joi, martie 28, 2024

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea unor teritorii care păreau până atunci de neatins, vocaţia domesticirii cetăţenilor, toate acestea sunt simptomele  răului pe care administrarea  pandemiei l-a născut în societăţile noastre.  Liberul-arbitru şi drepturile constituţionale au fost constant şi agresiv erodate. Frica , iar nu prudenţa, a dominat.

          Căci politica fricii este acea politică de care statele se folosesc, tradiţional, spre a construi climatul care face posibilă lichidarea autonomiei individuale. Lecţia totalitarismului  veacului trecut este una familiară.  Duşmanul de clasă sau de rasă trebuie înlăturat spre a garanta fericirea generală. Supunerea faţă de stat este piatra de temelie a politicii fricii.  Suspiciunea, delaţiunea, atomizarea sunt semnele pe care frica le răspândeşte între noi. Dezarmat în faţa terorii ce creşte paroxistic, omul se abandonează statului, ca unicului salvator.

          Politica fricii impune un contract social cu clauze ce nu mai pot fi negociate. În schimbul mântuirii şi al protecţiei,  cetăţeanul devine supus. El renunţă la orice posibilitate a criticii şi a libertăţii de a alege. Statul trece înaintea sa, iar omul este redus  la rotiţa din marele mecanism al istoriei. De la fascism la comunism, toate  despotismele secolului XX au  urmat aceeaşi cale : sugrumarea libertăţilor era premiza  guvernării autocratice.

          Această politică a fricii , retrezită de criza sanitară, a revenit în vieţile  noastre, descurajând abordarea prudenţei şi a responsabilităţii individuale. Stările excepţionale, limitate  la cazurile de terorism endemic şi de gravă criză constituţională, au fost ridicate la rangul de principal instrument  al organizării  societăţilor. Puterea executivă a redescoperit gustul arbitrariului, înlăturând sau slăbind garanţiile domniei legii. Guvernele şi şefii de stat şi-au asumat  rolul de salvatori ai naţiunilor lor. Libertatea ,  ca parte a condiţiei noastre naturale, a devenit incomodă.

          Alternativa la politica fricii nu este dezordinea sau iresponsabilitatea, ci  politica prudenţei înrădăcinată în constituţionalism şi domnia legii. Pentru această politică a prudenţei nici o urgenţă sanitară nu poate justifica suspendarea liberului- arbitru, de vreme ce guvenarea nu se poate întemeia decât pe consimţământ. Pentru această politică a prudenţei fermitatea are ca punct de pornire conversaţia cu cetăţenii, iar nu dictatul statului atotputernic. Pentru această politică a prudenţei apelul la frica de moarte este înlocuit cu  mobilizarea resurselor de solidaritate civică. Politica prudenţei nu paralizează, ci  întăreşte speranţa, evocând, permanent, firescul fericirii modeste care nu poate fi abandonat.

          Politica prudenţei  acceptă libertatea ca pe un dat natural şi construieşte soluţii   prin transparenţă şi dialog,  fără a recurge la ameninţare şi la înfricoşare. Ea nu acceptă permanentizarea stărilor de excepţie ca pe o nouă normalitate, de vreme ce poate anticipa capacitatea derogărilor de a slăbi mecanismele de control constituţional.

          Între politica fricii şi politica prudenţei linia de demarcaţie este cât se poate de clară . Statul nu este şi nu poate fi salvator, decât cu preţul sacrificării libertăţilor. Doar cetăţenii liberi pot clădi un viitor al demnităţii şi al  egalităţii în faţa legii. Frica nu poate naşte decât paralizie şi sclavie. Iată ceea ce merită să ne reamintim, spre a redescoperi virtuţile senine  ale prudenţei.

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. Cu totii trebuie sa intelegem starea de facto . Nu exista nici o politica a fricii , poate doar in imaginatia unora . Este o stare numita -PANDEMIE- indiferent cit se zbat unii vaxisti sa ne arate ca pandemia este o inventie si ca vaccinarea este un act asimilat unei posibile crime in viitor .O situatie pandemica se gestioneza prin masuri sanitare ce nu sunt decise de politicieni decit in faza finala a formularii ei de catre expertii in domeniu. Adica politicul doar legifereaza punerea in aplicare a deciziilor luate de stiinta nu de Baba Vanga . A considera ca un intreg angrenaj politic – partidic – sanitar -decizional la nivel administrativ – este parte a vreunei forme de intelegeri ce se doreste a fi asimilata cu mintirea populatiei(in intreaga lume ) este nu numai falsa dar si putin credibila . Urmariti la nivelul Romaniei ultimile decizii luate de guvernul Citu – numai inducerea vreunei stari de frica nu poate fi considerata parte a acestora , mai degraba aceste decizii cuprind o relaxare binevenita.Toate deciziile se iau in conformitate cu evolutia acestei boli .Restul sunt gogosi de presa .

    • De ce trebuie sa intelegem starea de facto ? Chiar sunteti convins ca politicul legifereaza in functie de ce spun specialistii ? sau numai unii specialisti ?
      Cuvantul relaxare poate fi folosit in cadrul penitenciarului in cazul unei purtari corespunzatoare dar in nici caz in contextul unor oameni liberi ale caror drepturi sunt garantate de constitutie, drepturi care sunt calcate in picioare.
      Sa nu mai discutam de masurile aberante luate de politic, spre exemplu purtatul mastii in aer liber !! si altele.
      Problema este, oamenii au fost si sunt coplesiti de masurile de tot felul la care au fost, sunt si vor fi luate in continuare datorita politicului care accepta numai parerile care convin si imi aduce foarte tare aminte de aplaudacii de pe vremea comunistilor si sa nu credeti ca in randul specialistilor nu exista destui care au si ei „programul” lor care trebuie urmat.
      Statul exista in forma unor bugetari care se supun unor ordine venite de sus, ordine care trebuie impuse de multe ori impotriva vointei noastre a multimii.
      Am ajuns in situatia „cetateanului domesticit” si supus a tot felul de ingerinte si amestecuri din partea statului, a functionarimii cu interesele ei.
      Oamenii au uitat ce inseamna o viata libera, resposabila bazata pe respect in cadrul unor norme de comun acord acceptate, legile nefiind intotdeana expresia acestora.

