vineri, martie 29, 2024

Lipsa de imaginație și costurile ei. O veste proastă pentru Victor Ponta

Un politician bun este un politician vizionar; cei care acționează și se comportă în 2012 la fel ca în 1992 nu au înțeles nimic din tendințele globale care au inclus și România.

Instalarea noului guvern a adus pentru unii un suflu de schimbare, mult dorită, deși nu neapărat benefică, pentru alții o întoarcere în timp, când România era dominată de Ion Iliescu. Redimensionarea și reîmprospătarea vieții politice și a celei publice este o igienă absolut necesară în democrație, iar actuala putere a avut multe de reproșat fostei puteri. Constatăm însă că Victor Ponta face deja aceleași greșeli ca alți politicieni aroganți, superficiali și lipsiți de scrupule dinaintea lui, pe care le dublează cu o agresivitate a foamei de putere care îl determină să preia modelul înaintașului său, Adrian Năstase, de a guverna prin ordonanțe de urgență. Schimbă arbitrar și fără niciun argument logic, juridic sau de performanță conducerea ICR în ciuda oricăror evidențe internaționale că acest institut este creditat excelent și a avut o politică culturală extrem de transparentă și corectă; promovează inculți și impostori în posturi de ministru; schimbă legea electorală înainte de alegeri, dar permite votarea unor primari penali și blocarea unor independenți; demite arbitrar oameni care au un résume internațional recunoscut de experți în domeniile lor; numește brusc membri în comisii de evaluare a plagiatului imediat după scandalul Mang; procurorii devin din acuzatori acuzați, ca și cum procurorii sunt la discreția oricărui politician care are un dosar de rezolvat; corupți notorii sunt eliberați din închisori de avocați făcuți peste noapte din foști băieți de casă ai partidului; dosare grele se curăță de probe, iar figura lui Ion Iliescu se relansează cu aplomb ca mentor inevitabil al națiunii române. Zilele acestea poartă, inutil, o vendetă cu președintele României, în locul oricărui efort constructiv pentru țara asta. Se grăbește să schimbe procedura de suspendare a președintelui și să uzurpe cât mai multe prerogative ce țin de președinte, uitând că aceste măsuri acționează pe termen lung ca un bumerang, lovindu-i chiar pe cei care le declanșează. Este o lipsă de imaginație politică, și nu numai, să nu gândești și următorul pas, să iei în considerare toate variabilele și toate scenariile, oricât de nerealiste și imprevizibile ți se par acum. Iluzia că românii ard de nerăbdare să îl vadă pe Crin Antonescu președinte este enormă. Jubilările și derapajele mediatice ale jurnaliștilor compromiși nu înseamnă opțiune populară.

Domnul Ponta uită că românii nu își doresc haos, schimbarea legilor peste noapte și interpretări și reinterpretări ale Constituției pe genunchi, după cum bate vântul oportunismelor politice. Ura care pare să jubileze zilele acestea nu este a poporului român, ci a politicienilor, căci ura presupune energie, patologie, fierbere, iar românii sunt, de secole, pasivi, manipulabili și toleranți cu defectele și nelegiurile guvernanților. Ne-au dovedit-o chiar aceste alegeri locale, când primari aflați în detenție au fost aleși.

Nu știu cine îl sfătuiește, căci deja cu atâtea activități agenda lui Victor Ponta pare supraîncărcată, dar recenta decizie de a subordona ICR-ul Senatului, știm că este motivată de prezența în jurul primului ministru a unor oameni care au trăit în ultimii ani urmărind mișcările și deciziile lui Horia Roman Patapievici, care au lansat campanii de presă pentru a-l decredibiliza, care l-au hărțuit permanent, luându-i bucuria lucrului bine făcut și a satisfacției că proiectele ICR au deschis României multe uși. Genul de oameni care plagiază lucrările altora și sunt absolvenți de universități prestigioase într-o lună, genul de oameni care urăsc competența și meritocrația, succesul validat internațional pe care îl au valorile și preconcepția impostorului tipic că asta se întâmplă doar pentru că ei nu au avut acces la butoanele deciziilor.

Ceea ce scapă din vedere Victor Ponta, în graba sa revanșardă, este imprevizibilitatea naturii umane. Incapacitatea, ca om politic, de a te conecta intelectual, rațional sau măcar emoțional la schimbările majore care au avut loc pe glob în cursul anului 2011 și 2012 de la indignații spanioli și greci, la mișcarea occupy, wikileaks, anonymous, etc., de a nu fi în stare să imaginezi, măcar pentru o secundă din viața ta de politician de cursă lungă, că există în istoria oricărui popor momente de imprevizibilitate pe care tu ești obligat să le iei în calcul, dovedesc, până la urmă, că nu ai ce căuta în politică, că nu ești un lider autentic.

Piața Universității 2012, cu toate lipsurile ei, rămâne un semnal de alarmă și ar fi trebuit să fie luat în considerare mult mai serios. Chiar dacă amestecul eteroclit din piață a discreditat semnificația fenomenului, chiar dacă ușurința cu care unele voci au fost confiscate de fosta opoziție a dezămăgit, totuși există un segment semnificativ de oameni care, deși nu s-au regăsit în ianuarie 2012 printre manifestanți, trăiesc, gândesc și acționează similar. De ei trebuie să le fie frică noilor guvernanți, mai ales acum când un nou sens al solidarității și civismului, inexistent în toți anii marii tranziții de la comunism, a apărut în sfârșit, facilitat, e adevărat, și de rețelele sociale care au marele avantaj că nu pot fi controlate decât parțial de către putere, ceea ce constituie o armă redutabilă și imprevizibilă. A funcționat deja cu succes în ”primăvara arabă” și în alte mini-revoluții și mișcări spontane.

Mă refer aici și la ”fenomenul” Nicușor Dan, despre care s-a tot scris și se va mai scrie, care a coagulat în jurul lui o mulțime de oameni fără legătură neapărat cu Piața Universității, decât din perspectiva afirmării unei indignări. Aceștia nu sunt puțini, numără cel puțin 70.000 de oameni și sunt, în marea lor majoritate intelectuali, artiști sau antreprenori, o mică elită a viitorului, pe care au abilitatea și creativitatea să îl imagineze. Ei discută, urmăresc, pun la cale acțiuni, se coordonează. Sunt indignați de măsurile arbitrare, de vendeta împotriva personalităților vieții noastre culturale și a intelectualilor formatori de opinie din spațiul public. Spre deosebire de adunătura multiplelor voci din Piața Universității din ianuarie, aceștia reprezintă un grup omogen, care împărtășesc valori, idei și principii de viață comune, care imaginează un oraș, o țară și un viitor curat, din toate punctele de vedere și care au testat și au reținut că au forță, în ciuda tuturor obstacolelor, și că pot genera o schimbare autentică. Dincolo de asta, emoția unei solidarități spontane, gratuite, fără beneficii materiale sau de statut, a sudat extrem de puternic acest grup de 9% și a generat efervescența și intensitatea lavei care crește și se mișcă sub munte până vine momentul să îl spulbere.

Ignorarea vocilor lor de către politicieni și, mai ales, nesimțirea și cinismul cu care se flutură în fața noastră, nonșalant, aceleași figuri învechite, retrograde și veninoase, ca Ion Iliescu și Dan Voiculescu, după 22 de ani de la momentul 1989, aceeași artizani ai ”elitei” politice românești și clonele lor reproduse în toate partidele, micii mafioți, ”baroni”, afaceriștii noștrii balcanici care monopolizează câte un contract cu statul și au impresia că sunt antreprenori, vânzând ”povestea de succes” idioților care îi validează, este cea mai costisitoare eroare pe care o pot face în continuare politicienii noștri dâmbovițeni. Știu că nu le pasă, știu că își imaginează o portocală mecanică răsucită și stoară astfel încât să iasă sucul potrivit, doar pentru că până acum a funcționat de minune iluzia alegerii atunci când de fapt nu ai nicio alternativă.

Guvernul Ponta nu este veșnic și de neînlocuit, iar locul și rolul lui în istoria României s-ar putea să fie derizoriu sau, mai rău, nefast. Este o responsabilitate pe care trebuie să și-o asume. Vestea și mai proastă pentru Victor Ponta este că suntem câteva zeci de mii alergici la lipsa de imaginație, iar revolta noastră se pregătește deja și va cuprinde străzile și orașele până va ajunge la coridoarele puterii.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Un articol care exprima exact ceea ce gandesc si eu (dar n-as fi putut expune nici pe departe atat de elocvent). In Romania la ora aceasta primeaza gandirea pe termen scurt si foarte scurt: sa profitam de ocazie cat se poate, caci cine stie ce va mai fi in viitor. Nu ave oameni de stat, avem doar profitori de conjunctura.

    Ceea ce ma duce cu gandul la conflictul Ponta-Basescu. Desi nu sunt neparat fan Basescu sau PDL, sunt total impotriva a ceea ce vad astazi de la USL si Ponta. Si nu-i inteleg nici pe cei care-i sustin, in conflictul cu presedintele, pornind de la ideea ca Basescu nu mai reprezinta pe nimeni, conform sondajelor. Am ales un presedinte pe 5 ani, practic am facut un contract cu el, si acest termen de 5 ani ii asigura o baza de pornire in a lua masurile pe care le considera necesare in a-si indeplini programul si viziunile. Va veni momentul sa raspunda pentru algerile facute, daca va fi cazul. Dar nu putem acum, la jumatate de mandat, sa-i contestam legitimitatea doar pentru ca a scazut in sondaje. Daca ce-i alesi s-ar lua doar dupa sondajele de moment si nu s-ar putea baza pe intregul ciclu electoral, toti ar ajunge sa ia doar masuri populiste care sa-i ajute la imagine instataneu, si nimeni n-ar mai intreprinde reforme dureroase pe moment, dar benefice pe termen lung.

    Guvernul Ponta ar trebui sa se gandeasca mai bine la ce face. Mandatul lor, deocamdata, e cel mult pana in noiembrie. Ma tem ca succesul le-a luat insa mintile.

    • Mda, si asta este de speriat. Sa ajunga Antonescu presedinte. Ii de ajuns ca ne-am procopsit cu ponta premier, efectele deja incep sa se vada (previzibile oricum si inainte pentru orice persoana cu un IQ mediu).

  2. Foarte buna sinteza Claudia. De asemeni Ioana sunt de acord cu ce ai scris. Nu societatea romaneasca at large vrea suspendarea presedintelui Traian Basescu ci Nastase, Voiculescu ci penalii si interlopii din cu precadere USL si alte partide pe unde se mai gasesc ei.
    Electoratul responsabil trebuie sa aibe spiritul de analiza si discernamant si sa nu intre in jocul ieftin al comunistilor la suflet si inima.
    Scriu din USA si va asigur ca aceasta societate critica de care aminteste Claudia este alive and well nu numai in Romania ci peste tot pe unde se gasesc romani.

    Ponta are un imens deficit de imaginatie crezand ca poate actiona astazi „politic” folosind strategii bolsevice de care mentorii sai comunistoidul Iliescu si inculpatul Nastase s-au folosit in ultimii 22 de ani. Desi aparent ei cred ca sunt la putere, Ponta cu tribul lui de neocomunisti alearga impotriva istoriei. Vor ajunge curand la cosul de gunoi al istoriei. Cat despre cel cu inima de miner si topor, Iliescu, varsta nu-l scuza din a nu intelege mersul istoriei. Dar se pare ca a intepenit in tipare invechite. Ar putea sa inteleaga acum la 22 de ani de la rev. si mineriade ca va ramane in istorie cu mainile majite de sange si inima plina de ura si intuneric.

    • Aveti dreptate sa numiti tacticile lui Ponta bolsevice. Dar eu incep sa-mi pierd optimismul, si parca tot mai accelerat. Spuneti ca societatea nu va accepta asemenea tactici si ma intreb, oare asa sa fie? Multi din cei care iau pozitii, inclusiv comentatatori de pe margine, sunt din afara tarii- dumneavoastra in SUA, eu in Canada, altii, cine stie. Scriem zilnic, ne indignam, dar puterea noastra este atat de limitata. As vrea sa ies in strada, dar nu pot (stiu, eu am ales sa plec din tara, dar imi pasa de ce se intampla acolo). Iar cei care ar putea iesi in strada, nu vor, nu stiu, nu-i intereseaza.

      E absolut rusinos ca la 22 de ani de la mineriade sa nu fie nici un protest, nici o luare de pozitie, chiar multe ziare sa uite macar sa consemneze acest eveniment, iar partidul al carui presedinte de onoare este Iliescu sa domine inca viata politica.

      In cazul insa in care se ajunge la suspendarea presedintelui si referendum, o sa fac efortul de a ma deplasa la un Consulat unde sa pot vota negativ (cel mai apropiat e la vreo 1200 de km distanta). Asta e tot ce pot sa fac, si am sa fac!

      • Ioana, nu sunt politician, nici nu aspir la asa ceva, insa, chiar daca sunt over the pond, urmaresc indeaproape ce se intampla pe scena politica romaneasca. Un suflu nou si mesaje, chiar daca par ele idealiste, se pare ca aduce Noua Republica. Am observat ca cei de la Noua Republica doresc cu adevarat un alt fel de clasa politica, leadership, spirit civic si participare la construirea cetatii – un mesaj remarcabil in paisajul apatic si legargic al electoratului romanesc. Incercati sa luati legatura cu Noua Republica din diaspora. Cred ca au un grup local si in Canada. Daniel

  3. Un articol plin de stereotipurile electoratului anti-PSD. Multe adjective, puține idei, dar fixe și moștenite din anii 90.

    Când PDL și Băsescu au preluat puterea, implantarea oamenilor lor în structurile puterii s-a chemat „eliberare” și „instaurarea normalității”. Acum, când USL face exact același lucru, ceva absolut normal la orice schimbare de putere în orice democrație din lume, se cheamă „restaurație” (în sens negativ, de revenire la un trecut presupus abominabil) sau „politizare”.

    Oameni buni, treziți-vă la realitate și nu mai credeți în basme cu feți frumoși. O putere și-a epuizat capitalul de încredere. O altă a fost instituită, deocamdată la nivel local și, probabil și la nivel central cu un mandat plin din toamnă. Această putere va guverna o vreme, se va eroda și ea, va fi înlocuită de altă. Asta e democrația.

    În SUA când se alege un nou președinte, oamenii din pozițiile cheie pleacă singuri, pentru a lăsa locul noii echipe. Știu că asta e regula jocului. În România, lumea nu prea pleacă dintr-o funcție, așa că este înlocuit, motiv pentru unii comentatori să se isterizeze.

    • se pot bate campii cu eleganta? unii pot, altii nu (Gadea, Grecu etc). A. demiterea/destituirea etc dintr-un post public (exclud ministri si secretari de stat) se face cu un motiv INSCRIS intr-o decizie, iar motivul trebuie sa fie cuprins in codul muncii si sa stea in picioare in justitie. Cand nu s-a facut asa, din 2000 incoace, ne-am ales si cu trei pe acelasi post, unul activ iar ceilalti in stand-by. Exemplu elocvent: per judet cate un prefect si doi inspectori guvernamentali. A fost si este, asa ca orice gargara cu „normalitatea” tine-o pt. tine sau pt. fraierii care te cred. B. demiterea directorului Arhivelor Statului, numit in 2007, deci sub premier Tariceanu cum o califici? numirea era politica atunci si nu mai este acuma? C. neispraveala de la Inspectorat (poate nu baga de seama prostii) cum o califici? D. Normalitate este intr-adevar ca dupa un mincinos (Corina Dumitrescu) sa aduci un plagiator (Mang) si apoi sa tii interimar un sindicalist in VADIT conflict de interese.

      • A. Cred că Guvernul Boc este campion la demiteri fără bază legală, căci el a contabilizat cele mai multe procese ale celor demiși abuziv care au cerut repunerea în funcție și plata salariilor restante. B.Demiterea lui Dobrincu o calific ca un act absolut necesar, dar venit cam târziu. În plus, omul ar trebui cercetat penal pentru vraiștea pe care a făcut-o la Arhivele Naționale. A desecretizat de-a valma documente fără să aibă autorizație, punând la dispoziția tuturor serviciilor documente importante pentru siguranța noastră. Desigur, el, Tismăneanu&co prezintă asta ca pe o deschidere a Arhivelor pentru cercetarea științifică. Unii cred această gogoașă, eu nu.
        C. ISC a avut parte numai de șefi incapabili în ultimii ani, iar Grăjdan este doar ultimul dintr-o serie nefericită pentru această instituție. Cred că și el ar trebui cercetat penal pentru ce a făcut (am impresia că și este).
        D. Nu, nu este normalitate să numești tot felul de incompetenți pe bandă rulantă. Cel care-i numește ori este la fel de incompetent în alegerea oamenilor cu care lucrează, ori nu are alții mai buni.

  4. Articolul dvs abunda in teme si asocierea lor cu guvernul Ponta este de multe ori fortata. Noua guvernare a fost adusa de nemultumirea generala al carei principal autor este perceput, din pacate, cel pe care-l compatimiti. Piata Universitatii de acum ne-a invatat pentru prima data importanta votului si rolul sau in schimbare iar rezultatul s-a vazut la alegerile locale. Guvernul Ponta nu este prea grabit ci prea lent fata de asteptari iar greselile sale vor fi taxate la viitoarele alegeri. Fenomenul candidatului la primaria Bucuresti este din pacate mult mai putin vizibil decat partidul lui Dan Diaconescu la a carui geneza trebuie sa mai reflectati.

    • as putea fi si de acord. Mi-ar trebui cateva cifre referitoare la Piata Universitatii: cat % erau oamenii lui Dogaru, cati erau adusi de A3, cati erau de ai lui Hrebe? dupa care pot incerca sa pricep cat de spontana/naturala a fost demonstratia. Istoria ne arata desori cum pot fi manipulate masele: a facut-o Hitler, Stalin, Ceasca. Am avut si mineriade, de ce sa nu avem dogariade? ajunge sa strigi „hotii” (si fiecare sa gandeasca la „hotii lui” desi f.posibil nu sunt aceeiasi), ajunge sa strigi „imbuibatii”, ajunge sa promiti lapte si miere si carnati (desi NIMENI vreodata nu i-a livrat) si electrizezi masele dupa care te pui tribun in fata lor (a facut-o Dej, a facut-o Ana Pauker, a facut-o Iliescu, a facut-o Vadim, o face Crin si Ponta si Mazare si Dragnea) . PS. La cate Caritasuri a „pus botul” romanul? mai conteaza unul in plus [ vom crea un milion de locuri de munca, vom scade taxele, vom da sanatate gratuita la toti, noi nu vom fura, „noi avem bunul simt” ] ????????

  5. Cand Ponta „l-a eliberat” pe domnul Tismaneanu din functia de director al Consiliului Stiintific, intrebarea care imi venea cel mai des pe buze era „Cine va fi urmatorul?” Raspunsul venea automat: Patapievici. Exista insa impedimentul ca Institutul nu-i era subordonat si ma gandeam ca nu va avea bratul atat de lung. Iata insa ca, printr-o miscare la fel de surprinzatoare ca cele ale lui Boc, l-a luat la el. Institutul cu toti lucratorii sai! Daca mutarea o fi una plina de succes din punctul sau de vedere, finalitatea este, asa cum spune si autoarea articolului, una lipsita de fantezie: reinvie vremurile de trista amintire, cand liderii natiunii isi faceau curat in batatura, eliminand ostilii din functiile prea inalte, niste vremuri pe care multi le credeau apuse dupa 2009, adica momentul preluarii absolute a puterii de catre actualii opozanti si masurile asemanatoare luate de acestia.
    Totusi exista ceva bun in asta: astfel are Ponta sansa sa-si deterioreze cat mai mult imaginea pana de alegeri. Sper din tot sufletul ca USL sa nu obtina majoritatea absoluta.

    • Cand Ponta “l-a eliberat” pe domnul Tismaneanu din functia de director al Consiliului Stiintific, intrebarea care imi venea cel mai des pe buze era “Cine va fi urmatorul?” Raspunsul venea automat: Patapievici.

      :-) Nu-ți trebuiau virtuți de proroc, la vremea respectivă, pentru a prevedea mătrășirea lui Horia Patapievici. Iată ce-i scriam lui Vladimir Tismăneanu în urmă cu aproape o lună:

      Vali spune:
      23/05/2012 la 20:20

      O știre interesantă, într-adevăr. Anticipabilă, totuși, nu credeți? Se-ntâmplă bazaconii când râmătoarea ajunge suverană în straturile de zarzavat… Urmează epurarea politică a ICR-ului?

  6. Nu putem astepta de la clasa politica innoirea modului de a face politica, trebuie sa continuam actiunile in acest sens chiar noi. N-ar fi rau ca semnal un miting de 70000 organizat la primul abuz mai dolofan al Primariei.

  7. „suntem câteva zeci de mii alergici la lipsa de imaginație, iar revolta noastră se pregătește deja și va cuprinde străzile și orașele până va ajunge la coridoarele puterii. ”

    Da, si eu ma alatur…

  8. Din pacate, cam atat poate o societate subdezvoltata ca a noastra.

    Dezvoltare inseamana existenta unei mase critice de cetateni a caror cultura si capacitate de actiune sunt suficiente pentru a determina dierctia evolutiei. Noi suntem sub acea masa critica.

    Intelesul „masei critice” este dat de capacitatea de cooperare a acestei elite, de posibilitatile membrilor sai de a se sprijini recoproc, intr-un mod care sa nu impuna utilzarea excesiva de resurse psihice si care sa fie automat, mutual.

    Sub aceasta masa critica, indivizii actioneaza practic exclusiv in virtutea interesului personal iar directia de evolutie vine din afara societatii.

    Cum apare masa critica? In urma unor privatiuni sociale, a unor crize. Altfel, societatea continua sa promoveze o pseudo elita demagogica, din simplul motiv ca nimeni nu e interesat sa schimbe ceva cat timp ii merge bine.

  9. victor ponta nu este un om calculat si nu ia nimic in considerare pentru ca,probabil,crede ca va rezolva totul prin ordonante de urgenta si Romania e ogorul lui,face ce vrea,unde vrea,cum vrea ,cu cine vrea,de si-ar rupe gatul mai repede…

  10. Pai, doua lucruri sunt de spus aici. Ponta e baiatul care invata de la altii. A invatat de la Nastase, i-a placut cu ce masinarie a venit cand a condus tara in 2000/4 (omite nu stiu de ce ca asta nu-i garanteaza succesul, Nastase le-a pierdut) si mai ales cu ce voracitate acaparat absolut toate institutiile statului, inclusiv tv/radio (pana si presa era a lui cu o exceptie sau doua, vezi contractele de publicitate). A invatat inclusiv din conflictul Tariceanu-Basescu. Stie cel putin ca e complicat sa conduci cu un Basescu ostil. Asta e primul lucru.
    Al doilea, nu stiu de ce astia care au votat cu Nicusor ti se pare ca sunt mai nemapulati decat altii sau reprezinta adevarata fibra civica a Romaniei. Clar, Nicusor se inscrie pe un tipar antisitem, dar de ce astia ar fi mai adevarati, nemanipulati etc decat ceilalti? Nu, Romania electorala nu se poate plange de asa ceva. E suficient sa vezi succesiunile la putere din 90 incoace. Un argument de discernamant electoral e chiar 2004: Nastase pierde alegerile pe o crestere economica fara precedent (2004/5; cresterea din 2008 e mai mica decat aia din 2005), dupa o guvernare care a mers aproape snur (ca si Ponta azi, Nastase acaparase toate institutiile statului) si cu suportul aproape total al presei, pe care o cumparase cu celebrele contracte publicitare (inclusiv CTP are multe de marturisit aici, inclusiv figura pe care o face in campania electorala cand il favorizeaza pe Nastase). Azi PDL pierde alegerile in fata USL, probabil pt ca impresia electoratului e ca factura/costurile crizei a fost impartita prea prost (vezi grevele, demonstratiile de strada etc, oricum USL pe ceva de felul asta a mers: ‘ei v-au luat voua, nu si lor, voi traiti mai prost, ei nu’). Din pacate nu poti sa negi. Boc a strans cureaua, era nevoie dupa expansivitatea cheltuielilor sub Tariceanu (el nu lasa in 2008 Romania cu o datoria publica importanta, o lasa in schimb cu o datorie privata devastatoare –criza e direct legata de asta via politicile de creditare), dar romanii au platit extrem de disproportionat costurile. Ei, eu vad aici un electorat activ (a venit in nr mai mare la vot decat acum 4 ani) si cu mult discernamant. Ar trebui apreciat (desi nu-mi place cum a ales).
    Si eu l-am votat pe Nicusor, dar atitudinea lui antisistem n-o apreciez -e clar ca n-o poti impinge prea departe fara sa tragi un sut tare in fundul democratiei (fara partide, democratia nu poate functiona). Pt mine au contat ideile lui.
    Altmineri, instructiv text :)

    • Asta e! De vreo 4-5 ani spun ca asa va fi: Ponta invata de la Nastase, de la Iliescu, dar cel mai mult a invatat, vrem-nu vrem, de la Basescu: cei ostili sau neprietenosi trebuie indepartati cu consecventa. Basescu a dschis ctia Pandorei si, ca mai mereu in viata, cei ce trag foloasele sunt altii, iar ponoasele noi.

  11. …vorbiti de Piata Universitatii si fenomene ca Nicusor Dan, insa va rezumati la comentarii anti ponta (si implicit pro-basiste)… vorbim de manipulare, manipuland… sunteti o alta antena3 simpatizanta altor Iliesti. Si referitor la Patapievici…”daca te bagi in cocina, te mananca porcii”… nu lui ar trebui sa ii plangem de mila, ci promovarii si recunoasterii culturii in general…probabil noul ICR o sa defileze prin lume cu Inna hot …sau cu Salam, sau cu descoperirile de la „romanii au talent” ale lui Gadea. Si referitor la acest articol… rusine, Dinu Patriciu!

  12. Mana forte.
    Condeier si vizionar nascut pentru scena si culisele societatii civile si a vietii politice.
    Analiza de exceptie.
    Felicitari, Claudia Postelnicescu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Claudia Postelnicescu
Claudia Postelnicescu
Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un master în studii europene și globalizare la Universitatea din Birmingham, UK. Activează ca avocat independent, specializat în litigii de drept privat, consultanta si drept european/drepturile omului (www.cpacj.ro). Doctorand al Universitatii din Tübingen, Institutul de Stiinte Politice, pe tema constructiei identitatii Uniunii Europene. A colaborat de-a lungul timpului cu Observator Cultural, România Liberă, Vivid, Money Channel, La Punkt.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro