joi, aprilie 22, 2021

Lenin, Wagner si supraoamenii totalitari

Motto: „Soviet Russia is an empire without a history. Its true history can be written only by its enemies. To the Soviets, Lenin is almost the only historical figure. Most of the other people who played leading roles in the rise of the Soviet empire have become non-persons. It is fantastic that the Marxist worship of history should have resulted in an abolition of history and a return to mythology.”–Eric Hoffer, Before the Sabbath, 1979

Am tinut azi o prelegere despre cadrul mental al bolsevismului. Am in vedere ceea ce sociologul politic romano-britanic Zevedei Barbu numea frames of mind. Intre altele,am dezvoltat ideea ca leninismul inseamna voluntarism exacerbat, milenarism utopic, radicalism mesianic, cultul organizatiei revolutionare si al liderului providential, omniscient si omnipotent. Recitind biografia lui Lenin scrisa de istoricul britanic Robert Service, am constatat ca una din principalele contributii ale lui Lenin la praxisul radical al veacului XX a fost scrisa la Munchen la sfarsitul anului 1901 si inceputul lui lui 1902. Este vorba de pamfletul “Ce-i de facut?” al carui titlu se facea ecoul unei din cartile favorite ale lui Lenin, romanul pedagogic “Ce-i de facut?” de Nikolai Cernisevski. Replica la “Parinti si copii” a lui Turgheniev, cartea lui Cernisevski a deveni biblia revolutionarilor rusi, a unei inteligentsii indragostita de absolut si refractara oricarei forme de moderatie, de gradualism. La acea intrebare raspunsul lui Lenin era fara echivoc: injectati constiinta revolutionara in proletariatul apatic, letargic, abulic! Este momentul arhimedic al neo-iacobinismului marxist combinat cu traditia lui Tkaciov si Neceaiev, nu a lui Herzen: „Dati-mi o organizatie de revolutionari si voi rasturna lumea!” A facut-o.

https://www.contributors.ro/cultura/revolu%C8%9Bionari-lipsi%C8%9Bi-de-fanatism-cazul-alexander-herzen/

Dupa un an, avea sa urmeze marea sciziune, divortul dintre bolsevici si mensevici. Primii sustineau idee partidului de avangarda, o falanga eroica formata din revolutionari de profesie. Pentru Lenin, moderatia mensevicilor echivala cu tradarea revolutiei. Primii preconizau ruptura apocaliptica cu ordinea stabilita, ceilalti erau mult mai putin convisi ca o asemenea ruptura nu va rezulta intr-o dictatura mai atroce decat oricare cunoscuta pana atunci in istorie.

Stiam din studiul profesoarei Bernice Glatzer Rosenthal despre miturile noi ale “lumilor noi” ca Lenin avea in biblioteca personala un exemplar din “Asa grait-a Zarathustra”. In recenzia mea din TLS la acea carte (6 februarie 2004), scriam: „What Nietzsche and the Marxists had in common was the exaltation of historical will. The Bolsheviks were the most radical Marxists of their times, and they borrowed from the author of ‘Thus Spake Zarathustra’ the cataclysmic idea of a need continually to reshape not only social conditions, but also human nature.”

Stiam ca romancierul proletar Maksim Gorki si ideologul marxist Anatoli Lunacearski erau mari admiratori ai lui Nietzsche in care descopereau febra zamislirii Supraomului, ori, daca vreti, a Omului Nou, fiinta care transcende filistinismul existentei burgheze. Service mentioneaza ca Lenin insusi, ca si familia sa, era un mare admirator al operelor lui Richard Wagner.

Urmasul lui Robespierre si al lui Marx se delecta ascultand in exil, la Munchen, impreuna cu sotia sa, Nadejda Krupskaia, acordurile romantismului dezlantuit wagnerian. La inmormantarea sa, in ianuarie 1924, in acea zi in care termometrul a coborat la cea mai joasa temperatura din acel an, s-a intonat “Marsul funebru” pentru Siegfried. Supraomul bolsevic, al carui cult era de-acum oficiat de marele pontif Djugasvili, zis si Stalin, era condus pe ultimul drum, inaintea imbalsamarii ce avea sa vina, in pofida protestelor vaduvei si a surorilor, insotit de mitologia muzicala a tetralogiei nibelunge. Divinizarea lui Lenin era premisa zeificarii lui Stalin.

Era ceea ce a observat candva istoricul Fritz Stern: unificarea mitului, misterului si miracolului in dramaturgia totalitara. La fel cum avea sa se petreaca in Germania nazista, cu Hitler ca participant entuziast la ritualurile de la Bayreuth. Sigur, era vorba de o confiscare frauduloasa a muzicii lui Wagner al carei admirator a fost, intre altii, marele umanist Thomas Mann. Dar Wagner fusese nu doar un spirit rebel, un revolutionar anti-capitalist, ci si un antisemit feroce, unul dintre propagatorii ideologiei de tip Blut und Boden. Sub Stalin, Wagner a iesit din repertoriul acceptat. Revine acum, aflu dintr-un articol aparut in “The Economist”, in Rusia lui Putin. O tema de meditatie: Lenin, Hitler, Wagner si revolutiile care pornesc de la Munchen…

http://www.economist.com/node/1842023

http://www.psupress.org/books/titles/0-271-02218-3.html

http://www.the-tls.co.uk/tls/reviews/philosophy_and_religion/article707166.ece

http://www.hup.harvard.edu/catalog.php?isbn=9780674008281

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. A trecut vremea revolutiilor aici la München. E acum vremea capitulationismului (nu ca lumea n-ar mai fi trait o drama similara in septembrie ’38).

  2. Domneste , deliberta sau nu, confuzia in acest articol,.
    Dl. Tismaneanu vrea sa spuna ceva, dar nu o face clar.
    Ce este oare un ” supraom totalitar ?
    Care este de fapt legatura cu muzica lui Wagner ?
    Daca Wagner nu ar fi fost un ” antisemit feroce ” ( ca sa citez formularea Dlui Tismaneanu ), nu ar fi scris muzica pe acrea scris-o ?
    Faptul ca in Rusia lui Putin se cinta mai des muzica lyui Wagner ( nu stiam acest lucru , o fi real ? ) e un semn rau ?
    Faptul ca Barenboim a dirijat Wagner chiar si in Israel este pozitiv sau negative
    Sa-l interzicem pe Wagner ?

    Ar putea Dl. Tismaneanu sa fie mai explicit in ce vrea sa spuna ?

    • Imi pare rau ca textul vi se pare confuz. Sa stiti ca istoria totalitarismelor este una cu multe zone incerte, obscure, polisemice. Nici vorba sa cer interzicerea muzicii lui Wagner. Vorbeam doar despre unele simptomatice afinitati elective.

  3. Omul nou / Supraomul este unul dintre lucrurile comune ale comunismului si fascimului (fascismelor).

    Cred insa ca acest Om Nou era pentru comunisti mai curand un fel de instrument in slujba puterii politice (comuniste).

    Cred ca fascistii / nazistii au avut o ambitie transformatoare mai serioasa. Chiar faptul ca au fost mult mai selectivi decat comunistii (marginalizand sau nimicind expres pe cei ce nu era suficient de puri – alogeni, persoane cu handicap, homosexuali, comunisti etc) arata ca aveau o idee mai clara despre cum trebuie sa fie Omul nou.

    La comunisti, Om Nou putea fi teoretic cam oricine – chiar si ultimul imparat al Chinei, daca era suficient de bine (re)educat. E posibil ca acest lucru sa aiba legatura si cu trecerea regimului din faza revolutionara in, sa zicem, faza birocratica. Nazistii nu au avut aceasta etapa, au fost distrusi in faza revolutionara a ideologiei lor.

    Un nazism iesit din faza revolutionara ar fi urmat probabil modelul comunist, cu accentul pe conservarea nomenclaturii si a privilegiilor ei.

  4. La zurich, pe casa in care a locuit Lenin, e o placa comemorativa: Aici a locuit Lenin, conducatorul revolutiei rise.
    Adica, pe nemteste Fuhrer

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Apocalipsă amânată: Modelele climatice actuale supraestimează semnificativ viitoarele creșteri ale nivelului oceanic. Câteva considerații despre credibilitatea lor

Narațiunile apocaliptice actuale despre Armagedonul climatic conțin mai multe scenarii de groază, dintre care topirea ghețarilor și creșterea nivelului oceanic ocupă un...

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro