Textul de fata se doreste a fi o reactie la „angoasa” dedublarii ca deponent a unui relevant confrate din presa, care scrie intr-un foarte important cotidian financiar de la noi. Fostul coleg de breasla se intreba retoric, in data de 8 aprilie, „La ce banca sa-mi depun banii ca sa-mi fie in siguranta”? Am, cred, marele avantaj de a fi fost format profesional intr-o specie a mass-media care s-a dorit intotdeauna echidistanta; aceea a agentiilor de presa straine. In plus, am avut privilegiul de a fi putut relata multi ani stiri de la mine de-acasa, insa mai ales pentru ochii strainatatii.
Am si un soi de “nevinovatie” in ceea ce priveste si mai noua mea functiune, aceea de consilier la Banca Nationala a Romaniei, dat fiind timpul extrem de scurt de cand am inceput sa lucrez cu aceasta institutie. Nu cred deci ca pot fi suspectat de subiectivism, cu atat mai mult cu cat n-as da credibilitatea construita intr-o viata pe vreo parere impusa sau indusa in cateva zile.
In mod normal, probabil ca m-as fi rezumat la a-mi spune parerile intr-un cadru mai restrans, insa dinamica interpretarilor din ultimele zile relativ la cazul Bank of Cyprus nu face parte din tipul de publicizare la care ne putem permite sa nu reactionam. Si asta cu atat mai mult cu cat iata, par surprinsi in opiniile dansilor chiar scriitori cu pretentii intru informarea publicului mai mult sau mai putin specializat…
Lucrurile au decurs aproape normal din punct de vedere al intelegerii mecanismului plafoanelor de garantare a depozitelor bancare panala momentul cand fostul confrate din presa romana si-a exprimat aproape suav surprinderea cu privire la unele dintre posibilele consecinte ale ultimelor evenimente privind sucursala din Romania a Bank of Cyprus. Dansul a lansat niste intrebari si a formulat cateva pareri iar eu imi fac datoria sa-i spun in limbajul nostru, al scriitorilor de stiri pentru cei multi, ce-am inteles si ce cred eu.
Fostul coleg afirma ca „dintr-o data” aparitia crizei in Cipru a scos la iveala si in Romania lucruri de care pana acum „nimeni nu vorbea”.
Oare? Eu cred ca ar trebui sa ne amintim faptul ca inainte de criza bancara din Cipru nici acolo nu vorbea nimeni despre asemenea situatii, referitoare la cat de garantate erau depozitele. La fel cum nici in SUA nimeni nu accepta ca ar fi putut sa cada Lehman Brothers acum cativa ani. in ciuda diferitelor scenarii, un lucru insa a fost destul de repede clarificat atat in Cipru cat si la nivelul intregului sistem bancar al tarilor Uniunii Europene: depozitele de pana la 100 000 euro sunt garantate.
Mai scrie fostul coleg de breasla ca “doar daca citeai legislatia pana la ultima virgula” intelegeai diferentele dintre statutul ca deponent la o sucursala bancara si cele la o banca cu personalitate juridica romana. Si mai spune ca pana la episodul Bank of Cyprus niciun oficial BNR n-a spus ca deponentii sunt „pe cont propriu”, adica neprotejati peste limita de 100 000 euro sau echivalent. Si mai afirma ca si depozitele de peste 100 000 euro ar trebui sa fie implicit in siguranta atat timp cat BNR spune ca sistemul bancar romanesc e solid.
Cu toata curtoazia, numa pot abtine sa nu observ superficialitatea (voita oare?) interpretarii.
Mie unul mi se pare extrem de interesant (ca sa fiu politicos) cat de „loviti” suntem in Romania de aceasta realitate. A aparut o asa de mare discutie, incat pare ca majoritatea populatiei tarii plus toti nerezidentii de pe la noi au depozite de peste 100 000 euro si sunt in pericol sa le piarda. Ce bine ar fi sa fie asa!
In al doilea rand insa trebuie sa ne amintim ca in Romania, pana la nivelul anului 2011, Fondul de Garantare al Depozitelor Bancare (FGDB) garanta doar depozitele de pana in
50 000 euro, pe cand in multe alte tari UE erau garantate deja la 100 000 euro inca din 2009. Multi deponenti de la noi care aveau mai mult de 50 000 euro la acel moment alergau pe la sucursalele din Romania ale altor banci din UE ca sa se asigure ca le vor fi garantate depozitele mai mari de 50 000 de euro. Deci e clar ca stiau foarte bine povestea cu plafoanele de garantare. De fapt, la acel moment si din aceasta cauza, sucursalele bancilor care implementasera deja schema de garantare maximala a UE erau avantajate, putand sa atraga clienti cu depuneri mai mari. Curand insa, plafonul maxim de garantare a fost ridicat la 100 000 euro si de catre FGDB din Romania, insa banci printre care si cele cipriote au continuat sa atraga si sa-si pastreze deponentii prin practicarea unora dintre cele mai mari dobanzi la depozite din piata. Ar trebui probabil sa ne amintim aici ca nu o singura data oficialii BNR si-au manifestat public mirarea si chiar stupefactia privind acele niveluri de dobanda anuala chiar de peste 5% la euro pe care le practicau unele banci, relevand ca e greu de inteles unde vor putea sa plaseze banii deponentilor in plina criza financiara globala.
Si tot aici as reaminti evidenta clara a precizarilor de pe contractele standard ale Bank of Cyprus, in care sucursala explica in clar clientilor sai ca depozitele acestora sunt garantate de fondul de garantare din Cipru, supunandu-se deci reglementarilor de acolo. Nu de la noi!
In ceea ce priveste afirmatia cum ca si depozitele peste 100 000 euro ar trebui sa fie in siguranta deoarece BNR a afirmat ca sistemul bancar romanesc e solid, ea poate fi adevarata atat timp cat indicatorii de solvabilitate raportati de catre bancile din sistem catre BNR sustin acest lucru. Cu o singura conditie: ca banca la care se afla sa faca parte din sistemul bancar romanesc (sa fie persoana juridica romana). Or, din cate stiu, sucursalele bancilor straine in Romania fac parte din sistemele bancare ale altor tari, conformandu-se mai ales regulilor stabilite de bancile centrale din acele tari (in cazul in speta Banca Centrala a Ciprului) si deci nu raporteaza astfel de indicatori de solvabilitate catre BNR la fel ca celelalte institutii de credit cu personalitate juridica romana.
Pana una alta, atat timp cat si BNR si bancile spun deponentilor ca toate depozitele de pana in 100 000 euro sau echivalent sunt garantate in moneda tarii unde sunt constituite, exista o singura concluzie logica pentru oricine: ca depozitele de peste 100 000 euro NU sunt si nu pot fi garantate potrivit legilor in vigoare, iar acest lucru il stie absolut orice deponent.
A afirma ca deponentii s-ar putea sa nu fi fost in totala cunostinta de cauza e egal cu a-i acuza de superficialitate in plasarea propriilor economii, iar un asemenea exercitiu e cu atat mai periculos.
Si mai e un lucru important de retinut, ca tot vorbim de Banca Nationala a Romaniei, insa doar in ceea ce priveste contextul supravegherii si cat de departe poate merge BNR in privinta sucursalelor bancilor straine din Romania. Si anume, chiar daca BNR nu poate sa garanteze depozitele in aceste sucursale, poate totusi sa spere ca isi poate indeplini rolul sau de supraveghere bunaoara in situatia cand o alta institutie de credit cu personalitate juridica romana, adica parte a sistemului bancar romanesc, ar prelua o sucursala din Romania a unei banci straine, cum ar fi cazul Bank of Cyprus. In acel moment, BNR va trebui sa determine care ar fi impactul preluarii asupra indicatorilor bancii cumparatoare, pentru a preveni inrautatirea indicatorilor bancii cumparatoare si eventuale dezechilibre in sistemul bancar romanesc. Pe cale de consecinta, e normal ca nu-i va fi indiferent BNR cine cumpara Bank of Cyprus, in acelasi timp insa aflandu-se in imposibilitate de a interveni, in orice fel, in procesul derularii tranzactiei comerciale, fiindca legea nu-i permite acest lucru!
Relativ la afirmatia cum ca procesul de educare a deponentilor ar trebui sa-l faca BNR, sau ca bancile ar trebui sa publice mai des anumiti indicatori care sa le ateste solvabilitatea, am urmatoarele lucruri a spune…
Nu pot sa ma prefac ca nu observ afirmatia de tip ‘standard dublu’. Pai daca saracul client nu ar avea, potrivit spuselor colegului, un minim necesar de atentie si responsabilitate pentru a citi contractul la depunere, fara a mai vorbi de o minima educatie financiara, cum se asteapta dansul sa poata deslusi indicatorii de performanta daca ar fi publicati la ghiseul bancilor?
Trecand insa peste aceasta nuanta, in tarile clubului UE la care am aderat, bancile centrale nu impun asa ceva. Nu mai putin adevarat insa e faptul ca in alte tari bancile comerciale insele, sau asociatiile bancare, publica asemenea indicatori de solvabilitate pentru atragerea clientilor si/sau dovada de transparenta. La randul sau, BNR, a facut si face in continuare apeluri catre asociatiile profesionale care pot avea un asemenea rol, bunaoara la Asociatia Romana a Bancilor – ARB, sa propuna bancilor comerciale membre asemenea practici si sa ne comunice si noua rezulatele initiativei dansilor.
Pentru buna intelegere, BNR, prin lege, nu poate exercita atributii de protectie individuala a clientilor bancilor, ci poate doar supraveghea bancile din sistemul bancar romanesc. In primul rand, publicarea de catre BNR a unor asemenea indicatori pentru fiecare banca contravine legilor. in rest, atributiile privind protectia clientilor revin, pe cale de consecinta, organismelor care se ocupa cu protectia consumatorilor sau, in cazul lezarii drepturilor consumatorilor urmare a unor posibile fraude, revin justitiei.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Domnule Preda, imi permit sa va intreb daca clientii trebuie sa se tina la curent cu schimburile de personalitate juridica a bancii in care au depozitele?
Si daca da, ce ar trebui sa faca daca banca X (persoana juridica romana) este achizitionata de catre Y (persoana juridica cipriota)? Sa-si mute banii, pierzand dobanda aferenta unui depozit la termen… eventual cu o luna inainte de scadenta, sau sa astepte scadenta si sa dea zilnic acatiste?
Cat despre lucruri despre care „nimeni nu vorbeste” imi permit sa precizez urmatoarele (desigur, fara sa–mi fac sperante ca acest comentariu va vedea vreodata lumina Internetului):
1. Nu exista banca „solida”, toate bancile practica rezervele fractionare deci sunt vulnerabile in cazul unei retrageri masive de fonduri.
2. Garantarea depozitelor este ilegitima intrucat riscul asumat de catre deponentii amatori de dobanzi peste media pietei este transferat catre cetatenii prudenti, si nu este normal sa ne asumam cu totii riscurile atata timp cat nu impartim si beneficiile.
Salut
Am crezut ca primul lucru sanctionat in articol este felul cum a fost scris titlul din ZF . „La ce banca sa-mi depun banii ca sa-mi fie in siguranta” putea fi scris mai bine, „La ce banca sa-mi depun banii ca SA fie in siguranta”. Despre restul argumentatiei d-lui Preda, nu am nimic de spus.
2 intrebari la obiect, rog clarificati cu BNR:
-Daca un roman a depus un depozit la sucursala din Romania a Bank of Cyprus
si a primit dobanda acolo, CINE a luat impozit pe dobanda???? E cumva Statul Roman sau cel Cipriot care ar fi luat impozitu pe dobanda?
-Daca un roman depune sau retrace o suma mnai mare de 10000 euro la sucursala din Romania a Bank of Cyprus, este vreo autoritate din Romania sesizata asupra acestui fapt? Din cate stiu la bancile din Romania automat cine depune sau ridica mai mult de 10k euro este automat raportat la autoritati pentru a fi tratat si studiat cu „grija” de fisc, etc
Rog pe dl. Bogdan Preda sa dea o lista completa cu bancile din Romania care sunt sucursale respectiv sunt banci deschise in Romania, cu banii garantati aici:
Intreb bazat pe comentariul lui Nevermind [utilizator]
de la
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-14581660-isarescu-situatii-panica-durere-judecatile-normale-nu-mai-sunt-valabile-trebuie-apara-soc-vada-nu-sunt-tot-acelasi-lucru-bancile-straine-bancile-romanesti-capital-strain.htm
BoC este sucursala – bani „garantati” Cipru
ING este sucursala – bani „garantati” Olanda
Italo-Romena este sucursala – bani „garantati” Italia
Mai sunt cateva, dar nu stau sa le scriu pe toate
Banca Romaneasca – PJ romana cu actionariat grecesc – bani garantati Romania
Alpha Bank- PJ romana cu actionariat grecesc – bani garantati Romania
Piraeus Bank – – PJ romana cu actionariat grecesc – bani garantati Romania
Etc
Ce procent din volumul total al depozitelor de sub 100.000 euro e garantat in mod real (in sensul ca exista suma de bani disponibila imediat, in cash, in fondul de garantare?).
Eu zic sub 5%.
Pai si ce importanta are?
Statul poate scoate bani din palarie, ca Iozefini, ca doar inflatia nu-l afecteaza pe ministrul de finante ;(
Avantajul de a avea moneda proprie: te poti juca cu tiparnita in voia cea buna!
Ghinionul cipriotilor ca au trecut la euro.
Ba ghinionul tuturor, as spune eu, ca „voia cea buna” e doar a statului, nu si a noastra!
Iar atunci cand statul profita de faptul ca nu folosim euro ci lei-tramvai si apasa in nestire „ENTER” la imprimanta te trezesti ca salariul nu-ti mai acopera cheltuielile (chiar daca ai obtinut o marire) iar economiile tale nu mai valoreaza nici cat o ceapa degerata.
Dar ghici cine se bucura? Pai cei aflati aproape de tiparnita, desigur, adica bancile „racordate” la BNR si statul (pe care acestea il imprumuta cu nonsalanta, ca doar nu dau din banii lor ci din plasticele semnate „Isarici”).
Si ghici cine sufera? Pai noi astia „amarastenii”, care atingem un nou echilibru financiar (daca il atingem) abia dupa ce ne certam cu patronul, iesim in strada si ne dam de ceasul mortii.
Observi ca onor statul este repede indexatoriu cu inflatia la taxe & impozite dar usor „lent in gandire” cand vine vorba de indexarea salariilor si pensiilor? Pai in intervalul dintre una si cealalta se palmeaza sume frumoase, pe seama aurolacilor contributori la buget!
Dar ca sa revenim: de ce garanteaza statul depozitele bancare? Din prea mare grija fata de boborul care-si tine banul la banca si tre’ sa fie protejat fata de eventualele decizii aiuristice luate de bancheri? Aiurea! Statul face asta pentru ca stie foarte bine ca bancile sunt inerent insolvabile (adica TOATE, nu doar cele din Cipru) din cauza rezervelor fractionare! Concret, daca maine toti depunatorii la banca X ar merge sa-si ceara banii inapoi banca in cauza ar „trage pe dreapta”. Iar cauza principala pentru care s-au prabusit mai multe banci nu au fost creditele neperformante (asa cum ar vrea statul sa credem) ci faptul ca, in vremuri de criza, deponentii isi retrag o parte din bani ca sa-si suplimenteze veniturile curente, ia banca nu-i poate restitui ca N-ARE DE UNDE!
Si referitor la garantii si diferenta intre teorie si practica recomand: http://en.wikipedia.org/wiki/Icesave_dispute
Discuta pe larg situatia unor cetateni britanici si olandezi care au avut depozite la o banca din Islanda.
Tinere , cred ca cel mai bine ar fi sa vezi tu istoria bancara a RO din noiembrie 90 referitor la nationalizarea valutei si apoi mai discutam .
A fost un tun perfect legal tras de catre statul RO tuturor persoanelor din RO ce avea conturi in lei si doreau sa-si cumpuere valuta la interbancar .
Deci si la noi le curg unora ochii spre a aplica masura de mai sus sub alta forma …..
Era bine ca autorul sa fi citit OUG 99/2006 cu modificarile si copletarile ulterioare.
Art. 210 (1) Pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit dintr-un alt stat membru, care desfăsoară activitate în România, în special printr-o sucursală, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente din statul membru de origine si din alte state membre în care instituţia de credit desfăsoară activitate.
(2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1), se asigură schimbul de informaţii în condiţiile prevăzute la art. 173 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.
(3) Prevederile art. 173 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Iar art.173 prevede:
Art. 173 (2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1) se asigură schimbul tuturor informaţiilor
referitoare la administrarea si la acţionariatul instituţiei de credit, persoană juridică română de natură să faciliteze supravegherea acesteia si evaluarea îndeplinirii condiţiilor care au stat la baza autorizării, precum si schimbul tuturor informaţiilor de natură să faciliteze verificarea pe o bază continuă a activităţii instituţiei fie credit, în special în ceea ce priveste, lichiditatea, solvabilitatea, schema de garantare a depozitelor, limitarea expunerilor mari, procedurile administrative si contabile si mecanismele de control intern.
(3) Banca Naţională a României poate sesiza, cu privire la situaţiile în care o cerere de colaborare, în special în vederea schimbului de informaţii, a fost respinsă sau acesteia nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil, Autoritatea Bancară Europeană, care va acţiona potrivit competenţelor atribuite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European si al Consiliului.
Asadar nu-i BNR-ul chiar fara nicio putere asupra sucursalelor cum insinuati dumneavoastra.
De când am deschis pagina -şi a trecut ceva vreme- mă tot întreb la ce anume s-o fi referit autorul -brav comunicator al BNR- când a pomenit de litanie in titlu. O fi o rugăciune? O fi un denunţ sau autodenunţ in materie contravenţiilor estetico-retorice? O fi o figură de stil, deosebit de subtilă?
Poate autorul se roagă să crape naibii mai iute chiaburii ce împrumută cu inconştienţă şi iresponsabilitate băncile patronate, [a]provizionate şi supravegheate de BNR, din moment ce îşi exclamă ritos deranjul şi speranţele: „A aparut o asa de mare discutie, incat pare ca majoritatea populatiei tarii plus toti nerezidentii de pe la noi au depozite de peste 100 000 euro si sunt in pericol sa le piarda. Ce bine ar fi sa fie asa!”
Deci ar fi bine să avem toţi peste 100.000 de euro in băncile falite ca să aibă ce fura, pardon taxa UE, BCE, BNR şi implicit „salva” alte bănci falite trase la sorţi.
Sau: poate că intenţionează să ne ţină un curs de educaţie financiară şi ne avertizează din start că va arăta ca o litanie. O litanie financiară din care să rezulte clar că BNR nu are nicio culpă şi nici vorbă să-i duhnească vorbitorul a mujdei. Iată ce aserţiune „interesantă” vine odată cu lecţia domnului purtător de cuvinte alese: pasămite „BNR prin lege, nu poate exercita atributii de protectie individuala a clientilor bancilor, ci poate doar supraveghea bancile din sistemul bancar romanesc.”
Deci, BNR este o instituţie sublimă care contemplă îngerii cămătari in globul său de cristal bancar şi atât; şi nici nu are vreo treabă cu voi, dragi cetăţeni, chiaburi, burgheji si speculanţi, care aveţi impresia că puteţi obţine o protecţie a capitalului privat economisit cu greu din partea unei instituţii a statului neo-socialist, cu ştaif european recent achiziţionat şi implementat, instituţie responsabilă cu combaterea economisirii şi acumulării de capital privat şi cu încurajarea îndatorării şi a consumului pe datorie.
In caz că nu v-aţi prins până acum, iată ce vă spune lecţia ce a sosit călare pe litania supremilor: BNR NU vă apără interesele voastre legitime, ci ale cămătarilor şi escrocilor internaţionali a căror imagine de cristal Banca Naţională a României s-a obligat să o apere chiar şi in faţa atacurilor unor jurnalişti indisciplinaţi care îndrăznesc să critice pe la colţuri.
Desigur, Lecţia BNR, ori cea predată de BCE -singura bancă centrală fără stat din istoria lumii- sau de BM ori de FMI, ori de altă cooperativă de credit socialist, nu va vorbi niciodată despre un adevăr simplu, imposibil de exprimat in limba de lemn albastru: un stat modern NU are nevoie de nicio bancă naţională, cu atât mai mult cu cât ea nu apără interesele naţionale, ale cetăţenilor şi entităţilor comerciale naţionale, ci ale unor entităţi falimentare implicate in infracţiuni economice transfrontaliere, de pildă in spălarea de bani, in evaziunea fiscală şi transferuri ilicite de capital, fraude şi bancrute frauduloase. Toţi bandiţii ăştia cu gulere albe şi reprezentanţii lor in teritoriu îs sacrosancţi, conform legii române la care BNR şi-a dat concursul, desigur, total dezinteresat şi gratuit. Sau nu? Iată de ce BNR supraveghează astăzi, cu ochii holbaţi şi capetele turelă, presa, pardon, băncile…să nu care cumva să iasă informaţiile compromiţătoare in public, aşa nude, zălude şi scăpate de sub controlul parental. Mă întreb cum de specialiştii BNR in monitorizare nu au sesizat la timp operaţiunea Beatrice -între cele 2 găşti de cămătari, băştinaşi şi ciprioţi. Aa, poate au aflat…la timp, cât să închidă ochii şi gura presei, noi insă nu am aflat nimic nici până acum din gura acestui hibrid etatist. să nu care cumva să ne panicăm şi să încetăm a mai contribui la raptul instituţionalizat şi ocrotit de păstorii BNR. Noi, cetăţenii dedublaţi fără auitorizaţie in deţinători de capital, nici nu trebuie să ştim nimic pentru că, deh, suntem insuficient pregătiţi in materie de drept comercial şi economie [mai mult sau mai puţin] politică, şi pe deasupra prost informaţi de la natură, deci incapabil să procesăm rapoartele de înaltă ţinută profesională emise de BNR şi, câteodată, de oiţele sale ce ne rumegă buzunarele la fiecare tranzacţie de pe păşunea Ei. Iată de ce primim litanii in loc de explicitări. Deci…bogdaproste. Măcar cu-atât să rămânem şi noi: cu condeie pricepute şi generoase puse-n slujba unui Organ Suprem. Uite cum m-am îmbogăţit cu o ditamai litania…pe degeaba.
Așa, cam pe lîngă subiect, mă întreb și eu ca prostu’, cam cum șade populația românească cu returnarea creditelor către bănci?
Dânsul nu insinuează, doar „pregătește terenul”…
Mitul „guvernatorului providențial” trebuie să meargă mai departe, chiar dacă unii își vor pierde banii! ;)
Vai fratica. este de lucru cu pacientii de mai sus…
Conform dex:
LITÁNIE ~i f. 1) Rugăciune din cadrul unei procesiuni religioase, rostită alternativ de preot și de credincioși. 2) fig. Cuvântare lungă, monotonă și plictisitoare.
Bancile la care sunt garantate economiile de FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR din Romania listate in
http://www.fgdb.ro/uploads/publications/Comunicat_FGDB_3_2012.pdf