Lista motivelor pentru care guvernul actual ar trebui să zboare se cere actualizată săptămânal, dacă nu zilnic. Măcar de dragul corectitudinii, căci dl Ponta își duce mandatul mai departe, fără grijă. Și surprinzător, în aparență. La o adică, PSD și liderul său n-au dat dovadă nici măcar de cine știe ce inteligență la jocul partizan, sunt mai degrabă mediocri la capitolul ăsta. Și atunci, cum se explică stabilitatea guvernamentală? Care e rețeta lor secretă?… Simplu, politica e competițională; iar atunci când adversarii sunt catastrofe mediocritatea pare genială. În țara orbilor chiorul e împărat. Oricâte rateuri ar da puterea, și le dă pe bandă rulantă, n-are problemă cât timp liderii opoziției sunt preocupați de cum să se sape unul pe celălalt, ca într-un film cu tâmpiți. Sunt preocupați, nu de cine o să compună și mai ales de ce o să facă guvernul lor, ci de ce facțiune din partid urmează să preia controlul. Cea mai amărâtă echipă de fotbal ar câștiga în fața uneia preocupată să înscrie în propria poartă.
Guvernul Ponta a pornit o campanie populistă împotriva hipermarketurilor, cu alaiul de televiziuni de partid după el. Chiar și așa, campania nu are doar avantaje electorale, ci și riscuri: chiar și oamenii care aplaudă ideea ruinătoare că statul ar trebui să dicteze cumva prețurile lanțurilor de magazine, o fac pentru că acolo își fac cumpărăturile, nu de altceva. Nu le înjură în niciun caz pentru că le-ar vrea închise! E natural, e rezonabil ca oamenii să dorească prețuri mai mici la ce cumpără, acolo unde cumpără – mijlocul sprijinit este viciat și nerezonabil, nu scopul! În schimb, câți consumatori ar fi deranjați de prețurile unor produse care nu-i interesează? (”vai, soro, s-au scumpit iarăși iahturile!”) Sau de cele practicate de magazine unde nu merg la cumpărături, sau unde nu (mai) pot merge la cumpărături?
Ce ar trebui să facă PNL în situația asta? Ce răspuns să dea acestei campanii? Ca opoziție, rolul lor de principiu și sursa câștigului electoral ar fi să ofere o alternativă la politica guvernamentală. Ca opoziție care își spune sieși ”liberală”, alternativa în cazul acesta este clară: să ceară guvernului să nu se mai amestece în piață. Să-i ceară în schimb să creeze condițiile să apară cât mai mulți concurenți, de orice fel, pe această piață – chestie care presupune, în principal dar nu exclusiv, abținerea de la intervenții, taxe, presiuni, reglementări, avize și altă birocrație inutilă. Iar competiția va stabili apoi și prețurile, în funcție de cerere și ofertă. Ce răspuns dă însă principalul partid de opoziție?
Deputaţii PNL Nini Săpunaru şi Tinel Gheorghe au inițiat o propunere legislativă prin care marile magazine să fie închise duminica și de sărbătorile legale, apreciind că astfel se revitalizează comerţul tradiţional, iar consumatorul va petrece duminică în familie şi făcând mişcare în aer liber.
(RFI)
Proiectul de lege al celor doi duce campania guvernului FIX acolo unde V. Ponta s-a ferit s-o ducă, știind cât ar putea deveni de impopulară: cer închiderea, fie și temporară, a marilor magazine. Te doare capul de o asemenea trăsnaie, asta dacă ești observator, comentator, votant și cetățean afectat de această inepție la vârf. În schimb, premierul Ponta cred că râde acum cu gura până la urechi…
Căci măsura este parte a asaltului antiliberal (în sens politic, nu partizan), asalt în plin avânt zilele astea. Iar motivația folosită și aici și pentru alte măsuri similare este una aberantă. Relația dintre cetățeni/consumatori și furnizorii de bunuri și servicii este întoarsă cu fundul în sus. (Acolo unde de bună seamă o bună parte din politicienii noștri au organul gândirii, sau durerea față de interesul public.) În loc ca un serviciu să existe strict pe motiv că își găsește clienți, adică oameni interesați să-l plătească, lucrurile stau invers, cetățenii trebuie forțați împotriva voinței lor să întrețină un furnizor de bunuri sau servicii, sub un pretext absurd sau altul. Citând inițiatorii, ”[prin închiderea hipermarketurilor] se revitalizează comerţul tradiţional”. Ați înțeles cum vine treaba? Nu ”comerțul tradițional” există pentru că are clienți, ci oamenii trebuie să fie forțați cumva să-i devină clienți, ca să-l revitalizeze.
Iar dacă dnii Săpunaru, Gheorghe &co. nu înțeleg care e problema cu raționamentul lor, haide să-l duc mai departe. De ce să construim autostrăzi? Trebuie închise și ele și în general drumurile asfaltate, pentru a se revitaliza transportul tradițional, cu căruțe, prin glod. De asemenea, serviciile spitalicești trebuie restrânse pentru a se revitaliza medicina bazată pe leacuri băbești. Internetul? Desființat cu totul, a distrus o ocupație tradițională după alta, e o calamitate. Și așa mai departe.
Acum 170 de ani un anume Frédéric Bastiat publica ”Petiția lumânărarilor”. Dl Bastiat însuși nu era fabricant sau comerciant de lumânări, ci jurnalist și economist și, da!, parlamentar francez. Unul din fondatorii recunoscuți ai teoriei liberale. Iar ”Petiția” sa nu era reală, era un pamflet prin care autorul voia să demonteze, prin reducere la absurd, argumentele pentru intervenția statului în economie. În petiția ficțională lumânărarii cereau statului o lege care să oblige oamenii să-și zidească ferestrele și lucarnele, să-și închidă jaluzelele și draperiile. Totul pentru a proteja industria lor de competiția neloială din partea Soarelui. Cu modificări nesemnificative – s-ar putea menționa caracterul tradițional al opaițelor și include becurile la capitolul concurență incorectă – petiția ar putea liniștit deveni proiect de lege din partea PNL.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Unde-i lumanarea, hop si coliva. Asa si PSD-ul cu PNL. Urmeaza „bomboana” Iohannis si avem pregatirile facute. Urmeaza nelipsitul sobor de preoti.
Si uite asa, putem canta prohodul natiei incremenite in cosciugul facut cu lemnele austriecilor.
Gropar de serviciu, Ponta si asistat de „dascalul” Iohannis.
Sa le ajunga de lumanari tot ce-au jupuit de la noi!
Domnul Iohannis a fost votat, de catre romani, din motive diferite. In mod cert, unul dintre motive a fost acela ca nu e Victor Ponta. Nu as spune ca acest motiv il obliga la ceva (ar avea, mai degraba, obligatii fata de cei ce l-au votat din convingere, cu anumite sperante in suflet), dar m-as bucura sa inteleaga ca, odata ales presedinte, nu-si mai apartine siesi 100% si ca oamenii au si asteptari de la el.
Una dintre asteptari ar putea fi aceea ca domnul Iohannis sa renunte la ideea ca apartine unui partid (sau unui curent politic) si sa treaca pe primul plan binele natiunii. Asta ar putea insemna, de exemplu:
– sprijinirea Justitiei (indiferent de culoarea politica a celor ce ajung in judecata);
– amendarea publica a derapajelor parlamentului;
– sanctionarea, macar verbala, a celor ce-si bat joc de resursele tarii;
– emiterea de pareri personale (declaratii politice sa le zicem) referitoare la prestatia unor institutii publice (guvern, c.n.a., avocatul poporului) sau referitoare la teme de interes general;
– etc.
„Liberalii romani” scrie in titlu. Care liberali?!… Cei penali, care voteaza, cot la cot cu P.S.D., pentru „imblanzirea” Codului Penal?… Cei care voteaza, cot la cot cu P.S.D., impotriva cercetarii si arestarii unor parlamentari?… Cei ce fac, cot la cot cu P.S.D., afaceri cu statul?… Cei care isi doresc, cot la cot cu P.S.D., pensii speciale pentru demnitari?… Cei care ataca, cot la cot cu P.S.D., Justitia?… Cei care dau de inteles, in sedinte sau in alte „contexte”, ca P.D.L. ar fi adversarul, nicidecum P.S.D.?… Care liberali?!…
Care liberali ar putea fi, astazi, opozitia la P.S.D.?… P.S.D. stie foarte bine ca, acolo unde e vorba de interese, votul in parlament merge intr-o anumita directie, indiferent de culoarea politica a celor ce voteaza. Mai ales cand votul e secret. A’propos, mi-ar placea sa citesc un articol, la obiect, despre votul secret. De ce eu, care am votat un parlamentar, nu pot sa stiu CUM a votat acel parlamentar, referitor la o tema care ma intereseaza? DE CE VOT SECRET?
Se tot vorbeste, zilele-astea, despre despaduriri. Nu vad iesind la rampa vreun liberal care sa intrebe de ce corpul de control a fost doar in Bistrita-Nasaud, Maramures, Mehedinti, Neamt si Suceava. De ce n-a fost si prin Harghita, Covasna, Mures?… Pe-acolo nu s-a despadurit?… Sau pe-acolo nu s-a despadurit decat legal?… Sau s-a facut control, dar raportul apare abia dupa ce vedem cum voteaza U.D.M.R., la o eventuala motiune de cenzura?…
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Mihai+Razvan+Ungureanu+conditii+reunificarea+dreptei
MRU a renuntat la candidatura la Presedintie pentru unitatea dreptei, iar astia-s „preocupați de cum să se sape unul pe celălalt, ca într-un film cu tâmpiți”.
Filmul original nu e cu timpiti, ci cu prosti :P
Ca avem multi tampiti in guvern este un fapt. Ca sunt multi alti tampiti cu stampila in mana este marea noastra problema. Tampitii astia, prin prostia lor si dorinta de a dovedi ca sunt mai inteligenti decat par, au fost parte in asaltul ciorditorilor pentru acapararea puterii totale in Romania. Linistea care domina acum tara este ceea ce si-au dorit toti ciorditorii, fie ei PSD (expertii), fie PNL, PDL, UDMR etc. Idiotii cu stampile insa au ramas ancorati in diversiunea cu dictatura, chiar daca este goala de continut.
Asadar: avem acum un spectacol televizat transmis zilnic idiotilor dornici sa li se spuna ca sunt mai inteligenti decat par. Acesti idioti, pentru ca li se confirma ca nu sunt, inghit pe nemestecate orice enormitate, iar una dintre ele este sa considere ca statul este cel ce da viata economiei, iar privatul este parazitul. In acest context, ideea de a salva producatorii de lumanari nu mai pare aberanta, ci pare a fi o lupta sfanta impotriva unei conspiratii mondiale contra lumanarii.
Referitor la Bastiat, cred ca lucrul care-l recomanda ca autoritate in ceea ce priveste activitatile economice este experienta lui in economia reala, in afaceri reale. Economisti de turn de fildes sunt multi, putini insa stiu cu adevarat care-i realitatea la firul ierbii.
Trecind peste timpeniile generate de sindromul „me, too”, va spun ca duminica in Elvetia toate magazinele sint inchise, cu exceptia citorva, mici, prin gari sau sate. De asemenea, magazinele se inchid la 7 seara, cu exceptia unei zile pe saptamina, cind se inchid la ora 9 seara. Simbata se inchid la 4, 5 sau 6, depinde de canton. Cu toate acestea nu s-a prapadit economia, ci din contra. Oamenii se organizeaza si gata, iar famiile celor din comert pot sa aiba duminica in familie. Din pacate lobby-ul liberal lupta sa „amelioreze” aceasta situatie si preseaza pentru deschiderea cit mai prelungita, inclusiv duminica. Consumerism without borders… :( Exista viata dupa mall… :)
@ Liviu,
nici nu iti dai seama cit ma bucur cind oameni ca tine, umblati, compara Romania cu Germania, SUA, UK si acum, cu Elvetia.
Asa e: dece nu e la noi ca in toata lumea!
Daca inchidem duminica, gata-i treaba, devenim a doua Elvetie :)
Asta îmi amintește de exemplele de reglementări ciudate și/sau absurde propuse sau chiar adoptate de parlamentele unor țări pe care le considerăm exemplu. Doar prezența fericită a unui matematician în Senatul statului Indiana a împiedicat acest stat american să adopte o lege stabilind o soluție cuadraturii cercului. N-are țara asta, sau legiuitorii ei, monopolul prostiei, nici pe departe. Iar articolul meu nu se bazează câtuși de puțin pe argumentul că așa ceva nu se întâmplă nicăieri – deși există, sunt destul de rare trăsnăile care le trec prin cap legiuitorilor noștri, și care să nu le găsești pe altundeva.
Dincolo de asta, în exemplul tău și cazul de față vorbim de lucruri diferite: în favoarea închiderii periodice a magazinelor poate exista un argument de natură strict socială. De dragul angajaților, nu se poate permite program care să-i forțeze să lucreze peste weekend sau în zile de sărbătoare. Nu sunt convins că aș fi de acord cu asta, dar, repet, e altceva. Căci noi avem oferit aici un argument de natură economică, nu socială. Inițiatorii nu doresc ca orice magazin să fie închis în perioadele respective, de dragul angajaților. Nu, ei vor ca un anume tip de comerciant să fie forțat la închidere, de dragul altor comercianți.
În fine, o intervenție a statului nu prăpădește economia, la fel cum o lovitură nu omoară neapărat un om. Afirmația inițială este un argument pentru inițiativa discutată aici în aceeași măsură în care afirmația din comparația mea este un argument pentru violența fizică.
De acord in toate cu dumneavoastra, am inteles argumentele, comentariul meu a fost putin pe linga subiectul articolului. Nu o sa se mai intimple! ;) Dar, cum ar zice englezul, I am sick and tired sa mai comentez prostiile (ilegalitatile) celor 1000-3000 de penali care ne conduc, intr-o aparenta democratie. Stiu ca politica inseamna compromisuri, dar la noi sint numai compromisuri, nu si principii. Eu cu cine sa mai votez, daca socialistii scad taxele si liberalii inchid anumite magazine duminica? :)
„Dincolo de asta, în exemplul tău și cazul de față vorbim de lucruri diferite: în favoarea închiderii periodice a magazinelor poate exista un argument de natură strict socială.”
Absolut corect! Locuiam in Montreal cand s-a votat introducerea unei legi care sa permita (atentie va rog: sa permita, nu sa oblige) deschiderea magazinelor duminica – a tuturor magazinelor, ca prin tarile cu adevarat democratice nu se pot da legi discriminatorii. Ei bine, cei care s-au opus au fost EXACT proprietarii de mici magazine, cei care nu isi permiteau sa angajeze vanzatori in plus si cu atat mai putin sa ii plateasca dupa tariful legal pentru munca in zilele nelucratoare.
Dar fie, sa spunem ca noi suntem mai angajati social ca altii si ca atare discriminam prin lege. Atunci accept, dar cu conditia ca aceeasi lege sa oblige magazinele „traditionale” sa ramana deschise sambata si duminica.
@Liviu, in Elvetia toti cei care au facut stagiul militar au dreptul sa-si pastreze armele. Ce zici, militam si pentru asta sau alegem doar ceea ce ne place? Pai din pacate drepturile si obligatiile cam vin „la pachet””. :)
Magazinele sunt cumva inchise prin lege? Ca despre asta e vorba in text.
Da, legea nu permite ca magazinele sa fie deschise duminica. Exista mici exceptii (inainte de Craciun, e voie de doua ori, parca, iar magazinele de prin sate si statiuni turistice au voie citeva ore, etc).
Multumesc, inteleg ca si exceptiile alea sunt introduse relativ recent si impuse prin presiune populara contra sindicate si biserica…
@ Liviu, in Elvetia este taman invers decat sustii. In primul rand ca eu nu stiu de o lege federala care sa impuna sau interzica deschiderea magazinelor. Orarul magazinelor este tine de competenta cantoanelor. Pana in uma cu aproximativ 10 ani, in multe cantoane magazinele se inchideau toate la 18.30. Cam in 2007 s-a relaxat regula si s-a permis magazinelor sa isi aleaga progamul de lucru. Inclusiv duminica. Magazine mari sau “mall-uri” au ales sa isi prelungeasca orarul (unele deschid si duminica) iar magazinele mici, in general, au continuat sa inchida inainte de 19.00.
Pentru magazine sunt multi factori de luat in considerare, cand decid care le este orarul. Faptul ca li se permite sa tina deschis nu inseamna ca automat isi doresc asta. Inseamna personal suplimentar, deci cheltuieli mai mari, plus probabilitatea de a avea prea putini client dupa o anumita ora.
Ce vroiam sa subliniez este ca orarul pe care il vezi acum in Elvetia este efectul reducerii interventiei de stat (canton) in economie si cresterea puterii de decizie a agentilor economici.
Da, sunt inchise prin lege. Oricum, la puterea de cumparare a romanilor, inca o zi cu magazine deschise nu inseamna mare lucru, decat ca vei cheltui duminica banii pregatiti pentru luni. Iar ca un efect de fluture, poti sa-ti imaginezi ca cheltuielile reduse de personal s-ar regasi intr-un pret ceva mai accesibil la produsul din raft si, prin urmare, in loc de 100 de camasi pe zi s-ar vinde 105. Ca sa croiasca cele 5 camasi in plus, firma de profil angajeaza vanzatorul disponibilizat de magazin si, prin marirea productiei, reuseste sa obtina ceva rabat la materia prima si, in final, ar reduce costurile de productie. Asta ar fi inceputul unei spirale folositoare, mult mai importanta decat orice altceva in viata cetatii.
Parca am mai auzit o varianta a argumentului dvs undeva. Era aia cu alta restrictie impusa prin lege pietei – marirea salariului minim pe economie – care ar obliga firmele sa devina mai eficiente, ceea ce ar declansa alta spirala folositoare care ar duce catre bunastarea generala. Daca e asa, va garantez ca daca facem un mic brainstorming aici pe formum, in 5 minute mai gasim 100 de alte restrictii pe care le putem impune pietei, din care decurg n alte spirale folositoare. N-o sa stim ce sa mai facem cu atatea efecte de fluture :D
Multumesc pentru raspuns, always a pleasure! :)
Menționarea ”efectului de fluture” ar fi o adăugare minunată petiției, un adaus retoric binevenit.
Bineinteles ca putem gasi o multime de exemple. Si putem face haz alunecand pe coaja de banana, evitand insa miezul. Liberalismul are dreptatea lui, dar concurenta creaza invinsi si invingatori. Invingatorii dicteaza preturile, impun baremurile. Cand devin suficient de puternici pot falimenta chiar agenti economici din ariile conexe sau isi pot desface produsele sub nume fictive, mascand astfel monopolul, telul oricarui liberal „adevarat”. Ce conteaza cum si cand vinde, important e ca vinde! cam asta sustine autorul articolului. De ce naiba ne mai trebuie atunci un Consiliu al Concurentei, vreun Oficiu de Marci sau atatea Camere de Comert?! Nu sunt toate astea ingradiri, indiguiri ale ideologiei liberale? Si, cireasa de pe tort, mai vin Stan si Bran cu petitia lor paguboasa!
Adevarul insa ramane: exista putini romani care pot pune bani deoparte, ceilalti ii cheltuiesc pe toti, fie duminica fie luni. Doar ca duminica e mai scump.
http://panteres.com/2015/04/01/price-fixing-bosch-accepts-million-penalty/
Da, asa e, orice lege reprezinta o restrangere a libertatii. Asteptam sa spuneti asta, si aveti dreptate. Intrebarea e unde se termina miezul si incepe coaja de la banana. In cazul de fata, nu e nevoie sa dea nimeni legi care sa-l ajute pe comerciant sa-si eficientizeze singur propria afacere. Daca inchizand magazinul duminica intr-adevar activitatea lui ar deveni mai eficienta si i-ar permite sa vanda camasa mai ieftin, atunci pariez ca s-ar prinde el singur cu mult inaintea noastra si ar inchide magazinul din proprie initiativa. De fapt asta si fac multi comercianti. Atat cei care inchid duminica, cat si cei care tin deschis, probabil ca stiu mai bine decat noi cum sta treaba cu eficienta in cazul lor. Restrictii impuse prin lege sunt necesare in unele situatii, si e discutie lunga aici, dar oricum sunt necesare din alte considerente, nu ca sa-l ajute pe comerciant sa scoata un pret mai bun pentru camasi.
asa este: nici legile nu sunt perfecte. Dar dacă nu există perfecțiune, atunci am putea admite și ca nu există un rău absolut. În sensul ăsta ar fi trebuit privită intervenția mea inițială.
Ca motivația legii e ilara am recunoscut-o deja indirect, numindu-i pe inițiatorii ei cum i-am numit.
Vânzătorul o fi bănuit el că ar câștiga mai bine dacă închide șandramaua duminică, însă dacă concurența are deschis, clientul nu mai așteaptă ziua de luni, cheltuindu-si deja bugetul de cămăși acolo. Întotdeauna există mai mulți factori ce influențează succesul unei afaceri.
E la fel ca mai sus, vorbim de lucruri diferite – cu alte cuvinte contraargumentul tău, chiar presupus valid, trece pe lângă cazul prezentat critic în articol. Tu îmi spui că învingătorii în competiția de pe piața liberă ar dicta prețurile, fie și luând ca atare afirmația, nu văd ce are a face asta cu ce spun în articol. Nu mă plâng de vreo inițiativă menită să pună bețe în roate Consiliului Concurenței.
Mai rău, e tocmai invers – tu argumentezi amintind de situația de fixări de prețuri o lege care vrea… să facă asta, desigur, asta e ideea : să trimită consumatori către un anume client, în ciuda dorinței sale, să-l forțeze să cumpere în condițiile oferite de anumiți comercianți. Mai bine rămâneai la ”efectul de fluture”, zic eu…
Ai dreptate, Doc! Cu diferenta că contraargumentul meu nu e contraargument, ci doar o introducere a celui privind Consiliul concurenței. Voiam sa arăt doar ca petiția lui Stan și Bran nu e singura intervenție a statului în fenomenul pieței libere. Iar din linkul oferit se poate deduce ca afirmația are suport în realitate, nu e doar o presupunere ce poate fi luată ca atare.
Cat despre o lege care să trimită consumatorii către un anumit client, am spus cât se poate de clar că argumentul celor doi mi se pare ilar. Chiar nu înțeleg de ce ma obligi sa repet ce am spus deja. Mai bine rămâneai la retorică. O seară plăcută!
Excelent.
Nini si Tinel nu doar că nu-s liberali, cred că-s socialiști nostalgici.
Tot de la domnul Bastiat – are o carte mică, gratuită și perfectă pentru cazuri Nini & Titel aici: https://mises.org/library/law
In Romania merge orice, si situatia politica de dupa 16.11.14 demonstreaza asta mai bine ca orice declaratii, de auto-congratulare ale unora, sau de „intentii spectaculare”…viitoare, mereu viitoare, ale altora!
Educatia democratica si politica a poporului fiind foarte aproape de „nula”, politicienii „de vârf” (care provin din acelasi popor instruit!), nu au cum sa se preocupe de respectarea vreunei ideologii anume, pentru ca le ignora pe toate, cu desavarsire – de idealuri sau viziune politica nici nu poate fi vorba! -, totul este aproximativ, permutabil si comutativ! Si merge!!! Orice merge, s-a demonstrat, se pastreaza scaune confortabile si se salveaza aparente „intr-o veselie”!
Pana la urma, ceea ce calificam in 2012 drept o anomalie, deoarece faimosul USL mi se parea contra naturii, era (si este!) perfect coerent, si cu unii si cu altii, si cu masa de votanti!