    • „Adica politicul doar legifereaza punerea in aplicare a deciziilor luate de stiinta nu de Baba Vanga”
      Domnule, nu mai inventați cronici ostile și gogonate la adresa guvernului: nimeni nu a sugerat că deciziile guvernului ar fi inspirate de Baba Vanga, ci, mai degrabă de niște doctori mengele. Absolutizarea și politizarea științei (devenită partizană, adică o pseudoștiință din moment ce refuză dezbatere și a adoptat un punct unic de vedere asupra pandemiei) sunt specifice regimurilor totalitariste ale secolului trecut. Nu e nimic nou in asta, chiar și regimul ceaușist era plin de savanți de renume mondial, colcăiau academicienii prin ceceu. Tocmai de aceea e ridicolă apărarea slujitorilor guvernamentali, precum dumneavoastră. Că pretindeți -deși nu aveți habar ce e aia știință, cum apare ea, cum e posibilă cunoașterea- că voi sunteți Știința in timp ce stăpânii încearcă să o amuțească. Chiar așa, cu majusculă, că deh, avem niște imperiali ce au uzurpat științele și le-au pus in slujba Statului..ăă, pardon, a Binelui Comun. Numai că mai există din fericire pe lumea asta milioane de oameni de știință, medici, intelectuali ce nu și-au abandonat vocația și nu au lăsat guvernele să calce in picioare științele. Există Declarația de la Barrington și oricât ar încerca politrucii să o discrediteze și propagandiștii lor să înfiereze semnatarii, ea este acolo, pe internet, funcțională, la dispoziția oricui. Și sunteți judecați in baza ei și a celorlalte mărturii profesionale (și, hei, sunt deja mii, înregistrate și puse la dispoziția publicului). Modul aberant, pompieristic, polițienesc, discreționar și arbitrar in care guvernele au acționat pentru a combate un virus minor va rămâne in istorie, chiar dacă autorii nu vor fi judecați și condamnați (așa cum se cuvine). Minciuna are picioare scurte și o vedem toți cum se clatină. Cine continuă să o propage se afundă in penibil, iar cine continuă s-o creadă -deși are toate datele la dispoziție- incă nu a ieșit de sub imperiul fricii și nu înțelege că credulitatea sa nu are nimic de-a face cu știința și rațiunea (așa cum se amăgește), expunîndu-se astfel disprețului, răcelii sau condescendenței celor din rezistență (sună oarecum bombastic, dar, atâta timp cât mai avem o nejustificată și abuzivă stare de alertă, cei ce se opun, măcar verbal, realității construite cu marote și petarde guvernamentale compun o formă de rezistență civică in fața unei forțe opresive).

  2. Se discuta putin despre latura emotionala a statului. Dupa mine, statul nu poate fi doar un patron binevoitor.

    Sentimentul apartenentei cetateanului la un stat anume trece dincolo de formele dreptului, altfel nu ar mai fi nicio deosebire intre oras si stat (ca institutii vorbesc). Exista incontestabil un „mic patriotism” al cetateanului care traieste intr-un anumit oras sau sat. Chiar si in acest caz insa, apartenenta se manifesta prin multe alte lucruri decat plata impozitului local :-).

    Intrebarea pe care mi-o pun este daca pentru cetateanul Romaniei de astazi statul mai pastreaza aceasta dimensiune afectiv-sociala? Inclin sa cred ca nu, pentru ca fata de cine sau fata de ce punct de reper acest sentiment al apartentei s-ar putea manifesta?

    Acest sentiment despre care vorbesc (si despre care cred ca nu mai exista decat la putini) nu are nimic de-a face cu patriotismul (construct social in principal) si nici cu nationalismul (construct politic).

    Daca situatia descrisa (disolutia dimensiunii afective a statului) este rezultatul „ruinei” unei organizari sociale, ca etapa pe un drum istoric, sau doar un incident fara alta semnificatie decat cea pe care analistii politici o dau unor astfel de momente – consider ca ar merita analizat si dezbatut.

    Nu vad insa niciun motiv pentru care un stat ar fi puternic si ar oferi bunastare cetatenilor doar apeland la o organizare solida, la democratie liberala si la piata libera. Nu spun ca nu ar fi importante si acestea, spun doar ca nu sunt suficiente.

  3. Un text care ar trebui batut pe usa guvernului si parlamentului precum tezele lui Martin Luther pe usa bisericii de la Wittemberg si care a fost inceputul miscari protestante.
    Cand va incepe cu adevarat valul de proteste impotriva dominatiei statului ? vorbim de state democratice in care conducatorii au fost si sunt alesi democratic, votul nefiind semnificativ, nimeni nu mai are frica de el.
    Nu sunt convins ce cetatenii au acordat increderea unor pesonaje politice care aluneca catre totalitarism, o mare vina purtand mass media mainstream care in loc sa ne apare de abuzurile lor, ii sustin.
    Scandal aparut ieri in Europa pe seama unui program de spionaj Pegasus aratand anvergura filajului la care sunt supusi jurnalisti incomozi acestori regimuri si nu vorbersc de regimul Orban, sunt regimurile asa zise democratice care recurg la astfel de metode.
    Programul o data instalat nu poate fi depistat si arata perfectiunea la care s-a ajuns cei mai buni cilenti fiind statele atat democratice cat si dictaturile.
    Panica, frica si teroarea sanitara impusa de peste un an sunt doar inceputul catre o lume noua ele putand fi inlocuite cu alte subiecte sicu siguranta va urma, teroarea ecologica, programul care doreste sa-l impuna cei de la Bruxelles fiind in aceasta directie.
    Englezii si americanii sunt singurii care incearca sa respecte cat de cat libertatile individule si incearca revenirea la o normalitate ca pe vremuri pe cand altii vorbesc de o noua normalitate, care o fi ?
    Normalitatea fricii !!! frica fiind cel mai bun instrument de control al maselor, se stie in urma ultimelor experimente europene din sec. 20 si care arata ca nu s-a invatat mare lucru.

    • > Nu sunt convins ce cetatenii au acordat increderea unor pesonaje politice care aluneca catre totalitarism, o mare vina purtand mass media mainstream care in loc sa ne apare de abuzurile lor, ii sustin.

      Cum ar veni, nu cetatenii au votat pentru cei care ii reprezinta in Parlament, ci presa a votat in locul lor??

      > Programul o data instalat nu poate fi depistat si arata perfectiunea la care s-a ajuns

      Faptul ca un program nu poate fi depistat nu e nimic nou: primul „rootkit” a fost scris in 1990.
      Dimpotriva, faptul ca un program care nu poate fi depistat este breaking news in loc de un fapt banal ne spune cat de mult a avansat protectia anti-malware in sistemele de operare moderne.

      > Panica, frica si teroarea sanitara impusa de peste un an sunt doar inceputul catre o lume noua ele putand fi inlocuite cu alte subiecte sicu siguranta va urma, teroarea ecologica, programul care doreste sa-l impuna cei de la Bruxelles fiind in aceasta directie.

      La tine chiar pare sa functioneze, esti foarte panicat ca Bruxelles-ul o sa iti impuna „ceva”, nu se stie ce, dar sigur o sa fie nasol. Iti urez sa scapi de frica asta cat de curand!

      • Votul cetatenilor nu mai conteaza prea mult, s-ar putea renunta iar ce va veni de la Bruxelles se poate citi clar in programul nu de mult lansat in discutia publica cel mai relevant fiind interzicerea din 2030 sau 2035 a comercializarii masinilor cu motoare clasice, sa fie asta doar „ceva” ?
        Bruxellus a hotarat iar nai n-avem decat sa urmam, eu nu sunt de acord si nici n-ao sa particip si ca fapt divers poti citi textul de mai jos
        „Iarna 2030, caderi masive de zapada si frigul au cuprins intreaga Romanie cat si o buna parte a Europei. Celulele fotovoltaice sunt inzapezite, morile de vant datorita furtunii oprite, centrale termoelectrice nu mai exista, reteaua de gaz pune probleme masive, folosirea motoarelor cu ardere interna, incalzire pe gaz, focul cu lemne, drujbe etc. este interzisa.
        Pe sosele/ autostrazi coloane de masini electrice oprite datorita frigului si a lipsei de curent, masinile SMURD electrice nu mai pot interveni, excavatoare si alte utilaje folosite pt dezapezire/ constructii nu mai functioneaza.
        Din lipsa cererii si a interdictiilor rafinariile nu mai produc benzina si diesel.
        Guvernele incep sa adune toate masinile si utilajele cu motoare cu ardere interna , personalul care le poate deservi, doar Rusia si Iranul ar putea livra asemnea utilaje si combustibilul necesar, datorita conditiilor climatice, a lipsei de curent si al VETO-lui SUA, imposibil de realizat.
        Sistemul de sanatate, de educatie si aprovizionarea al populatiei nu mai functioneaza.
        In aerul foarte curat romanii cat si restul europenilor ingheata de frig, fara hrana si sunt lipsiti de asistenta medicala datorita New Dealului impus de Bruxelles, cum ii numiti, talibani.
        Schimabrea energetica a avut loc, un succes rasunator si poate fi sarbatorit fara artificii, fara alcool care este interzis cu un carnat eventual din soia, carnea fiind foare rara.
        Acesta ar putea fi viitorul care ne asteapta daca Bruxellul ar reusi sa impuna noul plan energetic la nivel european.
        Horor, nu-i asa ? si mai horor pt ca nu pot gasi undeva o greseala.”

    • „Stati in casa! Altfel, dupa sarbatori vom avea inmormantari!”
      „În fața unei boli ori ești precaut, ori ești prost.”
      – Unclasic Inviata

      • Lipsește ceva, și anume să arătați că n-ar fi avut dreptate. Asta e mai greu.
        Politica fricii se face la orele de religie în România: „ai vorbit urât cu părinții, te calcă mașina.”

        • Suedia a arata de la inceput respect fata de cetateni.
          A avut sau nu a avut dreptate?
          Sta mai prost in statistici fata de orice alt stat pretins democratic care a ingurgitat ciorba terorizarii populatiei de la tribunele statului?

          Alt exemplu, UK, unde Majestatea Sa s-a adresat cetatenilor: “Better days will return. Together we are tackling this disease, and I want to reassure you that if we remain united and resolute, then we will overcome it”

          Ia uite ce diferenta! Asa se vorbeste civilizat.

          Nici nu conteaza daca tovarasul presedinte avea sau nu dreptate pe fond. Asa ceva nu se zice. Dumneata ti-ai permite sa te duci sa le zici prietenilor frazele acelea? Dar invers, daca un prieten ti-ar zice frazele acelea in fata cum ai reactiona?
          Eu cred ca niciun om cu un minimum de educatie nu si-ar permite, chiar daca uneori pe fond sunt reale. Atunci cum sa isi permita tovarasul presedinte sa se adreseze asa unui popor intreg?

          Tovarasul presedinte nu este acolo sa ne pazeasca de rele sau sa ne tina lectii de morala, ci ca sa medieze intre institutiile administratiei publice conform unor atributii foarte specifice din constitutie. Daca isi depaseste atributiile acelea foarte specifice inseamna ca face pasi spre totalitarism, ceea ce nu este de mirare, intrucat institutia prezidentiala in Romania are origini totalitare nu democratice, si o traditie continuata in sensul acesta, prin tovarasul Iliescu care a renascut republica in 1991 prin crimele de la Mineriade. (De aici si titlul de „tovaras” pe care il folosesc pentru presedintii Romaniei.)

          Pana nu o sa invatam sa ne respectam noi ca oameni, nu vom fi in stare nici sa pretindem respect de la cei pe care i-am delegat pe perioada determinata sa administreze diferite institutii. Prin urmare acestia vor crede ca sunt stapani, nu slujitori, deci ne vor calca in picioare atat la nivel de discurs cat si in moduri mai pragmatice, numite in jargonul politic „coruptie” sau „furt din bunul public”.

          • Torul Okada, încerc să răspund separat amalgamului de idei din intervenția dumitale.
            Suedia, definitiv, a greșit. Deși are o densitate de populație mult mai mică decât a Germaniei, numără deja peste 1400 decedați la milionul de locuitori. Țările vecine, Finlanda și Norvegia de 10 ori (!!!) mai puțin. Însuși regele Suediei, Carl Gustav, a declarat public strategia ca fiind un eșec.
            Discursul președintelui României a fost unul corect, dur, dar foarte bine cântărit. Nu se reduce doar la cele reluate de dumneata. Sub acest aspect consider că sunteți nedrept. Triumviratul Ciolacu, Ponta și Tăriceanu erau cei care criticau, precum autorul acum, strategia de criză a guvernului „ce este prostia asta cu covidul?” Evident, în trecere, președintele le-a dat înapoi ce meritau. Mă mir că nu ați sesizat „adrisantul cunoscut” al declarațiilor domniei sale.
            Privind depășirea atribuțiilor, citiți cu atenție constituția! Printre atribuțiile președintelui se numără și mesajele adresate populației, și șefia CSAT, cel care, în situațiile de criză, conduce împreună cu guvernul destinele țării. Parlamentul este cea mai bună soluție în timpurile normale, când deciziile nu sunt necesare a fi luate rapid, dar în situațiile de criză inerția mare a legislativului constituie un dezavantaj clar.
            Pana nu o sa invatam sa ne respectam noi ca oameni, nu vom fi in stare nici sa pretindem respect de la cei pe care i-am delegat pe perioada determinata sa administreze diferite institutii. Absolut de acord cu această afirmație. Nu și cu generalizările ulterioare.

            • Daca le cautam circumstante atenuante doar pentru ca sunt de-ai nostri… sa traim bine! In felul asta ii ajutam sa se complaca in mediocritate si sa ne serveasca si pe viitor cu aceesi mediocritate, atat la nivel de limbaj cat si administrativ.

              Pentru mine limbajul acela este inacceptabil. Daca nu mi-l tolerez mie, nu il tolerez prietenilor, cu atat mai putin il tolerez celor pe care i-am votat si care teoretic ma reprezinta.

            • Toru Okada
              Scotocitul după circumstanțe, fie ele atenuante sau agravante, e o chestie subiectivă. Admit că astfel de scăpări, precum cea exemplificări de dumneavoastră, ar trebui evitate, dar vă reamintesc că discursul a fost mai lung. Iar faptul că ați reținut fondul mesajului, tocmai pentru că nu v-a plăcut forma, e mult mai bine decât să-l fi aplaudat și uitat a doua zi, cum s-a întâmplat cu restul mesajului său.

  4. Buna ziua Domnule Stanomir,
    Observatia dumneavoastra este buna – statele au impus o politica de forta. Premiza insa pentru care am ajuns aici este eronata – libertatea este apanajul oamenilor responsabili; oamenii iresponsabili, periculosi (chiar si cei periculosi pentru ei insisi), antisociali, etc au libertate diminuata sau sint privati de libertate.
    Statele nu au avut ceea ce face – cea mai mare parte a populatiei este autosuficienta, are lacune grave in aproape orice domeniu, o lipsa de responsabilitate crasa (zilnic auzi ca ceea ce nu e interzis inseamna ca e permis!), lipsa de educatie de orice fel, etc. Tot ce au putut face a fost sa interzica. Cum a fost o fisura in zid hoarda de misecuvinisti au dat pe-afara fiindca „nu mai puteau suporta dictatura medicala”.
    Alta abordare nu ar fi fost eficienta – si asa a trebuit sa ameninti cu amenzi (anulate de sistemul de justitie ceea ce a dus la pierderea efectului legii).
    Demokratia a fost inventata si se referea la puterea de decizie in societate a celor ce sustineau cetatea, a celor responsabil apriorii; nu era pt oricine. Democratie pt oricine duce la populism, asa cum „scoala pt toti” ( a se citi coborita la nivelul cel mai de jos pt a putea sa o parcurga oricine) a dus la analfabetism si analfabetism functional.
    Pt orice persoana care are nivelul de civilitate presupus in mileniul III nu era nevoie de coercitie pt respectarea unor reguli sanitare si de protectie – pina la urma de bun simt. Modul cum au evoluat lucrurile au devoalat ca foarte putin din populatia mondiala este contemporana cu mileniul III.

    • @CetateanulRoman exista state care reusesc sa gestioneze foarte bine echilibrul dintre libertatea si respectul pentru cetatean si interesele cetatenilor (nu ale altcuiva) luate la un loc. Exemple ar fi tarile nordice, Olanda. Asta arata ca ,,dilema” e rezolvabila si nu ,,complexa” cum spunea Iliescu. Problema e de competente, viziune, mentalitate. Românii obisnuiesc sa aplaude excesele statului, in subsidiar fiecare individ crezindu-se fara prihana si fara risc ca efectele autoritare sa i se aplice tocmai lui.

      • Olanda si Suedia ar putea fi folosite doar ca exemplu pt „asa nu”. Au probleme serioase chiar si in momentul asta si asta in situatia in care iarna scandinava are puterea sa inactiveze cea mai mare parte a virusilor/bacteriilor. Greseala e in modul cum au gestionat situatia.

    • Genial! Parcă e scoasă din mintea lui Brejnev :)

      Nu v-a trecut desigur printre urechi ideea că cel ce e în poziția de a decide cine e „responsabil” & „susține cetatea” și cine nu, devine automat dictator.

      Exact asta a fost marea invenție a lui Brejnev: A desfințat noțiunea de deținut politic. A postulat că cei ce sunt împotriva regimului său sunt evident iresponsabili și i-a internat la balamuc.. Scurt și cuprinzător.

      Cât despre „populism” sunteți exact pe aceeți cracă cu Adolf și Volodea Lenin. Amândoi au ajuns după o matură chibzuință la exact aceeași concluzie: Oamenii sun proști, nu știu ce le priește pe lumea asta, deci e de datoria „specialiștilor” și „experților” să ghidoneze prostimea spre fericirea supremă. Ce a ieșit în ambele cazuri, e bunecunoscut…

      • Experianta dumneavoastra se limiteaza la dictatori. Deciziile luate in tarile democratice au fost luate de specialisti, de forurile competente.
        Intotdeauna va declarati ca fiind traitor in USA dar comentariile va sint litera cu litera copiate dupa latrine…..
        Nu recunoasteti nici una din deciziile specialistilor in domenii precum Covid-19, modificarile climatice (sinteti antiincalzirist declarat), va declarati adept al protului de arme, trump e cel mai bun presedinte, etc. Tocmai genul asta de cetatean legitimeaza deciziile de forta ale diverselor comitete de specialitate.
        Cu toate ca aveti un comentariu „pe linga” – e practic definitia perfecta a analfabetismului functional, poate reusiti sa intelegeti dece – din ceea ce spuneti rezulta ca deciziile autorizate reprezinta dictatura si porniri dictatoriale in schimb abuzul de putere al unuia ca trump, ca bolsonaro, ca boris johnson, etc. vi se par exact ceea ce trebuie – din comentariile dumneavoastra anterioare. Poate nu v-a trecut o secunda „printre urechi” ca deciziile lor din drag de libertate individuala au facut ca tarile lor sa conduca in topul contaminarii respectiv deceselor. Inspaimintator este ca daca ne apucam sa comparam cifrele oficiale ale SUA , Brazilia, UK cu China (bine, inmultim cu 10 cifrele oficiale chineze…) tot stau mai prost – ceea ce induce idea ca deciziile „totalitare” ale Chinei au fost net superioare „democratiei” prostilor? Cumplit!!!
        PS: nu am atitea cunostinte despre dictatori, dumneavostra unde i-ati studiat?

  5. Vă înșelați amarnic cînd vorbiți de „creșterea controlului statal”! Nu statele sunt puternice, ci cei care le parazitează cochiliile goale. Dacă faceți un mega-sondaj pe stradă sau în mediul virtual și sub fotografia lui Cîțu puneți întrebarea: „Ce vă sugerează personajul din fotografie?”, pun pariu că răspunsul „Un înalt funcționar al statului român.” va fi fi quasi-absent. Este chiar greu, văzând cum lucrurile se duc la vale, să-l consideri pe Cîțu un om care lucrează pentru stat, iar român nici atât. În intervul dat de el gazetei colegiului din SUA unde a absolvit declară “I can always be a banker.” (A nu se înțelege că Orban, Ciolacu, Iohannis sau Barna mă inspiră să merg voluntar la război ca să mor pentru România sau să accept scăderea salariului știind că asta e bine pentru statul român care mă tratează ca cetățean!)

  6. Frica este termenul ce descrie cel mai bine aparitia, desfasurarea, consecintele pandemiei. Situatia sanitara a fost de la inceput grava si, mai ales, necunoscuta si imprevizibila. Printr-un enorm efort de creativitate si rigoare stiintifica s-a pus la punct rapid vaccinul, de la care putem spera sa stapinim molima; obtinerea lui a recurs la roadele unor cercetari anterioare, de lunga durata si mare profunzime, iar ulterior dezvoltarea industriala ne permite sa avec in continuare incredere in stiinta si capacitatile umane de redresare.
    Vorbesc in continuare doar de lumea civilizatiei de tip occidental; doar aici discutiile despre democratie, libertate, legi si Constitutie au noima.
    Politicienii actuali nu sunt pregatiti in nici un fel sa faca fata unor situatii dramatice, scopul principal al activitatii lor de la WW 2 incoace fiind realegerea periodica; pentru aceasta, populatii intregi sunt curtate de decenii, oferindu-li-se avantaje peste avantaje si cerindu-li-se tot mai putin in schimb; in aceste conditii avantajele devin privilegii si nesatisfacerea lor de catre politicieni poate provoca mari miscari sociale ( vezi Vestele Galbene din Franta, ce si acum stau la pinda, pregatind o noua invazie).
    Nicio scoala politica nu cuprinde module despre gestionarea unor situatii de o asa amploare; pregatirea populatiei, prin educatie, pentru acceptarea unor masuri temporar restrictive, lipseste cu desavirsire din toate programele politice, promise ( mai ales!) sau aplicate ( mai putin).
    Frica a guvernat toate actiunile politicienilor, avind o multitudine de aspecte/fatete:
    -frica de necunoscut: o boala noua, despre care nimeni nu a auzit, debut brutal, forme grave, letale, raspindire rapida; lumea medicala a reusit sa actioneze destul de rapid ( cu unele excese, in ambe sensuri), dar acum stim mult mai multe decit acum doi ani, ceea ce permite adaptarea reactiilor de ingrijire si preventie, asigurind o baza stiintifica ultimelor masuri, temporare, de restrictii si precautii
    Nimeni nu a stiut ce trebuie facut in astfel de situatii, ce nu fac parte din dulcea bunastare adormitoare in care ne-a lasat munca asidua a celor nascuti dupa 1945( baby-boom-ul)
    -frica de a impune masuri rapide de izolare, preventie, ingrijiri, intr-un context populational exploziv, predispus la revendicari de tot felul, larg contradictorii, adesea, minat de intersectionalitate, minoritati de tot felul, noi ideologii totalitare de tipul eco-cataclismic, noi proiecte de societate de un infantilism atroce;
    -frica de colaps economic din cauza unor masuri necesare , dar luate excesiv
    -frica de a vedea sistemul sanitar rapid saturat cu cazuri grave, in situatia de a refuza ingrijirea unor pacienti ajunsi in urma altora, frica de a obliga societatea, politicienii, personalul medical sa ia decizia cine va muri si cine va trai ( oferindu-i ingrijirile necesare, dar indisponible pentru intreaga populatie atinsa de boala). Ajungerea in aceasta situatie ar fi fost cea mai grava incalcare a tuturor drepturilor si libertatilor caracteristice democratiei moderne, cistigate doar de putina vreme si cu mari sacrificii; din fericire nu s-a ajuns aici!
    Politica fricii a fost de fapt consecinta fricii politicii, nu a fost un scop in sine pentru inrobirea societatii, pentru un control de durata, menit sa ingradeasca progresiv drepturile si libertatile cetatenilor; exista acum in toate tarile democratice toate elementele necesare restabilirii ( atit cit era) unei vieti democratice.
    Pandemia a dezvaluit mai multe tare ale societatii actuale: degradarea educatiei, politica de tip imediat ( politica pentru politica, prin analogie cu arta pentru arta), fara viziune pe termen lung, promisiuni tintite, pentru a obtine voturi, niciodata indeplinite, manipularile populationale de tot felul, in vedera unui consum nemasurat de bunuri si servicii, printre care divertismentul la loc de cinste………., in folosul citorva producatori si distribuitori.
    Iar cea mai crunta incalcare a tuturor drepturilor elementare ale omului a fost abandonarea completa a Lumii a Treia, de care se tot vorbeste de decenii, dar de care nu-i pasa nimanui.

    • Nu este adevarat ca nu s-a stiut de acesti virusi, ba se cunosc si se cerceteaza de perioade lungi de timp.

      Nu este adevarat ca nu au existat proceduri si structuri care ar fi trebuit sa gestioneze corect epidemia, pandemia. Structuri exista, cunostinte exista, proceduri exista si sunt rodate prin africa si asia. Problema este ca aceste structuri au fost de forma, erau locuri unde politicienii isi trimiteau rudele la posturi calde (nu vorbesc doar de Romania). Ar mai trebui sa fie si organizatii civile care sa poata acorda prim ajutor, sa antreneze, formeze oamenii sa reziste si sa dea ajutor in astfel de situatii, unde sunt?

      Eu nu stiu ce invata politicienii acolo pe la scoli, dar cred ca oricui i s-a spus si nu odata ca functia principala a statului este sa gestioneze tocmai situatii din acestea. De acea avem armata, servicii, sistem medical, infrastructura, si platim impozite ca statul sa ne treaca prin catastrofe naturale, razboaie, epidemii. Nu inteleg de ce statul face altceva? Statul nu are treaba cu opera, cu sportul, ajutoare sociale, etc. astea sunt foarte secundare, cand nu mai ai ce face, dar se pare ca e mai usor sa organizezi un concert ca sa te voteze, decat sa te asiguri ca ai echipamente de protectie, ca monitorizezi bolile. Dam unda verde la fotbalisti si urlam cand rateaza poarta, turnand bere. Dar nu intelegem fizica din jurul nostru, manualul scolar.

  7. ,,Pentru această politică a prudenţei nici o urgenţă sanitară nu poate justifica suspendarea liberului- arbitru”
    In timpul epidemiei, Suedia a ales această cale, de fapt a continuat-o doar. Asta a scandalizat pe mulți, au fost și rateuri regretabile (s-a pierdut controlul în căminele de bătrâni) dar s-a organizat totul bine și eu sînt recunoscător pentru repectul și calmul de care m-am bucurat.

  8. Si totusi, mai toti liderii autocrati de astazi au avut pozitii si politici anti-pandemie. Putin, Lukasenko „50ml vodca te tin departe de virus”, Viktor Orban s-au evidentiat prin minimizarea pandemiei, acuzand UE, Soros, cipurile, conspiratia mondiala. Nu e ciudat ca tocmai autocratii veritabili n-au sarit pe asa o oportunitate?

    Nu prea am auzit de guvernari autocratice care s-au bazat pe o politica a fricii de natura medicala. S-au ridicat si se ridica inca pe motiv de frici economice, religioase, nationaliste, nicidecum medicale.

    Sa nu uitam ca pericolul autocratic in Romania vine de la AURisti si de la Dragnisti, bazat pe politici nationalist- izolationist-ortodoxiste, nicidecum de la vaccinisti fanatici cu siringa-n mana. Pericolul dictaturii medicale o fi existand, dar e mult in coada listei de asteptare.

    • Ca să nu mai fie dubii, iată o listă (incompletă și aleatorie) de executivi (executori?) de seamă ce au susținut activ -implicînd financiar și politic structuri ale statului- măsurile drastice de tip ‘război impotriva proprii populații’ culpabilizate (brusc împărțită in cetățeni disciplinați și conștienți de pericol și tâmpiți reacționari și ingrați ce nu respectă sănătatea celorlalți), precum și producerea de vaccinuri și inocularea in masă cu serul precipitat.
      1. Trump
      2. Boris
      3. Merkel
      4. Macron
      5. MBS
      6. Iohannis
      7. Rodrigo Duterte (mitraliera)
      8. Orban
      9. Putin (sputnik)
      10. Rutte
      11. Ursula
      12. Biden
      13. Xi Jinping (sinovac etc)
      14. Jacinta Ardern
      15. Trudeau
      16. Bibi
      17. Ali Khamenei (coviran barekat)
      18. Diaz-Canel (soberana+abdala…haha)
      19. Ibrahim Mohamed Solih
      20. Wavel Ramkalawan

      suficient ca să ne facem o idee asupra legăturii dintre culoarea politică și panica, pardon, știința și practica covidului. adică…nicio legătură. și nicio știință. doar dorința proclamată de a salva omenirea, precum și cea nedeclarată de a incendia lumea. acești politruci de notoritate globală și competență sătească (in cazul unora ce probabil ar fi buni de primari in comune cu disctecă și dispensar) au pus lumea pe jar, iar multora chiar le-a plăcut să sară ca arși in fiecare zi, vreme de 1 an jumate, la fiecare plimbare a Drobului cu Covizi pe grinda cu ecrane și trompete atârnată de guverne deasupra patului. unde oricum nu era niciun prunc. și nicio pisică. doar un liliac răposat și mumificat.

  9. DEX.RO: ”A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă.”

    Curajos articol, sper să nu fiți interzis. Doar că predicați într-o democrație, îndeletnicire care, deși pare a fi cu totul diferită de predica în pustiu, duce la același rezultat, fiindcă democrația e sistemul care garantează că behăitul turmei va acoperi sistematic vocile individuale.

    Cât timp o s-o mai târâim democratic nu știe nimeni. Însă temperatura crește în fiecare zi, ne apropiem de punctul de fierbere și, printre multe alte semne rău prevestitoare, văd tot mai des pe blogurile independente o avertizare sarcastică:

    ”And then, for absolutely no reason at all, everyone voted Hitler into power.”

    • Hitler nu prea a fost votat de „everyone” : foarte multi, un numar aproape egal, au votat pentru comunistii lui Ernst Thalmann. Iar situatia creata l-a fortat pe von Hindenburg (care avea de ales intre nazisti si comunisti) sa il numeasca pe Hitlet cancelar. Repet : l-a numit !
      Asa s-a facut ca, desi nu avea in niciun caz o majoritate de votiri, Hitler a ajuns Cancelar.
      Iar la inceput nazistii nu aveau in Guvvern decat 3 portofolii dintr-un total de 11.
      Stiu ca e misto sa te dai mare democrat azi. Dar asta se poate face si respectand adevarul.
      De ce l-ar cenzura azi cineva pe domnul Stanomir ?
      Ca doar nu spune nimic important in articol ! Acesta nu contine altceva decat niste țâfne …..
      Domnul Stanomir, de fiecate data cand scrie despre masurile luate impotriva pandemiei, nu face altceva decat sa-si etaleze ciuda si obida impotriva…… ei bine, nu se stie impotriva a ce .
      Ca doar niciun om cu capul pe umeri nu-si imagineaza ca guvernul Romaniei, prin masurile luate, incalca D.O. – nici macar domnul Stanomir. PSD si madam Renate stau la panda….
      Dl Stanomir vorbeste despre frica . Eu, unul, nu am vazut pe nimeni tremurand de frica Covid. Ma intreb unde a vazut domnia-sa asa ceva…
      Temperatura creste doar in mintea unora.
      Ca e plina tara de Robinhuzi de Maglavit….

      • Chiar crezi că Eminescu nu știa că bătălia de la Rovine a precedat-o pe cea de la Nicople? :)

        La fel, știe toată lumea cum a ajuns Hitler la putere – strict tehnic vorbind. Expresia respectivă e metaforică și, dacă nu ai înțeles-o, ți-o explic. Este vorba despre acceptarea cvasi-unanimă a ascensiunii la putere a oricărei personalități/formațiuni care promite schimbări radicale într-un sistem devenit insuportabil, metoda și mijloacele utilizate pentru dărâmarea vechiului regim putând fi oricât de violente, fiindcă populația le va accepta entuziastă (scopul scuză mijloacele): lovitură de palat, militară, revoluție, război civil… orice, nu contează, dar să se termine odată cu ”ăștia”.

        Avem, printre multe altele, și exemplul României ceaușiste. La sfârșitul lui 1989 situația era atât de mizerabilă încât toată lumea aștepta cu disperare o schimbare radicală, prin orice mijloace, oricât de violente și făcută de absolut oricine. Dar să se termine odată coșmarul. Am auzit, nu o dată, oameni exasperați zicând: să vină oricine, dar să scăpăm de ”ăsta”/”ăștia”. Să vină americanii, ungurii, bulgarii, chinezii, pakistanezii! Să vină oricine!!! Să vină și rușii, mai rău decât atât nu poate fi!

        Atunci când Hitler a preluat puterea, situația în Germania era oribilă, așa încât nu e o mare exagerare să spui că, practic, ”everyone voted Hitler into power”, ”voted” având sensul de ”acceptat”.

        Restul comentariului tău, alcătuit dîn aere (gaze) neomarxiste și fumuri de snspa, nu merită atenție.

        Plin internetul de trolli.

      • „Ca doar niciun om cu capul pe umeri nu-si imagineaza ca guvernul Romaniei, prin masurile luate, incalca D.O”
        Oamenii raționali, educați, interesați și implicați in apărarea libertăților individuale NU își imaginează, ci ȘTIU că guvernul, impreună cu o șleahtă de politruci și birocrați, încalcă in mod sistematic drepturile omului. In plus, vorbesc despre acest fenomen de deraiere autocratică, spre deranjul psihologic -ciudă, obidă, frustrare- al oamenilor ce își imaginează că ar fi cu capul pe umeri in timp ce sunt cu mintea plecată in fața Stăpânului și acceptă să țopăie pe aria pseudoștiințifică urlată de taraful de savanți de maidan pe toate canalele (plătite tot de guvern).

      • De ce l-ar cenzura azi cineva pe domnul Stanomir ?
        Fiindca „In a time of universal deceit — telling the truth is a revolutionary act.” D’aia.

        Ca doar nu spune nimic important in articol ! Acesta nu contine altceva decat niste țâfne …..
        Sigur ca da, libertatea e o țâfnă. Iar proprietatea, ca sa contribui si eu la discutie cu un postulat celebru, „e un moft”.

        Domnul Stanomir, de fiecate data cand scrie despre masurile luate impotriva pandemiei,

        Care pandemie? Aia de la televizor, cu tancurile in centrul capitalei?

        Ca doar niciun om cu capul pe umeri nu-si imagineaza ca guvernul Romaniei, prin masurile luate, incalca D.O.

        Da’ cum, fereasca Dumnezeu, sa-si imagineze cineva ca Guvernul cel Sfint si Drept al Romaniei ar putea pentru ca sa incalce ceva?! Ca doar stim din sondaje: increderea in guvern, presedinte si politicieni e la maxime isterice.

        Dl Stanomir vorbeste despre frica . Eu, unul, nu am vazut pe nimeni tremurand de frica Covid. Ma intreb unde a vazut domnia-sa asa ceva…

        Eu vad ca in articol este vorba despre „politica fricii”, cea care induce frica, adica despre tehnicile de manipulare cunoscute sub numele de scaremongering sau fearmongering.

        Nu stiu pe ce lume traiesti daca nu ai vazut oameni cazuti prada fricii de Covid. Poate explici, atunci, de ce crezi ca s-or mai fi vaccinat cu milioanele daca nu le era teribil de frica de ceea ce au auzit la televizor ca trebuie sa le fie tuturor teribil de frica, fiindca, nevaccinati, risca sa moara in chinuri groaznice. S-au vaccinat ca sa… ce?

        Chiar nu ai vazut nici un sofer stind la volanul propriei masini, cu geamurile ridicate, singur in masina si cu ditamai botnitza peste gura si nas? Mergeam pe un trotuar, intr-o intersectie, si o raza de soare imi provoaca un stranut. Un sofer care oprise la stop, pe partea cealalta a strazii (la vreo 7-8 metri distanta), cu masca pe figura, dar cu geamul coborit, incepe sa ma injure furios, ridica repede geamul si ma urmareste cu o privire ucigatoare in timp ce ma indepartam rizind in hohote.

        Nu-ti meriti solda. :)

  10. Ha, ha, ha…

    Bag seama că autorul alunecă ușurel ușurel spre „iliberalism” & „trumpism”. Cum altfel ar putea pune la îndoială deciziile de o înțelepciune nepereche a tot soiul de nacealnici & komissari ce sunt destinate doar fericirii universale și cocoțării „omului nou” pe cele mai înalte culmi ale „progresismului”?!

    Revoluția are prostul obicei de a-și devora atât copii cât și părinții. Pentru moment majoritatea eloi-ilor încă zburdă fericitî prin ținuturile unicornilor, curcubeelor și poneilor roz. Unii, precum autorul încep să dea primele semne de neliniște. O fi prea târziu? Rămâne de văzut… Morlock-ii însă sunt ca de obicei pe fază :)

    Oarecum în aceeși notă, nu pot să uit azvârlirea lui Ian Buruma de la New York Review of Books după ce a îndrăznit să-l publice pe unul din condamnații inchiziției pe stil nou. Nu putea să creadă că așa ceva e posibil. Că i se poate întâmpla tocmai lui, ditai „copilul iubit al revoluției”. A fost ceva de-a dreptul delicios. După cum știm cu toții, Dumnezeu nu bate cu ranga…

  11. „Alternativa la politica fricii nu este dezordinea sau iresponsabilitatea, ci politica prudenţei înrădăcinată în constituţionalism şi domnia legii. ”

    Într-un stat capturat de o cleptocrație, nu există alternativă.

  12. Frica – reactiva, defensiva, distructiva si putin reversibila. Vezi expresia:”Ti-a intrat frica in oase!”

    Prudenta – activa, inteleapta, constructiva in ciuda unui pas inapoi facut cu grija.

  13. Putem face o analogie cu un alt domeniu în care sunt impuse restricţii ale libertăţilor individuale, în scopul salvării de vieţi omeneşti: domeniul circulaţiei rutiere.
    De exemplu, trebuie să am permis de conducere („paşaportul verde”) ca să mă urc la volan, nu am voie să conduc băut, trebuie să port centura de siguranţă, am limitări de viteză etc.
    De ce oamenii acceptă o sumedenie de restricţii, atunci când e vorba despre circulaţia rutieră?
    Poate veţi spune că regulile de circulaţie sunt de bun-simţ, şi de aceea oamenii le acceptă.
    NU-I ADEVĂRAT !
    Dacă mâine s-ar scoate din regulile de circulaţie obligativitatea respectării limitei de viteză, a purtării centurii de siguranţă, ori a interdicţiei băuturii, atunci foarte mulţi oameni nu ar mai respecta aceste reguli.

    • Exista regului care lumea le accepta pt ca inteleg rostul si necesitatea lor. Circulatia rutiera este oricum superreglementata, de multe ori regulile fiind indoilenice fapt pt care nu sunt respectate, ex. viteza maxima generalizata permisa pe autostrazi de 120 – 130 km/ora, care sa fie rostul ei in conditiile in care masinile au devenit tot mai sigure ? limitarea vitezei fiind justificata doar in locurile periculoase, o reminiscenta a crizei petrolului din anii 70 si multe altele.
      De regula legile sunt facute pt impunerea unor masuri pt care nu exista intelegere si nici aprobare, exceptie, cele 10 porunci.

    • „Putem face o analogie”
      Ba nu putem face nicio analogie dacă nu avem habar de drept și nici nu ne sinchisim de ideea de libertate. Dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice NU este un drept fundamental al omului, libertatea de mișcare DA. De aceea și apare in constituții, inclusiv in documentul fondator al UE, fiind considerat un pilon constituțional al Uniunii.

      Pașaportul covid poate fi comparat insă cu steaua galbenă atârnată pe piept evreilor de naziști. Ambele însemne de stat -unul pozitiv (afișarea lui, obligatorie, te declasează), altul negativ (prin aceea că absența lui degradează social)- reprezintă un permis acordat organelor de a discrimina, intimida și hărțui cetățeni teoretic liberi și egali in drepturi cu ceilalți (pentru că, deocamdată, textele constituționale ce garantează libertățile sunt in vigoare).

      • Nu e vorba de dreptul de a conduce bibiul, ci de libertatea de mișcare pe drumurile publice. In lipsa unui permis de conducere, fiecare pas făcut pe carosabil este culpabil. Alternativa este pasager într-un vehicul condus de un posesor de permis de conducere valabil.

        Pașaportul digital nu e obligatoriu și nu trebuie purtat la vedere, așa cum era Steaua Galbena a lui David. Poate fi dobândit de aproape orice doritor spre deosebire de stigmatul galben. Și are și alternativă: test negativ recent. Deci nici o asemănare între cele doua.

        • Păi ăsta-i doar începutul. Așa arată debutul totalitarismului. Doar nu credeți că naziștii le-au pus stele pe piept evreilor incă din 33. Abia după Legile de la Nurnberg a devenit foarte clară intenția criminal-genocidară a guvernanților germani.

          Cam așa se întâmplă și astăzi – o politică a pașilor mărunți, adică a fierberii lente a broaștei ca să nu se prindă de decesul iminent in chinuri. Ziceți că nu-i obligatoriu pașaportul covid. poate nu ați înțeles că se incepe cu anumite categorii sociale (naziștii au inceput cu mica burghezie evreiască, că era cea mai solidă economoic și politic, deci cu avocații, contabilii și medicii evrei cărora li s-a interzis să aibă clienți/pacienți nonevrei).

          In plus, chiar și evreii din regimul nazist aveau o șansă -infimă, e drept- de a supraviețui renunțînd cu totul la identitatea și convingerile lor evreiești. Iată de pildă mărturia Hannei Weissenberg, astăzi Hanni Lévy, aka Hannelore Winkler in timpul nazismului:

          „You just had to ignore the fear in your gut and push it away, become someone else,” Lévy says. „I had to try to lose myself in the masses and forget that I was scared and that I was someone who once submitted to the Nazi race laws. I had to act like a regular Berliner. And this is what saved me in the end.”

          Când premierul unui stat îi portretizează public ca teroriști pe cei ce se împotrivesc vocal ‘vaccinării’ (adică injectării cu un ser experimental), bănuiesc că nu e prea dificil să prindeți firul totalitarist al vremurilor pe care le trăim. Deja avem ostracizarea publică a nevaccinaților și a ‘antivaxxerilor’. Urmează, destul de limpede, hărțuirea și vânarea (poate chiar fizică) a celor mai răsăriți și mai influenți. Au inceput cu medicii refractari (dați afară din spitale și universități dacă se impotrivesc pe față ukazului dictaturii sanitare, șantajați in masă dacă nu lasă înțepați).

          E o iluzie că dacă îi lăsăm să se desfășoare va scăpa cineva, dintre cei raționali vorbesc. De data asta milițienii-guvernanți nu urmăresc o rasă, și nu neapărat o exterminare, ci o lichidare a vocilor critice prin discreditare și intimidare a vârfurilor unor branșe, precum și o șubrezire masivă a clasei mijlocii (recte, o pauperizare forțată). Iluzia asta a unor intelectuali publici -„neh, pe mine nu are cum să mă atingă pulanul milițienilor (care, oricum, nu există, e doar in inchipuirea bolnavă a conspiraționiștilor), că-s dedicat reformei/campaniei/științelor/răcirii globale” e ridicolă. dacă te-ai dat deștept vreodată in viața ta ești deja pe lista lor neagră…

  14. Acest monstru totalitar a stat ascuns trei decenii dupa inlaturarea regimului Ceausescu si a detinut in permanenta toate parghiile puterii. El facea parte dintr-o corporatie planetara a crimei si a faradelegii. In 2020 a surprins umanitatea dormind in mod iresponsabil si a declansat un atac de o ferocitate fara precedent in istorie. Daca va triumfa sau va fi invins, ramane inca de vazut. Atacul este intr-o desfasurare ampla si rapida, care se vede bine ca urmeaza un plan bine pus la cale de experti aflati in solda unor comanditari care sunt imbatati de puterea nelimitata cu care s-au vazut in maini, si atata vreme cat societatea nu va da un raspuns pe masura, banda de aventurieri planetari care actioneaza in acest mod imoral si criminal nu se va opri. Sau isi va atinge scopul sau va disparea de pe fata pamantului, fiindca orice cale de intoarcere pentru ei a devenit improbabila iinca de anul trecut. Isi vor repeta la infinit naratiunea sanitara si vor dori sa sugrume toate libertatile si drepturile cetatenesti.

  15. “ Căci politica fricii este acea politică de care statele se folosesc, tradiţional, spre a construi climatul care face posibilă lichidarea autonomiei individuale. Lecţia totalitarismului veacului trecut este una familiară. Duşmanul de clasă sau de rasă trebuie înlăturat spre a garanta fericirea generală. Supunerea faţă de stat este piatra de temelie a politicii fricii. Suspiciunea, delaţiunea, atomizarea sunt semnele pe care frica le răspândeşte între noi. Dezarmat în faţa terorii ce creşte paroxistic, omul se abandonează statului, ca unicului salvator.”

    A aparut cumva vreun stat totalitar nou urmare a Covid ?
    Vreo dictatura noua ?
    Vreun guvern care sta mai bine urmare a politicii, presupus voluntare a fricii ?
    Eu nu vad decat guverne si politicieni care pierd datorita Covid-ului, de la Trump la liberalii nostri si de la Putin la (probabil) Boris Johnson.
    Eu zic ca mai usor cu pianul (complet nedovedit si aparent lipsit de logica si exemple practice) al conspiratiilor si manipulatiilor 😊

    • Dictatura noua exista, este dictatul sanitar care se numeste , noua normalitate.
      Guvernele mai toate stau prost in afara celui britanic care si-a asumat un risc, respectiv le-a redat cetatenilor libertatile constitutionale.
      Libertatea pt multi devine insuportabila si implica riscuri de tot felul mult prea mari pt a putea fi suportate de cetateni , prefera supunerea in fata unor reguli si legi tot mai aberante si pacate le si accepta.
      Este lipsa de constiinta cetateneasca ,de responsabilitate civica care este delegata statului si a institutiilor a acestuia, dorinta de un „stat atotputernic” devenind tot mai mare.
      Un stat poate fi puternic fara amestecul in cele mai intime treburi omenesti, din pacate multi au uitat cu ar putea arata.
      Suntem la inceputul unui proces foarte periculos si perfid, daca nu vom reusi sa ne opunem vom deveni „cetatei perfect domesticiti” precum animale din tarc.

      • @alin _ Sunt sigur ca autorul nu confunda comportamentul antisocial cu libertatea. Regulile sociale nu sunt dintotdeauna, ci au evoluat odata cu societatea.

        Dreptul meu la circulație, sa zicem, nu poate restrânge drepturile celorlalți la circulație, in cazul in care nu am chef sa astept la semafor, sau la sanatate, daca nu respect normele sanitare.

        Orice nesocotirea a normelor sociale generează costuri sociale pe care sunt nevoiți sa le suporte ceilalti membri ai societății.

        • Care sa fie comportamentul antisocial in cazu acestei pandemii ? Regulile sociale au fost impuse, se poate polemiza mult si bine asupra acestui aspect ar libertatea nu poate fi pusa in nici o relatie cu vre-un cost material.
          Cu cat normele si legile sunt acceptate, nu impuse, de cat mai multi indivizi cu atat mai bine, in cazul pandemiei ele sunt impuse sub amenintare a tot felul de consecinte, vezi amenzi si altele, nu poate deveni un model acceptabil.

          • @alin _ „Cu cat normele si legile sunt acceptate […] de cat mai mulți indivizi cu atât mai bine”

            Întocmai. Mă bucur că suntem de acord.

            Societatea se apără de cei care au un comportament antisocial, impunând norma socială fix prin restricții ale unor drepturi, amenzi șamd., în vederea resocializării lor. Pentru asta au fost inventate sancțiunile, inclusiv amenzi, penitenciarele, privarea de libertate etc.

            Cei care nu recunosc dreptul celorlalți la proprietate, viață și sănătate, violând, jefuind sau răspândind boli și punând în pericol societatea sunt invitați să se conformeze normelor sociale, care consfințesc faptul că libertatea proprie se întinde până la limitele libertății celorlalți semeni.

            Mai explicit, nu vreau să-mi fie violată mama, soția sau fiica de cineva care susține că este liber să-și ostoiască poftele, nu vreau să-mi fie jefuită puțina avere de cineva care râvnește la ea fără drept și crede că este liber să și-o însușească, nu vreau să-mi fie îmbolnăvit sau ucis un membru al familiei de cineva care se consideră liber să nesocotească protecția sanitară. Aceste probleme sociale au fost deja lămurite, după cum ziceam, de mai multe de mii de ani! Iar societatea a adoptat norme care să o apere și instituții care să le aplice, atât infractorilor, cât și alienaților incapabili să înțeleagă firescul.

            …Și nu vreau, precum majoritatea contribuabililor, să plătesc din puținul meu tratamentul cuiva care în mod deliberat se îmbolnăvește și îmbolnăvește și pe alții, blocând în plus unul sau mai multe paturi de spital, care ar fi putut fi alocate altor eventuali pacienți, contribuabili ce respectă normele sociale.

            De fapt, discuția pe această temă s-a cam lămurit încă din 2019 și 2020. Acum, propaganda anti-sanitară desfășurată de Rusia, AUR și unii bezmetici mai are efect doar la câțiva cetățeni cu școală puțină, care sunt convinși că Pământul este plat și prin vaccinare le sunt introduse microcipuri în organism.

  16. Cred ca nu frica este promovata, ci un spirit de superioritate morala a celor care se vad salvatorii multimii. Care „salvatori” nu-si pun niciodata problema ca s-ar putea sa greseasca, nici ca promoveaza niste indivizi (inclusiv ei insisi) carora le face placere sa dea ordine altora.

  17. Dacă „modestă” înseamnă nedocumentată, bazată pe impresii, nu pe fapte sau declarații, pe statistici sau nume, atunci dl Stanomir are dreptate în ce privește pledoaria. Intervenția este o nouă smiorcăială din seria Friday for Fear, lipsită de cap și coadă.

    • Hänsel,
      Mi-ai amintit de un citat celebru:
      „Great minds discuss ideas; average minds discuss events; small minds discuss people.” –
      Eleanor Roosevelt

      • Miss Grizăl, comentariul tău mi-a amintit de un proverb la fel de celebru: cine sapă groapa altuia, cade însuși in ea.
        Dacă eu am vorbit de ideile – sau, mă rog, de lipsa lor – din pledoaria cea modesta, tu ai vorbit de mine (mi-ai amintit de …).

  18. O brută-vedetă a covidocrației a ieșit astăzi in public ca să împartă țara-n două: bunii cetățeni vaccinați și inamicii lor, cetățenii de mâna a doua, indisciplinații nevaccinați. Și cică delațiunea ar fi o formă de civism. Deci dictatul, tupeul și agresiunea sistematică sunt pe față de-acum. Tot cu știința-n buzunar, scoasă ca o batistă soioasă la înaintare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro