vineri, martie 29, 2024

Liviu Dragnea față în față cu eternitatea

Cum-necum, atât scrisoarea doamnei Ecaterina Andronescu, scrisoare pe care „andrisantul”, nimeni altul decât Comitetul Executiv Național al PSD nici nu a vrut să o bage în seamă fiindcă partidul nu acordă atenție celor care cer demisia guvernului și a președintelui Dragnea cât și scandalul declanșat la început pe cont propriu de d-na Gabriela Firea au reprezentat o adevărată mană cerească pentru dl. Liviu Nicolae Dragnea.
Ele au oferit ocazia ca la CEX-ul de la Neptun de sâmbăta trecută să se vorbească despre orice numai despre adevăratele probleme ale social-democraților români, nu.
Din câte știu, nimeni dintre cei prezenți week-endul trecut la conclavul pesedist nu a scos nici măcar o vorbă despre scăderea dramatică a partidului în sondaje. Dar nici despre faptul că dl. Liviu Dragnea are parte, cu fiecare zi ce trece, de o imagine din ce în ce mai proastă în rândul populației. Chiar printre românii ce reprezintă electoratului captiv al PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea a ajuns să fie ceea ce se cheamă o persoană nefrecventabilă. Să se identifice cu inamicul public nr. 1. Aceasta, în ciuda ofensivei de imagine pusă la cale de însăși persoana cu pricina care a ținut cu tot dinadinsul să fie el primul care anunță cum vor crește pensiile în 2021 și cum vom naviga pe canalul Dunăre-București la Sfântu- Așteaptă.
Nimeni, nici măcar rebelii fără cauză de genul unor Paul Stănescu, Niculae Bădălău, Marian Oprișan sau Mihai Tudose, nu au socotit că ar fi venit deja timpul ca cei din conducerea PSD să discute în fine, fără menajamente, cu cărțile pe față, dar și făcând dovada necesarului realism economic despre creșterea îngrijorătoare a ratei inflației, despre continua creștere a prețurilor la carburanți, la curent electric, la alimente, de fapt la toata gama de produse de primă necesitate și nici despre ecartul dintre acestea și majorările salariale care, în loc să îmbunătățească nivelul de trai al populației fiind nesustenabile din punct de vedere economic, au izbutit mai degrabă să îl scadă.
Nimeni nu și-a luat inima în dinți și nu l-a întrebat pe ministrul Finanțelor, altminteri atât de locvacele domn Eugen Orlando Teodorovici, dacă sau cât timp de acum încolo mai are Guvernul bani pentru plata pensiilor și a salariilor. Vor putea ele fi plătite integral și la timp până la sfârșitul anului? Cum? Din împrumuturi cu dobânzi din ce în ce mai împovărătoare?
Dacă ar fi să judecăm după felul în care comunicatorii partidului au informat românii despre ceea ce s-a întâmplat în sala de conferințe a hotelului de lux în care s-au consumat sâmbăta trecută lucrările CEX-ului nimeni din compunerea acestuia nu a dat expresia nici măcar unei minime îngrijorări pentru imaginea din ce în ce mai proastă de care are parte PSD în rândul familiei sale politice europene.
Spunând și scriind toate acestea, realizez că sunt pe punctul de a înregistra un moment aparte în biografia proprie. Adică de a-i da și eu o dată dreptate lui Ion Cristoiu care, în editorialul publicat miercuri atât pe cristoiublog cât și în Evenimentul zilei, îi compara pe cei care alcătuiesc ceea ce s-ar putea numi „curtea lui Dragnea” cu fleicile care se lasă întoarse pe grătare fără să protesteze.
Să fie oare această situație fără soluție? Să fie ea una definitivă? Va rămâne întregul PSD pe veci supusul d-lui Dragnea? Va fi oare acesta confruntat cu veșnicia? Fără doar și poate că nu. Iată nu mai departe decât miercuri a demisionat din partid deputatul PSD de Botoșani Mihaela Huncă. Au urmat și vor urma, fără doar și poate, și alte demisii. Unele s-au înregistrat deja până la ora apariției acestui comentariu. Vor veni și alte revolte. Gabriela Firea nu va rămâne singură. La un moment dat, totuși, cineva va realiza că dl. Liviu Dragnea reprezintă pentru partid chiar mai mult decât o piatră de moară. Și, cu toate că respingătorul baron de Teleorman și-a securizat într-un anume fel funcția- a fost ales în fruntea PSD nu de Congres, ci prin consultarea tuturor membrilor partidului- se va găsi o modalitate ca partidul să se debaraseze de ceea ce înseamnă lestul Dragnea Nicolae Liviu.
După cum se știe, nu chestiunile de procedură și nici respectarea riguroasă a regulilor și normativelor partidului reprezintă punctul forte al liderilor social-democrației din România.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „piatra de moara”?
    Mai degraba un abces de la care gura-ti devine urat mirositoare si nu prea se mai apropie nimeni sa auda ce vorbesti.
    Multi prefera sa soata maseaua, iar altora le este frica de durere desi fara durere nu scapi. O poti amana, dar cu cat amai cu atat durerea va fi de mai lunga durata si mai intensa la final.

  2. Nu ma doare nici in palarie de soarta ce o va avea psd (de fapt sper sa-i pasca disparitia). Dar a-i numi pe membri acestei mafii „social-democrati” cred ca e nepotrivit. Adunatura asta de infractori si tradatori, dupa populismul combinat cu vederile ultraconservatoare, xenofobie si nationalism pot fi niste frumosi fascisti, social-democrati mai greu.

  3. cine ii va lua locul lui Dragnea? Serban Nicolae? Badalau? Olguta mincinoasa? tradatorii de tara de la ALDE? Valcov?

    nu ducem lipsa de ticalosi

  4. PSD-istii nu sunt multumiti se pare de Dragnea pentru ca nu-i ajuta suficient sa fure, drept urmare se muta la alt partid. Eu nu-i cred pe cei care demisioneaza din partid si nu cred ca i-a strafulgerat brusc dorinta de a salva Romania din ghearele iliberalismului politic. Baietii se vor replia sub o alta forma in care vor putea sa -si continue afacerile si isi vor gasi un alt lider care sa le apere interesele. Ca acesta se va numi Firea, Cliseru, Tariceanu, Melescanu, este alta poveste.

    • De acord, cu toate astea suntem in situatia ingrata de a spune, fortati de imprejurari, ‘sa fie primit’, sau ‘intaratata-i drace’. Trist, da, dar csf, ncsf, ne descurcam mai usor dup’aia cu operatori mai slabi cum sunt cei mentionati. Unul din efectele mistocarelii – justificate, altfel – aruncate spre Dragnea este o subapreciere a lui. Si asta e o greseala. Flausatul e destul de abil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro