duminică, iulie 12, 2020

Libertatea religioasă și partidele politice în vreme de pandemie

7.500 de infectări cu COVID-19 sunt puse în Coreea de Sud pe seama pacientului nr. 31, o femeie în vârstă de 61 de ani care a participat cu semne vizibile de febră la serviciile religioase ale bisericii charismatice Shincheonji, în orașul Daegu. Adepții acestei mișcări care se revendică din învățăturile lui Iisus Hristos consideră boala drept un păcat, motiv pentru care au obligația de a se trata împreună cu ceilalți pentru a răspândi mesajul credinței lor cu orice preț.

În Italia decretul din 9 martie de instaurare a stării de urgență „Stai acasă!” prevede pentru zonele roșii suspendarea activităților religioase care presupun asocierea mai multor persoane, o limitare a libertății religioase neprevăzută de părinții fondatori ai Italiei postbelice în Constituția din anul 1947. Vaticanul a acceptat și a sprijinit aplicarea acestui decret. Lumea musulmană s-a conformat restricțiilor guvernamentale din țările arabe și din occident.

În România cultele religioase au fost printre primele organizații care au dat mesaje referitoare la beneficiul limitării socializării în cadrul lăcașurilor de cult. De la Patriarhul Daniel și Muftiul Iusuf Muurat, până la Cardinalul Lucian Mureșan și Președintele Aurel Vainer sau Viorel Iuga cu toții au îndemnat milioanele de credincioși să convertească timpul autoizolării în momente de reflecție și introspecție spirituală, îngrijindu-se în același timp de cei care nu se pot descurca singuri. Potrivit colegilor de la MAD Intelligence, start-up universitar de analiză de date publice, receptarea mesajelor cultelor religioase în mass-media pe subiectul COVID-19 a fost în proporție de 70% pozitivă, iar vârfurile de comunicare au fost reprezentate de Patriarhul Daniel și Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR.

Responsabilitatea socială a Bisericii, o temă ocolită cu talent de mass-media nu doar în țara noastră, cât și în occident, este unul dintre elementele vitale într-o situație socială precară, așa cum este cea generată de pandemia actuală în care nu acțiunea statului este determinantă, ci mai degrabă capitalul social cu care este înzestrată o națiune.

În vreme ce cultele religioase își asumă gesturi firești de responsabilitate socială, partidele politice parlamentare par să fi abdicat de la misiunea lor esențială, aceea de a fi curele de transmisie între stat și societate. Deja de ani de zile, Parlamentul pare să se fi transformat într-o fabrică legislativă selectivă care lucrează nu în sensul reprezentării poporului, așa cum îl normează, de altfel, exigențele democrației liberale, ci eminamente ca un organism plebiscitar asupra deciziilor guvernului. Guvernul la rândul său a devenit un instrument de modelare și românizare a legislației europene asupra căreia se apleacă cu predilecție, uitând că suveranitatea în cadrul Uniunii Europene aparține în bună măsură tot națiunilor.

Într-o atmosferă de letargie democratică instaurată pe nesimțite deja de ani de zile și generată de deresponsabilizarea clasei politice în general, evenimentele politice din ultimele luni par să fie climaxul degenerării democratice. Politica autohtonă se reduce la calcule strategice de asocieri și disocieri electorale. Partidele investesc energie și resurse nelimitate în bătăliile electorale și prezență media, iar când ajung la guvernare se sustrag responsabilității exercitării puterii politice. Lanțul democratic clasic „candidez ca să guvernez, respectiv guvernez ca să candidez (n.n. ca să fiu reales)” se rupe în logica mioritică. Nici măcar bătrâna zisă englezească cu puternic iz ironic din politica anilor 50-60 ”if you dont have a policy, deliver a speech” nu se mai aplică în țara noastră, unde oligarhizarea partidelor politice și mai ales prezidențializarea acestora (a se vedea în special epoca Liviu Dragnea în PSD) țin partidele încă foarte departe de rolul lor de reprezentare a unor părți ale societății (n.n. de aici numele de partid politic – reprezentarea unei părți a societății) și le fac total inabile să guverneze. Cu bucurie partidele nu se preocupă de formarea sau atragerea propriilor specialiști în diferitele domenii de guvernare și sunt dispuse să delege diferite poziții guvernamentale așa-zișilor tehnocrați sau oamenilor impuși de forțele corporatiste ale societății, iar miniștrii, încă din primele zile de mandat, deleagă aproape întreaga lor responsabilitate secretarilor de stat.

