miercuri, iulie 15, 2020

Licența socială de operare

O carte care începe cu “Am oprit deja activitatea unei companii de minerit. Putem s-o facem din nou, oricând.” merită toată atenția. Este duminică, 20 octombrie, iar seria protestelor săptămânale împotriva proiectului Roșia Montana continuă.

Ceva mai departe, în Pungești, județul Vaslui, Chevron tocmai și-a suspendat operațiunile în urma protestelor localnicilor. Localnici care fie n-au știut, fie n-au putut să acceseze pagina pe care Chevron își anunța public interesul de a începe procedurile de evaluare a impactului de mediu pentru proiectul “Activități de foraj și servicii pentru exploatarea Puiești 1B, comuna Puiești, județul Vaslui”. Conform acestui anunț, cei interesați puteau depune propuneri la autoritatea de resort în termen de 10 zile de la publicarea anunțului, data limită fiind 12 septembrie 2013.

Un studiu recent (2011) estimează costul unui conflict dintre o comunitate și o companie minieră la 20 de milioane de dolari pe săptămână. Aproape un miliard de dolari pe an.

* * *

Comunitățile refuză din principiu să lase companiile din industria extractivă să se apropie de vatra lor. Oamenii sunt îngrijorați de efectele exploatărilor asupra vieții și sănătății lor, de eventualele poluări sau de pierderea definitivă a resurselor naturale.

Pe de altă parte, chiar dacă aceste comunități sunt relativ conștiente de beneficii – accesul la servicii, efectele economice –, analiza lor arată că beneficiile sunt mai mici decât costurile pe care trebuie să le suporte. Și indiferent câte autorizații ar aduna de la autoritățile statului, companiile nu pot funcționa fără o licență socială de operare pe care o pot obține doar de la comunitate. Uitați-vă, doar, la cazurile Roșia Montana și Pungești.

În cartea sa, The Social License to Operate: Your Management Framework for Complex Times, Leeora Black spune că o strategie de consultare a părților interesate este esențială în activitatea oricărei firme care operează într-un mediu socio-politic complex. Cele mai bune dovezi că o firmă și-a pierdut licența socială, spune ea, sunt blocadele, demonstrațiile, publicitatea negativă, plângerile de orice fel, uneori chiar actele de violență față de bunurile sau de angajații companiei. Vă sună cunoscut?

“O companie care vrea să-și restaureze, câștige, păstreze sau consolideze licența socială de operare trebuie să înțeleagă mai întâi cum este structurată comunitatea în care-și desfășoară activitatea. La baza oricărei licențe sociale de operare stă încrederea, iar aceasta se câștigă printr-un comportament demn și responsabil, dovedit pe termen lung de compania respectivă.”

Dacă lucrați în sectorul corporatist și vă interesează subiectul, vă recomand să parcurgeți acest volum în care găsiți idei care să vă ajute să (re)câștigați o licență socială de operare. Lecțiile așa da / așa nu sunt prezentate succint, însă detaliile sunt disponibile oricui printr-o simplă căutare pe Internet.

Un exemplu citat în carte este Nike, care a trecut printr-o campanie puternică a activiștilor ce militează pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă ale angajaților din companie, dar și din firmele ce fac parte din lanțul de distribuție. Campania împotriva Nike a inclus boicoturi, greve, chiar și procese care au terfelit reputația firmei, dar care până la urmă au schimbat modul în care atât Nike, cât și competitorii din industria de articole sportive (îmbrăcăminte și încălțăminte) au înțeles să-și organizeze activitatea.

Din păcate, dovada că lucrurile sunt departe de a fi intrat în făgașul normal este dezastrul din Bangladesh din aprilie anul acesta, când s-a prăbușit o clădire de opt etaje (Rana Plaza) în care lucrau aproape 3.500 de muncitori. Toți produceau articole de îmbrăcăminte. Dintre aceștia, peste o mie au murit, alte câteva sute fiind accidentați grav (mulți dintre ei au avut nevoie de amputarea membrelor).

Pentru a deveni active, scrie Leeora Black, grupurile interesate trebuie să identifice o problemă, să fie convinse că o pot rezolva în vreun fel și să fie conștiente că rezultatul urmărit este unul valoros pentru comunitate sau pentru societate.

Campania Greepeace din 2010 împotriva Nestle și a firmelor partenere care produceau uleiul de palmier achiziționat de Nestle, dar care distrugeau habitatul natural al urangutanilor este și ea menționată în carte. Rezultatul campaniei a fost acela că Nestle și-a suspendat contractul cu Sinar Mas (Indonezia), principalul furnizor al uleiului de palmier.

* * *

Dar ce este licența socială de operare? Autoarea precizează că nu este vorba despre un document oficial, ci de o formă socială de acceptare sau aprobare pe care comunitățile o acordă companiilor pentru proiectele derulate responsabil și consecvent și pentru bunul tratament aplicat comunităților.

Licența socială funcționează pe patru paliere: retragere, acceptare, aprobare și identificarea psihologică. Marea majoritate a companiilor funcționează în baza licențelor de tip acceptare și aprobare.

De asemenea, licența socială are patru componente: beneficiile legitime, capitalul social, contractul social și încrederea instituționalizată.

Din categoria beneficiilor legitime sunt menționate achiziționarea de către companii a bunurilor produse local, investițiile sociale strategice, sponsorizarea activităților locale, programele educaționale sau de sănătate, implicarea în evenimentele culturale, sportive sau de mediu. Aceste beneficii trebuie să fie generate de comunitate și să se plieze pe nevoile acesteia. Există, însă, și două note sensibile: comunitatea poate dezvolta o dependență față de aceste beneficii, motiv pentru care poate anula licența socială imediat ce beneficiile au fost retrase.

Capitalul social este unitatea de măsură a calității relației sociale. Atunci când are valori mari, el indică o relație de cooperare și colaborare construită în jurul unor obiective comune.

Contractul social indică legitimitatea pe termen lung a operațiunilor derulate de companie în comunitatea respectivă. Grupurile interesate dezvoltă sentimente pozitive legate de corectitudinea companiei și de echilibrul dintre costurile și beneficiile prezenței companiei în comunitate.

Încrederea instituționalizată este construită pe o istorie a relației dintre companie și comunitate și denotă interesul real al companiei față de bunăstarea comunității. Comunitatea știe deja că firma este preocupată de efectele negative pe care le-ar putea avea activitatea sa în comunitate și că deciziile de business sunt luate împreună cu și pe baza unui proces solid de consultare a comunității. Din cauza complexității sale, este cel mai puțin răspândit nivel al licenței sociale.

Cel mai frecvent motiv pentru care firmele încep să ia în calcul licența socială de operare este riscul: riscul că reputația le poate fi afectată.

Valorile post-materialiste ne determină să privim dincolo de nevoile materiale de bază (hrană, adăpost, loc de muncă) și să acordăm aceeași atenție libertății de expresie, autonomiei, egalității de gen sau conservării mediului înconjurător. Aceste valori au fost înregistrate încă din 1990 de World Values Survey, iar rezultatele pentru România sunt disponibile aici.

* * *

Cum să calculezi scorul licenței sociale, cum să fructifici rezultatele și cum să elaborezi o strategie de consultare a grupurilor interesate sunt întrebări la care Leeora Black răspunde succint în cartea sa. Unul din sfaturile sale este ca analiza licenței să fie efectuată anual cu excepția cazurilor în care apar evenimente ce ar putea afecta activitatea unei companii (cum ar fi o fuziune/achiziție, dezvoltarea afacerii deja existente sau, dimpotrivă, închiderea unei unități de producție.)

Odată ajuns la capitolul 5, cititorul are informațiile de bază necesare creionării unei strategii pentru obținerea licenței sociale.

Însă partea grea abia acum începe: orice licență socială trebuie evaluată, iar pentru aceasta există câteva cadre recunoscute la nivel internațional: ISO 26000 (standardul orientativ pentru CSR); AA1000SES (standardul pentru consultarea grupurilor interesate); Integrated Reporting (<IR>, standard economic aflat încă în faza pilot, care analizează strategia, guvernanța, performanța și potențialul unei companii de a crea valoare pe termen scurt, mediu și lung); Principiile ONU în domeniul afacerilor și drepturilor omului; și cadrul de raportare (G3.1 sau G4) elaborat de Global Reporting Initiative.

Cea mai importantă recomandare pe care am găsit-o în carte sună simplu: faceți-vă temele. Pentru a înțelege frământările și temerile comunității trebuie să mergeți în comunitate și să stați de vorbă cu oamenii. Nu oricum, ci cu un interviu semi-structurat care să vă permită, pe de o parte, să comparați răspunsurile, iar pe de altă parte să includeți teme noi, ignorate până atunci.

* * *

Deși este relativ tehnică, The Social License to Operate este o carte care se parcurge extrem de ușor. Reprezentanții editurii spun că volumele lor se citesc în 90 de minute. Afirmația este parțial adevărată. În volumul de față sunt pasaje care merită recitite și înțelese într-un context confortabil, mai ales că marea majoritate a studiilor de caz provin din industria minieră din Australia, țară în care autoarea lucrează. Eu am citit cartea în aproape patru ore, timp în care mi-am luat notițe și am căutat pe Internet detalii despre unele studii de caz citate de autoare.

Un lucru care cel puțin pe mine m-a deranjat este că, pentru a citi cartea, a trebuit să stau cu laptopul în brațe. The Social License to Operate nu există și în format Kindle.

În rest, lectura a fost una plăcută, limbajul este foarte accesibil, iar diagramele inserate sunt foarte utile (deși ele nu trebuie folosite fără permisiunea autorului).

* * *

Dr. Leeora Black este Managing Director al Centrului Australian pentru Responsabilitate Socială Corporativă, e specializată în consultanța de management și lucrează în Melbourne pentru o firmă de training. Are o experiență bogată în comunicarea corporativă și în consultanță, are un doctorat în CSR și este recunoscută ca o voce autorizată în domeniu.

The Social License to Operate a fost publicată de editura Sedition Publishing din Marea Britanie și face parte din colecția Dō Sustainability. Cartea fi cumpărată în variantă electronică (£30.00) sau tipărită (£35.00), dar dacă intrați pe pagina de Facebook a editurii puteți găsi oferte speciale, deci reduceri substanțiale de preț (de până la 40%).

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. excelent articol. Numai ca in toate exemplele nu era implicata Biserica, si mai precis BOR. Care-si face toate jocurile pretextand o preocupare ecologista.

  2. Chiar m-am minunat : cum de americanii n-au trimis inainte un grup care sa lamureasca oamenii si sa le arate avantajele ( locale, oferta lor catre comunitate) inainte de a incepe lucrarile? Sa le fie invatatura de minte !

    • Ba, stimate „@dorin valeriu”, exact asta au facut. Numai ca toate incercarile celor de la Chevron de a informa localnicii cu privire la tehnologie, la avantaje s.a. s-au lovit de un „zid” de comunicare. Societatea respectiva a facut mai multe incercari de a explica „ce si cum”, inclusiv in comunele invecinate Pungestiului (Puiesti s.a.) dar toate intalnirile s-au desfasurat dupa acelasi tipic. Reprezentantii Chevron intrau in sala de sedinte (de obicei, vechile camine culturale), asteptau pana la ora anuntata, dupa care fie se retrageau din lipsa de auditoriu, fie aparea, „spontan”, un grup de localnici (?) avand in frunte soborul cu care ne-am obisnuit. Incepand de la traditionalul „Buna ziua”, reprezentantii Chevronului erau huiduiti la orice incercare de a lua cuvantul, „sedinta informativa” transformandu-se intr-un vacarm de nedescris. Mai mult, daca vreunul dintre specialistii societatii facea greseala de a se aseza pe o banca in mijlocul auditoriului, primea un spontan punm sau sut in zona rinichilor si, daca era mai puternic, se retragea „in glorie” in cea mai mare viteza. Daca nu, astepta resemnat urmatorul pumn sau sut…. Daca aveti dubii cu privire la cele sus-mentionate, puteti obtine confirmarea la sediul din Bucuresti al Chevron-ului (intr-unul dintre cei doi „gemeni” din Piata Presei).

      • Imposibilitatea comunicarii inseamna neadecvare la conditiile locale. In cazul Chevron, inseamna ca au trimis oameni nepotriviti cu ambientul, ceea ce tot amatorism se cheama. Nu poti imputa taranilor din Pungesti ca nu pot dialoga, atata timp cat dialogul nu este adaptat la mediu. Va inteleg frustrarea si o gasesc indreptatita, insa acesta este inca un exemplu de cat de eterogena este populatia acestei triste tari combinat la cat de mare este amatorismul celor care ocupa locurile adevaratilor specialisti.

      • Mda, nici ca se putea o sursa mai credibila pentru confirmare decat angajatii Chevron…
        Au fost batuti, asadar… politiia rurala, jandarmi nu erau pe-acolo? O plangere, ceva?
        Ati facut copy-paste dupa un post pe care l-ati facut si la articolul d-lui Ionita si ati primit acolo suficiente replici.
        Eu la Pungesti n-am fost, dar am fost (degeaba) la Vaslui, la acea „consultare publica fara public”, la care s-a intrat doar pe baza de invitatie, insi selectati pe spranceana, inclusiv din partea mass media. Aceea cel putin a fost o actiune absolut formala, care trebuia bifata, probabil pt. obtinerea avizului de mediu.

  3. Deci sa inteleg ca de fapt la Rosia Montana si la Pungesti corporatiile au avut intentii foarte bune (accesul la servicii, efectele economice), insa nestiind cum sa-si prezinte marfa, prostii de romani (mama lor de neghiobi) au refuzat sa se lase facuti cu forta beneficiarii unui asemenea rai economic?
    Interesanta intoarcere din condei.
    Credeti ca o companie precum Chevron-ul nu cunoaste toate aceste lucruri legate de ‘social license’ ori ‘social policy’? Dar acestea se folosesc in tarile ‘civilizate’. In tarile bananiere (ca a noastra, de exemplu) ambele corporatii (si cred ca nu sunt singurele) ne-au luat drept niste prosti, tratand direct cu vatafii mosiei, neinteresandu-i de fapt parerea celor afectati direct de ceea ce intentioneaza ei sa faca. Ei bine, spre surprinderea lor, au aflat pe piele lor ce inseamna vorbele lui Lapusneanu: ‘prosti, da’ multi’. Si daca 3-400 de amarasteni au reusit sa tina in loc ditai firma americana, una dintre cele mai mari corporatii din lume, cred ca inca mai este o sansa pentru romani, sa arate ca de fapt nu sunt chiar atat de prosti pe cat ii cred ‘vatafii’ si sefii lor.

    • Dar unde erau cei 3-400 de mosi si babe cu inalta educatie civica, cu profunda constiinta ideologica si capabili sa duca Romania inainte atunci cand in Romania s-au dezbatut alte subiecte grave?
      Nu ma duc cu minte decat la referendumul de anul trecut, nu am auzit de nicio manifestatie pro sau contra la Puiesti sau Pungesti sau prin acea zona. Sau atunci nu se dadea nici zahar nici ulei sau alt stimulent civic de acest gen.

      • Pai unde sa fie??? In fata calculatoarelor, faceau politica pe Internet, exact ca zecile de mii de distinsi intelectuali, analisti, jurnalisti etc., etc., etc., care la vremea respectiva scriau mii de articole si probabil milioane de comentarii devastatoare.
        Iar cand a fost de iesit in strada, din cate imi amintesc s-au adunat aproape 150 de oameni, cu „beneficiari” ca MRU si Neamtu cu tot.
        Ca si deunazi, cand cu oftica aia mare cu DNA-ul, ca de ce nu si-au facut traseul aia zece mii care demonstrau anti-RMGC pe-acolo unde voiau cei 300-400 care demonstrau pro-DNA???
        De fapt si asta-i, macar partial, unul din motivele paraponului, nu??? Cum dreak sa admitem, in superbia noastra intelectuala, ca niste babe si mosnegi analfabeti pot avea mai mult caracter si mai mult curaj decat niste insi rafinati ca noi???

      • @Marian Grigore,

        Oamenii ies in strada pentru ceea ce ii doare, nu pentru ceea ce va doare pe dumneavoastra.
        Iar faptul ca n-au iesit cu ocazia referendumului arata clar ca subiectul i-a durut… la basca! :)

    • Ceea ce reusesc sa arate romanii este doar capacitatea de a obstructiona orice. Nu mai departe decat pe pagina alaturata, autoarea unui articol pe aceeasi tema sugereaza asfaltari de drumuri si retele de canalizare construite de catre Chevron inainte de orice explorare. Nu mai departe decat in urma cu doi ani, USL demonstra ca e capabila sa obstructioneze orice: regionalizarea, recensamantul, gazele de sist, Rosia Montana, justitia, Curtea Constitutionala si lista poate continua la nesfarsit. Poate doar Catedrala Mantuirii Neamului sa scape neobstructionata, ca dovafa doar asta se poate aborda constructiv in Romania – realizarile inutile.

      • Sunt sigura ca atunci cand vorbiti de „realizarile inutile” aveti vedere si patinoarele la sate, parcurile din paduri si terenurile de fotbal in panta. Evident, exemplele de „investitii” de genul acesta, la care locurile de munca generate se duc odata cu finalizarea „investitiei” pot continua si se poate si calcula efectiv valoarea adaugata rezultata in urma lor.

  4. Marian Grigore, comparația celor două este absolut deplasată.
    Oamenii ies acum și se mobilizează pentru că le este amenințat accesul la APĂ. O chestiune vitală. O nevoie la baza piramidei.
    Pe lângă asta, suspendarea ilegitimă a președintelui (și-ți trebuie ceva informare ca să ajungi la concluzia că a fost astfel) rămâne o… subtilitate.
    Nu din spirit civic ies acum oamenii din Pungești, ci din instinct de supraviețuire.
    Iar zahăr și ulei a dat Chevron prin zonă.

    • Resursele nu s-au terminat, insa guvernele mizeaza pe impresia asta pentru a include accize din ce in ce mai mari in pretul energiei. Petrolul nu se va termina niciodata, asa cum nu s-a terminat nici carbunele. Peste 50 de ani, un automobil diesel va fi ridicol, asa cum ar fi astazi un automobil cu abur, dar petrol va exista in continuare. Energie exista din belsug, orice grup de blocuri ar putea fi alimentat timp de 30 de ani dintr-un reactor nuclear cat un container de TIR, de genul reactoarelor instalate pe submarine sau portavioane.

      Problema reala nu e energia, problema reala sunt oamenii si nevrozele lor colective. Rusia nu-si poate permite sa spuna deschis ca doreste un rol cat mai important ca furnizor de gaz in Europa si ca se va folosi politic de acest rol, dar poate alimenta isteriile colective ale nemtilor (in materie de centrale nucleare) sau ale romanilor si bulgarilor (in materie de gaze de sist).

      • Rezervele estimate de gaze de sist ale Bulgariei insumeaza cca. 30 % din cele ale Romaniei. Daca mai avem in vedere si faptul ca bulgarii importa de la rusi gaz la pret rezonabil, mult mai ieftin decat cel pe care ni-l vand noua, este explicabila lipsa de interes a vecinilor nostri de la Sud pentru aceasta categorie de rezerve. Sa speram ca polonezii vor avea bune rezultate in exploatarea gazelor de sist, ipoteza in care mentalitatile tip Tanacu vor pierde din virulenta.

Lasă un răspuns la Gasitorul Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Cristina Balan
Cristina Balan
Cristina Bălan este Managing Partner al CSR BootIQ și este consultant certificat în sustenabilitate și în CSR. A lucrat timp de 14 ani pentru Organizația Națiunilor Unite, fiind expusă normelor și practicilor de management etice și transparente și formată, din 2005, să aplice principiile UN Global Compact. A urmat cursuri certificate în procesul de raportare Global Reporting Initiative (GRI), devenind în 2015 primul specialist român certificat în standardul G4. Din anul 2013 este acreditată și autorizată să utilizeze suita de standarde AA1000, fiind inclusă în Registrul Practicanților Autorizați al organizației AccountAbility. Este trainer autorizat ANC și trainer desemnat de GRI în România.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Datele lipsă în monitorizarea epidemiei: internările la ATI pe județ pe zi

Pacienți covid-19 în ATI în România (sursa: graphs.ro) Numărul...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

România erorii umane

I. București, România, 9 iulie 2019 În iulie anul trecut, un avion Tarom a suferit...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)