joi, martie 28, 2024

Liviu Dragnea și-a asigurat încă șase luni de liniște la șefia PSD

Așa după cum era de așteptat, nimic cu adevărat senzațional nu s-a întâmplat la Comitetul Executiv Național de sâmbăta trecută al PSD.
Partidul nu s-a spart, Liviu Dragnea a supraviețuit fără mari probleme micilor răzmerițe ale unui Paul Stănescu, Niculae Bădălău sau Marian Oprișan. Rebeliunea doamnei Firea, care a încercat să pozeze într-un fel de reîncarnare a lui Constantin Pârvulescu, înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât o simplă acțiune pe cont propriu câtă vreme cererea ei de retragere a sprijinului politic acordat favoritei d-lui Dragnea, ministrul de Interne, d-na Carmen Dan, nu a obținut decât un singur vot. Și acela venit tot din partea d-nei Firea.
În plus, a supraevalua revolta primarului general al Capitalei, a vedea în ea cine știe ce mare operațiune de natură să schimbe, în viitorul apropiat, raporturile de forță din partid, respectiv confirmarea constituirii unui nou pol de putere în PSD, ieșirea la lumină a aripii reformatoare mi se pare a repeta căderea în aceeași greșeală în care au căzut acei comentatori politici care, în vara anului 2017, s-au extaziat până peste poate în fața “eroismului” probat vreme de vreo trei zile de fostul premier Sorin Grindeanu.
La capătul zilei de 1 septembrie 2018, dl. Liviu Nicolae Dragnea a apărut calm, aproape relaxat, fără doar și poate stăpân pe situație într-o anostă conferință de presă în care a vorbit despre viitoarele proiecte ale partidului. Fiecare ascunzând câte o promisiune, câte o concesie făcută contestatarilor care s-au manifestat mai degrabă vineri, în discuții personale, decât sâmbătă, în cadrul CEX-ului. Când, după modelul patentat de reușitele reuniuni, plenare, conferințe naționale și congrese ale PCR-uiui de odinioară, au preferat să tacă.
Dragnea s-a dovedit conciliant și față de sus-menționata rebeliune a doamnei Firea. S-a arătat astfel a fi un interpret perfect pentru rolul Tartuffe din piesa omonimă a lui Molière. Și aceasta fiindcă, pentru moment, nu are nici cel mai mic interes să exacerbeze conflictul cu primarul general al Capitalei. Liviu Nicolae Dragnea nu dorește să forțeze plecarea doamnei Firea din partid fiindcă știe că pierderea, fie și numai pentru doi ani, a Bucureștiului l-ar putea costa scump la o viitoare reglare de conturi. Ceea ce nu înseamnă însă nicidecum că dl. Dragnea ar fi dispus să fumeze cu d-na Firea pipa păcii. De altminteri, în conferința de presă de la sfârșitul zilei de sâmbătă, 1 septembrie, dl. Dragnea a avut grijă să îi reamintească d-nei Firea că el este cel care a propus-o pentru ipostaza de candidat al PSD la Primăria Capitalei. Ceea ce înseamnă că sâmbăta trecută doamna Gabriela Firea și-a compromis definitiv șansa de a fi candidatul PSD la viitoarele alegeri din primăvara anului 2020. Aceasta, desigur, în cazul în care dl. Liviu Dragnea se va menține până atunci la șefia partidului.
Dl. Liviu Nicolae Dragnea știe că în viitorul apropiat va mai avea de trecut un hop. Acela reprezentat de evaluarea miniștrilor din guvernul Dăncilă și de remanierea celor care s-au dovedit complet neperformanți. Remanierea a fost cerută cu insistență de mulți baroni locali, însă nu lipsa de performanță cvasi-generalizată a celor care compun la ora actuală guvernul României îi mână pe ei în luptă. Ci dorința/ambiția sporirii ponderii unei anumite regiuni, a cutărei organizații județene PSD în Executivul de la București. Adică la împărțirea banilor. Dragnea este prea experimentat și prea șiret să nu știe că operațiunea remanierii va trebui în așa fel cumpănită încât să împace și capra, și varza. Dacă îi va reuși și asta, operațiunea de cumpărare de timp în care s-a angajat în vremea din urmă dl. Dragnea va putea fi considerată drept una izbutită. Președintele PSD își va asigura astfel încă vreo șase luni de liniște la șefia PSD.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Cred ca sunteți prea blând. Eu am o bănuială că amenințarea nu constă doar în demitere, eu aș paria pe „știu ce-ai făcut astă vara”. Presupun că și doamna Firea, în fine, cealaltă gașcă, are informații de acest gen.
    Din pacate, după atâtea scandaluri în care sunt implicate atâtea instituții importante ale statului, partide aproape „unice”, „personalitati” politice, am reușit să ajungem…. hehehe!
    Încercați să recunoașteți personajele:
    https://youtu.be/6Cb6wyM71bk
    Nu, nu este vorba doar de de servicii, e vorba de păpușar, el nu apare pe generic.
    P.S.: totuși, sunt și doi români acolo, au anticipat francezii ceva?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro