joi, ianuarie 28, 2021

Liviu Dragnea și-a asigurat încă șase luni de liniște la șefia PSD

Așa după cum era de așteptat, nimic cu adevărat senzațional nu s-a întâmplat la Comitetul Executiv Național de sâmbăta trecută al PSD.
Partidul nu s-a spart, Liviu Dragnea a supraviețuit fără mari probleme micilor răzmerițe ale unui Paul Stănescu, Niculae Bădălău sau Marian Oprișan. Rebeliunea doamnei Firea, care a încercat să pozeze într-un fel de reîncarnare a lui Constantin Pârvulescu, înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât o simplă acțiune pe cont propriu câtă vreme cererea ei de retragere a sprijinului politic acordat favoritei d-lui Dragnea, ministrul de Interne, d-na Carmen Dan, nu a obținut decât un singur vot. Și acela venit tot din partea d-nei Firea.
În plus, a supraevalua revolta primarului general al Capitalei, a vedea în ea cine știe ce mare operațiune de natură să schimbe, în viitorul apropiat, raporturile de forță din partid, respectiv confirmarea constituirii unui nou pol de putere în PSD, ieșirea la lumină a aripii reformatoare mi se pare a repeta căderea în aceeași greșeală în care au căzut acei comentatori politici care, în vara anului 2017, s-au extaziat până peste poate în fața “eroismului” probat vreme de vreo trei zile de fostul premier Sorin Grindeanu.
La capătul zilei de 1 septembrie 2018, dl. Liviu Nicolae Dragnea a apărut calm, aproape relaxat, fără doar și poate stăpân pe situație într-o anostă conferință de presă în care a vorbit despre viitoarele proiecte ale partidului. Fiecare ascunzând câte o promisiune, câte o concesie făcută contestatarilor care s-au manifestat mai degrabă vineri, în discuții personale, decât sâmbătă, în cadrul CEX-ului. Când, după modelul patentat de reușitele reuniuni, plenare, conferințe naționale și congrese ale PCR-uiui de odinioară, au preferat să tacă.
Dragnea s-a dovedit conciliant și față de sus-menționata rebeliune a doamnei Firea. S-a arătat astfel a fi un interpret perfect pentru rolul Tartuffe din piesa omonimă a lui Molière. Și aceasta fiindcă, pentru moment, nu are nici cel mai mic interes să exacerbeze conflictul cu primarul general al Capitalei. Liviu Nicolae Dragnea nu dorește să forțeze plecarea doamnei Firea din partid fiindcă știe că pierderea, fie și numai pentru doi ani, a Bucureștiului l-ar putea costa scump la o viitoare reglare de conturi. Ceea ce nu înseamnă însă nicidecum că dl. Dragnea ar fi dispus să fumeze cu d-na Firea pipa păcii. De altminteri, în conferința de presă de la sfârșitul zilei de sâmbătă, 1 septembrie, dl. Dragnea a avut grijă să îi reamintească d-nei Firea că el este cel care a propus-o pentru ipostaza de candidat al PSD la Primăria Capitalei. Ceea ce înseamnă că sâmbăta trecută doamna Gabriela Firea și-a compromis definitiv șansa de a fi candidatul PSD la viitoarele alegeri din primăvara anului 2020. Aceasta, desigur, în cazul în care dl. Liviu Dragnea se va menține până atunci la șefia partidului.
Dl. Liviu Nicolae Dragnea știe că în viitorul apropiat va mai avea de trecut un hop. Acela reprezentat de evaluarea miniștrilor din guvernul Dăncilă și de remanierea celor care s-au dovedit complet neperformanți. Remanierea a fost cerută cu insistență de mulți baroni locali, însă nu lipsa de performanță cvasi-generalizată a celor care compun la ora actuală guvernul României îi mână pe ei în luptă. Ci dorința/ambiția sporirii ponderii unei anumite regiuni, a cutărei organizații județene PSD în Executivul de la București. Adică la împărțirea banilor. Dragnea este prea experimentat și prea șiret să nu știe că operațiunea remanierii va trebui în așa fel cumpănită încât să împace și capra, și varza. Dacă îi va reuși și asta, operațiunea de cumpărare de timp în care s-a angajat în vremea din urmă dl. Dragnea va putea fi considerată drept una izbutită. Președintele PSD își va asigura astfel încă vreo șase luni de liniște la șefia PSD.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Cred ca sunteți prea blând. Eu am o bănuială că amenințarea nu constă doar în demitere, eu aș paria pe „știu ce-ai făcut astă vara”. Presupun că și doamna Firea, în fine, cealaltă gașcă, are informații de acest gen.
    Din pacate, după atâtea scandaluri în care sunt implicate atâtea instituții importante ale statului, partide aproape „unice”, „personalitati” politice, am reușit să ajungem…. hehehe!
    Încercați să recunoașteți personajele:
    https://youtu.be/6Cb6wyM71bk
    Nu, nu este vorba doar de de servicii, e vorba de păpușar, el nu apare pe generic.
    P.S.: totuși, sunt și doi români acolo, au anticipat francezii ceva?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.