vineri, septembrie 18, 2020

#libersiresponsabil Reflecții privind constituția, statul și cetățeanul în vreme de pandemie

„Guvernanții trebuie să înceteze să folosească panica drept principal vehicul de convingere a oamenilor, pentru că acest lucru va inhiba orice dorință a românilor de a reveni la normalitate.”

Călin Popescu-Tăriceanu, citat de Sputnik1

Eram pregătiți să facem față unei pandemii? Nici vorbă. După trei ani de guvernare PSD și ALDE (+ UDMR, la susținere în Parlament) și alte patru luni de guvernare (minoritară) PNL, atunci când SARS-CoV-2 a intrat în coliziune cu România am aflat secretul lui Polichinelle: din nou, nu eram pregătiți (așa cum legile, normele și reglementările, de care nu ducem lipsă, prevăd de fapt) pentru a gestiona o situație de criză.

Nu am să trec peste acest subiect, pentru că are greutatea lui în teza pe care o expun; un subiect care a devenit destul de limpede pentru toată lumea după ce-am asistat la clasicul duel politic dintre putere (de fapt guvernarea minoritară PNL) și opoziție (adică majoritatea parlamentară PSD + ALDE + Pro România + UDMR):

(i) mai întâi, secretarul de stat Raed Arafat, de la DSU, explica în fața parlamentarilor în martie ac.:

Dacă vorbim de prea târziu, trebuia să avem de acum doi ani stocuri. În ianuarie am început să ne pregătim, ne trebuia legislația și Ordonanța a ieșit în cursul lunii februarie și imediat am început achizițiile. Oricum, noi trebuia să facem achiziții cu doi-trei ani înainte, noi am făcut stocuri când a fost Ebola și am folosit aceste materiale rămase de atunci pentru această situație. Această Ordonanță care a ieșit acum ne va permite să avem stocuri nu numai pentru situația asta, ci pentru o perioadă lungă în viitor. Acum, asta e. Ordonanța a ieșit în luna februarie și am început să lucrăm în acest sens.”

(ii) mai apoi, în cursul lunii mai, ministrul de interne, supărat pe covid-scepticismul majorității parlamentare, a ținut să combată ipocrizia celor care au susținut din Parlament guvernarea anterioară a PSD, prezentând public tot felul de documente, furnizate tot din departamentul condus de Raed Arafat:

Departamentul pentru Situații de Urgență, în mod repetat, a solicitat Ministerului Sănătății, începând din luna aprilie 2017, constituirea stocurilor de medicamente și echipamente de protecție. Toate demersurile efectuate în perioada 2017 – 2019, care au avut ca scop constituirea unor rezerve la nivel național de medicamente și materiale sanitare, nu au fost luate în considerare de guvernele PSD, așa cum rezultă din adresele DSU. V-am adus aici aceste documente.”

Dacă în martie, la debutul pandemic într-o Românie pusă în fața valului de cetățeni proprii care se întorceau din grabă din vestul Europei, luat și el pe nepregătite de viteza cu care se răspândea infecția SARS-CoV-2, sistemul nostru medical-spitalicesc era în situația descrisă mai sus, ce soluții miraculoase ar fi avut în mod real la-ndemână guvernul minoritar PNL?

Guvernul avea cel mult două căi mari și late de acțiune la dispoziție: (i) să își asume acțiunea în forță a statului, sub urgența sanitară și precaritatea medical-spitalicească, încălcând temporar drepturile cetățenilor și impunând cu autoritate regula distanțării între indivizi, izolarea celor bolnavi și carantinarea zonelor cu focare, respectiv (ii) să își asume inacțiunea, să facă recomandări cetățenilor privind autoprotecția, să-i asiste spitalicește pe cei infectați care dezvoltau simptomele bolii, în limita capacității pe care (mai mult nu) o avea sistemul medical.

Direcția spre care a luat-o guvernarea față în față cu importul accelerat al vectorilor pandemici a fost decisă de doi piloni ai aparatului de stat: (i) în primul rând președintele Iohannis, liderul real al PNL și factorul de putere care a ținut guvernul minoritar PNL la guvernare din noiembrie 2019 și până astăzi, respectiv (ii) Raed Arafat, cu autoritatea sa de întemeietor al mecanismului de gestionare a situațiilor de urgență în România. S-a decis să luăm exemplul națiunilor în care aparatul de stat a impus cetățenilor restricții severe pentru protecție sanitară, astfel încât unitățile medicale să nu colapseze sub presiunea internărilor.

Putea un guvern minoritar PNL să își asume un model similar Suediei? (Formulez întrebarea pentru a nu lăsa neexplorată și cea de-a doua variantă de acțiune pe care am enunțat-o.) În primul rând ar trebui să observăm că Suedia însăși a înțeles că reținerea statului în a interveni nu a fost calea cea bună; Anders Tegnell, epidemiologul care a influențat strategia de acțiune a Suediei, într-un interviu de acum o lună explica: „Dacă ne-am confrunta din nou cu aceeași boală, având informațiile pe care le deținem astăzi, cred că am lua calea de mijloc...”, recunoscând în același timp că au murit mult prea mulți oameni pentru că nu a fost impusă distanțarea socială.

Un guvern PNL fără majoritate parlamentară, bazat pe un partid tributar unui model vechi de organizare, puțin inovativ și cu viziune politică limitată, nu putea să acționeze decât supralicitând puținele argumente pe care le avea: autoritatea președintelui țării, la începutul celui de-al doilea mandat al său, și imaginea de profesionist, pe care s-a grăbit să o recupereze și să o valorifice (abandonând ideea cu care cocheta anterior de a-l debarca din funcție), a șefului DSU.

Acestea fiind spuse, cred că devine destul de evident că ultimul lucru la care guvernul PNL a reflectat în plin exercițiu de gestionare a pandemiei a fost problema libertăților constituționale ale cetățeanului. PNL a acționat așa cum ar fi acționat și PSD dacă ar fi fost la guvernare, adică așa cum au acționat toate guvernele României de trei decenii încoace, fără să-și facă prea multe probleme în legătură cu aspirațiile sau nevoile cetățenilor în numele cărora guvernează.

Problema aceasta, care nu este proprie doar României, are totuși un anumit specific în cazul nostru: perioada post-revoluționară nu a fost folosită pentru o dezbatere matură în privința Constituției pe care ne-o dorim cu adevărat și care să reflecte aspirațiile românilor. În continuare ținem în mână Constituția moșită după cum Antonie Iorgovan a reușit să împace facțiunile de putere și opoziție care se puteau exprima parlamentar la acel moment și pe care Curtea Constituțională o rescrie cu fiecare decizie pe care ne-o impune, după deliberări mai mult sau mai puțin transparente.

Dincolo de gâlceava politică, am remarcat cum cetățeni care se consideră a fi liberali în viziune și modul de exprimare politică au cerut ca statul să fie cel care intervine și impune cu autoritate măsurile de apărare în fața pandemiei (în fapt intervine și protejează individul de iresponsabilitatea sau agresivitatea altor indivizi care ar putea să transmită infecția), iar pe de altă parte cetățeni cu viziune conservatoare, naționalistă, eventual de stânga ori creștină, care au protestat în fața așa-zisului exces de autoritate al guvernului.

Ajunși cu discuția în acest punct atingem probabil și o altă temă de mare actualitate, legată de valabilitatea judecării climatului politic actual prin prisma doctrinelor politice clasice. În fond, am asistat la ridicarea stindardului libertăților cetățenești de către partide ca PSD și ALDE (despre care tocmai am aflat că au neglijat complet să finanțeze pregătirea statului pentru intervenția în situații de urgență pandemică când se aflau la guvernare), care acuză guvernul că normează folosind un cadru legal neconstituțional atât pentru situațiile de urgență, cât și pentru instituirea stării de alertă, în condițiile în care aceste cadru legal era – așa cum bine se știe – opera majorității parlamentare PSD din urmă cu vreo 15 ani.

Interogată asupra neconstituționalității respectivului cadru legislativ, în general folosind ca pârghie Avocatul Poporului, Curtea Constituțională a răspuns afirmativ, iar PSD a și reușit să arate electoratului său că încă mai are un cuvânt de spus pe scena politică, mutând pe tablă același pion Valer Dorneanu: în urmă cu 15 ani pentru a emite un cadrul legislativ, iar astăzi pentru a-l amenda ca fiind neconstituțional2.

Să fie electoratul PSD și ALDE atât de orb, de lipsit de discernământ? Nu, nu este vorba despre așa ceva. Electoratul celor două partide, cărora li se adaugă Pro România și o mare parte din UDMR, nu are fundamental nicio sensibilitate legată de libertatea individuală, pe care este gata oricând să o decline în fața perspectivei de a trăi într-un stat paternalist, deopotrivă protector și permisiv, acolo unde în microgrupul tău poți face ce-ți dorești, în timp ce partidul îți asigură un minim de resurse, cu condiția să-l menții la putere în stat.

Acest tip de electorat nu vrea libertatea de a-și trăi viața responsabil, ci libertatea de a și-o trăi oricât de iresponsabil îi permite grupul din care face parte, ori propriile-i puteri. Un astfel de prototip de cetățean nu are foarte multe repere de valoare, așadar își orientează viața după reperele de putere.

Prin urmare principiul că libertatea sa ar trebui să se extindă până acolo unde afectează libertatea altuia nu-i spune nimic, îi este incomprehensibil. Libertatea pentru un astfel de exponent este ceea ce-și poate asigura prin exercițiul puterii și influenței sale și nu poate fi îngrădită decât de impactul cu o forță superioară care i se impune. Va accepta primatul acelei puteri doar atât timp cât o va simți superioară și se va revolta împotriva sa de îndată ce-o simte slăbită.

Nu este aici locul să ne întrebăm care este ponderea acestui tip de cetățean și alegător în societatea românească, dar ne putem imagina că nu este deloc de neglijat. Îl recunoști ușor pentru că este cel ce nu respectă regulile în mod sistematic, pentru simplul motiv că are propriile-i reguli de viață. Un cetățean responsabil, corect și care vrea să-și trăiască propria-i viață în libertate simte instinctiv că nu va putea face acest lucru decât dacă statul îl protejează eficient împotriva celor abuzivi și care se conduc numai propriile reguli și credințe, pe care nu ezită să le impună recurgând la forța și influența de care dispun.

Invers, într-o logică răsturnată, descoperind libertatea afectată a cetățeanului în fața unui guvern abuziv care ține în spitale (eventual de campanie) infectații cu virusul Covid-19 – fie că sunt asimptomatici, fie că au forme ușoare, ori a cetățenilor care nu pot decide în libertate că pot frecventa orice zonă aglomerată fără să se preocupe de regulile de protecție sanitară – PSD și ALDE, alături de Pro România joacă o comedie politică, deși în fapt nu se deosebesc substanțial de PNL, în căutarea oportunistă a baricadei opuse.

Mai observăm că, în timp ce sunt atacați de majoritatea parlamentară, cei de la PNL refuză să recunoască că nu s-au preocupat de protecția libertății cetățeanului, argumentându-și superficialitatea prin etalarea unor exemple de manifestare a iresponsabilității, pe care de fapt guvernul nici nu le-a adresat corespunzător, pentru simplul motiv că nu și-a propus acest lucru. Dacă și-ar fi propus, atunci ar fi normat și reglementat cu înțelepciune, protejând drepturile și libertățile constituționale, încurajând comportamentul responsabil și fiind mereu prezent (activ și nu reactiv), prin instituțiile de forță, acolo unde exista spațiu pentru manifestarea iresponsabilității, prevenind producerea ireparabilului.

Așa se face că zilnic aflăm din buletinul de la ora 13 că sunt tot mai multe cazuri confirmate, că rata infectării crește și ea, dar acolo unde apar aglomerările, prin definiție greu controlabile – plaje, terase, parcuri, mijloace de transport în comun -, forțele de ordine… lipsesc; lipsesc și intervin abia după ce cazurile apar la știri, iar atunci o fac inabil și chiar hilar (polițiști locali ce nu poartă echipament individual de protecție sanitară rețin cetățeni cărora le reproșează că… nu poartă echipamentul individual de protecție sanitară!), oricum revoltător.

Recent, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională că modul în care guvernul a reglementat, în baza Legii 55/2020, regulile de izolare/carantinare a cazurilor confirmate de infecție cu Covid-19, și anume prin ordin de ministru, încalcă dispozițiile Constituției, întrucât restrângerea exercițiului libertății individuale nu se poate face decât prin lege, și nu prin acte administrative.

Cu alte cuvinte, critica de constituționalitate a Avocatului Poporului cerea Curții să constate că nu există un cadru legal potrivit pentru ca, în cazul unor epidemii/pandemii, să se gestioneze restrângerile de libertăți cetățenești pentru prevenirea răspândirii bolilor, legat de internarea obligatorie pentru izolare a cazurilor ce prezintă infecții. Iar umplerea acestui vid legislativ cu acte administrative ale ministerului sănătății contravine Constituției.

Avocatul Poporului nu a rămas doar la sesizarea Curții, ci a mers mai departe, monitorizând sistemul spitalicesc, sub rezerva că veghează la prevenirea torturii în locurile de detenție (adică locurile de internare obligatorie a cazurilor asimptomatice și/sau cu simptomatologie redusă), pentru consolidarea protecției pacienților împotriva torturii și a pedepselor și tratamentelor inumane și degradante… etc. Acest ultim demers la Avocatului Poporului a produs rumoare în mediul medical, pentru că, iată, o instituție a statului suspicionează formal rele tratamente, tortură chiar, în sistemul spitalicesc unde sunt izolate și tratate cazurile de infectare cu Covid-19: medicii se transformă din eroi în… prezumtivi călăi.

Argumentația, exagerată, trebuie să o recunoaștem, a Avocatului Poporului, trebuia să fie în registrul cel mai grav cu putință, după logica doamnei Weber: Guvernul reglementează administrativ acolo unde ar fi trebuit de fapt o lege (sau OUG măcar) și merge chiar mai departe, pentru că, sub acest cadrul neconstituțional, își rezervă posibilitatea de a acționa în forță și neselectiv, reprimând libertățile cetățenești prin internarea forțată pentru 14 zile a cetățenilor infectați dar care nu dezvoltă boala, sau cel mult dezvoltă simptome ușoare și nu-și doresc spitalizarea.

Ei bine, Curtea Constituțională a acceptat argumentele Avocatului Poporului și a și motivat de ce3, după care, în fața criticilor și nedumeririlor expuse public de diverși responsabili guvernamentali, Valer Dorneanu a ieșit public să aducă noi lămuriri pentru public, legat de respectiva decizie:

Măsurile care vizează restrângerea drepturilor – internarea obligatorie – trebuie luate prin lege. (…) Restrângerea unor drepturi, potrivit articolului 53 din Constituție, se poate face numai prin lege și numai când sunt îndeplinite condițiile de stare de urgență, periclitarea sănătății. Toate condițiile acestea există, numai că măsura trebuie luată prin lege. (…) Regret foarte mult că multe din greșelile care se fac pe plan legislativ – eu nu discut de greșeli politice sau de altceva – ni se pun nouă în cârcă, pentru greșeli evidente. (…) În prezent, pentru internarea obligatorie, România are reglementări doar în domeniul penal, însă nu și în cel sanitar.”

După decizia Curții, oricine poate constata că nu se mai poate, constituțional, acționa activ din perspectiva autorităților, ci doar reactiv, adică aplicând dispozițiile Codului Penal. Un infectat fără simptome, care nu are de ce să primească un tratament, trebuie eliberat din spațiul în care este internat (deținut, torturat?, ca să folosim limbajul doamnei Weber, nu-i așa) pe baza unei declarații pe propria răspundere că rămâne izolat la domiciliu și își ia toate măsurile de protecție sanitară pentru sine și pentru alții.

Dacă, vreodată, un astfel de cetățean, în urma unei anchete epidemiologice, este creditat ca sursă a infectării altora, eventual persoane care cunosc o deteriorare profundă a stării de sănătate și, mai mult (Doamne ferește!) își pierd și viața, va fi desigur învinuit penal că, din culpă sau cu intenție, a zădărnicit combaterea bolii SARS-CoV-2. Componenta preventivă aici intră integral aproape în sarcina individului.

Pentru a reintra în joc, contribuind la componenta preventivă, statul, prin guvernul PNL, trebuie să facă ceea ce trebuia făcut de mult – dacă aveam o clasă politică responsabilă în aceste trei decenii post-revoluționare – și introduce o inițiativă legislativă în Parlament (sau emite urgent o OUG), pentru a avea la dispoziție și o lege care, după ce va trece și ea de controlul constituțional (de va sesiza cineva, cândva Curtea), va reprezenta cadrul legal prin care, în caz de epidemii/pandemii, autoritățile vor restrânge drepturile și libertățile persoanelor, impunându-le izolarea/carantina sanitară. Desigur, punctual (ce ironie), și în acel caz, izolarea/carantinarea vor fi impuse tot prin acte administrative sau eventual judecătorești.

Când credeam că ne liniștim și încercăm să clădim legislativ (așa cum ne asigura ministrul Tătaru), premierul Ludovic Orban, dovedind că proverbul „Gura bate…”4 are bătaie lungă, iese public și găsește de cuviință să îndemne deschis la boicotarea deciziei Curții Constituționale:

CCR nu e la prima decizie care zădărnicește eforturile noastre pentru a apăra sănătatea și viața cetățenilor. (…) Cât timp ai fost în zona cu risc maxim sau în contact cu persoane infectate, în urma anchetei epidemiologice se constată asta, e posibil să fii infectat, trebuie să stai în izolare. E cererea, recomandarea, rugămintea mea către cetățeni să nu țină cont de deciziile Curții Constituționale, să acționeze responsabil, ca până acum și chiar dacă va exista o perioadă până va exista o lege, aici depinde și de Parlament.”

Lipsă de inspirație, spirit războinic nestăpânit? Mi-e că trebuie să-i dăm dreptate judecătorului de curte constituțională Daniel Morar (și poate, între timp, consilierii premierului îi trezesc la realitate sau demisionează), care i-a amendat drastic declarațiile:

Constat că este a nu știu câta oară când premierul României îndeamnă la nerespectarea deciziilor CCR, ceea ce este un lucru grav și de nepermis într-un stat de drept. Prin deciziile date în stare de alertă, CCR nu stabilește obligații în sarcina cetățenilor, ci le protejează acestora drepturile și libertățile fundamentale, iar obligațiile sunt stabilite în sarcina autorităților statului.”

Nu pot, în final, să nu remarc ceea ce sare în ochi: PSD, prin centrele sale de reflecție (vezi definiția dată de fostul ministru al justiției, susținut de ALDE, Tudorel Toader5), bine reprezentate și în actuala formulă a Curții Constituționale, a devenit în ultima perioadă – vezi legile justiției sau cadrul legislativ prin care se reglementau situația de urgență și instituirea stării de alertă – cel mai aprig critic al Constituției și nu numai, ci și al tiparului în care Parlamentul a legiferat, covârșitor sub majorități asigurate de PSD și aliații săi.

Grija cu care Renate Weber, actualul avocat al poporului, a atacat la Curtea Constituțională toate susceptibilele încălcări ale capitolului II din titlul II al Constituției, ajungându-se astfel la amendarea legislației creată sub pulpana PSD și transpusă neglijent în practică de PNL, ne duce cu gândul că în România, în fine, există cel puțin o instituție a statului care, fără să-și propună cu adevărat acest lucru, veghează la drepturile și libertățile noastre.

Unii ar putea să nu fie de acord cu acest enunț. De fiecare dată când Renate Weber a vorbit în pandemie de drepturi și libertăți, fie am rămas cu un vid legislativ, fie au fost aduse în dezbatere subiecte care i-au revoltat pe mulți (vezi pensiile speciale). Totuși, înclin să cred că Avocatul Poporului nu poate fi neapărat făcut responsabil de urmările actelor sale, așa cum clamează cu orgoliu PNL, care și-o dorește schimbată pe Renate Weber de la cârma respectivei instituții, mai înainte de a se întreba unde este culpa guvernului în toate aceste situații.

Dincolo de gâlceava politică și manipulările mediatice (eventual plătite de puteri statale neprietene6), noi cetățenii ar fi bine să rămânem atenți la toate perdelele de fum alimentate cu citate din paginile Constituției și să refuzăm, pe motive de partizanat politic, să nu vedem corect realitatea: avem o Constituție imperfectă, dar chiar și în aceste condiții, aproape toate partidele prezente în Parlament au căzut la examenul constituțional, iar Curtea Constituțională însăși a ajuns să nu mai poată vedea pădurea de copaci. Pentru că, nu-i așa, realitățile ajung la un moment să se răzbune.

Ca simpli cetățeni, trebuie să înțelegem că suntem de cele mai multe ori pe cont propriu. Lecția cea mai simplă și clară a pandemiei este că nicio Constituție nu ne poate oferi ceea ce am învățat ori ratat deja în cei șapte ani de acasă: să fim chibzuiți, răbdători, responsabili, politicoși și empatici cu cei din jur. Nu Ciolacu, Popescu-Tăriceanu, Ponta ori Weber și Dorneanu ne determină să neglijăm regulile de protecție sanitară și nici Orban, Tătaru, Vela sau Arafat nu sunt cei care ne pot apăra în fața SARS-CoV-2. Doar noi înșine o putem face, și nu avem neapărat nevoie de un cadru legal bine fixat în Constituție pentru acest lucru, ci de bun simț și responsabilitate.

NOTE__________________

1 https://ro.sputnik.md/politics/20200629/30755652/COVID-19-Triceanu-denun-isteria-creat-de-Guvern-s-nceteze-s-foloseasc-panica.html

2 Vezi și: https://www.contributors.ro/cu-un-pas-inaintea-vremurilor-tulburi-ar-fi-posibil/

3 https://rohealthreview.ro/ccr-a-publicat-motivarea-deciziei-prin-care-a-declarat-neconstitutionala-carantina/

4 http://dex.anidescoala.ro/expresie/gura%20bate%20curul

5 https://universul.net/tudorel-toader-dezvaluiri-despre-centrele-de-reflectie-care-au-modificat-legile-justitiei/

6 https://romania.europalibera.org/a/rusia-china-acuzate-operatiuni-tintite-dezinformare-ue-covid-planul-anti-infodemie-/30663460.html

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Libertatea expresiei, libertatea cuvântului sunt cucerite 1989 cu prețul a sute de vieți omenești, sunt o cale pentru a crea încredere între cetățeni, pentru a crea încrederea cetățenilor în stat, încrederea cetățenilor în serviciile publice. Spiritul civic dezlănțuit 1989 după eliberarea din naționalcomunismului ceaușist nu mai poate fi asuprit, nu mai poate fi înlăturat prin fel de fel de manipulări ale politicienilor de ieri de azi și de mâine.
    …”… ce am învățat ori ratat deja în cei șapte ani de acasă: să fim chibzuiți, răbdători, responsabili, politicoși și empatici cu cei din jur. …”….
    Mentalitatea crează statul. Statul influențează societate civică. Tinerii sunt tezaurul țării. Fără tineri …. …..

  2. Impresia mea este ca suntem acolo de unde am plecat, adica pe cont propriu. Chiar daca, in teorie, oamenii isi pun problema modificarii/ schimbarii legilor, Constitutiei, felului in care actioneaza autoritatile, actiunea lor dovedeste contrariul: unii, tineri si cu initiativa, emigreaza, altii, cu sprijin subteran, se angajeaza in structurile statului si il submineaza din interior, promavand sau sustinand legi si reglementari care sa le sporeasca veniturile, fara nici un gand de viitor. Atitudinea cetatenilor romani seamana cu cea a calatorilor de pe peronul unei gari, sunt constienti ca doar trec unii pe langa altii, nici o legatura semntimentala sau de solidaritate nu se poate naste intre ei.

  3. „Ca simpli cetățeni, trebuie să înțelegem că suntem de cele mai multe ori pe cont propriu. Lecția cea mai simplă și clară a pandemiei este că nicio Constituție nu ne poate oferi ceea ce am învățat ori ratat deja în cei șapte ani de acasă: să fim chibzuiți, răbdători, responsabili, politicoși și empatici cu cei din jur. Nu Ciolacu, Popescu-Tăriceanu, Ponta ori Weber și Dorneanu ne determină să neglijăm regulile de protecție sanitară și nici Orban, Tătaru, Vela sau Arafat nu sunt cei care ne pot apăra în fața SARS-CoV-2. Doar noi înșine o putem face, și nu avem neapărat nevoie de un cadru legal bine fixat în Constituție pentru acest lucru, ci de bun simț și responsabilitate.”
    Adică toată haita de politruci privilegiați îmbuibați sunt la grămadă inutili, împreună cu tot aparatul de stat format din bugetari mulți incompetenți și inutili.
    Poate nu ar fi rea o revoluție pe bune cu vreo 30 000 de spinzurati – asa aleator ca pe oricare îl atirni de felinar tot un gunoi ai lichidat

    • Solutia pe termen lung sunt investitii majore in:
      1. EDUCATIE (cu precadere STEM, categoric nu gender studies, dar nici religie).
      2. SANATATE.
      3. LUPTA ANTICORUPTIE.
      4. INFRASTRUCTURA.

      In aceasta ordine. De asta au plecat romanii capabili, de asta tinerii sunt debusolati si dezamagiti, desi probabil multi nu reusesc sa o articuleze.
      Nu e rea nici solutia revolutiei franceze, insa eu as aplica-o exclusiv pentru functii de raspundere la inalt nivel (ministri, sefi din politie, politicieni, etc) si as tranforma-o in confiscarea totala a averii, puscarie si interdictia pe viata de a mai accede in orice job la stat. Dar astea-s detalii… as insista pe cele 4 puncte vreo 20 de ani.

  4. ROMÂNII, UN POPOR AMNEZIC

    Suntem un popor amnezic, condamnat să repete greșelile trecutului, să se învârtă în cerc și apoi să se mire de ce nu progresăm. Românul uită repede trecutul mai îndepărtat sau mai recent, trăiește doar clipa prezentă, cu intensitate, cu voioșie inconștientă, de parcă s-ar fi născut ieri. Așa se întâmplă și acum cu pandemia asta. A uitat complet cum stătea cuminte în casă, cum circula condiționat de ore, de traseu, cum completa conștiincios declarații, cum privea atent și serios evoluția pandemiei și se liniștea văzând că ea nu produce dezastrul din alte țări, cum politicul tăcea și lăsa specialiștii să-și facă treaba lor de specialiști, cum privea cu optimism spre vara în care va petrece concediul în țară, că deh, și turismul românesc trebuie încurajat să își revină. N-a fost nevoie decât de un mic semnal din zona politică, ostracizată la tăcere, ca lucrurile să se schimbe, ca românul să uite pericolul și să se lepede de toate constrângerile care îi incomodau libertatea. A fost încurajat să se elibereze, i s-a amintit că are în Constituție drepturi depline care îi sunt încălcate, dar nu i s-a amintit deloc de dreptul la sănătate, cel care primează în fața tuturor celorlalte drepturi. Și așa, încet, încet, a fost smuls de sub influența și autoritatea statului care gestiona pandemia și adus acolo unde politicul dorea să îl aibă, adică pe terenul zgomotos și mlăștinos al intrigilor și jocurilor politice, departe de știință, de rațiune, de gândire critică. În zadar cei care au stăpânit situația acum două luni se chinuie să îl întoarcă spre gesturi responsabile, spre prudență. Răul a fost făcut și s-a instalat confortabil în viața publică, și, odată cu pierderea autorității celor care răspundeau de criză, a înlocuit disciplina cu haosul, cu nepăsarea, cu nesupunerea. Iar dacă lucrurile vor scăpa total de sub control, cine credeți că va fi tras la răspundere și găsit vinovat? Poporul naiv și nevinovat în niciun caz, că doar el nu este cu nimic dator să se îngrijească de propria sănătate, ci cei cărora li s-au luat, rând pe rând, toate pârghiile de a ține sub control și a conduce spre depășirea cu bine a unui dezastru planetar. Guvernul și sistemul medical vor fi arătate cu degetul și puse la zid, românul va fi victimizat și compătimit pentru soarta crudă de care va avea parte. Așa s-a întâmplat și la mineriade, la Colectiv, la 10 august, când poporul amnezic nu a ținut cont, a uitat, pur și simplu, de unde i s-a tras răul și a continuat să-și urmeze călăii.

  5. Un adevarat Avocat al Poporului nu ar trebui sa aiba culoare politica ci sa fie ales direct de popor la propunerea CSM, din randul unor profesionsiti, cu o probitate morala incontestabila si o experienta profesionala impecabila.
    O adevarata Curte Constitutionala nu ar trebui, la fel, sa fie implicata politic in vreun fel. Scopul ei principal, dupa mine, este acela de a propune masuri de imbunatatire a Legii Supreme si de a organiza Referenduumuri pentru validarea acestora, pentru a fi impuse tuturor, indiferent ce cred Puterile Statului. Membrii CCR, la fel ca in cazul Avocatului Poporului, trebuie alesi dintre profesionsitii de top SPECIALIZATI IN DREPT CONSTITUTIONAL, tot prin alegeri libere, direct prin depunerea candidaturilor calificate. Accesul diletantilor, chiar nemplicati politic – interzis!. In plus, acestia ar trebui sa fie afiliati unor organizatii academice, fara legaturi cu mediul politic si sa demonstreze preocupari relevante in domeniul constitutional. Constitutia nu ar trebui sa faca obiectul dezbaterilor parlamentare, iar legile votate in Parlament ar trebui sa poarte viza de constitutionalitate atunci cand sunt publicate in Monitorul Oficial.

    Noi am trait sa vedem cat de mult rau poate produce o institutie a statului aflata in slujba cetateanului, atunci cand se manipuleaza politic legile statului.

  6. Cei infectati au dreptul, nu obligatia de a parasi spitalele in urma deciziei CCR, iar in unele judeta au ales sa ignore aberatia de sorginte PSD
    si au ramas in spitale. In Alba, bunaoara. Astept propunerea CCR-PSD de a fi condamnati impreuna cu prim-ministrul Orban pentru ca manifesta respect pentru sanatatea concetatenilor!

    Cei care se grabesc, infectati fiind, sa ma infecteze si pe mine si familia mea, incalcandu-ne dreptul constitutional de a ne fi protejata sanatatea, nu pot fi identificati niciodata, dupa ce au calatorit cu acelasi autobuz, tren, metrou etc. in care m-am aflat si eu.

    Astept, de asemenea, consfintirea de catre CCR dreptului celor infectati de a transmite nestingheriti a molimelor foarte contagioase, Ebola, TBC samd.

    De ce majoritatea parlamentara voteaza ce doreste, daca doreste, modifica proiectele legislative guvernamentale, ori demite guvernul cand isi asuma raspunderea pe un act normativ?! Pai, pentru ca PSD-ALDE-UDMR cu ProRomania au o confortabila majoritate, ca asa au vrut cetatenii romani. …Cu multa incredere in Dragnea, Grindeanu, Tudose, Dancila! Un viitor de aur pentru patria noastra!

    Acum au un motiv sa spuna ca inmultirea imbolnavirilor – cauzate de iresponsabilii contagiosi care au parasit spitalele – se datoreaza prostei gestionari a crizei din partea guvrnului. Un cinism infiorator!

  7. Plin de adevar finalul articolului, măcar de-ar invata romanii
    lectia APARA-TE , OMULE si IA-TI SOARTA IN MAINI ca alta speranta nu ai !

    Observ insa ca adoptand un asemenea final renuntam moritic la orice speranta de a face Statul functional.
    Si bine facem – eu cel putin nu imi fac nici o iluzie.
    ***
    Cu un amendament. Cand s-a adoptat Constitutia , in 1991 sau 1992 am pivit cu scarba institutia Avocatului Poporului …mi s-a parut o inutilitate maimutarita de Iorgovan ca sa-si asigure o functie banoasă. Ca si functia de judecator la CCR .
    ***
    Doar acum, dupa zeci de ani , prin interventia Renatei Weber respectiva functie si-a justificat rostul. Suporterii lui Orban si ai lui Iohannis vad ca se duc dupa fenta si judeca ”cu manie proletara” faptul ca Avocata Poporului, chiar asa, calificata la Academia Soros , ar fi actionat ca o pesedista.
    Sa remarcam ca autorul articolului isi asuma cu curaj – asa se probeaza caracterul, infruntand gandirea comuna – infruntand deci cu curaj riscul de a nu adopta acest mod de judecata rudimentar.
    ***
    De asemenea autorul observa corect ca Alianta PSD si Apartinatorii nu are nic o legitimitate sa
    agreseze Guvernul PNL in conditiile in care ei insisi nu au pregatit țara pentru o CRIZA de genul actualei pandemii
    ***
    Obiectivitatea autorului se extinde si asupra PNL ului apropo de stangaciile lor in gestionarea amintitei crize.
    ***
    Intre noi fie vorba – in cei 5 ani si ceva cat a fost Presedinte anterior Molimei – nici pe dl Iohannis nu l-am auzit sa deplanga vreodata depozitele de măști erau goale.
    Nici pe dl Ciols – Plus nu l-am auzit cand era Premier
    ca se zbate sa gasesca ventilatoare.
    Iar cand Brigada Artistica de Agitatie USR a mai luat
    cand si cand cu asalt tribuna Parlamentului
    cu cartoane cu inscrptii de tipul FĂRĂ BLA-BLA
    nici ei nu au anticipat cu o iota venirea catastrofei medicale
    ***
    Prin urmare ramane pe deplin valabila vorba aia a lui Caragiale – MOFTANGII, MONȘER !

  8. Romania din pacate si-a cam impins peste hotare oamenii descurcareti si ambitiosi, acea masa critica ce ar fi putut eventual efectua modernizarea reala. Asta nu de ieri, de azi. A ramas in urma o societate extrem de corupta si vulnerabila, cu reflexe totalitare de la politist la politician la administrator de bloc. Si asa va ramane multa vreme de acum incolo. Aceasta inertie intru retardare abil intretinuta de capusele cleptocratice va dura atata vreme cat va mai exista un singur roman dispus sa isi paraseasca tara scuipand in urma.

  9. Cred ca autorul interpreteaza deformat apelul prim-ministrului la „nerespectarea deciziilor CCR”. E-adevarat, exprimarea Dlui Orban nu a fost clara. Presupun ca nu se referea la „nerespectare” in sensul nerespectarii „deciziei”, la asta trebuiau sa se supuna autoritatile Statului, carora li se adreseaza „decizia”. Orban invita cetatenii sa nu solicite externarea prematura, sa se supuna masurilor de izolare si carantina. Si bine-ar face daca i-ar urma sfatul !

  10. In opinia mea comprtamentul PSD prin liderii sai este unul criminal!

    PS Si datele de azi sunt proaste intrucat azi criteriul folosit de mine are valoarea 698:14,6= cca 48 infectari la mia de testati.
    Si acum sa prezint valorile acestui indice pentru planeta si cateva tari lovite de Covid si care sunt urmarite si in acest raport epidemic:
    -la nivel momdial acum avem cca 1,7 la mie;
    -Spania: 5,4;
    -Anglia : 4,3;
    -Italia: 4,0;
    Franta: 2,5;
    Germania: 2,4;

    Asadar chiar daca nu suntem inca la nivelul Frantei sau Germaniei nu mai avem mult pana acolo.

  11. Ce nu va place la acest mesaj c sa-l cenzurati?
    In opinia mea comprtamentul PSD prin liderii sai este unul criminal!

    PS Si datele de azi sunt proaste intrucat azi criteriul folosit de mine are valoarea 698:14,6= cca 48 infectari la mia de testati.
    Si acum sa prezint valorile acestui indice pentru planeta si cateva tari lovite de Covid si care sunt urmarite si in acest raport epidemic:
    -la nivel momdial acum avem cca 1,7 la mie;
    -Spania: 5,4;
    -Anglia : 4,3;
    -Italia: 4,0;
    Franta: 2,5;
    Germania: 2,4;

    Asadar chiar daca nu suntem inca la nivelul Frantei sau Germaniei nu mai avem mult pana acolo.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Despre inconsistența „punctelor critice” în evoluția sistemelor naturale complexe

Tu vei muri de bătrânețe. Eu voi muri din cauza schimbărilor climatice. Tânăra care poartă pancarta pe care se...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Acordul dintre Israel si Emiratele Arabe Unite: normalizare și trădare

La data de 13 august, președintele american Donald Trump anunța încheierea unui acord între Emiratele Arabe Unite și Israel, o înțelegere istorică...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.