duminică, iunie 13, 2021

Literatura ca sihăstrie asumată

Personalitate plurivalentă, de o debordanţă scripturală uimitoare – chiar şi la venerabila vîrstă de 80 de ani, pe care o împlineşte anul acesta, în 16 aprilie -, Gheorghe Grigurcu se  manifestă în mai toate genurile literare cu aceeaşi eleganţă a stilului şi cu o surprinzătoare prospeţime ideatică. Fire blajină, deschisă mereu la dialog, dar şi un polemist redutabil, cu argumente peste care se poate trece greu, el rămîne cea mai pregnantă voce critică a contemporaneităţii, un spiritus rector al literaturii.

Fragilitatea sa umană este dublată de o forţă creativă vulcanică, în care viziunea estetică face casă bună cu dimensiunea etică. Amploarea exegezelor, aria sondării itinerariilor literare şi nivelul axiologic al scrisului îi conferă din plin caracteristicile unei adevărate instituţii literare. O instituţie care funcţionează cu precizia unui metronom. În fiinţa sa conlocuiesc apolinic mai multe voci auctoriale, fiecare cerîndu-şi imperios dreptul de a se exprima. Poetul subtil şi melancolic este dublat (dar şi umbrit) de criticul aplicat şi empatic, criticul este sedus de tentaţia politropică a eseului, eseistul face un salt apoftegmatic în abisalitatea ideii. Toate acestea fac din Gheorghe Grigurcu un caz rarisim al literaturii române, unul în care performanţa estetică coabitează confortabil cu intransigenţa morală, în care exuberanţa talentului este acompaniată şi potenţată de atitudinea caracterială. Inclemenţa sa morală nu vine doar din datele sinuoase ale biografiei, ci şi din rigoarea şi neîncetata sa pasiune pentru autenticitatea scriiturii. Retras în singurătatea-i emulativă, într-o recluziune damnabilă şi binefăcătoare, din care trimite semnalele propriei comprehensiuni şi apetenţe literare, vocea sa capătă valenţele unui apostolat spiritual. Destinului său literar i se potrivesc foarte bine vorbele lui Dostoievski: „Pentru a scrie bine trebuie să suferi, să suferi”… Prezenţa sa în cîmpul literar este una de neocolit, verdictele sale critice, exegezele de o rară sapienţialitate, profunzimea demersurilor hermeneutice limpezesc apele destul de învolburate ale  scrisului contemporan. Figura sa solitară, retrasă în exilul Amarului Tîrg, contrastează, la o primă vedere, cu prezenţa sa în mai toate mensualele şi hebdomadarele culturale. Dar cărturarul nu face decît să-şi exerseze marginalitatea spaţială ca unică formă de a-şi cuceri adevărata centralitate intrinsecă, practicînd literatura ca pe o sihăstrie asumată.

Din vechiul burg orădean, unde, cîndva, distinsul poet, critic şi eseist şi-a plimbat paşii şi visele, unde ecourile prezenţei sale mai dăinuie încă – scriu aceste rînduri chiar în clădirea primului său loc de muncă -, îi transmit gîndul meu bun, profundul sentiment de admiraţie şi preţuire, alături de urarea de La Mulţi Ani!

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. De unde vine Poezia?

    De unde vine Poezia
    de bună seamă din cap
    din cuvinte
    dar uneori de-acolo
    de unde nu sunt cuvinte
    de unde nu e
    nici măcar cap.
    §
    De acord cu dvs, stimate domn Grigurcu.
    Niciun gen literar nu este mai paradoxal decat poezia, in opinia mea…
    Inaccesibila intelectualului „de profesie”, acela blindat de certitudini si cu raspuns la toate, impresionant ca o enciclopedie prafuita pe care nimeni n-o deschide, pentru ca-i prea greoaie si…prafuita!, poezia rascoleste numai sufletele vulnerabile, permeabile, care prin „crapaturile” lor lasa sa patrunda lumina.
    Multumesc, drag poet!
    La multi ani fericiti, stimate domn Gheorghe Grigurcu!

    Sunt recunoscatoare domnului Ioan. F. Pop, datorita caruia am citit astazi, pentru prima data, poezii ale domnului G.Grigurcu, si am avut marele privilegiu sa fiu emotionata.

  2. Cu ceva ani in urma citeam cronica dlui. Gh. Grigurcu in fiecare numar al Romaniei literare. Cu mult interes si cu placere. Admir profilul sau moral, faptul ca a continuat sa scrie cronica literara neintrerupt desi ar fi putut alege activitati mai lucrative. Un om sensibil, delicat si dedicat vocatiei sale. Un om fara veleitati de vedeta care nu a tinut mortis sa ocupe primele rânduri in nicio privinta. Dar care, tocmai de aceea, merita din plin celebrat ca o valoare autentica a literelor si culturii noastre.
    La multi ani, multa seninatate si bucurie!

    P.S. Din pacate, Romania literara nu mai e ce a fost odata. Cu exceptia câtorva (putine) rubrici, cea a dlui Sorin Lavric se afla printre ele, articolele publicate emana o suficienta si o superioritate nejustificate care umbresc tinuta intelectuala a celei mai importante reviste literare a USR. Ce era odata interesant a devenit tern si predictibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan F. Pop
Ioan F. Pop
oan F. Pop este licenţiat în Teologie-istorie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Doctor în filozofie al universităţii clujene. Stagii de cercetare la Roma şi Paris. A lucrat la întreprinderea Metalica, a fost redactor la Gazeta de Vest, redactor (fondator) la Noua Gazetă de Vest, referent cultural la Cercul Militar. Actualmente este muzeograf la Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, fiind, pentru o vreme, şi cadru universitar la Universitatea din Oradea. Cărţi publicate: Pedale de hîrtie, (poeme), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994; PoemeşinimiC, Ed. Dacia, 1996; Poeme de sedus realitateA, Ed. Dacia, 2000 (carte sponsorizată de Ministerul Culturii); Sfîntul Augustin – morfologia unei paradigme, Ed. Dacia, 2009 (teza de doctorat în filozofie); Jurnal aproape închipuit, Ed. Dacia, 2009 (jurnal scris la Roma şi Paris); Poemele poemului nescriS, Ed. Dacia XXI, 2010 (Premiul special pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad); Tăceri de la margine, Ed. Galaxia Gutenberg, Dacia, XXI, 2011 (studii şi eseuri); Poemele absenţeI, Ed. Dacia XXI, 2011; Poemele poemului nescriS, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013 (integrala poetică). Este prezent cu poeme, texte literare, studii şi eseuri în cele mai importante reviste din ţară, precum şi în reviste străine. Figurează în mai multe antologii de poezie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Clujeanul, PR-ul și dezvrăjirea

La Cluj-Napoca, “Inima Transilvaniei” care bate ritmul unei dezvoltări urbane alerte, orice proiect este două: un proiect politic și unul real, legătura...

Pandemia, stările excepţionale şi erodarea constituţionalismului

Un nou tipar de guvernare pare să se fi impus,în numele siguranţei colective: administrarea statelor prin recursul la stări excepţionale. Numele lor poate...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Pensionarul din 2035: 300 de euro de la stat, 150 de euro de la Pilon II, plus cât și-a mai pus el deoparte

Suntem cu 10 – 15 ani înainte de declanșarea plăților pensiilor către “generația decrețeilor” și parcă am fi descoperit acum că bugetul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro