marți, martie 28, 2023

Liviu Dragnea față în față cu eternitatea

Cum-necum, atât scrisoarea doamnei Ecaterina Andronescu, scrisoare pe care „andrisantul”, nimeni altul decât Comitetul Executiv Național al PSD nici nu a vrut să o bage în seamă fiindcă partidul nu acordă atenție celor care cer demisia guvernului și a președintelui Dragnea cât și scandalul declanșat la început pe cont propriu de d-na Gabriela Firea au reprezentat o adevărată mană cerească pentru dl. Liviu Nicolae Dragnea.
Ele au oferit ocazia ca la CEX-ul de la Neptun de sâmbăta trecută să se vorbească despre orice numai despre adevăratele probleme ale social-democraților români, nu.
Din câte știu, nimeni dintre cei prezenți week-endul trecut la conclavul pesedist nu a scos nici măcar o vorbă despre scăderea dramatică a partidului în sondaje. Dar nici despre faptul că dl. Liviu Dragnea are parte, cu fiecare zi ce trece, de o imagine din ce în ce mai proastă în rândul populației. Chiar printre românii ce reprezintă electoratului captiv al PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea a ajuns să fie ceea ce se cheamă o persoană nefrecventabilă. Să se identifice cu inamicul public nr. 1. Aceasta, în ciuda ofensivei de imagine pusă la cale de însăși persoana cu pricina care a ținut cu tot dinadinsul să fie el primul care anunță cum vor crește pensiile în 2021 și cum vom naviga pe canalul Dunăre-București la Sfântu- Așteaptă.
Nimeni, nici măcar rebelii fără cauză de genul unor Paul Stănescu, Niculae Bădălău, Marian Oprișan sau Mihai Tudose, nu au socotit că ar fi venit deja timpul ca cei din conducerea PSD să discute în fine, fără menajamente, cu cărțile pe față, dar și făcând dovada necesarului realism economic despre creșterea îngrijorătoare a ratei inflației, despre continua creștere a prețurilor la carburanți, la curent electric, la alimente, de fapt la toata gama de produse de primă necesitate și nici despre ecartul dintre acestea și majorările salariale care, în loc să îmbunătățească nivelul de trai al populației fiind nesustenabile din punct de vedere economic, au izbutit mai degrabă să îl scadă.
Nimeni nu și-a luat inima în dinți și nu l-a întrebat pe ministrul Finanțelor, altminteri atât de locvacele domn Eugen Orlando Teodorovici, dacă sau cât timp de acum încolo mai are Guvernul bani pentru plata pensiilor și a salariilor. Vor putea ele fi plătite integral și la timp până la sfârșitul anului? Cum? Din împrumuturi cu dobânzi din ce în ce mai împovărătoare?
Dacă ar fi să judecăm după felul în care comunicatorii partidului au informat românii despre ceea ce s-a întâmplat în sala de conferințe a hotelului de lux în care s-au consumat sâmbăta trecută lucrările CEX-ului nimeni din compunerea acestuia nu a dat expresia nici măcar unei minime îngrijorări pentru imaginea din ce în ce mai proastă de care are parte PSD în rândul familiei sale politice europene.
Spunând și scriind toate acestea, realizez că sunt pe punctul de a înregistra un moment aparte în biografia proprie. Adică de a-i da și eu o dată dreptate lui Ion Cristoiu care, în editorialul publicat miercuri atât pe cristoiublog cât și în Evenimentul zilei, îi compara pe cei care alcătuiesc ceea ce s-ar putea numi „curtea lui Dragnea” cu fleicile care se lasă întoarse pe grătare fără să protesteze.
Să fie oare această situație fără soluție? Să fie ea una definitivă? Va rămâne întregul PSD pe veci supusul d-lui Dragnea? Va fi oare acesta confruntat cu veșnicia? Fără doar și poate că nu. Iată nu mai departe decât miercuri a demisionat din partid deputatul PSD de Botoșani Mihaela Huncă. Au urmat și vor urma, fără doar și poate, și alte demisii. Unele s-au înregistrat deja până la ora apariției acestui comentariu. Vor veni și alte revolte. Gabriela Firea nu va rămâne singură. La un moment dat, totuși, cineva va realiza că dl. Liviu Dragnea reprezintă pentru partid chiar mai mult decât o piatră de moară. Și, cu toate că respingătorul baron de Teleorman și-a securizat într-un anume fel funcția- a fost ales în fruntea PSD nu de Congres, ci prin consultarea tuturor membrilor partidului- se va găsi o modalitate ca partidul să se debaraseze de ceea ce înseamnă lestul Dragnea Nicolae Liviu.
După cum se știe, nu chestiunile de procedură și nici respectarea riguroasă a regulilor și normativelor partidului reprezintă punctul forte al liderilor social-democrației din România.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „piatra de moara”?
    Mai degraba un abces de la care gura-ti devine urat mirositoare si nu prea se mai apropie nimeni sa auda ce vorbesti.
    Multi prefera sa soata maseaua, iar altora le este frica de durere desi fara durere nu scapi. O poti amana, dar cu cat amai cu atat durerea va fi de mai lunga durata si mai intensa la final.

  2. Nu ma doare nici in palarie de soarta ce o va avea psd (de fapt sper sa-i pasca disparitia). Dar a-i numi pe membri acestei mafii „social-democrati” cred ca e nepotrivit. Adunatura asta de infractori si tradatori, dupa populismul combinat cu vederile ultraconservatoare, xenofobie si nationalism pot fi niste frumosi fascisti, social-democrati mai greu.

  3. cine ii va lua locul lui Dragnea? Serban Nicolae? Badalau? Olguta mincinoasa? tradatorii de tara de la ALDE? Valcov?

    nu ducem lipsa de ticalosi

  4. PSD-istii nu sunt multumiti se pare de Dragnea pentru ca nu-i ajuta suficient sa fure, drept urmare se muta la alt partid. Eu nu-i cred pe cei care demisioneaza din partid si nu cred ca i-a strafulgerat brusc dorinta de a salva Romania din ghearele iliberalismului politic. Baietii se vor replia sub o alta forma in care vor putea sa -si continue afacerile si isi vor gasi un alt lider care sa le apere interesele. Ca acesta se va numi Firea, Cliseru, Tariceanu, Melescanu, este alta poveste.

    • De acord, cu toate astea suntem in situatia ingrata de a spune, fortati de imprejurari, ‘sa fie primit’, sau ‘intaratata-i drace’. Trist, da, dar csf, ncsf, ne descurcam mai usor dup’aia cu operatori mai slabi cum sunt cei mentionati. Unul din efectele mistocarelii – justificate, altfel – aruncate spre Dragnea este o subapreciere a lui. Si asta e o greseala. Flausatul e destul de abil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro