Cotidianul cible, liste et décline les agents de l’étranger, stipendiés ou imposteurs qui n’ont pas accepté la tentative de conquête du pouvoir par le tandem Ponta/ Antonescu.
Cette démarche part d’une logique totalitaire. Hors du discours politique considéré comme dominant et correct, vous êtes un ennemi du peuple, un traître. Et comme le tandem fonctionne sur une pensée unique – Jos Basescu – , hors de cette pensée unique, n’existerait rien d’autre que l’appât du gain et donc une rémunération proposée. Rémunération venue des réseaux Basescu dont l’organigramme n’est pas fourni.
Cette méthode renvoie à des ex expériences totalitaires des mondes de la délation, des corbeaux, que ce soit le fait des régimes fascistes ou communistes.
Le creux du discours et le vide de la pensée
Si ce mode de fonctionnement est bien le fait d’une culture/ réflexe, imperméable à toute nuance et à toute analyse critique, il signale par ailleurs- du fait de sa répétition- un vide total de pensée, un manque d’informations, une paresse de recherches.
Tant de sujets mériteraient enquêtes et articles. C’est dommage que les lecteurs de Cotidianul ne soumettent pas plus de questions à leur quotidien tant sur le plan national qu’international.
Suggestions de sujets :
- Le gouvernement Ponta et l’évolution du dossier Rrom ?
- Quelles nouvelles propositions pour la santé ? Quelle part pour le secteur privé et public ?
- Quelles décisions sur le plan énergétique ? La part du nucléaire, les choix de circuits énergétiques, le positionnement Gazprom ou Nabucco ?
- Quid du rapport à l’écologie ? Quelle sera la position de Bucarest quant à l’exploitation du gaz de schiste ?
En politique internationale :
- Le tandem Ponta Antonescu a beaucoup attaqué l’ambassadeur des Etats-Unis et l’émissaire du Département d’Etat, Philip Gordon. Qu’en est-il aujourd’hui et pour demain du dialogue avec Washington ? Les lecteurs habitués à une sorte de décryptage de relations inter personnelles seraient sans doute intéressés de savoir qui à Cotidianul a suivi les conventions républicaine et démocrate ? Comment se repositionnent les relations entre Bucarest et Washington ?
- Comment se préparent pour la réunion de Bruxelles les contacts entre le PSD et le PSE ?
Coditianul ne nous dit rien ou très peu sur tous ces sujets qui impliquent directement la Roumanie, partenaire et acteur. Est-ce parce que ces sujets relèvent du « confidentiel défense » ? Est-ce par ce que la culture du règlement de compte a un tel poids que le reste est négligé comme détail ?
Ce journalisme qui décline sur des colonnes photos et accusations contre les ennemis de la Roumanie a un étrange parfum de passé. Il ne manquerait plus que de voir ces photographies des traîtres placardées sur les murs des bâtiments administratifs en Roumanie.
Il faudrait cesser de croire que la presse dénoncée vit en affectivité d’amour et de désamour des Roumains. Les journalistes prennent acte de faits, prennent connaissance des institutions et de la constitution et mettent en lumière des débordements : le vote du referendum du 29 juillet a été frauduleux. Les journalistes doivent-ils se taire ? Et alors, faudrait- il les payer pour acheter le silence ?
Ne pourrions – nous pas sortir d’un provincialisme post national communiste qui entrave toute dynamique d’évolution !
Il me reste à espérer que demain Cotidianul ne nous fournisse pas une liste complémentaire d’agents d’influence anti- roumains payés !
_______________________________________________________________
Listele negre: cum rămâne cu libertatea de expresie?
Cotidianul îi țintește și denunță drept agenți din străinătate, plătiți sau impostori, pe cei care nu au acceptat tentativa tandemului Ponta-Antonescu de a cuceri puterea.
Demersul acestui ziar se încadrează într-o logică totalitară. Dacă sunteți în afara discursului politic pe care ei îl consideră corect, atunci sunteți un dușman al poporului, un trădător. Tandemul nu are decât o idee – Jos Băsescu. Cei care nu subscriu aceste idei unice nu pot fi motivați decât de dorința de a face bani, deci neapărat de un salariu. Salariu venit din rețeaua lui Băsescu a cărei organigrame rămâne un mister.
O asemenea metodă ne face să ne întoarcem la totalitarism, la o lume a turnătorilor ca într-un regim fascist sau comunist.
Vorbele goale și lipsa gândirii
Acest fel de a funcționa ține de o cultură și de un reflex care nu acceptă nicio nuanță și nicio analiză critică. În plus, persistența acestui discurs sugerează și lipsa completă a gândirii și a informațiilor precum și lenea de a cerceta.
Există atâtea subiecte care ar merita să fie cercetate și discutate. Ce păcat că cititorii ziarului Cotidianul nu le pun ziariștilor mai multe întrebări legate de probleme de interes național și internațional.
Câteva subiecte posibile :
– Guvernul Ponta și evoluția dosarului legat de rromi?
– Care sunt noile propuneri pentru legea sănătății? Care va fi raportul între privat și public?
– Ce decizii sunt de luat la capitolul energie – energie nucleară, alegerea circuitelor energetice, poziția față de Gazprom și Nabucco?
– Dar în domeniul ecologiei? Care va fi poziția Bucureștiului în ceea ce privește exploatarea gazului de șist?
Și legat de politica internațională:
– Tandemul Ponta Antonescu i-a tot atacat pe ambasadorul Statelor Unite și pe delegatul Departamentului de Stat, Philip Gordon. Ce urmează, cum va continua dialogul cu Washingtonul? Cititorii obișnuiți cu o decodare a relațiilor interpersonale ar fi probabil interesați să afle dacă Cotidianul a urmărit convenția republicană și pe cea democrată? Cum se redefinește relația dintre București și Washington?
– Cum se pregătesc PSD și PSE pentru reuniunea de la Bruxelles?
Cotidianul nu ne spune mai nimic despre aceste subiecte, importante pentru România atât ca partener cât și ca actor. Să fie pentru că ar fi vorba despre “informații clasificate”? Sau pentru că dorința de a regla conturile e atât de copleșitoare încât nimic altceva nu mai contează? Această formă de jurnalism care doar aduce acuzații împotriva dușmanilor românilor ne amintește de trecut. Nu mai lipsește decât să vedem fotografiile trădătorilor lipite pe zidurile clădirilor administrative din România.
Nu putem să credem că presa denunțată de Cotidianul chiar are o relație emoțională cu România, pe care ba o iubește, ba nu o iubește. Ziariștii aceștia constată faptele, observă cum funcționează instituțiile, citesc Constituția și scot la iveală momentele în care se încalcă legea: votul de la referendumul de pe 29 iulie a fost fraudulos. Ar trebui ca ziariștii să tacă? Adică ar trebui să fie plătiți pentru a li se cumpăra tăcerea?
Oare nu am putea să ieșim din acest provincialism post-național comunist care încetinește orice evoluție?
Nu pot decât să sper că mâine Cotidianul nu va publica încă o listă cu agenții de influență plătiți să scrie împotriva românilor!
Traducere de Casiana Ionita
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Intrebati: „Oare nu am putea sa iesim din acest provincialism post-national comunist care incetineste orice evolutie?”
Nu cred ca vom putea sa iesim in curand deoarece parvenitii tranzitiei (fostii nomenclaturisti comunisti si fostii securisti – convertiti in capitalisti „de frunte” dupa ce ani de zile au „infierat cu manie proletara” capitalismul) isi apara averile obtinute fraudulos si libertatea, profitatn de incultura si lipsa de informare a unei mari parti a populatiei Romaniei, pe care o manipuleaza prin intermediul televiziunilor, ziarelor si site-urilor pe care le detin.
Nici o putere nu e complet stapanita fara controlul presei.
Din fericire, presa scrisa a pierdut foarte mult din audienta, asa ca nu mai conteaza faorte tare.
Iar internetul nu prea poate fi controlat…
„Vorbe goale si lipsa gandirii” .. haida vax!
Vorbe goale poate daca asa vrei sa interpretezi manipularea verbala, dar lipsa gandirii.. Trebuie sa fii extrem de naiv, ori plin de condescendenta de la natura ca sa apreciezi evolutia aberanta din Romania ca urmare a unor vorbe goale si a lipsei de gandire.. actiunile usl in ultimile doua luni au arata o determinare de atingere a scopului intr-adevar demna de regimul comunist de dupa razboi, iar actiunile au mers inlantuite, s-a operat stategic. Daca CCR ar fi validat referendumul, parlamentul usl ar fi facut ceva pe baroso, merkel, papa si casa alba, singura slabiciune au avut-o in extraconfidenta cu care au demarat. greselile care le-au facut in evaluarea influentei avute la ccr si a jocului care sri urma sa’l faca (stenogramele cu rus au fost la fix) nu au venit ca urmare a lipsei gandirii, ci a unei simple nepasari. sunt convins ca daca nu s-au agitat mai tare a fost ptr simplul motiv ca au socotit ca in decembrie oricum vor lua puterea complet, asa ca i-au dat o pauza de cateva luni sa lucreze mai bine la prostirea vestului.
Iar comparatia permanenta cu fostul regim comunist iar e proasta daca te referi la situatia de ansamblu, e buna doar daca consideri capeteniile comuniste echivalentul baronilor locali de azi, adica un gen de capitalism salbatic, fara mama, fara tata. altfel, comparatia cu regimul comunist e pur obositoare din partea cuiva care are pretentii intelectuale puternice (vorbind la modul general, inca ingropati in pleiada de aprecieri ‘comunisto-securiste’.. italienii si spaniolii aia care au stat atat in dictatura sau si-au schimbat guvernele bolnave de incapabilitate si coruptie cate doua pe an ptr vreo 30 de ani, aia ce sa mai zica saracii, n-au avut noroc sa tot dea vina pe regimul comunist ca sa justifice orice, gainaria, incultura, aberatia societatii in general..)
Oui, vous avez raison, il y a une extrême fatigue.
Cette fatigue est le fait de la répétiton, méthodes, modes de dénonciations et éléments de langage.
C’est assez éprouvant.
Non, je ne suis pas naïve et ai connu comme étudiante la Roumanie de Ceausescu: j’étais boursière du ministère des Affaires Etrangères Français pour rédiger ma thèse sur un sujet banal: les relations entre la France et la Roumanie de l’indépendance à 1914. Ce fut un sujet banal car je souhaitais avoir accès à des archives accessibles.
Oui cette fatigue de la répétition. Mais vous savez il y a un moment où 20 ans et plus après, le retour des mêmes éléments de langage et des mêmes méthodes de dénonciation, surprend puis fait peur.
Et puis, savez vous, lorsque j’apprends – naïvement- qu’une juge de la Cour Consitutionnelle fut menacée de mort , tout simplement, j’ai des souvenirs de menaces contre moi, autrefois.
Alors oui, je vous ennuie et fatigue mais sachez que la répétition de certains modes de fonctionnement d’une certaine presse roumaine me fatigue aussi. Et m’inquiète.
La grande différence avec le passé ,est qu’aujourd’hui grâce à ce site, vous pouvez vous exprimer et je peux vous répondre.
J’étais en Roumanie lors des élections de mai 1990, et 1992 et 1996, et ensuite… Je n’ai jamais imaginé, à chacune de ces étapes, que l’été 2012 pourrait se produire…
Alors oui, je vous fatigue. Et en suis désolée car c’est la vie politique roumaine qui déçoit.
„Cotidianul” este o buna vitrina de afisare a fortelor de personal pe care s-a bazat lovitura de stat. Este vorba de mai multi „fosti” de pe vremea lui Ceausescu, oameni cu pozitii importante sau doar de rangul 2. De ex. : http://www.cotidianul.ro/un-fost-guvernator-al-bnr-si-grupul-sau-de-analiza-cer-demisia-lui-traian-basescu-190885/ – un material care apartine unui fost director al Bancii Nationale si cuprinde punctul de vedere al „grupului” sau de actiune. Oameni ca acest fost securist al lui Ceausescu se ratoiesc la T.B. pe care il acuza, culmea ! – ca apartine serviciilor !! Vedeti cum sunt scrie aceste articole de incitare, cum se face apel la strangerea randurilor pentru lupta de recucerire a pozitiilor, care continua. De fapt acestia sunt oameni ajunsi la sfarsitul vietii si nu vor sa se dea batuti. Nu mai au nimic de pierdut. Profita de deschiderea adusa de micile palpairi de democratie – in speta de libertatea de expresie – si forteaza chiar aceste bariere ale democratiei. Punctul lor de vedere este convergent cu acela al unor ideologi cu sistem, precum Bogdan Diaconu – care se produce in Vocea Rusiei sau al altor catorva sociologi (cum sunt cei cativa de la SNSPA), recrutati cu succes pentru a propovadui antioccidentalismul cu sistem.
Totul miroase a securism brutal in ceea ce se scrie la Cotidianul. Cu alte cuvinte, „fostii” preiau moduri de manifestare „democrate” si isi fac loc in media ca niste strigoi ! Ei au invatat (pare-se) in acesti 22 de ani cum se manifesta intelectualii „progresistii”, cum se fac manifestarile in Piata Universitatii, ce lozinci se striga, ce vorbe spun si acum le reproduc in sustinerea aberanta a unor pozitii retrograde ! Ei, dinozaurii lasi, care i-au lasat sa moara pe copiii lui Ceausescu (fapt barbar in care poporul roman nu se recunoaste) – ei se pretind „golani din Piata U. – ca Al. Paleologu si Eugen Ionescu acum 22 de ani !!!! Aceiasi dinozauri care au urmarit pasiv in dec. 1989 uciderea din ziua de Craciun, dand astfel o palma simbolica poporului roman, ei bine tot ei, sunt cei care preiau conduite si vorbe prin care spera sa revina la putere !!! Simbolul Pietei U. ar trebui – cred ei – sa-i repuna in functie !!!!! Unii au avut succes: dinozaurul Marga a devenit director la ICR !!! Stilul si forma interventiilor din Cotidianul sunt cele ale „memoriilor” c de altadata adresate conducerii de partid de dinainte de 1989. Oamenii scriu asa pentru ca asa gandesc. A se vedea de ex. un astfel de memoriu dupa stilul vechi: http://www.cotidianul.ro/domnule-prim-ministru-victor-ponta-184467/
Textele astea sub forma de rapoarte finalizate cu o propunere de solutie merg pe muchia de cutit a delatiunii. Semnatarii acestor texte sunt constienti de periculozitatea demersului lor. Pana si articolul Doinei Uricariu (prietena cu Nistorescu si indusa in eroare de acesta in a se manifesta in acest ziar sulfuros) e redactat in forma vechilor luari de pozitie din anii 88-91 – adica in stil „brucanian”.
Iata deci: este nevoie de o analiza temeinica si cu larg orizont in istorie – asa cum sunt analizele intreprinse de Catherine Durandin – pentru a vedea cum se construieste aceasta platforma de lupta care este ziarul on line Cotidianul. Tema deschisa este una importanta – ca in toate celelalte analize, C. Durandin identifica un punct esential pentru reflectie. De ce Cotidianul ? Pentru ca aici se vede asa de bine, asa cum spune C. Durandin, acea „cultura a reglarilor de conturi” (culture du règlement de compte).
„Ne pourrions – nous pas sortir d’un provincialisme post national communiste qui entrave toute dynamique d’évolution!”
„Oare nu am putea să ieșim din acest provincialism post-național comunist care încetinește orice evoluție?”
Stimata Doamna,
Nu. Nu vom putea prea curand, pesemne niciodata. Clasa politica, cea care face agenda peste tot in lume, inca, nu are niciun interes pentru asa ceva, nici in Romania, nici aiurea (spre pilda, in Franta). Deocamdata taraful canta ce doreste clientul cu cei mai multi bani, si in Romania, dar si in Franta. Rapid, doua exemple:
1. Romania. De 22 de ani, La Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti exista o cutuma, o intelegere tacita intre profesori, pe de o parte si intre profesori si studenti, pe de alta parte: nu se vorbeste nimic, la niciun curs, la niciun seminar, de orice ar fi el, despre intamplarile din Romania de dupa 1989. Istoria Romaniei se opreste in 1990. Diversi profesori, cu diferite propensiuni politice, mai vadite sau mai putin perceptibile, au stabilit aceasta regula. O fi bine pentru studenti? Studentii, odata ajunsi profesori, ce vor spune ei noilor generatii? O fi bine pentru societatea romaneasca? N-ar fi fost mai bine ca lucrurile sa fi fost, cumva, prezentate si discutate, fie si partizan sau in contradictoriu? N-au interesat pe nimeni aspectele astea: omerta s-a dovedit a fi mai lucrativa. Daca se procedeaza asa la nivelul Universitatii din Bucuresti, unde, teoretic, se formeaza (si) formatori de opinie, ce sa mai discutam despre Cornel Nistorescu? Pana cand nu se va ajunge la o dezangajare politica a invatamantului, in primul rand, nu putem decat sa visam la iesirea completa din umbra national-comunismului. Observati ca nu am spus nimic despre saracie…
2. Franta. Apare, din cand in cand, la momente de cumpana interna pentru vreun guvern-presedinte francez, problema tiganilor nascuti in Romania si care se afla in proces de migratie (si) spre Franta; e ceea ce dvs numiti „dossier Rrom”. De ce apare mereu acest „dossier”? Cum se face ca nu e mereu pe agenda politica franceza? Poate fi rezolvata politic aceasta problema? De ce nu se gaseste cineva, un istoric, de exemplu dvs, sa le explice politicienilor francezi ca migratia tiganilor este un proces istoric inceput de multa vreme si ca, orice ar face ei, politicienii, nu pot opri acest proces, ci il pot intarzia sau „indulci”, cel mult? Observand lucrurile in macro, nu cu un ochi pe sondajele de ieri, vedem ca aceasta populatie nomada nu a putut fi oprita de nimic, pana acum. Are cultura ei, civilizatia ei, asa cum sunt ele, diferite de ceea ce consideram noi ca e bine si frumos, nu conteaza; si se misca. Si se vor misca, indiferent de ceea ce cred si ceea ce vor politicienii. Cred ca o politica europeana comuna in privinta integrarii tiganilor, o politica izvorata din intelegerea istoriei, iar nu una electorala, ar avea mai mult succes (nu total, evident) decat abordarile frantuzesti sau italienesti etc ale acestei chestiuni.
Omagiile mele, Doamna
Sur le premier point, je peux apporter une information complémentaire. Je donne à l’Institut des Langues Orientales des cours d’études des évolutions post 1989 qui passionnent les étudiants… Avec analyse de documents etc… Je donne par ailleurs un séminaire plus ouvert à l’ensemble des ex démocraties populaires intégrées UE et OTAN. Et dans le cadre des programmes Erasmus, nous accueillons des collègues roumains de la Fac de Sciences po de Bucarest et de la Fac d’histoire de Iassi qui interviennent sur les années complexes post 1989.
Quant à la question des Rroms, elle relève d’une tradition spécifique oui, mais aussi d’un état des lieux actuel ou nombre de Rroms riches exploitent des Rroms pauvres. Et j’espère que les entretiens en cours entre Bucarest et Paris amèneront à régler quelques problèmes urgents, en termes de pauvreté, d’aliénation à des barons etc… Oui, cette question a, par ailleurs, un caractère pan européen.
Chère madame,
Je vois que vous lisez le roumain.
J’aimerais avoir votre opinion sur mon message ci-dessous:
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-gheorghiu-dej-bizantinism-stalinism-si-revolutie/#comment-147360
Merci d’avance