luni, mai 23, 2022

„L’État, c’est moi”… și tinerii comuniști de altădată

E nevoie de un efort considerabil de imaginație ca să ni-i închipuim retrospectiv pe Liviu Dragnea și camarila sa din partidul majoritar ca pe niște tineri discreți și lipsiți de voință de afirmare în anii comunismului. Dacă, însă, nu ne supunem imaginația la contorsiuni, e mult mai simplu să intuim profilul unor tineri ambițioși, care au învățat de timpuriu regulile jocului autoritarist-comunist (centralizare a puterii, obediență ierarhică absolută, servilism public și cleptocrație privată) și erau gata să li se conformeze pentru a putea face o carieră în acel sistem. Puterea partidului era absolută. Nu exista nici o lege care să o poată relativiza sau micșora. Statul socialist călăuzit de partidul comunist era cea mai fericită întruchipare a ordinii politice din istorie. Nici un protest împotriva sa (la Brașov, pe Valea Jiului etc.) nu avea, prin definiție, legitimitate și era în mod sigur coordonat de „străini” care vroiau să submineze ordinea socialistă din România.

Să încercăm să traducem această doctrină asimilată de tinerii ambițioși de altădată în termeni contemporani. PSD e cel mai important partid politic din România. A cîștigat detașat alegerile parlamentare din 2016. Prin urmare, șeful acestui partid, Liviu Dragnea, are o legitimitate absolută. Tot ce face el reflectă voința poporului alegător, exprimată în decembrie 2016. Puterea lui se află deasupra legii și justiției. El este, de fapt, legea și justiția. El este Parlamentul. El este Statul. Orice altă putere din stat, o justiție independentă de politic care încearcă să combată corupția (DNA), un șef de stat care nu e membru PSD ca președintele Klaus Iohannis, reprezintă un „stat paralel și ilegitim”. Membrii partidului aflat la putere sunt convocați la luptă (mitinguri și proteste organizate de PSD) împotriva acestui „stat paralel”.

Societatea civilă, care protestează de aproape un an împotriva abuzurilor la adresa justiției și incompetenței guvernanților PSD (reflectată în parametri obiectivi ca deficitul bugetar, scăderea puterii de cumpărare, sporirea accizelor la carburanți, inflația – ca un bonus: stoparea importurilor unor medicamente compensate vitale, care echivalează cu un soi de genocid prin pasivitate la adresa propriei populații) ar fi susținătoarea la fel de ilegitimă a „statului paralel”. Evident, această ”societate civilă ilegitimă” (și paralelă?) e susținută de „străinii” care vor să submineze ordinea pesedist-aldistă din România – adică de multinaționale și ONG-uri ”sorosiste”. Liviu Dragnea (secondat de Călin Popescu Tăriceanu) pare a fi învățat cuminte, în tinerețe, lecția retoricii național-comuniste din discursurile „iubitului conducător” de atunci. Camarila sa politică pare la rîndul ei inițiată în tainele susținerii ancilare a „iubitului conducător” de azi. Mobilizezi, de pildă, jandarmi călare împotriva unor protestatari pașnici (Carmen Dan, ministra supusă lui Dragnea de la Interne), blochezi abuziv „piața protestelor” din fața guvernului cu un inedit tîrg de Crăciun (primarul general al Capitalei – la fel de aservit șefului partidului –, Gabriela Firea).

Spre deosebire de tinerii comuniști de altădată care încearcă să conducă azi România cu metodele și ideologia fostului „iubit conducător”, societatea civilă care protestează împotriva guvernării PSD+ALDE dovedește mai multă maturitate politică și înțelegere a regulilor de joc dintr-o democrație. În primul rînd, ea pare să fi asimilat principiul separației puterilor, esențial pentru o democrație funcțională. Tentativele de aservire a justiției de către politic – în particular, de către cel mai corupt și mafiot partid din România – au fost cele care au provocat  protestele din țară, începînd cu luna ianuarie 2017. „Revoluția fiscală” a intrat de curînd pe agenda protestatarilor, în parte și pentru că guvernanții PSD au dezvăluit publicului numai jumătăți de adevăr cu privire la noua fiscalitate, cel puțin pînă de curînd. Publicul a avut parte, la acest capitol, numai de ambiguitățile deliberate ale unei alte ministre supuse lui Dragnea, Lia Olguța Vasilescu, ce a prezentat noua lege a salarizării unitare și noua politică fiscală, într-un limbaj propagandistic ce părea desprins din ziarul Scînteia (în sfîrșit, se făcea dreptate proletarilor oprimați de capitaliști și imperialiști, creștea salariul minim etc.).

În al doilea rînd, societatea civilă din stradă pare să fi înțeles mult mai bine decît politicienii natura reprezentativă a puterii politice conferite PSD-ului în decembrie 2016. Legitimitatea nu poate fi absolută într-o democrație, ci depinde de „cursul” încrederii populației în liderii politici. La rîndul ei, această încredere nu poate fi capturată de sondajele comandate de PSD, ce prezintă popularitatea Gabrielei Firea, a lui Liviu Dragnea și a Olguței Vasilescu la fel de triumfalist cum era reflectată producția reală în cifrele de producție anuală și cincinală declarate oficial în timpul comunismului. Concret, această legitimitate a intrat în criză imediat după ce PSD și ALDE au preluat puterea, în ianuarie 2017, și au încercat o lovitură de palat asupra justiției prin celebra Ordonanță 13. Ce a urmat, legile justiției, reforma fiscală, noua lege a salarizării care sfidează bunul simț economic, dezinteresul total pentru o dezvoltare sustenabilă a țării, amînarea sine die a construirii unei infrastructuri moderne (autostrăzi, căi ferate rapide, servicii poștale funcționale), blocarea investițiilor publice la un minim istoric, n-au făcut decît să agraveze situația.

Cei care își amintesc cum, în decembrie 1989, Ceaușescu, înfricoșat de protestele din Timișoara care aprinseseră fitilul revoluționar la București și în alte orașe, perora ditirambic despre „agenturili străine”, pot avea o imagine a modelului politic secret, mai mult sau mai puțin conștient și avuabil, al lui Liviu Dragnea. Autoritarismul baronului local al Teleormanului și stilul mafiot în care a condus pînă acum PSD-ul dovedesc că a învățat foarte bine lecția. Aștept cu nerăbdare o adaptare televizată a filmului „The Godfather” („Il Padrino”, „Nașul”, cu Marlon Brando în rolul principal) care să valorifice cazul românesc…

Din nefericire însă, deși societatea civilă e mai matură ca politicienii, așa cum am susținut pînă acum, acest raport este valabil față de mai mulți politicieni decît cei înscriși în PSD. Din păcate, protestatarii împotriva abuzurilor la adresa democrației comise de PSD nu au de partea lor opoziția pe care o merită. Dacă, într-un scenariu puțin probabil, formațiunile politice din opoziție (PNL, USR și PMP) ar prelua puterea executivă săptămîna viitoare, formînd un guvern de coaliție, mai mult ca sigur s-ar repeta vechiul tango conflictual al unor partide aflate într-o permanentă criză de identitate, a căror singură trăsătură comună e că toate sunt anti-PSD, dar fiecare în felul său propriu, ireconciliabil cu al celorlalte. Neînțelegerile dintre aceste partide ar exaspera o dată în plus propriul electorat, care ar fi din nou dezamăgit și ar prefera să stea acasă la viitoarele alegeri. Absenteismul electoral ar afecta bineînțeles mai mult electoratul non-PSD, nu și pe votanții conștiincioși ai PSD-ului de la sate sau pe beneficiarii pomenilor electorale de la orașe și ar readuce la putere PSD-ul. Eterna reîntoarcere a Aceluiași… Tot ce putem face este să recomandăm opoziției politice să înceapă să existe, nu doar ca un surogat emoțional și retoric de „politică anti-PSD”.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Excelent, asa este ! Dragnea si coechipierii sai de aceeasi virsta, sint expresia ceam mai desavirsita a omului nou creat de comunism:lenes, mincinos, siret pentru a-si ajunge interesele personale, hot si delator. Ei ar fi devenit cele ma josnice expresii ale omului sub comunism, ACTIVISTI DE PARTID, ba mai rau, ar fi fost mai inti ACTIVISTI DE UTC, acel gen de tineri, care, asa cum spunea un bun prieten al meu trecut prin temnitele comuniste ( Dumnezeu sa-l odihneasca ! ) TREBUIAU UCISI IN FASA , atit erau de nemernici.
    Va mai aduceti aminte de ei ? I-ati cunoscut in fabrici, institute de proiectari, scoili si universitati , santiere , si CAP-uri ? majorittea dintre voi, i-ati votat si ii aveti astazi stapini, ciocoi, cei mai rai dintre stapini, fiindca pe vremea cind erau activisti de UTC sua partid erau si ei niste slugi, aveau un stapin deaspupra ! Acum numai ua alt stapin decit propria lor ticalosie si lacomie !
    Toata aceasta sleahta de conducere a PSD -ului de azi, ar fi ajuns in comitete de partid , activisti platiti sau secretari de parid de toate nivelele , lingai si corupti pina in maduva oaselor. Cume de nu i-ati mirosit, cum de nu ii recunoasteti, voi cei din generatia lor sua mai batrini, care v-ati inghesuit sa-i votati ?

