Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012).
Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale.
Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA.
Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu am nici o intentie sa dau sfaturi si nici sa impun metode de interpretare ale discursurilor publice, dar eu am cativa indivizi in care nu am absolut nici pic de incredere in ce scriu chiar daca sunt de acord cateodata cu pozitia lor. CTP e unul dintre ei. Un altul e Ion Cristoiu. E chestiune de istorie aici; de istorie a comportamentului lor jurnalistic. Unul din trucurile folosite de astfel de „jurnalisti” inca din ’90 este de a castiga imaginea unor jurnalisti corecti si complet pro-democrati. La momentul psihologic oportun, intotdeauna in preajma alegerilor, are loc un viraj in directie opusa. Scopurile sunt multiple, ca a oricarei actiuni de tip KGB-ist. Unul ar fi ca cititorii fideli sa-i urmeze opiniile; altul ar fi instaurarea unei dezamagiri cu nuante de lehamite fata de presa corecta coroborata cu o lehamite fata de politic in general. Rezultatul? Absenteism major la vot si voteaza nucleul fanatic prostit de propaganda securisto-comunista.
Cand Cristoiu a venit la EvZ am sustinut ca acesta va avea acelasi efect acolo pe care l-a avut Nistorescu la Cotidianul. Evident ca am gresit. Nu insa in esenta. Iata ce debiteaza Cristoiu de cateva saptamani incoace. In penultimul editorial il aproba practic pe Ponta cand a facut-o pe Macovei Ana Pauker, iar pe intelectualii ce-o sustin ii compara cu lingaii partidului din anii ’50. Cum poti sa iei de buna ce scrie un astfel de „politruc”? In exact aceeasi categorie cade si mult-prea-zdruncinatul CTP. N-am sa uit niciodata atacul furibund al acestui semidoct in interviul cu Gabriel Liiceanu. In consecinta, eu zic pas la tot ce zice CTP.
A, si un comentariu pe discursul lui CTP legat de o chestiune necomentata si neobservata pana acum, din cate am citit eu. Spune CTP ca „DNA este cea mai puternică forță de opoziție la actuala putere.” Am citit asta si in vreo doua articole, daca nu ma insel, ale lui Cristoiu, cum ca DNA este actuala opozitie politica, sau ca DNA se implica politic prin dosarele de azi, samd. Se incearca introducerea ideii ca DNA intr-adevar joaca politic si toate dosarele sunt comanda lui Basescu. Nu de alta, dar in cazul apocaliptic cu Ponta presedinte vor trebui sa aiba un motiv pt. bizonul mioritic si carpato-danubiano-pontic pt. amnistieri si inchideri de dosare si anchete in derulare. Ca doar Basescu le-a comandat, nu? Si nu e corect! De aceea toti cei condamnati definitiv deja si cei anchetati sub tiranul Basescu sunt detinuti politici sau victime politice ale dictatorului. Pai n-a fost El Insusi condamnat politic precum Maniu? Vrem liniste! Jos DNA! Jos toate institutiile unelte ale lui Basescu! Asta e mesaj tipic de Cristian Tudor Popescu.
Nu am obiectii esentiale la felul cum ii descrieti pe CTP si pe Ion Cristoiu. Acesta din urma este, intr-adevar, extrem de iritat de faptul ca unii intelectuali pe care el ii descire drept „ai lui Basescu” o sustin pe Monica Macovei. Evident, ma numar printre acestia, nu am facut un secret din optiunea mea. Dar, veti concede, tema articolului este diferita. Am citat o afirmatie a lui CTP legata de masurile propuse de guvernul Ponta pentru limitarea drastica a libertatii de expresie a jurnalistilor din Romania. Acesta e subiectul fierbinte, pericolul cel mare (ori unul dintre ele), despre el am scris. In rest, ceea ce scrieti este pertinent si ar putea deveni chiar un articol pe care v-as indemna sa-l propuneti spre publicare. Ganduri bune!
Aveti dreptate, comentariul meu nu e direct pe subiect. Am facut comentariul din revolta ca niste neaveniti si nevertebrati ce-si acorda de unii singuri titlul de jurnalist sau maestru, paraziteaza subiecte majore politice tocmai din motivele pe care le-am mentionat. Si le contamineaza. Ca sa fac o paralela cu alt fapt real si anume intentia actualei puteri infractionale de a crea o a doua comisie de analiza a regimului comunist. Aceasta tactica este in concordanta cu ideologia marxista de a dicta asupra trecutului, prezentului si viitorului, adica de a deforma realitatea pana la nivelul la care corespunde liniei de partid.
Intentia guvernului de a aviza pozitiv acea lege este criminala, adica in acord cu caracterele ce populeaza acest grup infractional. Sigur ca legea a avut aviz pozitiv in sedinta de guvern. Sigur ca au fost presiuni legate de ratiuni electorale de a minti ca nu a avut aviz pozitiv. Nu degeaba cere Macovei stenogramele sedintei. Se discuta de mai bine de un an chestiunea cu publicarea stenogramelor. S-a avansat ideea, daca nu ma-nsel chiar de Ponta, ca stenogramele sunt false. Acest lucru ne arata ca mai mult ca sigur guvernul a avizat pozitiv legea.
Asta ca tot vorbeam de posibile eliberari post-Basescu
http://www.evz.ro/se-lucreaza-la-eliberarea-lui-voiculescu.html
Bine ar fi sa va auda cit mai multi domnule Tismaneanu.am in familie invatatori ,profesori ,ingineri care ii dau crezare acestui maoist Ponta,eu nu-i inteleg .
Am oameni in firma cărora le explic ca daca iese Ponta, este posibil sa închidem si sa rămână șomeri. Refuza sa înțeleagă.
O vreme m-am bucurat ca nu m-a născut mama pe undeva pe la tara si sa plimb vaca de lanț, insa acum constat ca de fapt, cand ma duc dimineata la firma, nu fac altceva decat sa pasc niște boi. Si dupa toti anii aceștia de sacrificiu, dupa ce n-am dat pe niciunul afara, cand sunt zile mai bune si e nevoie sa creștem producția, ii vezi cum încep sa se agite ca le schimb ritmul de lucru si bombănesc.Nici acum nu înțeleg ca trebuie sa se bucure ca avem de lucru. Ce sa le ceri, ce sa educi?
Tare sunt curios,încotro apucăm.
spre rusia si china
As fi de parere sa renuntati la boi si sa cautati cai [de exemplu].Macar sa nu prolifereze si sa tina caruta pe loc tragand unu hais si altul cea.Eu acum vreo 20 de ani aveam un microbuz cu care cand era gol luam mereu lume care astepta cu orele le „ia-ma nene„si de fiecare data triam calatorii dupa orientare politica :le ceream la cei „cu Iliescu„ sa vina intr-o parte dupa care ii luam pe ceilalti..Pe un mincinos l-am dat jos in mijlocul padurii [cu un siretlic] ca eram chiar„ fanatic„dar oricum n-as suporta in prejma vreun psd-ist mai mult timp imi face -fara exagerare chir rau fizic..
Dacă citim măcar vreo 10 cărți de memorii călare pe anul 1900 (+ ziarul Românul din Arad – http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/15738), vom constata cu infinită amărăciune cum românii practicau REFUZUL DE CIVILIZAȚIE. Adică refuzau să-și dea copii la școală (primară) sau îi retrăgeau înainte de scurgerea celor 4 ani, refuzau să citească chiar dacă situația materială le-o permitea, etc. Accentuez că situația peste Carpați nu se deosebea fundamental de cea din Vechiul Regat, deși sistemul de învățămînt (și modelele sociale) erau sensibil mai dezvoltate. Dar nici elitele neamului nu făceau măcar un strop de apostolat prin cocioabe și cătune. Cel mai bine punctează G. Sion Suvenire contimporane Editura Polirom 2014 (prima ediție 1888):
„…Noi, moldovenii, crescuţi mai mult sau mai puţin cu idei şi cu deprinderi aristocratice în ţara noastră, nu aveam o adevărată idee de naţiunea şi poporul român; afectam popularitatea ca o idee a secolului, ca o fantazie, ca o idee abstractă căpătată din cărţile străine. Cu toate că totdeauna (poate) am fost în relaţiuni cu poporul nostru, dar poporul a fost (pe atunci ca şi astăzi) departe de noi; abrutizat de împilare, într-o condiţiune pururea ticăloasă şi inferioară, necultivat, neînvăţat, fără cunoştinţa drepturilor şi demnităţei sale, poporul nostru (din Moldova) îl consideram compus cu totul din alte elemente; el în noi vedea totdeauna nişte fiinţe superioare, nişte oameni predestinaţi a fi stăpînii sau tiranii săi. Iar noi, oricât de umani, oricât de filosofi, oricât de patrioţi, oricât de naţionalişti sau liberali eram, nu puteam vedea în acel popor decât nişte fiinţe ce ne insufla mila şi de care nu ne puteam apropia, cu toată bună-voinţa ce am fi avut.”
Repet o sursă la fel de relevantă (și surprinzătoare) : ziarul Românul din Arad.
Tovarase! Iti recomand cu mare placere sa citesti statisticile din ,,Istoria comertului romanesc. Epoca mai noua ” de marele Nicolae Iorga si ai sa vezi ca Romania mergea mai bine in primul razboi mondial decat sub dictatura presedintelui Basescu si in timpul guvernului Boc sau MRU. Si era in plin razboi :
,,Inca din 1916 se luau 299218 cai, 383375 vite ,56000000 oi, un milion porci .”
pagina 185
editia 1937
Asta inseamna ca Romania era guvernata mult mai bine in timpul primului razboi mondial decat in timpul guvernului Boc.
Da, dom`le, uite si eu compar ce era Germania dupa ultimul razboi si ce a devenit in 25 de ani dupa, cu ceea ce e Romania la 25 de ani dupa o lovitura de stat pasnica. Ca a fost Roman, Vacaroiu, Isarescu, Vasile, Boc, MRU sau ponta il plagiatore buggiardo, tara e tot pe butuci. Asa ca mai usor cu statisticile lesinate din antichitate. Mai bine zici chestia aia cu „daca baba avea c.i” si te gindesti ca asta e soarta Romaniei lui ” las ca merge si asa, fiindca de altceva nu suntem capabili”. Gena puturoasa si metabolismul national prost. Hai ne plingem de mila sa lacrimam libidinos in amintirea inaintasilor care o duceau mai bine. Iar duminica il votam pe Mitoman, ca el ne da. Tuturor celor 70% din 40%. Acolo e si liberarea lui Felix si a amicilor intemnitati politic.
In concluzie, un pas catre normalitate ar fi sa terminam cu ingaduinata si cu bonomia prosteasca. Daca vrea sa priceapa bine, daca nu, n-are decat sa ramana la stadiul de bou si sa fie tratat ca atare. Pe de alta parte, cata vreme votul acestor boi traseaza directia carutei, noi nu suntem altceva decat niste saci cu cartofi buni de hurducat.
Comentariul semnat „gheorghe/gheorghieni” cred ca merita a fi citit cu atentie.
Nu e rau ceea ce sustine CTP-ul de data asta, dar omul si-a pierdut demult obiectivitatea datorita resentimentelor fata de presedintele Basescu.
Chiar daca din cind in cind jurnalistul CTP mai face dovada calitatilor sale incontestabile de jurnalist si analist, totusi nu trebuie sa uitam realitatea. Omul asta a fost, este si va muri uslamist. Nu-si va recunoaste niciodata erorile. Va refuza mereu evidentele, chiar daca o face intr-un mod mai elegant decit uslamistul de rind. Va insinua mereu ca justitia nu e chiar independenta.
Va multumesc pentru interventie. CTP este doar unul dintre cei care au protestat impotriva actiunii liberticide a lui Ponta. De-a lungul anilor, m-am bucurat de destule atacuri din partea sa pentru a nu fi banuit de „cetepism” :) Dar, in cateva cazuri concrete, omul a pus degetul pe rana, inclusiv atunci cand, inaintea alegerilor din 1996, a scris articolul despre ranjetul bolsevic al lui Ion Iliescu. Ganduri bune!
Recunosc domnule profesor, m-am rinocerizat. Ma straduiesc cu ura sa-i tin minte pe toti uslamistii si faptele lor, iar asta e obsesie bolnavicioasa.
Pe CTP de exmplu, nu pot sa-l uit la lovitura de constitutie. Cind ne spunea simplu si apasat ca asistam doar la o banala si cruda lupta de schimbare a masculului alfa in turma politica. Atita tot. Asta a gasit CTP sa concluzioneze in acele momente dramatice. Nu-l voi uita niciodata. Am crezut ca voi scapa de ura asta. Dar se vede treaba ca nu ma vindec prea repede.
De fapt CTP-ul are dreptul la opiniile lui. Teoretic. Practic nu sint in stare sa-i ofer acest drept. Iar dumneavoastra aveti dreptate sa-i pretuiti zicerile memorabile. Recunosc, personajul inca imi capteaza atentia, pe buna dreptate.
Nu pot renunta la resentimente mai ales datorita apelului uslamist la pacea penala. Infractorii asta isi doresc. Sa revenim la trecut, sa uitam, sa iertam. Iar ura asta ne-a gravat evenimentele adinc in memorie. Vreau sa tin minte mereu resentimentele impotriva mafiei. E ca o datorie. Fata de cultura uslamista, fata de inapoiere, minciuna, furt si rea credinta, vreau sa-mi pastrez vie in suflet toata ura.
E una dintre incalcarile drepturilor fundamentale , constitutionale ! Adaugati , va rog , una la fel de grava , de data recenta : rezultatul alegerilor parlamentare a fost hotarit printr-un HG , aceea care a permis migratia’ alesilor’ ! De ce am fost la vot si , mai ales, ce am votat ?