sâmbătă, mai 15, 2021

Leninism şi totalitarism

Peste puţină vreme, centenarul revoluţiei bolşevice va marca ocazia de a reflecta la natura şi la moştenirea secolului comunist. Spectrul lui Lenin bântuie imaginarul stângii radicale, iar energia celor care au crezut în promisiunile lui Octombrie nu este încă epuizată. În varii forme hibride, în întorsături de frază, în postere şi în memoria culturală, ipoteza comunistă este vie. Supravieţuirea ei decurge, organic, din capacitatea de auto- reproducere a urii şi resentimentului. Ca vehicol al acestor două pasiuni moderne,leninismul revine, spre a ne bântui.

Pasiunea criminală a ideilor

În pofida urii şi a determinării cu care i-a persecutat pe cei ce aparţineau intelighenţiei, Lenin este el însuşi un produs al acestei caste de mandarini ascetici ce visează la purificarea lumii. În gena sa intelectuală se află ceva din pasiunea lui Vissarion Bielinski sau din utopismul tânărului Dostoievski, cel de dinaintea întemniţării. Cercurile în care se dezbat idei, spaţiile în care discuţiile se poartă, pasionat, sunt matricea din care se iveşte Lenin. Ideile, iar nu oamenii, proiectele, iar nu concretul soluţiilor, contează cu adevărat. Opresiunea ţaristă îi obligă pe aceşti călugări laici să se refugieze în teritoriul în care se imaginează viitorul. Ceea ce distinge intelighenţia rusă radicală, nota Sir Isaiah Berlin, este disponibilitatea ei de a se pasiona şi de a asuma ideile, fără ezitare. Îndoielile din Occident dispar aici. Potenţialul de devoţiune religioasă este convertit în credinţă revoluţionară.

Radicalii ruşi, trăitori înt-un stat ce se fondează pe patrimonialism, sunt definiţi de această condiţie a vocaţiei misionare şi a exclusivismului. Sectari, aflaţi mereu sub asediu, obsedaţi de presiunea pe care o exercită poliţia secretă, ei instituie un primat al ideilor pe care Lenin îl va accepta, în anii săi de formare şi de acţiune politică. Ideile nu pot greşi, iar unicul drum prin care umanitatea se poate mântui este cel jalonat de puterea lor.

În această ipostază extremă, radicalii ruşi sunt urmaşii profesorilor de fericire evocaţi de Edmund Burke în reflecţiile sale despre revoluţia franceză. Ei sunt animaţi nu doar de ataşamentul, mistic, faţă de raţiune, dar se simt investiţi de destin şi cu misiunea de a organiza viaţa celor din jurul lor , în vederea atingerii eliberarării. Fără incertitudini, fără ezitări, radicalii ruşi sunt, ca şi iacobinii francezi, preoţii unei religii seculare. Cei ce opun articolelor ei de credinţă sunt excomunicaţi.

Absenţa oricărei cunoaşteri concrete a lumii pe care se pregătesc să o guverneze, iată consecinţa izolării, emigraţiei şi detenţiei. Politica este, pentru aceşti radicali, ca şi pentru Lenin, o prelungire a visului, în termenii lui Michael Oakeshott. Raţionalismul politic este un cult al cărţii. Realitatea, proteică, este aşezată pe acest pat procustian al ideologiei. Moderaţia,negocierea, pragmatismul sunt păcatele capitale pe care intelighenţia radicală rusă le denunţă, constant.

Anul 1917 este punctul culminant al acestei pasiuni a ideilor.Monomania bolşevică aduce cu sine hotărârea de a distruge nu doar edificiul autocratic, ci şi întreaga alternativa liberală şi socialistă.Tirania leninistă este un triumf al Ideii, scrise cu majusculă. Succesul şi supravieţuirea Ideii depind de capacitatea de a utiliza violenţa, în contra tuturor inamicilor, reali sau imaginari. Ideea justifică, invariabil, crima de stat. Partidul este purtător al Ideii,o avangardă care nu se poate opri din avansul ei legic.

Amoralismul dialectic, recea indiferenţă faţă de viaţa umană: spiritul leninist se distinge de cel al menşevicilor sau al cadeţilor prin această voinţă de a strivi, de a lichida, de a extermina. Leninismul sfârămă şi embrionul de domnie a legii şi de administraţie locală care se dezvoltase sub Ţarism. Octombrie 1917 este data la care dezbaterea despre viitorul Rusiei se închide, definitiv. Liniştea închisorilor va domina, de acum înainte.

Totalitarismul

Pe acest drum luminat de Idee, leninismul inaugurează veacul totalitar. Temeliile stalinismului, ( acuzat de a fi trădat etica leninistă ) sunt aşezate, acum. Noutatea modelului leninist este absolută. Dominaţia brutală a societăţii va fi legitimată de necesitatea eliberării omului din cătuşele capitaliste. Crima încetează să mai fie un act aleator. Ea se înscrie în logica terorii de stat.

Departe de a fi un model conceptual “ reacţionar”, totalitarismul este forma pe care o îmbracă noul stat: combinaţia de control ideologic şi poliţienesc este cheia de boltă a acestui nou tip de regimuri. CEKA nu este Ohrana, în măsura în care scopul ei nu este doar de a lichida inamicul, ci şi de a-l inventa, continuu. Revoluţionarea societăţii nu se poate realiza în absenţa acestui efort, permament, de reprimare şi de domesticire al naţiunii.

Tăgăduirea statului de drept, abolirea pluralismului, dominaţia propagandei, sanctificarea Urii, toate aceste inovaţii leniniste intră în patrimoniul genetic al totalitarismului. Presiunea pe care statul o exercită asupra individului este fără precedent. Deposedarea de proprietate este parte din această inginerie prometeică.

Cotitura leninistă este fără precedent. Stalinismul va rafina, birocratic, aceste contribuţii fondatoare. Adamismul comunist este inseparabil de relativismul moral al leninismului. Lupta de clasă este motorul istoriei, iar ura este combustibilul ei. Era tiraniilor moderne va fi definită de acest asalt împotriva fibrei libertăţii. Leninismul, ca pasiunea criminală a ideilor, este parte din acest trunchi totalitar.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Memorabilă, asta: ’intelighenţia – castă de mandarini ascetici ce visează la purificarea lumii’.
    Şi ’profesori de fericire’… :)

    Vorba lui Ţuţea, ’Comuniştii au vrut să ne faca fericiţi cu forţa: bă, să fiţi fericiţi, că de nu, vă ia mama dracului!’.

    Şi e foarte adevărat că nici nu mai contează dacă ideile au fost bune sau proaste, de vreme ce s-au apucat să omoare. De fapt probabil se poate chiar generaliza: dacă ajungi să omori pt un sistem de idei, probabil că e prost sistemul, nu?

    Comunismul şi Islam-ul…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Capcana dilemelor tranziției sau cum să faci omleta fără să spargi oul

"Faceți calculele și apoi trageți linie pentru a ajunge la propriile voastre concluzii, aceasta este rugămintea mea. Pentru că dacă decideți...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro