duminică, ianuarie 17, 2021

Literatura ca sihăstrie asumată

Personalitate plurivalentă, de o debordanţă scripturală uimitoare – chiar şi la venerabila vîrstă de 80 de ani, pe care o împlineşte anul acesta, în 16 aprilie -, Gheorghe Grigurcu se  manifestă în mai toate genurile literare cu aceeaşi eleganţă a stilului şi cu o surprinzătoare prospeţime ideatică. Fire blajină, deschisă mereu la dialog, dar şi un polemist redutabil, cu argumente peste care se poate trece greu, el rămîne cea mai pregnantă voce critică a contemporaneităţii, un spiritus rector al literaturii.

Fragilitatea sa umană este dublată de o forţă creativă vulcanică, în care viziunea estetică face casă bună cu dimensiunea etică. Amploarea exegezelor, aria sondării itinerariilor literare şi nivelul axiologic al scrisului îi conferă din plin caracteristicile unei adevărate instituţii literare. O instituţie care funcţionează cu precizia unui metronom. În fiinţa sa conlocuiesc apolinic mai multe voci auctoriale, fiecare cerîndu-şi imperios dreptul de a se exprima. Poetul subtil şi melancolic este dublat (dar şi umbrit) de criticul aplicat şi empatic, criticul este sedus de tentaţia politropică a eseului, eseistul face un salt apoftegmatic în abisalitatea ideii. Toate acestea fac din Gheorghe Grigurcu un caz rarisim al literaturii române, unul în care performanţa estetică coabitează confortabil cu intransigenţa morală, în care exuberanţa talentului este acompaniată şi potenţată de atitudinea caracterială. Inclemenţa sa morală nu vine doar din datele sinuoase ale biografiei, ci şi din rigoarea şi neîncetata sa pasiune pentru autenticitatea scriiturii. Retras în singurătatea-i emulativă, într-o recluziune damnabilă şi binefăcătoare, din care trimite semnalele propriei comprehensiuni şi apetenţe literare, vocea sa capătă valenţele unui apostolat spiritual. Destinului său literar i se potrivesc foarte bine vorbele lui Dostoievski: „Pentru a scrie bine trebuie să suferi, să suferi”… Prezenţa sa în cîmpul literar este una de neocolit, verdictele sale critice, exegezele de o rară sapienţialitate, profunzimea demersurilor hermeneutice limpezesc apele destul de învolburate ale  scrisului contemporan. Figura sa solitară, retrasă în exilul Amarului Tîrg, contrastează, la o primă vedere, cu prezenţa sa în mai toate mensualele şi hebdomadarele culturale. Dar cărturarul nu face decît să-şi exerseze marginalitatea spaţială ca unică formă de a-şi cuceri adevărata centralitate intrinsecă, practicînd literatura ca pe o sihăstrie asumată.

Din vechiul burg orădean, unde, cîndva, distinsul poet, critic şi eseist şi-a plimbat paşii şi visele, unde ecourile prezenţei sale mai dăinuie încă – scriu aceste rînduri chiar în clădirea primului său loc de muncă -, îi transmit gîndul meu bun, profundul sentiment de admiraţie şi preţuire, alături de urarea de La Mulţi Ani!

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. De unde vine Poezia?

    De unde vine Poezia
    de bună seamă din cap
    din cuvinte
    dar uneori de-acolo
    de unde nu sunt cuvinte
    de unde nu e
    nici măcar cap.
    §
    De acord cu dvs, stimate domn Grigurcu.
    Niciun gen literar nu este mai paradoxal decat poezia, in opinia mea…
    Inaccesibila intelectualului „de profesie”, acela blindat de certitudini si cu raspuns la toate, impresionant ca o enciclopedie prafuita pe care nimeni n-o deschide, pentru ca-i prea greoaie si…prafuita!, poezia rascoleste numai sufletele vulnerabile, permeabile, care prin „crapaturile” lor lasa sa patrunda lumina.
    Multumesc, drag poet!
    La multi ani fericiti, stimate domn Gheorghe Grigurcu!

    Sunt recunoscatoare domnului Ioan. F. Pop, datorita caruia am citit astazi, pentru prima data, poezii ale domnului G.Grigurcu, si am avut marele privilegiu sa fiu emotionata.

  2. Cu ceva ani in urma citeam cronica dlui. Gh. Grigurcu in fiecare numar al Romaniei literare. Cu mult interes si cu placere. Admir profilul sau moral, faptul ca a continuat sa scrie cronica literara neintrerupt desi ar fi putut alege activitati mai lucrative. Un om sensibil, delicat si dedicat vocatiei sale. Un om fara veleitati de vedeta care nu a tinut mortis sa ocupe primele rânduri in nicio privinta. Dar care, tocmai de aceea, merita din plin celebrat ca o valoare autentica a literelor si culturii noastre.
    La multi ani, multa seninatate si bucurie!

    P.S. Din pacate, Romania literara nu mai e ce a fost odata. Cu exceptia câtorva (putine) rubrici, cea a dlui Sorin Lavric se afla printre ele, articolele publicate emana o suficienta si o superioritate nejustificate care umbresc tinuta intelectuala a celei mai importante reviste literare a USR. Ce era odata interesant a devenit tern si predictibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ioan F. Pop
Ioan F. Pop
oan F. Pop este licenţiat în Teologie-istorie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Doctor în filozofie al universităţii clujene. Stagii de cercetare la Roma şi Paris. A lucrat la întreprinderea Metalica, a fost redactor la Gazeta de Vest, redactor (fondator) la Noua Gazetă de Vest, referent cultural la Cercul Militar. Actualmente este muzeograf la Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, fiind, pentru o vreme, şi cadru universitar la Universitatea din Oradea. Cărţi publicate: Pedale de hîrtie, (poeme), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994; PoemeşinimiC, Ed. Dacia, 1996; Poeme de sedus realitateA, Ed. Dacia, 2000 (carte sponsorizată de Ministerul Culturii); Sfîntul Augustin – morfologia unei paradigme, Ed. Dacia, 2009 (teza de doctorat în filozofie); Jurnal aproape închipuit, Ed. Dacia, 2009 (jurnal scris la Roma şi Paris); Poemele poemului nescriS, Ed. Dacia XXI, 2010 (Premiul special pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad); Tăceri de la margine, Ed. Galaxia Gutenberg, Dacia, XXI, 2011 (studii şi eseuri); Poemele absenţeI, Ed. Dacia XXI, 2011; Poemele poemului nescriS, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013 (integrala poetică). Este prezent cu poeme, texte literare, studii şi eseuri în cele mai importante reviste din ţară, precum şi în reviste străine. Figurează în mai multe antologii de poezie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.