Liviu Dragnea și-a asigurat încă șase luni de liniște la șefia PSD

Așa după cum era de așteptat, nimic cu adevărat senzațional nu s-a întâmplat la Comitetul Executiv Național de sâmbăta trecută al PSD.
Partidul nu s-a spart, Liviu Dragnea a supraviețuit fără mari probleme micilor răzmerițe ale unui Paul Stănescu, Niculae Bădălău sau Marian Oprișan. Rebeliunea doamnei Firea, care a încercat să pozeze într-un fel de reîncarnare a lui Constantin Pârvulescu, înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât o simplă acțiune pe cont propriu câtă vreme cererea ei de retragere a sprijinului politic acordat favoritei d-lui Dragnea, ministrul de Interne, d-na Carmen Dan, nu a obținut decât un singur vot. Și acela venit tot din partea d-nei Firea.
În plus, a supraevalua revolta primarului general al Capitalei, a vedea în ea cine știe ce mare operațiune de natură să schimbe, în viitorul apropiat, raporturile de forță din partid, respectiv confirmarea constituirii unui nou pol de putere în PSD, ieșirea la lumină a aripii reformatoare mi se pare a repeta căderea în aceeași greșeală în care au căzut acei comentatori politici care, în vara anului 2017, s-au extaziat până peste poate în fața “eroismului” probat vreme de vreo trei zile de fostul premier Sorin Grindeanu.
La capătul zilei de 1 septembrie 2018, dl. Liviu Nicolae Dragnea a apărut calm, aproape relaxat, fără doar și poate stăpân pe situație într-o anostă conferință de presă în care a vorbit despre viitoarele proiecte ale partidului. Fiecare ascunzând câte o promisiune, câte o concesie făcută contestatarilor care s-au manifestat mai degrabă vineri, în discuții personale, decât sâmbătă, în cadrul CEX-ului. Când, după modelul patentat de reușitele reuniuni, plenare, conferințe naționale și congrese ale PCR-uiui de odinioară, au preferat să tacă.
Dragnea s-a dovedit conciliant și față de sus-menționata rebeliune a doamnei Firea. S-a arătat astfel a fi un interpret perfect pentru rolul Tartuffe din piesa omonimă a lui Molière. Și aceasta fiindcă, pentru moment, nu are nici cel mai mic interes să exacerbeze conflictul cu primarul general al Capitalei. Liviu Nicolae Dragnea nu dorește să forțeze plecarea doamnei Firea din partid fiindcă știe că pierderea, fie și numai pentru doi ani, a Bucureștiului l-ar putea costa scump la o viitoare reglare de conturi. Ceea ce nu înseamnă însă nicidecum că dl. Dragnea ar fi dispus să fumeze cu d-na Firea pipa păcii. De altminteri, în conferința de presă de la sfârșitul zilei de sâmbătă, 1 septembrie, dl. Dragnea a avut grijă să îi reamintească d-nei Firea că el este cel care a propus-o pentru ipostaza de candidat al PSD la Primăria Capitalei. Ceea ce înseamnă că sâmbăta trecută doamna Gabriela Firea și-a compromis definitiv șansa de a fi candidatul PSD la viitoarele alegeri din primăvara anului 2020. Aceasta, desigur, în cazul în care dl. Liviu Dragnea se va menține până atunci la șefia partidului.
Dl. Liviu Nicolae Dragnea știe că în viitorul apropiat va mai avea de trecut un hop. Acela reprezentat de evaluarea miniștrilor din guvernul Dăncilă și de remanierea celor care s-au dovedit complet neperformanți. Remanierea a fost cerută cu insistență de mulți baroni locali, însă nu lipsa de performanță cvasi-generalizată a celor care compun la ora actuală guvernul României îi mână pe ei în luptă. Ci dorința/ambiția sporirii ponderii unei anumite regiuni, a cutărei organizații județene PSD în Executivul de la București. Adică la împărțirea banilor. Dragnea este prea experimentat și prea șiret să nu știe că operațiunea remanierii va trebui în așa fel cumpănită încât să împace și capra, și varza. Dacă îi va reuși și asta, operațiunea de cumpărare de timp în care s-a angajat în vremea din urmă dl. Dragnea va putea fi considerată drept una izbutită. Președintele PSD își va asigura astfel încă vreo șase luni de liniște la șefia PSD.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro