În data de 4 ianuarie 2023, Parlamentul României a promulgat Legea pentru modificarea și completarea art. 6 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, prin care se permite, după o perioadă lungă de timp, de ordinul zecilor de ani, conform Art. 9 modificat ,,accesul gratuit în spațiile și terenurile de sport exterioare ale unităților de învățământ care fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și muncipiilor și sunt administrate de către consiliile locale tuturor copiilor (…) precum și tinerilor cu vârsta de peste 18 ani, care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii, până la terminarea acestora”. Proiectul acestei legi există de câțiva ani în Parlamentul României, însă, din nefericire sau nu, acesta nu a fost discutat cu atenție sporită de reprezentanții noștri politici. Din câte am înțeles, nici acum nu s-a dezbătut pe larg proiectul legii, ci a trecut prin vot de la sine. Circumstanța nu este una accidentală sau pur și simplu rezultatul unei conjucturi rare. De ce până în prezent nu s-a îngăduit atât de ușor ca bazele și instalațiile sportive de stat să fie puse la dispoziția, cu sau fără plată, persoanelor fizice sau juridice interesate?
Aici discuția ar trebui să pornească de la câteva explicații și amănunte atât istorice, cât și sociologice. În mod normal, adică în Danemarca sau în Olanda, autoritățile publice au încredere în cetățenii țării, minori sau majori, atunci când aceștia, având răgazul necesar, petrec timp în parcuri. Există pază și protecție, dar și curățenia parcurilor. Dacă un cetățean are nevoie de o intervenție medicală urgentă, 112 ne stă la dispoziție în orice eventualitate de acest gen. Dacă apar conflicte de natură fizică, desigur, nedorite, între indivizi, poliția poate fi apelată și intervine, cu mai multă sau mai puțină promptitudine, în funcție de gravitatea situației. Toate bune pe hârtie, dar, vorba aceea, practică ne omoară, ca de obicei. Tocmai de aceea ani de-a rândul managementul unităților de învățământ nu a dorit să permită ușor accesul liber în curtea școlii, nu neapărat din dorința de a securiza un spațiu de uz public de nevoile, doleanțele sau interesele justificabile ale cetățenilor. Bineînțeles, a existat acces la bazele și instalațiile sportive, însă în condițiile unui regulament de funcționare, a unui orar de acces, după orele de program, așa cum apare și la Art. II al legii modificate și completate, ceea ce, să ne înțelegem, a necesitat anumite restricții. De regulă, curtea școlii devenise un spațiu relativ închis, cu porțile ferecate. De ce s-a întâmplat asta?
Să presupunem ipotetic, conform a ceea ce americanii înțeleg prin benefit of the doubt, că avem o majoritate de cetățeni români care utilizează corespunzător spațiul exterior al școlii. Aceștia pot fi elevi, părinți sau cadre didactice. Nimic rău dacă jucăm fotbal, badminton sau doar ne recreăm la școală în timpul nostru liber. Cu toate acestea, școlile din România nu posedă toate angajați paznici ai primăriei sau firmă de pază privată plătită prin contract de la bugetul local. Vorbim de comunități locale sărace, care nu beneficiază de fondurile necesare pentru a achiziționa asemenea servicii de siguranță, dar și de alte consilii locale care nu au luat serios în considerare aceste nevoi de supraveghere și control minimale. Arată parcurile din România perfect curate și în stare adecvată de folosire? Dacă se întâmplă ceva ilegal în parc, se intervine imediat de către autorități? Depinde de ce localitate vorbim. Una este sectorul I din București, altceva este orașul Mizil sau o comună care adună câteva sate prăpădite și, oricum, depopulate. Pe acest fond devine de înțeles de ce conducerile unităților de învățământ preuniversitar nu au agreat ca în curtea școlii – de multe ori, neamenajată corespunzător unui aflux de oameni – să se desfășoare asemenea activități de agrement în ultimii ani (mulți, ce-i drept), de când legea a intrat în pseudodezbatere parlamentară. Cine îi păzește pe elevi sau părinți dacă are loc un accident sau un act de violență oarecare? Indubitabil că directorii și membrii din Consiliile de Administrație, profesorii școlii nu pot petrece ore suplimentare neplătite, după programul de lucru zilnic, pentru a se ocupa de așa ceva, mai ales având în vedere că, în noua lege emendată, se vorbeste de activități în spațiul exterior al școlii ,,după orele de program, în zilele libere și în timpul vacanțelor școlare”. Cine asigură acoperirea weekendului sau a orelor târzii din seară? Se poate apela la un orar redus, dar și aceasta este o problemă: cât de redus poate fi? Necesitatea pazei, a poliției locale și a unor servicii medicale la îndemână pare a se impune, dar toate acestea costă angajați și bani, pe care nu toate consiliile locale din România le posedă.
Dar să presupunem din nou că avem toate mijloacele la dispoziție pentru a asigura cadrul de siguranță a cetățenilor. Ce facem în cazul unui conflict cu vărsare de sânge, unui accident grav sau mortal, unui act de tâlhărie sau orice altă fapte ce ține de codul penal? Cine este responsabil? Cine răspunde în instanță ca inculpat indirect? Cine plătește daunele provocate unei clădiri publice sau perimetrului imediat, dacă se ajunge la așa ceva? Nimic din toate aceste determinări secundare, dar extrem de relevante, nu s-au rediscutat la zi și specificate ca modificări și completări în noua lege.
Neclaritatea în scris produce de la sine complicații suplimentare în realitatea cotidiană. Legea trebuie să fie generală, dar cum definim această generalitate? Care e gradul de distanțare sau de apropiere de situația reală în chestiune atunci când legiferăm? Răspunsul nu este nici pe departe ușor de oferit, dar parlamentarii României nu sunt, fără îndoială, mai lămuriți decât noi.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
1. Supravegherea video este extrem de ieftina. O firma de paza ar putea supraveghea video un nr f mare de spatii.
Da, supraveghere video si in cavou daca se poate ! poate se trezeste careva si nu stim !!
Cred ca se amesteca doua lucruri care au rezolvari opuse. Iau ca referinta sistemul practicat in Suedia si care este functional.
Spatiile publice exterioare sint accesibile publicului: curtile scolilor, gradinitelor, tuturor institutiilor, parcurile. Fara porti incuiate si fara paznici. Apar neplaceri, abuzuri dar proportia lor nu justifica cheltuieli pentru paza si pedepsirea intregii populatii.
Interioarele institutiilor in timpul programului. Intrare libera, fara paznici in scoli, biblioteci peste tot unde nu se plateste billet. Nu si in salile de sport ale scolilor sau vestiare. Sint exclusiv destinate celor din scoala. In complexe sportive, cluburi etc se intra ori cu bilet ori cu o legitimatie.
Asa zisa paza. In institutii este libera intrarea intr-un hol incapator pentru public. In continuarea sa este partea limitata apartinind institutiei, delimitata de o ,,tejghea” sau simpla masa a celor de la receptie. Acestia nu actioneaza ca sa te opreasca, ci ca sa te ajute pentru problema pentru care ai venit.
Nicaieri populatia nu da iama in spatii publice in care nu are absolut nici o treaba, incit sa justifice paza si zavorire. Acesta e o practica tipica pentru civilizatii care sint sau au fost sub spectrul autoritarismului si la care exista o spaima puternica pentru relaxare.
In România lumea e convinsa ca fara paza si garduri curtile scolii s-ar umple instantaneu de negustori de droguri si pedofili. Intr-adevar, e o idee bizara sa intre tineri straini de scoala in sala de gimnastica. Dar poate daca de exemplu primaria ar asigura asistenta pentru orarul extra si cei care vor sa foloseasca sala ar trebui ca in prealabil sa-si faca o legitimatie, si programul de acces nu ar fi nelimitat, poate ar merge. Mai multi vizitatori inseamna proportional mai multa uzura care in cazul acesta ar trebui intretinuta pe spezele administratiei publice.
As putea parafraza: ,,Cind nu i-au lasat sa intre pe Xxx nu mi-a pasat, eu eram Qqq. La fel au facut apoi si cu Zzz, Yyy, cu toti. Dupa aceea mi-a venit mie rindul, dar nu mai era nimeni caruia sa-i pese”.
Asa este, dar furnizeaza numai informatia in timp real, nu si rezolvarea.
Un exemplu personal: am sesizat odata sectia de politie (dupa mai multe apeluri telefonice) si mi s-a spus ca unica masina de interventie este plecata la o actiune in Baneasa si trebuie sa astept.
Alt exemplu: am sesizat ceva la 112 si dupa un timp a venit masina de politie cu girofar si sirena, s-a invartit sa gaseasca intrarea iar infractorii au fugit prin spate, iar cand am reclamat interventia ratata mi s-a spus ca trebuia sa chem de la circa respectiva, ca numai ei stiau cum si unde sa actioneze in acel loc.
Deci ar trebui sa trecem la autoaparare ca in SUA?
„Arată parcurile din România perfect curate și în stare adecvată de folosire? Dacă se întâmplă ceva ilegal în parc, se intervine imediat de către autorități? Depinde de ce localitate vorbim. Una este sectorul I din București, altceva este orașul Mizil sau o comună care adună câteva sate prăpădite ”
Cu precizarea: comparatia NU e in favoarea parcurilor din” sectorul I din București”
e o lege care obliga la asigurarea pazei in incinte publice si private, conceputa cu dedicatie sa prospere firmele de gardieni; la care se adauga si gardienii publici, atat politisti cat si civili, inclusiv cei din interiorul institutiilor publice; la mine de exemplu e post permanent la un parculet minuscul de cartier; daca ii aduni pe toti, poti sa asiguri cate 1-2 gardieni sa patruleze pe fiecare strada sau cvartal de alei/ulite, fiecare cu sector si raspunderi clar delimitate; la care adaugi si sisteme video in zone de risc;
„Ce facem în cazul unui conflict cu vărsare de sânge, unui accident grav sau mortal, unui act de tâlhărie sau orice altă fapte ce ține de codul penal? Cine este responsabil? Cine răspunde în instanță ca inculpat indirect? Cine plătește daunele provocate unei clădiri publice sau perimetrului imediat, dacă se ajunge la așa ceva ?”
Adevarat, am terminat scoala in anii 70. atunci probleme se rezolvau altfel si ma intreb a devenit lumea mai nebuna decat a fost atunci ? ne jocam fotbal in curtea scolii, ne bateam ca „barbatii” insa nu tin minte ca vre-o data sa fi fost nevoie de interventia politiei, ca ne mai ardea vre-un profesor o palma, alta poveste, era normal, ne linisteam.
Da . lumea s-a schimbat, din pacate intr-un mod negativ, de ce ? sunt drogurile, retelele sociale, presiunea sociala, invidia, violenta devenita ceva banal ? toate la un loc si mult mai multe, nu arata bine.
Promulgarea unei legi se face de catre Presedinte. Parlamentul nu proMULGE nimic.