.
Ceeace se poate insa adauga si are consecinte grave asupra cetateanuluI (ca administratia scapa oricum cu pielea curata) e ca acest sistem e distribuit. O masa de informatie este incredintata spre arhivare (!) populatiei, in forma actelor ID, certificatelor de nastere, casatorie, divort, permiselor de conducere, absolut toate aceste dovezi care, desi sint originale, in fata autoritatii de fiecare data se cer ,,legalizate”.
Va ginditi ce inseamna ca un biet cetatean, pe toata durata vietii lui (90+ in unele cazuri) sa poarte raspunderea de arhiva a statului, indiferent de mijloacele precare de care dispune sau de starea lui de deficienta cognitiva? In cazul unui incendiu, la noi, cei ,,instariti si inteligenti”, cit de sigur e ca salvam aceste documente originale fara de care sintem morti in fata administratiei?
Inainte de „Regulamentele organice”, in unele parti ale tarii exista Admninistratia Imperiului Austriac.
Va dati seama actele digitale o data manipulate sau gresit intocmite ce calvar vor produce ? si cine imi garanteaza ca statul nu va comercializa datele ?
Mai incet cu digitalizare pt ca nu stim ce ne asteapta.
Pai să-și taie singuri funcțiile, avantajele ?
Există obstacole practic de netrecut în demararea unei digitalizări la nivelul Suediei de exemplu. Acestea sînt date de lipsa de experiență practică a specialiștilor care vor să o facă. Ca să digitalizezi o administrație nu standardul și soluția de implementare sînt cheia, nici măcar ,,usability”. Specialiștii trebuie să-și dea toate corijențele în administrație clasică. Nu poți construi pe premise care exclud cunoașterea și înțelegerea anomaliei pe de o parte și pe de alta cunoașterea standardelor maxime.
Acești oameni care vor să o facă nu au trăit suficient de mult intr-o țară cu administrație eficientă încît, trecînd prin nenumărate situații de interacțiune cu administrația, să-și formeze viziunea absolut necesară. Pregătirile și doctoratele la Stanford, Harvard etc cu care se falesc ei nu pot compensa viziunea dobândită prin experiență și contactul direct.
Succes, eu sînt convins că va ieși și de data asta submediocru, doar spoiala va fi mai lucioasă.