Dacă ne uităm fie și superficial peste CV-urile liderilor politici din ultimi ani, o să observăm cu ușurință că aceștia nu și-au câștigat pozițiile în urma unor mari isprave de guvernare, ci în urma unor conjuncturi de cabinet și aranjamente oligarhice.

Peste această letargie democratică se așterne decretul privind instituirea stării de urgență intrat în vigoare luni, 16 martie a.c., măsură constituțională care se referă la urgența luării unor decizii politice fără a se aștepta consensul Parlamentului. Orice acțiune excepțională a președintelui republicii și reprezentantului statului (ex. decretarea stării de urgență) intrată în vigoare imediat prin voința unilaterală a acestuia din motive de urgență, trebuie însă supusă aprobării singurului reprezentant al poporului, Parlamentul, o instituție care nici în vreme de război sau epidemie nu poate să abdice de la rolul său reprezentativ, așa cum Parlamentul Regatului României a lucrat de la Iași în timpul Primului Război Mondial.

Între 21 iunie 2017 și 9 septembrie 2019 Parlamentul britanic (care în mod regulat are sesiuni de lucru de 1 an) a rămas în sesiune de lucru pentru o perioadă record de 810 zile calendaristice pentru a epuiza tema și decide asupra Brexit-ului. Așadar, în democrație Parlamentul nu doarme niciodată, mai cu seamă în situațiile dificile când comanda este preluată, cu titlu temporar, de o singură persoană. În România însă, Parlamentul deleagă cu bucurie Guvernului posibilitatea de a emite legislație de urgență, chiar și în momente și domenii în care urgența nu e reală (a se vedea OUG 13/2017) sau întârzie să dezbată teme importante până la scadența convenită cu partenerii externi (Uniunea Europeană, ONU etc) tocmai pentru că în mod sistematic preferă să abdice de la rolul său reprezentativ.

În domeniul libertății religioase care este în logica democratică unul foarte politic, dar în egală măsură consensual în sensul în care principiile care-l descriu rămân mai degrabă aceleași de câteva secole bune, lidership-ul reprezentativ pare să fie preluat de doar către câteva parlamente și guverne (SUA, Marea Britanie, Franța etc) și de către organizațiile internaționale. Acestea atrag atenția asupra creșterii persecuției religioase în lume, asupra unor forme noi de încălcare a libertății religioase (a se vedea bullying-ul religios), iar în cazul pandemiei atrag atenția asupra nevoii de a acționa fără a închide democrația și libertatea religioasă în sertarele istoriei.

Ce spune legislația internațională? Comisia SUA pentru Libertatea Religioasă Internațională a emis deja un raport asupra modului în care guvernele au răspuns din punct de vedere democratic (cu accent pe libertatea religioasă) asupra crizei generată de pandemia de COVID-19. Ipoteza celor de la Washington este aceea că în astfel de momente în care statele au toate atribuțiile în a limita drepturi și libertăți, e nevoie de protejarea cât mai mult posibil a libertăților individuale și consolidarea încrederii între guverne și organizațiile religioase.

Berkley Center for Religion, Peace, and World Affairs (SUA) a convocat un grup de lucru care va monitoriza pe de o parte felul în care organizațiile religioase își vor modifica programul și practicile liturgice pe timpul pandemiei, iar pe de altă parte va semnala orice agresiune discriminatorie la adresa libertății religioase.

OSCE reia recomandări punctuale enunțate în anii anteriori în Declarația Universală a Drepturilor Omului și International Covenant on Civil and Political Rights (ICCPR), documentele de drept internațional care apără libertatea religioasă. Astfel, restrângerea libertății religioase ca măsură excepțională trebuie să îndeplinească simultan 3 condiții: 1. să fie prevăzută de lege 2. să servească unor scopuri ale corpului politic în integralitatea lui (protejarea securității, a ordinii publice, a sănătății etc.) 3. să fie nediscriminatorie în limbaj și aplicabilitate.

Tabloul complet al modului în care organizațiile religioase se comportă la nivel mondial în fața acestei provocări nu poate fi redat aici din motive de spațiu, dar o întrebare în logica democrației merită pusă: Celor care au exigența ca Bisericile din România, organizate conform legi în baza dreptului privat și în baza unuia dintre cele mai consacrate libertăți constituționale, libertatea religioasă, să nu doarmă și să sprijine statul pentru diminuarea efectelor epidemiei de Coronavirus, le revine oare și sarcina de a fi atenți la modul în care în mod sistematic Parlamentul se dezarticulează politic și își reneagă propria ontologie democratică?

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. nu e nimic nou, se foloseste pandemia ca motiv pt a se plati diverse polite, a se intreprinde diverse actiuni politice sau… inchide bisericile.
    Sa afirmi ca 31000 de oameni s-au imbolnavit de la o intrunire a unei organizatii religioase in coreea mi se pare o fabulatie in registrul de mai sus.

      • @gamma – da, iar asta s-a întâmplat tocmai în orașul în care exista singurul laborator de virusologie BSL-4 din toată China! :) :)

        ”Fără imaginație”, exact cum scrii :)

  2. Normal ar fi ca religia sa fie separata de stat pentru ca sa isi poata indeplini rolul profetic. Dar cand bisericile accepta sponsorizari de milioane si sunt astfel cumparate de catre politicieni, ce alte asteptari sa mai avem? Iar cand preotii si pastorii indeamna enoriasii cu ce partid sa voteze, cum ar putea sa critice puterea politica a zilei cand sunt manjiti pana la guler?

  3. „…Parlamentul se dezarticulează politic și își reneagă propria ontologie democratică?”
    interesanta intrebare. se spune ca n democratie exista forte complementare „checks and balances”. institutiile romanesti dupa 89 nu s au reinoit, s au cosmetizat (formele fara fond maioresciene). militeanul se numeste politist cind e la fel de prost si docil, magistratul special cind romanul a ramas si fara izmene, politrucul elita cind de fapt e semianalfabet etc. un lucru insa se mai poate face, daca romanii mai vor o tara : stat minimal, neinvaziv dar puternic (nu i nici o contradictie, cantitatea n a insemnat niciodata calitate). redefinirea slujbasului : ala nu i platit de cetatean sa si legifereze / autofixeze lefuri si privilegii, ci sa l serveasca

  4. Religia ca miscare organizata si biserica ca institutie sunt virusuri mai rele decat orice covid.

    Exact ca miscari naucitoare (pentru secolul nostru) precum antivaxerii sau flat earthers, biserica & religia organizata au pus constant piedici in istoria omenirii evolutiei disciplinelor stiintifice.

    Pentru tot ce au facut si pentru tot ceea ce fac merita sa dispara, sunt o risipa enorma de resurse si nimic din functiile lor nu este de neinlocuit printr-o forma rationala.

    Sa se inteleaga ca e vorba de oricare dintre religii/biserici/”confesiuni” ca institutii. Treaba fiecaruia ce crede in forul sau interior.

    • O fi biserica un virus mai rău, dar uite că nu mai pune piedici evolutiei disciplinelor științifice. Numai că dacă religia ar dispărea azi, de la virusul ăsta ai mai multe șanse să ajungi la doi metri sub pământ din cota localității tale, iar știința te va saluta din mers. Tot mai bună e o speranță în vindecare. Tu așteaptă totuși vaccinul …

      • Nu inteleg exact ce spuneti, presupun ca e ceva legat de virtutile placebo ale religiei? Ok, sigur, atata vreme cat nu sunt deviate resurse care ar putea fi investite in lucruri reale, cum ar fi cercetarea. Fiecare e liber sa creada ce doreste, in forul sau interior, asa cum am mai spus.

        • Hai să fim serioși cu cercetarea asta, în imensa majoritate a cazurilor sunt bani publici aruncați pe fereastră. Când o firmă are un obiectiv, e treaba ei ce bani alocă pentru cercetare, dar banii pe care îi alocă statul român nu au nici obiective și nici finalitate, sunt doar bani aruncați.

          Cel mai bun contact cu realitatea, pentru orice persoană, ar fi să încerce să ofere un produs sau un serviciu pe care crede ea că îl va cumpăra cineva. Există și soluții mai puțin serioase, gen proiectate lansate pe platforme de crowdfunding, dar oferă și ele un contact cu realitatea, cel puțin se vede ce sunt oamenii dispuși să finanțeze din bani proprii și ce nu. Finanțările asigurate de statul român nu au nimic de-a face cu realitatea, sunt doar un soi de sinecuri.

    • Religia organizată e o formă de educație mult mai de bază decât școala, iar faptul că puteți ieși pe stradă fără bodyguarzi se datorează religiei. Nu poliției și nici școlii. În lipsa uneia dintre religiile consacrate, spațiul rămas liber a fost umplut în secolul 20 de către marxism, cu rezultate mai mult decât catastrofale. Zecile de milioane de morți din secolul 20 au avut drept cauză tocmai abandonarea religiei. Nu cred că vreun mitropolit a produs un număr comparabil de victime cu Stalin, Mao sau Pol Pot. Iar Ceaușescu a împușcat cu mâna lui oameni la colectivizare, nu cred că aveți exemple de preoți care să fi făcut asta.

      • E adevarat ca o persoana educata chiar si in spirit religios, pina la un punct, este mai buna decit una needucata.
        Dar nu au disparut brusc din istorie Inchizitia, macelul Catarilor, Noaptea sfintului Bartholomeu, Razboiul de 30 de ani, ocuparea Americii de sud si Africii (cu ajutorul religiei), toate razboaiele intre catolici si ortodocsi; razboaiele dintre musulmani (cele istorice si cele contemporane) si lumea crestina europeana.
        Religia a ucis si va ucide. Prin modul cum a fost/este folosita de diversi potentati ai diverselor momente istorice. La fel cum ucid si alte ideologii impinse la extrem atunci cind exista interes.
        Atmosfera placuta, linistita din Europa este rezultatul razvratirii populatiilor impotriva puterii clericale. Practic s-a ajuns la un echilibru blindut care acum e pus in pericol de presiunea musulmana. Asta induce cresterea exagerarilor religioase si in lumea crestina.

        • @CetateanulRoman – da, exact așa au început cele două războaie mondiale, împotriva ”puterii clericale” :) Pentru informarea ta, Cuza a secularizat destul de târziu averile mănăstirești. În Germania s-a făcut asta pe la 1800, iar în Anglia cu încă vreo 200 de ani mai devreme.

        • „Prin modul cum a fost/este folosita de diversi potentati ai diverselor momente istorice. La fel cum ucid si alte ideologii impinse la extrem atunci cind exista interes.”
          Deci nu religia, ci oamenii. S-a mai interzis religia si s-au vazut efectele.

      • Religia, in sine, a produs mai multe victime decat comunismul si nazismul (la un loc), si mai multe decat ciuma bubonica sau alte epidemii. O foarte mare parte dintre razboaiele omenirii au fost (si sunt) cauzate de religie, de la cruciade, la jihadul intentat de musulmani civilizatiei occidentale in 2001. Razboiul din Iugoslavia a avut cauze religioase, ISIS-ul are cauze religioase, IRA si violentele din Irlanda de Nord au avut cauze religioase.

        Mao, Stalin si restul de care amintesti nu au fost atei. Adica au fost atei in sensul ca nu credeau in vreun zeu traditional, dar comunismul (si nazismul) au fost ideologii aproape religioase, ambele cu siguranta mesianice.

        Ateii (adevaratii atei, vreau sa zic, de tipul Christopher Hitchens) sunt persoane morale si empatice, fara sa aibe nevoie de niciun zeu.

        • @Ganymede – păi, eu zic să-l incluzi pe Stalin la credincioși, dacă ”adevărații atei” sunt pâinea lui Dumnezeu și dacă tot te-ai hotărât să ții scorul începând de la cruciade. Chiar crezi că mureau sute de milioane de oameni (!?) în cruciade, ca să depășească performanțele lui Stalin și Mao?

          Despre Irlanda de Nord: crezi că ocupația britanică a unei părți din Ulster are la bază religia?! De asta a rămas armata britanică în Ulster, ca să păzească locurile sfinte de la Armagh și mănăstirea Sf.Patrick? :)

          Oferi un exemplu foarte bun de atitudine antireligioasă, dar subtextul e destul de transparent: dacă ai fi fost în locul lui Stalin, ai fi făcut lucrurile cum trebuie, asta încerci să susții când pretinzi că Stalin nu era un adevărat ateu. Ce-ți lipsește ție e puterea pe care a avut-o Stalin, nu ateismul :)

        • „Ateii (adevaratii atei, vreau sa zic, de tipul Christopher Hitchens) sunt persoane morale si empatice, fara sa aibe nevoie de niciun zeu.”

          Si adevarații creștini isi vad de credința lor, sunt persoane pașnice, milostive, ajutatoare.
          Toate razboaiele au fost cauzate doar de oameni, care uneori au folosit pretexte religioase. Scopul real a fost dominarea, controlul.

      • Cred ca in efect legati lipsa moralei de lipsa religiei intr-o relatie de cauzalitate. O persoana educata, dintr-o familie iubitoare, functionala, crescuta cat de cat ok nu are nevoie de indoctrinare religioasa pentru a nu da in cap pe strada…Pe de alta parte presupun ca sunteti familiarizat cu existenta razboaielor religioase.
        Ce propuneti este cel putin dubios, controlul comportamentului in societate prin indoctrinarea cu ideea ca exista un personaj (barbos sau nu) care te monitorizeaza 24/7 si te pedepseste daca te comporti rau. Cred ca sunt modalitati mai inteligente de a face asta…care sa nu recurga la animalicul „or else”, dura lex sau focul gheenei. Desigur, e de discutat cat mai avem pana sa ajungem acolo. Totul incepe din familie, de la clasicul „ce tie nu-ti place…”, asta ca sa nu credeti ca sunt vreun neomarxist :) sau cu sinecuri la stat :)

        • @hanu – nu-mi amintesc să fi scris eu ceva despre morală, aceea e individuală. În altă ordine de idei, aproximativ 20-25% dintre oameni se pot descurca și fără religie. Dar imensa majoritate are nevoie de o conștiință exterioară, de o personificare a ei. Așa se ajunge la cineva care vede tot și știe tot, iar dacă aveți impresia că familia obișnuită e așa cum o descrieți dvs, poate ar fi bine să mai discutați și cu oameni simpli, să vedeți cum pun ei problema.

          Cele mai multe dintre învățăturile creștine au fost internalizate de civilizația occidentală, de asta nu mai sunt astăzi percepute drept creștine. Dar familia aia iubitoare cu care vă lăudați dvs a avut în mod sigur oameni credincioși în urmă cu 3-4 generații, așa a ajuns familie iubitoare. La înmormântarea bunicilor sau părinților au participat sau nu și preoți? :)

        • „razboaie religioase”
          A existat factiune care, in urma victoriei din razboi, dupa ce si-a impus religia, a renuntat (fara sa fie fortata) la controlul teritorial, eventual in favoarea altei factiuni de aceeasi religie? Nu. In ciuda pretextelor folosite uneori, razboaiele nu au fost religioase.

  5. Biserica are bubele ei in cap, dar acum sa ajungem sa spunem ca ar fi vinovata si de raspindirea virusului e un pic exagerat.
    Ar trebui sa ne concentram pe adevaratii vinovati:
    1. pe locu intii si medalia de aur EU, cu neprihanita von der Leyen, o incompetenta de clasa. Chiar si-a recunoscut greselile, chipurile ea nu e specialista si nu a stiut.
    Este clar ca-n viitorul apropiat somajul va creste in spatiul EU la valori extreme, cred ca 30-40%. Drept urmare va scade considerabil PIBul tarilor membre. Mi s-ar parea logic ca si sutele de mii de capuse functionari europeni sa se sacrifice la acest efort. Imi imaginez ca numarul lor sa scada drastic, sub o mie, si restu sa mearga in concediu fara plata. In acest context as redeschide tribunalul de la Nürberg.
    2. La fel de vinovati sunt conducerile tuturor tarilor europene, pe primul loc fiind Merkel, cu suita ei de incompetenti. Nenorocirea e ca impotenta lui Merkel a fost preluata de mai toate statele europene.

    As mai avea si alte propuneri dar…

    • Cred ca cei numiti ar trebui sa fie ultimii pe lista!
      Vinovati in primul rind sint managerii multinationalelor ce au mutat productia in China. Vrei masti sau manusi : China si Taiwan – produse foarte „made in EU” vin gata ambalate de acolo.
      Intirzierea decizionala a fost clar la presiunea multinationalelor – au prins ocazia sa salveze o economie infrinta deja de Asia numai ca aveau nevoie de morti pentru a accepta finantarea fara sa ne revoltam. Au fost deblocate fonduri de 100x mai mari pt industrii si servicii decit pt urgenta medicala. Daca aceleasi fonduri ar fi fost concentrate in cercetare, pina sa ajunga virusul in Europa am fi avut un vaccin. Sau am fi fost mult mai pregatiti. Dar tot vestul a pregatit salvarea „economiei si burselor” dintr-un razboi la care muncim de 50 de ani sa il pierdem – de 50 de ani investim si transferam tehnologii in Asia. Acum culegem ce am semanat

  6. Bun articol, f.bune întrebări. Să mai adăugăm una : ţările euroatlantice, entităţii creştine încă,de ce nu au programe de într-ajutorare similare celor cu care China le/ne umileşte : mai întâi Italia, apoi, acum, azi, iată Polonia ? (Să sperăm că ajutoarele sunt sterile) Nu-şi dau seama cei care sunt plătiţi spre a-şi da seama ce înseamnă pe termen lung câştigarea de către China comunistă a competiţiei pentru respectarea şi aplicarea materială a idealurilor formatoare ale democraţiei mondiale ? Pare paradoxal, dar nu e mai puţin paradoxal de cât modul în care Churchill şi Roosevelt(reprezentanţi ai unor democraţii cu serioase tradiţii) au încheiat pactul criminal cu părintele totalitarismului bolşevic, Stalin, cu nepieritoare consecinţe nereparate, pe care le vedem şi azi.
    Cine citeşte şi luările de poziţie ale unor oficiali chinezi pentru mass-media poate să-şi dea seama de atenţia cu care China urmăreşte să descifreze „secretul” succesului lumii capitaliste. Şi l-a găsit : religia. Pentru moment conducătorii comunişti aplică unul din principiile creştine mai bine decât alţii : într-ajutorarea celor aflaţi în nevoie.

  7. Eu nu pot sa vad in atitudinea mai marilor bisericesti altceva decat lasitate. Le e teama de autoritati, de gura lumii, de moarte. Le lipseste credinta, in special credinta in viata vesnica. Ca daca ar avea credinta in acea viata, nu s-ar agata asa de aceasta. Sper ca se vor gasi si niste preoti vrednici care sa infrunte persecutia si sa faca slujbele.

    https://www.youtube.com/watch?v=d8elw5bnCr8

  8. Urgenta No.1 este sanatatea mea si a celor aflati in jurul meu.
    Si cred ca asta ar trebui sa fie prioritate momentului pentru multi.

    Se spune ca fara sanatate nu poti face nimic – inclin sa dau dreptate acestei afirmatii.

    Personal stiu ce masuri sa iau sa ma protejez si cred ca ele sunt suficiente
    (port masca cand este sunt in zone mai aglomentate sau mai aproape de unii ciudati, manusi mai tot timpul, si imi limitez deplasarile in zone aglomerate).

    Mai ramane intrebarea pentru mine –
    ce pot eu sa fac mai mult pentru mine, altii si in final stat???

    Dar ce poate face biserica pentru asta?

    Cred ca succesul unei abordari corecte pe timp de criza este:
    Ajuta-te pe tine si pe cei aflati langa tine!

  9. Biserica isi are propriile ei interese. La noi mai sufera si de megalomanie. In 30 de ani au fost construite 1000 de noi biserici si zeci de manastiri. Catedrala Neamului bate Casa Poporului si a primit sute de miloane de lei. Biserica ortodoxa ca institutie ce exprima o credinta si anumite ritualuri ar trebui sa fie mai aplecata omului de rand. Cati preoti de parohie cunosc pe cei foarte in varsta sa ii intrebe si ajute cu ceva. Dar vin sa dea cu apa sfintita in case si sa isi ia banul, etc O fac ONG–urile cu tineri mai saritori. Adevarata credinta o poarta fiecare in suflet si nu se inchina in tramvaie.

    • Biserica e o instituție creată de oameni și are toate defectele aferente. N-am mai intrat de vreo 4 ani într-o biserică, iar înainte de asta mai trecuseră vreo 10 ani de la precedenta ”vizită”, dar am fost surprins de câtă psihologie aplicată știau preoții de-acolo, deși ei nu o numeau psihologie. Era o biserică dintr-un sat aflat la vreo 100 km de București, iar preoții chiar știau toți oamenii din sat și știau despre fiecare ce probleme are. Dar dacă stai într-un bloc construit de Ceaușescu și n-ai călcat de 30-40 de ani prin vreo biserică, atunci te întâlnești cu preoții doar când umblă cu Ajunul, într-adevăr.

      E foarte bine dacă ONG-urile cu ”tineri mai săritori” au grijă de bătrâni, dar mulți dintre acei tineri merg și la biserică. Însă ceva mă face să cred că ”tinerii mai săritori” nu merg și la paradele LGBT :) dacă sunt dintre cei care au grijă de bătrâni.

      • Mi s-au părut întotdeauna ridicoli cei care își fac cruce când trec cu tramvaiul prin fața bisericii :) Mi se par exemplul tipic de oameni bisericoși, nu credincioși.

        L-am întrebat odată pe un călugăr pe care-l luasem la autostop care e ”procedura” corectă din punctul lui de vedere, fiindcă mă așteptam să-și facă cruce prin fața fiecărei biserici și el n-avea niciun gând :) Din câte mi-a explicat călugărul, asta încalcă porunca a II-a (aceea cu „să nu-ţi faci chip cioplit …”) fiindcă astfel ajungi să te închini zidirii, nu Ziditorului. Exact ăștia au fost termenii folosiți de el.

    • Daca se inchina pentru aparente sunt ridicoli, daca se inchina pentru ca asa se gandesc mai des la Dumnezeu, sunt credincioși indiferent de impresia lasata. Mai gresit e sa nu se inchine de rusine.
      „Bisericos” are mai multe sensuri dar poate ca sunt oameni care nu prea intra in biserica si din acest motiv simt nevoia sa se inchine. Sigur ca nu e o cerinta.
      Ce a spus calugarul respectiv pare corect insa alti preoti si calugari recomanda sa faca fiecare cum simte incat sa nu ascunda credinta de rusine si fara a folosi gestul ca motiv de trufie.
      Oricum, aceeasi persoana poate alege diferit de la o zi la alta si ambele alegeri sunt corecte.

      • Recomandarea preciza ca e suficient o singura data, nu e necesar sa fie de mai multe ori, dar cum am spus, nu e o cerinta.

      • @A. Tudor – fără supărare, când omul merge cu tramvaiul înseamnă că are alte treburi, nu la biserică îi stătea lui gândul. E resimțită ca o simplă ”obligație protocolară”, ca și cum ar saluta un cunoscut pe stradă, dar ar grăbi pasul, ca să înțeleagă acela că omul nostru e foarte grăbit. Eu aș numi asta fățărnicie. Cine are de mers la biserică, să meargă la biserică, nu să-și facă cruci din tramvai, când trece prin fața bisericii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Catalin Raiu
Catalin Raiu
Cătălin Raiu este teolog și politolog, cadru didactic la Facultatea de Administrație și Afaceri, Universitatea din București, și membru al panelului de experți pe libertate religioasă al OSCE.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)