  2. On s“engage et puis on voit

    Electoratul din decembrie 2016 s-a alăturat PSDiștilor, acum aventura electoratului prinde proporții. Teleormanizarea României? Vom vedea:

    … „….. Cei care își amintesc cum, în decembrie 1989, Ceaușescu, înfricoșat de protestele din Timișoara care aprinseseră fitilul revoluționar la București și în alte orașe, perora ditirambic despre “agenturili străine”, pot avea o imagine a modelului politic secret, mai mult sau mai puțin conștient și avuabil, al lui Liviu Dragnea. Autoritarismul baronului local al Teleormanului și stilul mafiot în care a condus pînă acum PSD-ul dovedesc că a învățat foarte bine lecția. … „….

    Pe malurile dâmbovițene membrii de partid PSD se simt ca în epoca de aur: posturi, pile, cumetrie, câte o mică hoție? Intre timp UE.27 nu stă pe loc. Concurența în ZE este azi între miniștrii de finanțe ale celor 19 parteneri și comisia J.C. Juncker al UE.27. Zona Euro ZE.19 își decide acum structura, resursele pentru viitorii 5 ani, cu un scut ESM, cu un budget și ev. un ministru de finanțe francez. Portugesul Mario Centeno e noul șef al Eurogrupei, în locul olandezului Dijsselbloem. NU e decis care va fi structura și rolul ESM, Scutul European de Salvare. Klaus Reling actualul șef favorizează un fel de Fond Monetar European pe când J.C. Juncker, șeful comisiei UE.27 vrea controlul asupra ESM. Nimic nu e decis la Bruessel 2017.
    Nu e nimic de discutat în spațiul public românesc pentru reprezentanții țării în PE parlamentul European, la întâlnirile la nivel înalt al șefilor de stat acum în privința pregătirilor UE pentru viitorii ani? Pentru președinția 2019 UE.27?

    .. „ .. Statul socialist călăuzit de partidul comunist era cea mai fericită întruchipare a ordinii politice din istorie. …. … Spre deosebire de tinerii comuniști de altădată care încearcă să conducă azi România cu metodele și ideologia fostului “iubit conducător”, societatea civilă care protestează împotriva guvernării PSD+ALDE dovedește mai multă maturitate politică și înțelegere a regulilor de joc dintr-o democrație. În primul rînd, ea pare să fi asimilat principiul separației puterilor, esențial pentru o democrație funcțională. Tentativele de aservire a justiției de către politic – în particular, de către cel mai corupt și mafiot partid din România – au fost cele care au provocat protestele din țară, începînd cu luna ianuarie 2017. … „….

    Societatea civică are responsabilitatea să controleze guvernul 2017- 2019- 2021. Cred că s-a ajuns azi în stadiul în care opinia publică nu mai poate fi ignorată de un guvernul PSD-ALDE discreditat prin acțiuni noaptea „ca pandurii“.

    Nu e indiferent cum se poziționează România 2017- 2019 în UE.27. Nu e indiferent cum și câte din subventiile nerambursabile din Bruessel se acaparează 2017-2019- 2021. Nu e indiferent câte datorii de stat se acumulează an de an (100 miliarde Euro?). Nu e indiferent cât de mare e deficitul anual de budget 2017-2019. Saltul dobânzilor va trezi într-o zi în mod brutal pe cei din guvernul dâmbovițean. Atunci cred ca va fi târziu, foarte târziu, în mod inacceptabil va fi în dauna tinerei generații de azi. Devalorizararea permanentă a monedei naționale ca „politică de stat autohtonă specifică“?

    Budgetarii și pensionarii conduși de Dragnea& PSD- ALDE decid prezentul și viitorul țării? Ei urmează modelul grecesc (176 % datorii publice de stat)? De ce s-a aderat 2007 la UE? De ce nu se poate obține participarea la Schengen și ZE.19? Până când mai merge așa cum autoarea acuză pe drept?

    Ai nostri tineri la Paris studiază, la gât….
    On s“engage et puis on voit

  3. Concluzia articolului este limpede ca cristalul, tăioasă ca briciul și dureroasă ca o măsea cu probleme (proprie, nu a vecinului).
    (Pentru spuse similare, Alina Mungiu-Pippidi a fost deja clasată ca „pesedistă”, pe România Curată. Sper ca să nu pățiți la fel când „neoliberalii” se vor opri din lins osul realității cu citate din gândirea economică „pură” occidentală și se vor repezi încoace cu statistici irefutabile.)

  4. Gresit : Dragnea nu e unul din fostii tineri comunisti.Din contra, el nu s-ar fi integrat in mecanismul bine uns al UTC.Spre exemplu, a dat semne de rebeliune cantand intr-o formatie de muzica rock, parca!El e doar cereatia esaloanelor 2 si 3 din fostul PCR , ajunse la putere dupa 90.Fara ei si ,,capitalismul de cumetrie” nu l-am fi avut !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro