duminică, iunie 13, 2021

Liviu Dragnea față în față cu eternitatea

Cum-necum, atât scrisoarea doamnei Ecaterina Andronescu, scrisoare pe care „andrisantul”, nimeni altul decât Comitetul Executiv Național al PSD nici nu a vrut să o bage în seamă fiindcă partidul nu acordă atenție celor care cer demisia guvernului și a președintelui Dragnea cât și scandalul declanșat la început pe cont propriu de d-na Gabriela Firea au reprezentat o adevărată mană cerească pentru dl. Liviu Nicolae Dragnea.
Ele au oferit ocazia ca la CEX-ul de la Neptun de sâmbăta trecută să se vorbească despre orice numai despre adevăratele probleme ale social-democraților români, nu.
Din câte știu, nimeni dintre cei prezenți week-endul trecut la conclavul pesedist nu a scos nici măcar o vorbă despre scăderea dramatică a partidului în sondaje. Dar nici despre faptul că dl. Liviu Dragnea are parte, cu fiecare zi ce trece, de o imagine din ce în ce mai proastă în rândul populației. Chiar printre românii ce reprezintă electoratului captiv al PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea a ajuns să fie ceea ce se cheamă o persoană nefrecventabilă. Să se identifice cu inamicul public nr. 1. Aceasta, în ciuda ofensivei de imagine pusă la cale de însăși persoana cu pricina care a ținut cu tot dinadinsul să fie el primul care anunță cum vor crește pensiile în 2021 și cum vom naviga pe canalul Dunăre-București la Sfântu- Așteaptă.
Nimeni, nici măcar rebelii fără cauză de genul unor Paul Stănescu, Niculae Bădălău, Marian Oprișan sau Mihai Tudose, nu au socotit că ar fi venit deja timpul ca cei din conducerea PSD să discute în fine, fără menajamente, cu cărțile pe față, dar și făcând dovada necesarului realism economic despre creșterea îngrijorătoare a ratei inflației, despre continua creștere a prețurilor la carburanți, la curent electric, la alimente, de fapt la toata gama de produse de primă necesitate și nici despre ecartul dintre acestea și majorările salariale care, în loc să îmbunătățească nivelul de trai al populației fiind nesustenabile din punct de vedere economic, au izbutit mai degrabă să îl scadă.
Nimeni nu și-a luat inima în dinți și nu l-a întrebat pe ministrul Finanțelor, altminteri atât de locvacele domn Eugen Orlando Teodorovici, dacă sau cât timp de acum încolo mai are Guvernul bani pentru plata pensiilor și a salariilor. Vor putea ele fi plătite integral și la timp până la sfârșitul anului? Cum? Din împrumuturi cu dobânzi din ce în ce mai împovărătoare?
Dacă ar fi să judecăm după felul în care comunicatorii partidului au informat românii despre ceea ce s-a întâmplat în sala de conferințe a hotelului de lux în care s-au consumat sâmbăta trecută lucrările CEX-ului nimeni din compunerea acestuia nu a dat expresia nici măcar unei minime îngrijorări pentru imaginea din ce în ce mai proastă de care are parte PSD în rândul familiei sale politice europene.
Spunând și scriind toate acestea, realizez că sunt pe punctul de a înregistra un moment aparte în biografia proprie. Adică de a-i da și eu o dată dreptate lui Ion Cristoiu care, în editorialul publicat miercuri atât pe cristoiublog cât și în Evenimentul zilei, îi compara pe cei care alcătuiesc ceea ce s-ar putea numi „curtea lui Dragnea” cu fleicile care se lasă întoarse pe grătare fără să protesteze.
Să fie oare această situație fără soluție? Să fie ea una definitivă? Va rămâne întregul PSD pe veci supusul d-lui Dragnea? Va fi oare acesta confruntat cu veșnicia? Fără doar și poate că nu. Iată nu mai departe decât miercuri a demisionat din partid deputatul PSD de Botoșani Mihaela Huncă. Au urmat și vor urma, fără doar și poate, și alte demisii. Unele s-au înregistrat deja până la ora apariției acestui comentariu. Vor veni și alte revolte. Gabriela Firea nu va rămâne singură. La un moment dat, totuși, cineva va realiza că dl. Liviu Dragnea reprezintă pentru partid chiar mai mult decât o piatră de moară. Și, cu toate că respingătorul baron de Teleorman și-a securizat într-un anume fel funcția- a fost ales în fruntea PSD nu de Congres, ci prin consultarea tuturor membrilor partidului- se va găsi o modalitate ca partidul să se debaraseze de ceea ce înseamnă lestul Dragnea Nicolae Liviu.
După cum se știe, nu chestiunile de procedură și nici respectarea riguroasă a regulilor și normativelor partidului reprezintă punctul forte al liderilor social-democrației din România.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „piatra de moara”?
    Mai degraba un abces de la care gura-ti devine urat mirositoare si nu prea se mai apropie nimeni sa auda ce vorbesti.
    Multi prefera sa soata maseaua, iar altora le este frica de durere desi fara durere nu scapi. O poti amana, dar cu cat amai cu atat durerea va fi de mai lunga durata si mai intensa la final.

  2. Nu ma doare nici in palarie de soarta ce o va avea psd (de fapt sper sa-i pasca disparitia). Dar a-i numi pe membri acestei mafii „social-democrati” cred ca e nepotrivit. Adunatura asta de infractori si tradatori, dupa populismul combinat cu vederile ultraconservatoare, xenofobie si nationalism pot fi niste frumosi fascisti, social-democrati mai greu.

  3. cine ii va lua locul lui Dragnea? Serban Nicolae? Badalau? Olguta mincinoasa? tradatorii de tara de la ALDE? Valcov?

    nu ducem lipsa de ticalosi

  4. PSD-istii nu sunt multumiti se pare de Dragnea pentru ca nu-i ajuta suficient sa fure, drept urmare se muta la alt partid. Eu nu-i cred pe cei care demisioneaza din partid si nu cred ca i-a strafulgerat brusc dorinta de a salva Romania din ghearele iliberalismului politic. Baietii se vor replia sub o alta forma in care vor putea sa -si continue afacerile si isi vor gasi un alt lider care sa le apere interesele. Ca acesta se va numi Firea, Cliseru, Tariceanu, Melescanu, este alta poveste.

    • De acord, cu toate astea suntem in situatia ingrata de a spune, fortati de imprejurari, ‘sa fie primit’, sau ‘intaratata-i drace’. Trist, da, dar csf, ncsf, ne descurcam mai usor dup’aia cu operatori mai slabi cum sunt cei mentionati. Unul din efectele mistocarelii – justificate, altfel – aruncate spre Dragnea este o subapreciere a lui. Si asta e o greseala. Flausatul e destul de abil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Clujeanul, PR-ul și dezvrăjirea

La Cluj-Napoca, “Inima Transilvaniei” care bate ritmul unei dezvoltări urbane alerte, orice proiect este două: un proiect politic și unul real, legătura...

Pandemia, stările excepţionale şi erodarea constituţionalismului

Un nou tipar de guvernare pare să se fi impus,în numele siguranţei colective: administrarea statelor prin recursul la stări excepţionale. Numele lor poate...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Pensionarul din 2035: 300 de euro de la stat, 150 de euro de la Pilon II, plus cât și-a mai pus el deoparte

Suntem cu 10 – 15 ani înainte de declanșarea plăților pensiilor către “generația decrețeilor” și parcă am fi descoperit acum că bugetul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro