marți, noiembrie 30, 2021

Liviu Dragnea față în față cu eternitatea

Cum-necum, atât scrisoarea doamnei Ecaterina Andronescu, scrisoare pe care „andrisantul”, nimeni altul decât Comitetul Executiv Național al PSD nici nu a vrut să o bage în seamă fiindcă partidul nu acordă atenție celor care cer demisia guvernului și a președintelui Dragnea cât și scandalul declanșat la început pe cont propriu de d-na Gabriela Firea au reprezentat o adevărată mană cerească pentru dl. Liviu Nicolae Dragnea.
Ele au oferit ocazia ca la CEX-ul de la Neptun de sâmbăta trecută să se vorbească despre orice numai despre adevăratele probleme ale social-democraților români, nu.
Din câte știu, nimeni dintre cei prezenți week-endul trecut la conclavul pesedist nu a scos nici măcar o vorbă despre scăderea dramatică a partidului în sondaje. Dar nici despre faptul că dl. Liviu Dragnea are parte, cu fiecare zi ce trece, de o imagine din ce în ce mai proastă în rândul populației. Chiar printre românii ce reprezintă electoratului captiv al PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea a ajuns să fie ceea ce se cheamă o persoană nefrecventabilă. Să se identifice cu inamicul public nr. 1. Aceasta, în ciuda ofensivei de imagine pusă la cale de însăși persoana cu pricina care a ținut cu tot dinadinsul să fie el primul care anunță cum vor crește pensiile în 2021 și cum vom naviga pe canalul Dunăre-București la Sfântu- Așteaptă.
Nimeni, nici măcar rebelii fără cauză de genul unor Paul Stănescu, Niculae Bădălău, Marian Oprișan sau Mihai Tudose, nu au socotit că ar fi venit deja timpul ca cei din conducerea PSD să discute în fine, fără menajamente, cu cărțile pe față, dar și făcând dovada necesarului realism economic despre creșterea îngrijorătoare a ratei inflației, despre continua creștere a prețurilor la carburanți, la curent electric, la alimente, de fapt la toata gama de produse de primă necesitate și nici despre ecartul dintre acestea și majorările salariale care, în loc să îmbunătățească nivelul de trai al populației fiind nesustenabile din punct de vedere economic, au izbutit mai degrabă să îl scadă.
Nimeni nu și-a luat inima în dinți și nu l-a întrebat pe ministrul Finanțelor, altminteri atât de locvacele domn Eugen Orlando Teodorovici, dacă sau cât timp de acum încolo mai are Guvernul bani pentru plata pensiilor și a salariilor. Vor putea ele fi plătite integral și la timp până la sfârșitul anului? Cum? Din împrumuturi cu dobânzi din ce în ce mai împovărătoare?
Dacă ar fi să judecăm după felul în care comunicatorii partidului au informat românii despre ceea ce s-a întâmplat în sala de conferințe a hotelului de lux în care s-au consumat sâmbăta trecută lucrările CEX-ului nimeni din compunerea acestuia nu a dat expresia nici măcar unei minime îngrijorări pentru imaginea din ce în ce mai proastă de care are parte PSD în rândul familiei sale politice europene.
Spunând și scriind toate acestea, realizez că sunt pe punctul de a înregistra un moment aparte în biografia proprie. Adică de a-i da și eu o dată dreptate lui Ion Cristoiu care, în editorialul publicat miercuri atât pe cristoiublog cât și în Evenimentul zilei, îi compara pe cei care alcătuiesc ceea ce s-ar putea numi „curtea lui Dragnea” cu fleicile care se lasă întoarse pe grătare fără să protesteze.
Să fie oare această situație fără soluție? Să fie ea una definitivă? Va rămâne întregul PSD pe veci supusul d-lui Dragnea? Va fi oare acesta confruntat cu veșnicia? Fără doar și poate că nu. Iată nu mai departe decât miercuri a demisionat din partid deputatul PSD de Botoșani Mihaela Huncă. Au urmat și vor urma, fără doar și poate, și alte demisii. Unele s-au înregistrat deja până la ora apariției acestui comentariu. Vor veni și alte revolte. Gabriela Firea nu va rămâne singură. La un moment dat, totuși, cineva va realiza că dl. Liviu Dragnea reprezintă pentru partid chiar mai mult decât o piatră de moară. Și, cu toate că respingătorul baron de Teleorman și-a securizat într-un anume fel funcția- a fost ales în fruntea PSD nu de Congres, ci prin consultarea tuturor membrilor partidului- se va găsi o modalitate ca partidul să se debaraseze de ceea ce înseamnă lestul Dragnea Nicolae Liviu.
După cum se știe, nu chestiunile de procedură și nici respectarea riguroasă a regulilor și normativelor partidului reprezintă punctul forte al liderilor social-democrației din România.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „piatra de moara”?
    Mai degraba un abces de la care gura-ti devine urat mirositoare si nu prea se mai apropie nimeni sa auda ce vorbesti.
    Multi prefera sa soata maseaua, iar altora le este frica de durere desi fara durere nu scapi. O poti amana, dar cu cat amai cu atat durerea va fi de mai lunga durata si mai intensa la final.

  2. Nu ma doare nici in palarie de soarta ce o va avea psd (de fapt sper sa-i pasca disparitia). Dar a-i numi pe membri acestei mafii „social-democrati” cred ca e nepotrivit. Adunatura asta de infractori si tradatori, dupa populismul combinat cu vederile ultraconservatoare, xenofobie si nationalism pot fi niste frumosi fascisti, social-democrati mai greu.

  3. cine ii va lua locul lui Dragnea? Serban Nicolae? Badalau? Olguta mincinoasa? tradatorii de tara de la ALDE? Valcov?

    nu ducem lipsa de ticalosi

  4. PSD-istii nu sunt multumiti se pare de Dragnea pentru ca nu-i ajuta suficient sa fure, drept urmare se muta la alt partid. Eu nu-i cred pe cei care demisioneaza din partid si nu cred ca i-a strafulgerat brusc dorinta de a salva Romania din ghearele iliberalismului politic. Baietii se vor replia sub o alta forma in care vor putea sa -si continue afacerile si isi vor gasi un alt lider care sa le apere interesele. Ca acesta se va numi Firea, Cliseru, Tariceanu, Melescanu, este alta poveste.

    • De acord, cu toate astea suntem in situatia ingrata de a spune, fortati de imprejurari, ‘sa fie primit’, sau ‘intaratata-i drace’. Trist, da, dar csf, ncsf, ne descurcam mai usor dup’aia cu operatori mai slabi cum sunt cei mentionati. Unul din efectele mistocarelii – justificate, altfel – aruncate spre Dragnea este o subapreciere a lui. Si asta e o greseala. Flausatul e destul de abil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro