luni, februarie 26, 2024

Literatura ca sihăstrie asumată

Personalitate plurivalentă, de o debordanţă scripturală uimitoare – chiar şi la venerabila vîrstă de 80 de ani, pe care o împlineşte anul acesta, în 16 aprilie -, Gheorghe Grigurcu se  manifestă în mai toate genurile literare cu aceeaşi eleganţă a stilului şi cu o surprinzătoare prospeţime ideatică. Fire blajină, deschisă mereu la dialog, dar şi un polemist redutabil, cu argumente peste care se poate trece greu, el rămîne cea mai pregnantă voce critică a contemporaneităţii, un spiritus rector al literaturii.

Fragilitatea sa umană este dublată de o forţă creativă vulcanică, în care viziunea estetică face casă bună cu dimensiunea etică. Amploarea exegezelor, aria sondării itinerariilor literare şi nivelul axiologic al scrisului îi conferă din plin caracteristicile unei adevărate instituţii literare. O instituţie care funcţionează cu precizia unui metronom. În fiinţa sa conlocuiesc apolinic mai multe voci auctoriale, fiecare cerîndu-şi imperios dreptul de a se exprima. Poetul subtil şi melancolic este dublat (dar şi umbrit) de criticul aplicat şi empatic, criticul este sedus de tentaţia politropică a eseului, eseistul face un salt apoftegmatic în abisalitatea ideii. Toate acestea fac din Gheorghe Grigurcu un caz rarisim al literaturii române, unul în care performanţa estetică coabitează confortabil cu intransigenţa morală, în care exuberanţa talentului este acompaniată şi potenţată de atitudinea caracterială. Inclemenţa sa morală nu vine doar din datele sinuoase ale biografiei, ci şi din rigoarea şi neîncetata sa pasiune pentru autenticitatea scriiturii. Retras în singurătatea-i emulativă, într-o recluziune damnabilă şi binefăcătoare, din care trimite semnalele propriei comprehensiuni şi apetenţe literare, vocea sa capătă valenţele unui apostolat spiritual. Destinului său literar i se potrivesc foarte bine vorbele lui Dostoievski: „Pentru a scrie bine trebuie să suferi, să suferi”… Prezenţa sa în cîmpul literar este una de neocolit, verdictele sale critice, exegezele de o rară sapienţialitate, profunzimea demersurilor hermeneutice limpezesc apele destul de învolburate ale  scrisului contemporan. Figura sa solitară, retrasă în exilul Amarului Tîrg, contrastează, la o primă vedere, cu prezenţa sa în mai toate mensualele şi hebdomadarele culturale. Dar cărturarul nu face decît să-şi exerseze marginalitatea spaţială ca unică formă de a-şi cuceri adevărata centralitate intrinsecă, practicînd literatura ca pe o sihăstrie asumată.

Din vechiul burg orădean, unde, cîndva, distinsul poet, critic şi eseist şi-a plimbat paşii şi visele, unde ecourile prezenţei sale mai dăinuie încă – scriu aceste rînduri chiar în clădirea primului său loc de muncă -, îi transmit gîndul meu bun, profundul sentiment de admiraţie şi preţuire, alături de urarea de La Mulţi Ani!

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. De unde vine Poezia?

    De unde vine Poezia
    de bună seamă din cap
    din cuvinte
    dar uneori de-acolo
    de unde nu sunt cuvinte
    de unde nu e
    nici măcar cap.
    §
    De acord cu dvs, stimate domn Grigurcu.
    Niciun gen literar nu este mai paradoxal decat poezia, in opinia mea…
    Inaccesibila intelectualului „de profesie”, acela blindat de certitudini si cu raspuns la toate, impresionant ca o enciclopedie prafuita pe care nimeni n-o deschide, pentru ca-i prea greoaie si…prafuita!, poezia rascoleste numai sufletele vulnerabile, permeabile, care prin „crapaturile” lor lasa sa patrunda lumina.
    Multumesc, drag poet!
    La multi ani fericiti, stimate domn Gheorghe Grigurcu!

    Sunt recunoscatoare domnului Ioan. F. Pop, datorita caruia am citit astazi, pentru prima data, poezii ale domnului G.Grigurcu, si am avut marele privilegiu sa fiu emotionata.

  2. Cu ceva ani in urma citeam cronica dlui. Gh. Grigurcu in fiecare numar al Romaniei literare. Cu mult interes si cu placere. Admir profilul sau moral, faptul ca a continuat sa scrie cronica literara neintrerupt desi ar fi putut alege activitati mai lucrative. Un om sensibil, delicat si dedicat vocatiei sale. Un om fara veleitati de vedeta care nu a tinut mortis sa ocupe primele rânduri in nicio privinta. Dar care, tocmai de aceea, merita din plin celebrat ca o valoare autentica a literelor si culturii noastre.
    La multi ani, multa seninatate si bucurie!

    P.S. Din pacate, Romania literara nu mai e ce a fost odata. Cu exceptia câtorva (putine) rubrici, cea a dlui Sorin Lavric se afla printre ele, articolele publicate emana o suficienta si o superioritate nejustificate care umbresc tinuta intelectuala a celei mai importante reviste literare a USR. Ce era odata interesant a devenit tern si predictibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan F. Pop
Ioan F. Pop
oan F. Pop este licenţiat în Teologie-istorie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Doctor în filozofie al universităţii clujene. Stagii de cercetare la Roma şi Paris. A lucrat la întreprinderea Metalica, a fost redactor la Gazeta de Vest, redactor (fondator) la Noua Gazetă de Vest, referent cultural la Cercul Militar. Actualmente este muzeograf la Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, fiind, pentru o vreme, şi cadru universitar la Universitatea din Oradea. Cărţi publicate: Pedale de hîrtie, (poeme), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994; PoemeşinimiC, Ed. Dacia, 1996; Poeme de sedus realitateA, Ed. Dacia, 2000 (carte sponsorizată de Ministerul Culturii); Sfîntul Augustin – morfologia unei paradigme, Ed. Dacia, 2009 (teza de doctorat în filozofie); Jurnal aproape închipuit, Ed. Dacia, 2009 (jurnal scris la Roma şi Paris); Poemele poemului nescriS, Ed. Dacia XXI, 2010 (Premiul special pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad); Tăceri de la margine, Ed. Galaxia Gutenberg, Dacia, XXI, 2011 (studii şi eseuri); Poemele absenţeI, Ed. Dacia XXI, 2011; Poemele poemului nescriS, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013 (integrala poetică). Este prezent cu poeme, texte literare, studii şi eseuri în cele mai importante reviste din ţară, precum şi în reviste străine. Figurează în mai multe antologii de poezie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro