vineri, martie 29, 2024

Liviu Dragnea, fost președinte al PSD

Trăim vremuri anoste, în care veștile ce provoacă depresie tind să țină neîntrerupt prima pagină a publicațiilor. Terapeutic ar fi să ne decuplăm de la prima pagină și să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat important pentru fiecare dintre noi: să acordăm atenția care se cuvine familiilor noastre, prietenilor noștri, ori celor care au nevoie de afecțiunea și solidaritatea noastră, pentru că se află în nevoie.

Cu toate acestea, știind bine că scriind încă un articol despre Liviu Dragnea & Co. procedez exact invers decât ar trebui, nu mă pot opri să nu fac (încă) o analiză a contextului în care avut loc simulacrul de congres al PSD, în încercarea de a desluși mecanismele care se află la acest moment în mișcare în interiorul celui mai important partid din România și efectele pe care le vor avea asupra societății atunci când acțiunile pe care le-au generat vor începe să se manifeste plenar.

Mai întâi trebuie să semnalez că traversăm o perioadă în care liderii autoritari nu ezită să-și arate adevăratele intenții. Poate să fie o coincidență, dar poate că nu. Mai întâi, nu cred că este cineva să nu fi remarcat un alt congres organizat de un lider măcinat de mari ambiții, Xi Jinping, care conduce partidul comunist din China și, evident, țara. Ținta lui Xi Jinping, adică modificarea constituției Chinei, astfel încât mandatul său la conducerea țării și a partidului să nu mai fie limitat[1], a fost atinsă.

Xi Jinping a îndrăznit și a reușit, după ce a manevrat cu abilitate în sferele puterii și a curățit vârful decizional al partidului comunist de posibilii oponenți ai planurilor sale. Congresul organizat duminică, 11 martie, a fost o formalitate, pentru că din cei 2964 de delegați, 2958 au votat așa cum și-a dorit ambițiosul președinte chinez[2]. Ar trebui să remarcăm, totuși, că au existat și două voturi împotrivă, dar și alte patru voturi de abținere ori anulate. Nu chiar toți activiștii chinezi aprobă abolirea democrației ”populare” în schimbul unui act despotic, chiar dacă țara este una comunistă.

Ceva mai aproape de noi, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, aflat în campanie pentru alegeri, s-a lansat într-un delir al declarațiilor pe care majoritatea comentatorilor politici le interpretează doar în cheie electorală. Creditat ca fiind beneficiarul a circa 70% din intențiile de vot, Putin nu a ezitat să-și asigure conaționalii că Federația Rusă ”nu va returna Crimea Ucrainei”, pentru că ”circumstanțe de acest gen nu există și nu vor exista niciodată”[3].

La distanță mare de acel Putin care se ferea să confirme agresiunea din martie 2014 și care justifica anexarea Crimeii prin voința populară a peninsularilor, de această dată liderul de la Kremlin a ținut să afirme suveranitatea necondiționată a Federației Ruse asupra teritoriului altui stat, ca pe o stare de fapt – în traducere, dreptul forței a prevalat. Și ca să nu fie loc de niciun dubiu, în discursul despre starea națiunii de la începutul lui martie, Putin le-a dat asigurări conaționalilor săi că Rusia va continua să dezvolte arme ofensive, așa cum este sistemul ”Sarmat” și rachetele ”Kinjal”, cu care să-și păstreze supremația militară[4].

Nici Viktor Orban nu putea rămâne mai prejos. Înflăcărat, probabil, de discursurile prietenului de la Moscova și aflat, de asemenea, în campanie electorală, Viktor Orban – fără puterea economică a Chinei sau cea militară a Federației Ruse – n-a ezitat să se războiască încă o dată cu Comisia Europeană și să-și asigure, cu mândrie, simpatizanții că Budapesta nu mai are nevoie de fonduri europene pentru a-și asigura un ritm anual de creștere al PIB de 4%[5]. Și ca poziția de frondă a liderului FIDESZ să fie cât mai clară, Viktor Orban le-a explicat conaționalilor săi că, dacă Ungaria nu va recurge totuși la un exit din Uniune, este doar pentru a avea în continuare acces la piața comună – în traducere, Budapesta ”face regulile” în relația cu Bruxelles.

Unde este locul lui Liviu Dragnea între aceste figuri de lideri autoritari? Evident că nu se poate regăsi, pentru că Liviu Dragnea, liderul ce nu s-a lăsat contestat la recentul congres, nu are nicio realizare palpabilă la activ pe care să-și sprijine declarațiile belicoase – el este doar rezultatul, ce nu poate fi negat, al unui talent înăscut de sforar, pe care un PSD slăbit de liderii fără anvergură, post Iliescu și Năstase, era oarecum pregătit să-l primească. Este rezultatul mediocrității și lăcomiei unui partid care nu și-a propus niciodată să performeze, ci doar să domine o țară de cetățeni lipsiți de ambiții, de etică și de mândrie.

Dar asta nu înseamnă că Liviu Dragnea nu-și dorește să devină liderul care domină România, așa cum fiecare din cei trei enumerați anterior o fac în țările lor. Cel mai probabil crede că acest lucru i se cuvine, este chiar pasul pe care, logic, ar trebui să-l facă în 2019, atunci când poporul PSD și aliații săi ar urma să-l aleagă președinte al României, ”pohta ce a pohtit”: el președinte, V. V. Dăncilă premierul său supus, iar amicul Tăriceanu reconfirmat președinte al Senatului, onorifica funcție de al doilea om în stat (care ar trebui să-l mulțumească).

Și totuși, ceva în această logică nu a funcționat și nu funcționează, iar argumentul unui congres în care nimeni nu a ales pe nimeni de fapt – organizat asemeni unui bairam cu lăutari pentru un lider interlop și familia sa lărgită, la care participă toți gură-cască din șapte sate, dar nu pot participa rudele renegate – vine să confirme ceea ce Liviu Dragnea simte deja, și anume că tot ce și-ar dorit cu ardoare să se întâmple îi scapă din mână. De îndată ce a părăsit vineri, 10 martie, Sala Palatului, Liviu Dragnea a început să devină fostul președinte al PSD.

Se spune că istoria este ciclică, dar și că deși ce-a fost va mai fi, oamenii în general nu sunt capabili să învețe din greșelile înaintașilor lor. Și că le repetă, într-un fel sau în altul.

PRIMA RESTAURAȚIE POST-DECEMBRISTĂ ȘI UMBRA CELEI DE-A DOUA

După aproape trei ani de guvernare CDR, în care coaliția își asumase reformarea economiei care anterior – după modelul impus de guvernarea Nicolae Văcăroiu – producea bunăstare doar în beneficiul clientelei PDSR și aliaților săi, forțele politice conservatoare din opoziție au decis că trebuie acționat în forță. La acel moment (de fapt din 10 ianuarie 1997) Miron Cozma se afla în arest preventiv, pentru acuzații grave de infracțiuni contra statului, dar în 9 iulie 1998 justiția l-a pus în libertate.

În seara aceleiași zile, pe treptele sediului primăriei din Petroșani, Miron Cozma a făcut o serie de declarații care au devoalat planurile sponsorilor săi politici: debarcarea prin forță a guvernării CDR și a președintelui Emil Constantinescu. Cum se știe, declarațiile sale nu au fost luate în serios de guvernul CDR, chiar dacă Miron Cozma le-a făcut nu doar în calitate de lider al minerilor, ci și de membru al partidului ”România Mare”[6].

Se știa, de asemenea, că Miron Cozma se află în legătură cu reprezentanții unei organizații de extrema stângă (troțkistă) cu sediul la Paris[7], numită ”Acordul Internațional al Muncitorilor și Popoarelor”[8], cu care se pare că s-a întâlnit și la sfârșitul lunii decembrie 1998, de sărbători, undeva în Grecia. Nu este greu de înțeles că o astfel de organizație putea acoperi pe lângă activiștii convinși de ideile internaționalei comuniste și agenți ai Moscovei care, cel mai probabil, l-au influențat puternic pe Miron Cozma în acțiunile sale, într-o perioadă în care regimul CDR – Emil Constantinescu făcea pași concreți pentru ca România să adere la NATO[9].

Ianuarie 1999 a debutat cu acțiunile în forță ale minerilor din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma, ce au culminat cu marșul spre București a unei mase de peste 15 mii de oameni[10]. Iată cum, ceea ce (așa cum avea să se dovedească ulterior în justiție) declarase infractorul periculos Miron Cozma încă din iulie 1998, în seara eliberării sale din arest, fusese tradus în operă exact așa cum anticipase.

Marșul spre București al minerilor a fost însoțit de aprobările zgomotoase ale forțelor conservatoare din politica românească, pentru că PDSR, PRM și Acordul Internațional al Muncitorilor și Popoarelor își dăduseră mâna pentru a răsturna de la putere o coaliție de guvernare ce țintea o Românie europeană:

(i) ”Poziția de principiu a PDSR față de greva minerilor a fost aceea că acest protest este justificat, el fiind determinat de rezultatele politicii economice haotice și fără orizont promovate de Guvern în domeniul mineritului” – este una din declarațiile lui Ion Iliescu din ianuarie 1999;

(ii) ”Toate revoluțiile din istorie și-au creat propria lor justificare juridică. Felicitări minerilor! Felicitări eroicei populații a județului Vâlcea! Trăiască România Mare!” – Vadim Tudor[11].

Chiar dacă în februarie 1999 guvernarea CDR a reușit să restabilească controlul statului, să-l aresteze pe Miron Cozma și să-l pună sub învinuire, alături de o bună parte a locotenenților săi, acțiunea liderului minerilor a zguduit puternic coaliția de guvernare și mandatul președintelui Emil Constantinescu, pregătind confruntarea electorală dintre Ion Iliescu și Vadim Tudor în cursa pentru mandatul de președinte al României. Și astfel forțele conservatoare preluau din nou puterea la București.

Asaltul statului de drept din România asupra corupției nu avea cum să nu lovească în clientela și politicienii PSD, care nu a reușit să se derobeze de calificativul de partid al corupților – cel puțin după numărul mare al membrilor săi care au probleme penale pentru abuzuri în exercitarea funcției publice. Dar nu este singurul partid politic care privește cu iritare cum DNA seceră în rândurile sale fără contenire. Și întrebarea s-a născut firesc: nu poate nimeni opri această mașină eficientă? A cui este puterea de fapt în România, a noastră, a politicienilor, sau a procurorilor?

După ce această întrebare a fost formulată pentru prima dată, următoarea mișcare a forțelor conservatoare din România a fost declanșarea asaltului asupra societății. În opinia mea, cel care a fost capabil să formuleze noua doctrină a mișcări conservatoare, care ar trebui să anuleze capacitatea statului român de a lupta cu corupția, este Dan Voiculescu.

Să urmărim (așa cum am făcut și în cazul lui Miron Cozma) câteva din declarațiile lui Dan Voiculescu, făcute în chiar ziua eliberării sale din penitenciar (18 iulie 2017):

(i) ”…Vă propun să ne teleportăm la Băsescu în birou şi să auzim acolo cu toţii cum îi spunea Coldea lui <Mâine, luăm judecătorul X, mâine o băgăm pe Camelia Bogdan>, cum ştiau şi ziceau cu câteva zile înainte <O să îi dăm 10 ani>, cât de mult regreta Camelia Bogdan că nu putea să-mi dea 20 de ani, din cauza Codului Penal şi în felul acesta aflăm nu din gura mea, din gura lor, din gura lui Băsescu, cauza pentru care am pierdut trei ani din viaţă”;

(ii) ”…V-am rugat de trei ori să închidem ochii. Acum vă rog să ţinem ochii mari, mai ales dacă sunt albaştri, deschişi şi să ne uităm la Orizont. La Orizont, eu văd în continuare o luptă pe viaţă, pe moarte, pe puşcărie, pe orice risc cu abuzurile, cu abuzurile mai ales ale celor puternici împotriva celor care nu se pot apăra singuri, celor care au în ei dorinţa de a se apăra şi nu au puterea de a o face. Voi continua cu toate forţele mele, mai ales că determinarea mea e acum întărită de cei trei ani de puşcărie să lupt cu abuzurile”[12].

De această dată, Dan Voiculescu nu a devoalat un joc al altora, ci tocmai ideile de forță ale jocului pe care l-a conceput și în care și-a asociat – fără să se mai uite la bani – alți actori politici a căror salvare este anularea justiției, și încă cu orice preț, fie acesta și compromiterea totală a relațiilor României cu Uniunea Europeană și partenerii din NATO. Până la urmă, acest preț merită plătit, pentru că îl plătește de fapt țara cu nivelul de trai și libertatea cetățenilor, și nu politicienii corupți, pentru care inegalitățile și o justiție disfuncțională sunt garanția îmbogățirii nelimitate.

UN CONGRES CARE POATE MULȚUMI MOSCOVA?

Pentru că este singurul lider politic al PSD în care Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță mai puteau avea încredere, după ce a reușit să-l înlăture pe Victor Ponta (mult prea ezitant, cu anumite simpatii europene, uneori tentat să gândească și să acționeze singur) și a preluat puterea în PSD, Liviu Dragnea a primit un larg sprijin mediatic. Doar că sondajele de opinie publicate recent de Sociopol, IMAS și chiar și de Avangarde au arătat clar că liderul PSD a ajuns la o cotă de încredere mult sub scorul partidului, și el erodat foarte mult.

Liviu Dragnea, cu cei 9% în încrederea populației, nu poate fi un motor pentru partidul său și probabil că nici nu a fost vreodată. Carisma sa este îndoielnică, pentru că există mereu o disonanță evidentă între discurs și ținută, pe care oamenii o percep foarte bine. Iar cu timpul chiar și eticheta ”e de-ai noștri” a început să nu i se mai potrivească, iar mărturie stă puternica erodare a imaginii sale chiar și în rândul nucleului dur de votanți PSD.

Ei bine, un lider care nu poate fi locomotiva partidului său, dar reușește totuși, prin complicate jocuri de culise, să rămână în fruntea partidului, este unealta perfectă cu care Dan Voiculescu poate prelua controlul deciziilor în stat – via PSD -, mai ales că se poate baza aproape necondiționat și pe celălalt lider al coaliției, Călin Popescu Tăriceanu, care, la rândul său, a capitalizat o parte însemnată a intențiilor de vot din partea conservatoare a electoratului PSD.

Că este așa, o resimte PSD până la ultima fibră – ceea ce explică foarte bine de ce se multiplică și se radicalizează vocile nemulțumiților; și totuși, asemenea vânatului prins în farurile mașinii vânătorului, nu are nicio reacție în fața loviturilor pe care i le dă Liviu Dragnea din cea mai înaltă poziție, atunci când își retează craca de sub picioare.

Dar să începem cu începutul. Mai întâi a fost anunțul surpriză al lui Liviu Dragnea, după ce a vazut-o pe V. V. Dăncilă desemnată premier, privind organizarea rapidă a unui congres cu un obiectiv incert. Și nici nu avea de ce să existe un obiectiv concret pus în fața acestui congres ad-hoc, pentru că el nu ar fi avut oricum nicio legătură cu programul politic al partidului, ci doar cu ambiția liderului său de a-și proclama intenția de a nu împărți puterea cu nimeni.

Faptul că Nicolae Bădălău, ajuns președinte executiv al PSD doar pentru că l-a talonat îndeaproape pe Liviu Dragnea, și-a permis să pună în discuția partidului un document conceput de Adrian Năstase, care clama readucerea democrației în partid, nu putea rămâne nesancționat. Pentru un lider cu o cotă de încredere atât de mică cum este cazul lui Liviu Dragnea, deci politic slab prin definiție, readucerea democrației în partid ar fi însemnat sinuciderea politică.

A urmat apoi Codrin Ștefănescu (nu tocmai străin de anturajul lui Dan Voiculescu), care a început să-l sancționeze pe Liviu Dragnea pentru ezitările în transpunerea rapidă și fără rest a obiectivelor urmărite de Dan Voiculescu, care-și vrea împlinită răzbunarea: (i) desființarea DNA și trimiterea în neant a șefului său, Laura Codruța Kovesi, (ii) subordonarea politică a justiției, pentru ca un nou DNA să nu mai fie posibil și (iii) reforma serviciilor de informații (”băieții cu ochi albaștri”, nu-i așa) pentru ca Florian Coldea să rămână fără susținere și, alături de Kovesi, să facă obiectul unor dosare penale – acele dosare penale pe care Călin Popescu Tăriceanu le anunță de cel puțin un an, pentru a sancționa ”corupția statului paralel”.

Punând în discuție determinarea, bărbăția lui Liviu Dragnea, Codrin Ștefănescu s-a făcut poate mai vinovat decât Bădălău de crimă de lezmajestate, așadar trebuia sancționat la rândul său exemplar, pe măsura ”impertinenței” de care a dat dovadă. PSD, așa cum l-au văzut românii la congresul organizat de Liviu Dragnea, nu este rezultatul unei întâmplări, oricât de mult s-ar lamenta Ecaterina Andronescu, Nicolae Bănicioiu (care, de altfel, nici nu-și poate ascunde prietenia cu Victor Ponta), Marean Vanghelie ori Alin Teodorescu, sau, mai nou, Mirel Palada și Cătălin Rădulescu.

PSD, principalul partid de guvernământ, a ajuns nimic mai mult decât un leș politic cu a cărui blană se acoperă tot felul de grupuri de interese ce-l mențin, încă, pe Liviu Dragnea în poziția de lider pentru că mai are încă de împlinit anumite promisiuni, dar și pentru că facțiunile sunt încă echilibrate și niciuna destul de puternică pentru a reclama și obține rapid puterea, evident prin înlăturarea președintelui.

Așa cum a putut să constate cu mulțumire Dumitru Diacov[13] din chiar primul rând al invitaților la congresul PSD[14], pentru a informa (cel mai probabil și) Moscova în detaliu, situația principalului partid politic din România, aflat la guvernare, este mulțumitoare și se poate conta pe evoluții care să mulțumească Kremlinul.

Liderul partidului este slab și măcinat de ambiții mărunte, iar tentația de a reacționa disproporționat și inadecvat la orice atac politic i-a devenit a doua natură. Asemeni unui șef de clan, Liviu Dragnea a cerut să fie aclamat pentru a-și hrăni egoul prin urale și aplauze și nu s-a ferit să aleagă acest moment pentru a-și prezenta lumii partenera de viață, o tânără cu un trecut legat de Sebastian Ghiță[15] – cel despre care am putea legitim bănui că e protejat de Moscova la Belgrad, din motive evidente: succesul restauraței în România.

PASIBIL DE PEDEAPSA CU ÎNCHISOAREA, LIVIU DRAGNEA RĂSPUNDE PRIN DECLARAȚII

Potrivit sondajului de opinie realizat de Sociopol și publicat înainte de congresul PSD[16], Liviu Dragnea avea un scor mai mic al încrederii electoratului decât mulți alți lideri ai partidului. Gabriela Firea, de exemplu, cu 28%, are un scor de trei ori mai bun decât Liviu Dragnea și aproape la egalitate cu cel al lui Klaus Iohannis. Dar și Lia Olguța Vasilescu sau Viorica Vasilica Dăncilă au scoruri mai bune decât Liviu Dragnea, ceea ce ne conduce la ideea că o bună parte a deciziilor pe care le ia acum, în calitate de președinte de partid, stau sub semnul fricii că poate pierde oricând controlul.

Pe de altă parte, dacă analizăm desfășurarea votului la congres, observăm că V. V. Dăncilă – deși a fost practic implantată de Liviu Dragnea în poziția de președinte executiv al PSD – nu a obținut decât în jurul a 73% din voturi[17]. Iar acest lucru a fost posibil doar pentru că dezbaterea și competiția din partid au fost practic anulate (și) prin eforturile lui Claudiu Manda. Practic un sfert din delegații la congres, care au înțeles pericolul la care partidul lor este expus prin excesul de putere al liderului, au refuzat să o crediteze pe ”blânda” și ”echilibrata” V. V. Dăncilă și au preferat vocile care-l contestă pe Liviu Dragnea, adică pe Ecaterina Andronescu și Nicolae Bănicioiu.

Cel mai probabil, dacă ar fi fost o competiție deschisă, clica lui Liviu Dragnea ar fi fost înlăturată de la conducerea partidului, pentru că mare parte din liderii PSD sunt totuși nemulțumiți de acapararea puterii totale în partid de către Liviu Dragnea: și la Vrancea, și la Constanța, și la Dâmbovița, și la Cluj sau Caraș-Severin. Dar s-a acceptat formula ad-hoc pentru care a insistat Liviu Dragnea sub condiția că, înainte de a fi condamnat definitiv în justiție, își va îndeplini promisiunea pe care a făcut-o baronilor partidului și celor doi oligarhi care controlează canalele de televiziune Antena 3 și România TV, de anulare a domniei legii în materia corupției instituționalizate.

Abia apoi Liviu Dragnea va deveni cu adevărat dispensabil, pentru ca partidul, liderii săi și clientela coruptă să poată pretinde că nu au nicio legătură cu demantelarea justiției și să profite în liniște de avantajele impunității. De altfel, perspectiva ca Liviu Dragnea să scoată, alături de ”prețiosul” profesor ieșean Tudorel Toader, castanele din foc pentru a face un serviciu unui larg spectru politic este și motivul pentru care Parlamentul este complet surd la vocea societății civile și la apelurile de la Bruxelles și Washington.

Chiar și opoziția sau președintele Klaus Iohannis își au calculele lor. Un PSD și ALDE care ar modifica legile justiției, ar promova noi legi privind regimul achizițiilor publice, lobby-ul sau privind reorganizarea serviciilor secrete ar aduce un profit electoral important opoziției. Ludovic Orban, în fine albit de justiție în privința acuzațiilor de corupție (chiar dacă nu va putea nega nicicând că a cerut bani de la Tiberiu Urdăreanu pentru campania sa electorală, ceea ce rămâne tot o faptă de corupție, indiferent cum a privit justiția această situație), poate profita la alegerile din 2020, aducându-și partidul la guvernare, dar păstrând și beneficiile modificării legilor care pedepsesc acum corupția instituționalizată.

Ei bine, acesta este adevăratul coșmar al PSD, realitatea pe care Liviu Dragnea și camarila sa nu vor să o accepte, dar pe care linia a doua a partidului o ia în calcul, pentru că baronii locali nu vor să se vadă obligați să cedeze opoziției guvernarea locală, după ce au dus greul luptei cu statul de drept. Aceasta este și realitatea care l-a făcut pe Liviu Pleșoianu să exclame: ”Foarte mulți dintre cei aproape 4.000 de oameni care au participat la Congresul de astăzi m-au abordat felicitându-mă și invitându-mă în orașele lor. …Știți ce? Voi merge! (…) Începând de azi însă se va vedea altă față a mea. Aviz celor care au impresia că, ignorându-mă, mă pot scoate în afara jocului…”[18] ori pe Marius Pieleanu să afirme că: ”Nicu Bănicioiu merită poziția de președinte-executiv PSD”[19].

Oglindindu-se în ochii iubitei sale în timp ce-și susținea discursul, Liviu Dragnea și-a anunțat programul pentru care a cerut sălii să-l aplaude și să-l susțină, arătând lumii că sunt ”strâns uniți în jurul” președintelui partidului. Atitudinea sa este aceea a unui lider slab și vulnerabil, dar care se crede încă protejat de garda sa de pretorieni. Tocmai din acest motiv declarațiile pe care le-a făcut merită să fie reținute și analizate cu atenție – sunt asemeni unui cântec de lebădă: pe de-o parte, duc cu gândul la delirul lui Miron Cozma, iar pe de altă parte, asemeni unui ventriloc, îl ghicim în spatele vorbitorului de la tribună, îmbătat de cuvinte și de aplauze, pe Dan Voiculescu.

NU VA RĂMÂNE PIATRĂ PESTE PIATRĂ[20]!

Scandalul declanșat de audierile în comisia parlamentară de control a SRI a fostului director al instituției, George Cristian Maior și a prim adjunctului său, Florian Coldea, pe care Liviu Dragnea a încercat să-l canalizeze și să-l decredibilizeze în același timp[21], dar care s-a amplificat după ce Victor Ponta[22] și Gabriel Oprea[23] s-au arătat dispuși să vină cu detalii, începe să contureze miza reală pe care a avut-o punerea în scenă de sâmbăta trecută, de la Sala Palatului.

”Oglindă, oglinjoară, cine din CEx nu-i cu <statul paralel>?”, par să se întrebe liderii PSD, deși, așa cum afirma Florian Coldea[24] la audierile din Parlament, cam toți știau drumul către unul din sediile serviciului, unde se străduiau să-și ofere serviciile voluntar, în schimbul unei iluzorii protecții în fața legii. Ce cruntă dezamăgire este să afli acum că urmele acestor trădări sunt greu de șters; chiar dacă ar putea fi desființate prin lege atât DNA, cât și SRI, nu există nicio garanție că adevărul nu va continua să iasă la suprafață, ca untdelemnul.

Ori, așa cum remarca și Marian Oprișan[25], la vârful PSD se știa foarte bine că Liviu Dragnea a negociat succesiunea lui Victor Ponta, din interior, cu absolut tot ceea ce acum este definit ca ”statul paralel”, la fel cum, în 2012, a ”cerșit” pentru sine (cum a fost posibil? de ce a făcut-o?) – de la aceiași Maior, Oprea sau Coldea – poziția de ministru de interne în primul guvern Ponta. Și atunci, dacă toate aceste probe se află la dispoziția membrilor CEx al PSD, fiind bine știute, de ce este tolerată minciuna pe care o servesc membrilor partidului cei din conducere? Simplu: pentru că nu a venit momentul ca Dragnea să fie înlăturat.

Pentru a înțelege ce se așteaptă încă de la Liviu Dragnea, ce urmează el să livreze și ce importanță mai are el pentru greii partidului (de i se tolerează excentricitatea de a se înconjura exclusiv cu apropiații săi sau faptul de a-și aduce iubita la congres), nu trebuie decât să urmărim liniile de program pe care le-a anunțat în timpul discursului de la congres și în declarațiile ulterioare[26]. Să rezumăm:

(i) ”defăimarea propriei ţări prin minciună este o faptă foarte gravă, care expune România la multe riscuri, la sancţiuni, la întârzieri şi la a pierde unele avantaje”;

(ii) ”dezvăluirile apărute în presă au arătat modul ilegal şi nelegitim în care instituţiile nedemocratice s-au substituit celor democratice. Trebuie să înţelegem că dezbaterea pe legile justiţiei şi pe codurile penale a ajuns la acest nivel de adversitate, pentru că în spate stau reprezentanţii statului ilegitim”;

(iii) ”reforma legilor justiţiei şi a codurilor penale va continua”;

(iv) ”trebuie să ne propunem ca cetăţenii acestei ţări să nu mai fie supravegheaţi şi arestaţi fără motiv. Rule of law nu înseamnă domnia unor şefi”.

Liviu Dragnea va livra și apoi va pleca. Poate pleca de la șefia PSD chiar în această vară, dacă la sfârșitul acestei sesiuni parlamentare nu va fi niciun progres, ori dacă, dimpotrivă, toate obiectivele vor fi atinse. Dacă numai o parte din obiective vor fi atinse, altele programate pentru sesiunea din toamnă, Liviu Dragnea poate obține o păsuire. Nu-i va fi de vreun folos. Pentru că este de așteptat ca Claudiu Manda să nu-i ofere un raport favorabil după audierile din comisia de control a SRI.

Și să nu uităm, problemele sale de lider, cu un scor în preferințele electoratului mult sub cel al partidului (de patru ori mai mic), pot fi și mai mult potențate de dificultățile pe care guvernul V. V. Dăncilă la va întâmpina în gestionarea situației economice post-revoluție fiscală, a provocărilor Centenarului, respectiv ale preluării președinției Consiliului UE. Dacă V. V. Dăncilă va eșua (undeva spre finele trimestrului III al anului probabil guvernarea va intra în faza critică), decontul îl va plăti tot Liviu Dragnea.

Liviu Dragnea, ca politician – dacă poate fi numit politician, dar aceasta este o altă discuție – nu are nici noblețea și nici eleganța care să-l determine să se gândească la binele, la viitorul țării sau al partidului pe care îl conduce. Această concluzie este ușor de dedus din modul în care a acționat după ce partidul său a câștigat alegerile din 2016. Mai degrabă va acționa instinctual și distructiv, indiferent de costuri.

Pentru cine mai are o umbră de îndoială, o sugestie pentru un moment de reflecție: ce fel de om (politic este acela care) invită la congresul partidului, și îi așează în primul rând, atât pe fostul corespondent al agenției de știri a URSS la București, TASS, din decembrie 1989, cât și pe foarte tânăra sa iubită?

NOTE______________


[1] Limita constituțională era de maxim două mandate de câte cinci ani

[2] https://www.wsj.com/articles/xi-jinping-clear-to-rule-indefinitely-as-china-scraps-presidential-term-limits-1520757321

[3] https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/03/11/crimeea-nu-va-fi-inapoiata-niciodata-ucrainei-avertizeaza-vladimir-putin–70663

[4] https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia/rusia-si-arma-nucleara-care-nu-poate-fi-oprita-cat-e-de-temut-racheta-lui-putin-887512

[5] https://www.stiripesurse.ro/viktor-orban-anun-a-ca-ungaria-nu-are-nevoie-de-fondurile-europene-premierul-maghiar-spune-de-ce-ma_1252853.html

[6] https://sareinochi.com/2011/08/30/tentativa-de-lovitura-minereasca-de-stat-din-ianuarie-1999/

[7] https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1223795-miron-cozma-vrea-faca-partid.htm

[8] http://scanteia.npcr.ro/ziar/2009/iulie/acord.php

[9] http://jurnalul.ro/editie-de-colectie/de-la-micul-paris-la-marile-ambitii-4-februarie-2008/1997-prima-deceptie-chirac-omul-nostru-la-madrid-313861.html

[10] http://adevarul.ro/locale/hunedoara/foto-dosarul-mineriadei-1999-fost-manipulati-minerii-miron-cozma-a-si-lua-tara-inapoi-1_579dec035ab6550cb85b90df/index.html

[11] http://mobile.hotnews.ro/stire/1207747

[12] http://www.mediafax.ro/social/foto-video-dan-voiculescu-prima-declaratie-dupa-eliberare-am-trait-intr-un-acvariu-mi-au-fost-furati-trei-ani-din-viata-nu-exista-niciun-prejudiciul-in-dosarul-ica-ce-spune-despre-basescu-16596882

[13] Dumitru Diacov – președinte de onoare a Partidului Democrat din Republica Moldova

[14] https://www.realitatea.net/dragnea-rela-ii-externe_2139566.html

[15] https://www.bzi.ro/cine-este-irina-alexandra-tanase-iubita-lui-liviu-dragnea-644002

[16] https://revista22.ro/70269871/pnl-a-egalat-psd-la-inteniile-de-vot-iar-bsescu-l-a-depit-pe-dragnea.html

[17] https://stirileprotv.ro/stiri/politic/planurile-anuntate-de-liviu-dragnea-dupa-congresul-psd-sunt-multumit.html

[18] https://www.antena3.ro/politica/liviu-plesoianu-se-va-vedea-alta-fata-a-mea-459376.html

[19] https://www.antena3.ro/politica/se-masluiesc-cifrele-sondajelor-in-scop-politic-pieleanu-psd-nu-scade-sub-33-niciodata-458917.html

[20] Evanghelia după Marcu: 13.2

[21] http://www.ziuaveche.ro/revista-presei/revista-presei-dragnea-ponta-a-facut-guvernul-cu-george-maior-296073.html/; https://www.news.ro/politic-intern/dragnea-despre-declaratiile-lui-ponta-si-ale-celor-care-le-sustin-ii-las-sa-se-afunde-voi-continua-dezvaluirile-aseara-a-fost-doar-primul-episod-1922402114222018031417956681

[22] https://www.comisarul.ro/articol/bomba-diminetii!-ponta-postare-incendiara-despre-d_937055.html

[23] http://evz.ro/minciunil-dragnea-oprea-adevar.html

[24] http://adevarul.ro/news/politica/florian-coldea-audiat-comisia-sri-1_5aa750f6df52022f757ec9f8/index.html

[25] http://www.mediafax.ro/social/acuzatia-lui-oprisan-ponta-a-devenit-presedinte-psd-cu-ajutorul-lui-basescu-si-maior-17063907

[26] http://www.gandul.info/politica/congres-psd-noua-garda-a-lui-dragnea-aleasa-fara-emotii-oamenii-cu-care-seful-psd-vrea-sa-mearga-pana-la-capat-update-17056719

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Livache e la conducere pentru ca paridul a fost acaparat de tot felul de penali de 2 lei, nulitati, a crede ca e lasat la conducere de „greii” partidului inseamna a exista niste oameni in spate, dar nu exista, toti sunt nuli, o haita de hiene gata sa se sfasie pentru a ajunge primul la os. Pleaca Dragnea si vine cine? Exista varianta mai buna pentru Romania? Sansa noastra este ca acest partid sa se erodeze si sa ajunga precum CDR sau PDL.

  2. Zilele acestea tocmai am aflat ca Premierul USL si-a numit ministrii punct cu punct de pe o lista dictata de Statul de Drept.. Ce sentimente ii strabat ACUM pe demonstrantii care l-au rasturnat pe Ponta de la Guvernare ? Vorba NU TE RADE CA DE PROSTIA TA TE RAZI utilizata de invatatori prin anii 50 se aplica si aici. Deoarece prin rasturnarea lui Ponta acei tineri puri I-AU FACUT LOC LUI DRAGNEA. Acum ni se propune o campanie de rasturnare a lui Dragnea. Dar daca dupa aceea vom afla ca de fapt Dragnea este un mare sustinator al lui HASTAG REZIST si ca doarme avand sub perna poze cu Badita si Mandrutza ? Eu zic sa nu ne mai pripim. Cel putin la Dragnea nu prea da semne ca ar clocoti de ura – ceea ce altii nu se pot lauda. Poate conteaza si prezenta doamnei tinere de care este indragostit. Daca ar fi de ales pe cine sa invidiez – cu siguranta ca l-as invidia pe unul ajuns intre doua si trei varste dar caruia inima ii palpita de emotiune, decat pe vreun soarce de bilioteca internauta inecat in propriile resentimente veninoase.

    • „…tocmai am aflat ca Premierul USL si-a numit ministrii punct cu punct de pe o lista dictata de Statul de Drept.”

      De pe „hârtia mototolită”? Opinia mea este că e îndoielnic ceea ce spun cei cercetați și condamnați pentru diverse infracțiuni, indiferent cum se numesc, Ghiță, sau Ponta șamd., iar Antena 3 este un post TV care falsifică știri, după cum s-a demonstrat cu probe. Statul este o instituție „STAT1, state, s. n. 1. (Jur.) Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ” (DEX 2009). Nu este posibil să „dicteze liste”. Sintagma „stat de drept” se referă la respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Plasarea unor cetățeni deasupra legii (fie ei și infractori celebri) NU este conformă cu principiile statului de drept.

    • Aveti dreptate, nu trebuie sa ne pripim, numai Dragnea poate duce PSD-ul sub 20%. Trebuie lasat sa-si desavarseasca treaba – e un adevarat membru al „statului paralel” – va reusi sa compromita PSD-ul intr-atat incat il va duce la nivelul de incredere de care se „bucura” el insusi.

  3. Impresia mea este că Dragnea speră că încă mai poate să se joace și să-și facă mendrele o vreme, timp în care o să-și pitească banii furați, după care își va putea negocia o acostare lină, gen Băsescu. Poate ia în calcul și oleacă de pușcărie ca Năstase sau Voiculescu, important este ca banii să rămînă neatinși, adică exact cum au scăpat și cei doi. Oricum, a făcut bani cu grămada, nici în visele lui nu credea că o să poată ciordi atîția bani iar securizarea averii a devenit prioritară. Dacă nu avem parte de vreo întorsătură, probabil va pleca oleacă la pușcărie, doamna Dăncilă se va întoarce iar în bucătăria ei la zacuscă și ardei umpluți iar piți va intra din nou la ofertă pe piața liberă pentru că, după cum spune Firea, are potențial, ajută la evenimente umanitare și vrea ca lucrurile să meargă în direcția bună. Dacă nici dna. Firea nu știe cum e cu potențialul și valoarea, nu mai știe nimeni!

    • ” Poate ia în calcul și oleacă de pușcărie ca Năstase sau Voiculescu…”

      Exclus. DL Dragnea este din alt aluat. Domnia-sa nu „ia in calcul oleaca de puscarie”, ci se vede intangibil, „El Lider”. Dovada este faptul ca priveste spre viitor la bratul unei tinere domnisoare. Probabil ca poate fi asemuit, daca tot se incearca o analogie, cu d-na Udrea. Nici dl Nastase, nici dl Voiculescu nu si-au achizitionat noi si tinere partenere inainte de a merge „oleaca la puscarie”. Dl Dragnea nu pare a fi nici de felul d-lui Borcea…Dl Dragnea are treaba prin Costa Rica, prin Brazilia, prin Madagascar, pe la prieteni si cunoscuti.

  4. Excelentă privire de ansamblu asupra situației politice la nivel național pe diferite paliere, unele mai puțin vizibile, completate cu jocurile de culise ale Rusiei, ale cărei interese fundamentale sunt slăbirea generală a României, periclitarea angajamentului și poziției ei în cadrul structurilor economice și de securitate occidentale (UE, NATO), și anihilarea garanțiilor de securitate militară oferite de adversarul mult urât de Rusia pe scena internațională, SUA. De asemenea valul de regimuri și forțe politice ”iliberale” adică autoritare, în Europa de est sprijinite din umbră de Moscova poartă riscul de destabilizare a apărării occidentale a flancului Estic pe de o parte (NATO) și de subminare a Uniunii Europene pe de alta.

    Faceți un serviciu extraordinar cetățenilor de bună credință din această țară, care vor să înțeleagă ce se întâmplă dincolo de vălurile de aparențe și dezinformare la care suntem supuși zilnic de forțele de restaurație a dictaturii și furtului instituționalizat, care din păcate țin captiv prin propagandă și cadouri electorale acel segment de votanți prin excelență conservator.

    • Intr-adevar, un articol extraordinar din toate punctele de vedere, ar trebui publicat in cel mai bun si mai serios ziar romanesc, daca ar exista asa ceva. Felicitari autorului!

      • Va recomand calduros sa cititi si celelalte articole publicate de acelas autor la Contributors. Toate au la baza o documrntare densa prezentata transparent la finalul lor si o forta a expunerii care aminteste de analizele Europei libere din alte timpuri. Oare dl Johannis primeste astfel de rapoarte de la structurile platite de la buget ca sa adune informatii. Sunt destul de sigur ca da.

      • Nu vi se pare că Contributors este unul/una dintre cele mai bune ziare / platforme românești? Într-un ziar (în sens clasic de cotidian sau hebdomadar pe hârtie, eventual), un astfel de articol s-ar regăsi într-o baie de tâmpenii șocante și ar ocupa un prețios spațiu altfel publicitar (nemaivorbind că ar trebui binecuvântat de patron).

  5. Era o gluma, odata:
    „- Astazi, am salvat o femeie de la viol.
    – Cum?
    – Am convins-o.”

    Cam asa si cu cele doua sisteme, democratic si autoritar (sau soft-power si hard-power)… Daca esti suficient de destept, gasesti o cale sa convingi oamenii ca ceea ce faci e bine. Daca nu te duce mintea sa-i convingi, ii obligi sa faca cum zici tu. Orice sistem autoritar, de fapt, isi recunoaste slabiciunea, neputinta, primitivitatea, marginirea.

    • Sistemele moderne se bazează pe servitutea voluntară (stimularea dorinței pentru fleacuri și material pe fond de gargară despre imaterial: drepturi, libertate etc.). De la cel mai râios grup de cimpanzei până la echipajul unei nave spațiale, nimic nu funcționează fără ierrahie. S-a schimbat doar criteriul de constituire a ei: puterea mușchilor a fost înlocuită cu măiestria cuvintelor care, atunci când nu este suficientă, este sprijinită cu puterea armelor.

      • @Srcsm

        Hmmm… As zice ca „maiestria cuvintelor” poate fi suficienta in cazul populatiei needucate si fara acces la informatie.
        Daca un sistem incurajeaza munca, educatia, liberul acces la informatie si libertatea de expresie, acel sistem este obligat sa aiba o elita reala la conducere.
        Daca un sistem incurajeaza lenea, distruge educatia, inlesneste indobitocirea populatiei, ingradeste libera exprimare si exercita un control autoritar asupra maselor, acel sistem poate avea la conducere oameni de slaba calitate, fara caracter si needucati.
        Fie ca este vorba despre o firma, despre un partid sau despre un stat, oricare dintre sistemele de mai sus este usor de recunoscut, in viata reala.
        In mod sigur, cand va aparea un sistem superior celor doua, va fi usor de recunoscut ca superior, prin rezultatele sale. Pana atunci, trebuie sa ne multumim cu unul dintre cele doua, ambele imperfecte…

  6. „Forte conservatoare din opozitie” in politica romaneasca „post-decembrista” nu au existat.
    In politica ( de cand a devenit o „meserie”) se urmareste, exact ca in mass-media, audienta. De cand telul PSD ar trebui sa fie reformarea (ca si cand si-a rezolvat acest lucru PNL-ul)? A oferit Dragnea un PSD mai vizibil (in plan strict electoral) decat inaintasii sai Iliescu si Nastase? Absolut!
    Concluzia mea, fara a scrie atat de mult ca dvs, este ca Dragnea devine un exemplu de (paradoxal!) performanta politica, una care nu l-ar deranja pe „opozantul” sau Ludovic Orban, daca ar fi capabil (prin orice mijloace) sa-si duca PNL-ul spre un 50%. Sa nu ne amagim, majoritatea politicienilor( nu doar cei romani) si-ar dori sa devina un…Liviu Dragnea…

    • Hmmm… treaba cu 50% e discutabila… Daca cresti de la 15%, este, intr-adevar, o performanta. Insa, daca scazi de la 85%, nu prea e de lauda… :)
      Totusi, sunt nevoit sa fiu de acord cu dumneavoastra: domnul Dragnea poseda toate acele „calitati” necesare parvenirii in politica damboviteana post-decembrista.
      Vai de noi!…

    • Daca Dragnea nu reuseste sa castige viitoarele alegeri prezidentiale pentru PSD, va pleca. Si asta inseamna esec, daca ne raportam la trecutele alegeri parlamentare, la scorul obtinut si la dirijarea tuturor resurselor financiare ale statului pentru a obtine sustinere politica. Caderea in sondaje in actualele conditii e si ea o premiera. Ma nedumereste scoaterea in lume a amantei, inainte de a-i deveni nevasta. Oare care a fost mesajul, daca o fi fost unul?

      • Iubita a fost scoasa la vedere pentru impresionarea pozitiva a publicului votant feminin prezumat a avea un plus de SIMȚIRE cu consecinte electorale. Va semnalez ca fata – acesta este termenul corect raportat la natura operatiunii de PR – ”fata” nu ”amanta” cum ziceti Dvs in mod destul de dusmanos – va semnalez deci ca fata a fost plasata intre doua venerabile – Firea si Dancila – pe post de soacre , sau nașă + soacră – oricum un semn clar ca si ea va fi cat de curand ”luata cu acte” in pregatirea rolului de prima doamna. Ramane de vazut doar daca actuala – Carmen, nu Bombonica – isi va pastra catedra de la Sibiu si va face naveta Marginime – Bruxelles dupa ce va fi upgradata primă doamna a Europei

    • Nu stiu cati politicieni cunoasteti, incat sa afirmati ca majoritatea lor il au model pe Dragnea…
      cred ca nici Dragnea nu isi invidiaza prea mult soarta :)
      A avea putere inseamna a avea deplina libertate de actiune, supusi fideli si adversari cat se poate de prestigiosi. Dar sub control permanent.
      Or, LD nu a reusit in mai bine de un an, cu toate puterile Statului la indemana, nici macar sa-si rezolve propriile probleme cu justitia, deci despre ce motiv de invidie universala vorbim?
      Sau, sa fii redus la a-ti suspecta, paranoic, „prietenii” care nu se prea evidentiaza prin fidelitate, e vreo reusita care sa starneasca gelozii?
      Ca sa rezum, LD este un mediocru in toate, care a avut norocul „porcesc” sa fie nascut in Romania, o tara bizara unde oamenii sunt intransigenti cu cei mai slabi decat ei, dar servili si toleranti cu sefii si sefuletii.

      • M-ati facut sa plang, zau-asa, de mila lui Dragnea!
        Ca orice infractor de speta joasa, Dragnea traieste cu convingerea ca va reusi pana la urma sa scape cu prada (macar cu o parte) si este mandru ca este mai bun decat altii la furat.

  7. National – socialismul are nationalul care preamareste natiunea, deci pedepseste popularizarea „defectelor” ce i-ar arata lipsurile care ar impune reformarea, inovarea prin stimularea creativitatii si a individualitatii si socialismul, care urmarestre un aparent bine social prin populism – pacalirea multimii cu avantaje iluzorii de moment, in defavoarea viitorului.

  8. Articolul este lung, solutia este scurta si asa cum mai inainte i-am scris si dlul Radulesu o reiau: „Prea mule vorbe dle Radulescu si iubiti contributori Vad ca aplicati fara retinere dictonul epocii de aur:”soarele si ………intareste organismul”. Solutia la dispozitia noastra -una din multele de acest fel- este ca odata ajunsi in fata acestor membri psd si in functie de persoana, sa puneti aceasta intrebare , de ex daca este vorba de Dragnea si inca destui intrebarea este- Si dvs vreti sa cred ca nu sunteti un infractor? Daca este un psdist curat(pana la proba contrarie) :si dvs vreti sa cred ca partidul dvs nu este mai degraba un partid al infractorilor?

    Este destul si in functie de situatie se pot pune si alte intrebari .

    Dar va vad pe unii in emisiuni TV unde va faceti mici, micuti si atunci va spun dvs :sa va fie rusine !

  9. Că Liviu Dragnea își așează ibovnica în primul rând, nu-i vreo mare tragedie (sau este pentru imaginea lui). Poate-și amintește că și Elena Udrea a pornit tot ca umilă secretară a diverșilor parlamentari și oameni puternici. Pe mine m-ar interesa câți dintre nepoliticieni bat la poarta serviciilor (SRI, în principal) ca să livreze voluntar; dacă ați afla vreodată și ați corobora cu vânzările emag de nasturi care filmează și stilouri care înregistrează vocea, poate ați înțelege fenomenul lașității la români (nemaivorbind de afilierea la grupuri și grupuscule diverse care are ca funcție securizarea statutului social și stării materiale a indivizilor care propovăduiesc adesea o societate liberală, deschisă, transparentă etc. etc.
    Ce diferență este între mersul cu pungi de galbeni pentru cumpărat (sau menținut) dregătorie și trunătoria la un pahar de bourbon și-un trabuc, respectiv mersul cu jalba-n proțap la vodă și turnătoria gratuită a șefului de serviciu din primărie ori a lectorului din universitate ? Nici una: este o continuitate culturală (antropologică, sociologică etc.).
    E un truism pentru orice om cu judecata sănătoasă că Dragnea nu este un președinte de partid, nici un lider: este un simptom al unei boli naționale rușinoase, pe fond de sănătate declinantă a lumii.
    P.S. Vi se pare că mai era nevoie în 1998 de intervenția unei grupări („posibil”) pro-moscovite pentru a-i întoarce cheița unui sociopat ca M. Cozma? Și cine v-ar putea da răspunsuri cât de cât la asemenea întrebări decât tot cei care gestionează depozitele unde se duc pe ascuns zecile de mii de oameni de onoare și vigilenți ca să verse într-o formă modernă faptul că vecinul (al cărui cățel făcea pipi pe ștergătorul lor de picioare pe vremea comunismului a murit) a agățat un proiect cu fonduri europene și a cumpărat pixuri la suprapreț? Și care depozitari sunt și ei oameni de onoare care parcă se miră că sunt luați drept vodă (după direcția în care ajung jalbele celor mici și lingușelile celor mari), dar își fac scrupulos meseria trimițând rapoarte unei procuraturi sub-dimensionate, leneșe și rău voitoare (și pentru care avem o arhivă cu păcate, așa, de rezervă …).

  10. O viziune de tip conspirationist asupra politicii romanesti

    Un prolific editorialist si analist politic , doctor in stiinte ingineresti ( domeniul „Mine , petrol si gaze”) si ofiter SRI in rezerva conform notei sale biografice (http://www.contributors.ro/author/cristian-felea/?bio) , ne ofera pe platforma Contributors.ro ( Cristian Felea –Liviu Dragnea, fost presedinte al PSD ) o viziune particulara asupra sistemului , vietii politice romanesti si in final asupra asupra starii de fapt din societatea romaneasca. Baza acestei analize o constituie relatarile si materialele oferite de presa cotidiana.
    In viziunea autorului , actorii politici au in obiectiv ( doar ) calcule cinice pentru castigarea puterii :

    „ Chiar și opoziția sau președintele Klaus Iohannis își au calculele lor. Un PSD și ALDE care ar modifica legile justiției , ar promova noi legi privind regimul achizițiilor publice , lobby-ul sau privind reorganizarea serviciilor secrete ar aduce un profit electoral important opoziției . ”
    „ Ludovic Orban, în fine albit de justiție în privința acuzațiilor de corupție (chiar dacă nu va putea nega nicicând că a cerut bani de la Tiberiu Urdăreanu pentru campania sa electorală, ceea ce rămâne tot o faptă de corupție, indiferent cum a privit justiția această situație), poate profita la alegerile din 2020, aducându-și partidul la guvernare, dar păstrând și beneficiile modificării legilor care pedepsesc acum corupția instituționalizată.”

    Regula de sistem in acest caz este discrepanta dintre vorbe si fapte , iar actorii principali ai realitatii politice nu sunt exponentii validati ai unor doctrine politice , ci baronii locali certati cu statul de drept , extremistii care fac ochi dulci Rusiei si mercenarii de la Antena 3 :

    „…realitatea pe care Liviu Dragnea și camarila sa nu vor să o accepte, dar pe care linia a doua a partidului o ia în calcul, pentru că baronii locali nu vor să se vadă obligați să cedeze opoziției guvernarea locală, după ce au dus greul luptei cu statul de drept. Aceasta este și realitatea care l-a făcut pe Liviu Pleșoianu să exclame: ”Foarte mulți dintre cei aproape 4.000 de oameni care au participat la Congresul de astăzi m-au abordat felicitându-mă și invitându-mă în orașele lor. …Știți ce? Voi merge! (…) Începând de azi însă se va vedea altă față a mea. Aviz celor care au impresia că, ignorându-mă, mă pot scoate în afara jocului…”[18] ori pe Marius Pieleanu să afirme că: ”Nicu Bănicioiu merită poziția de președinte-executiv PSD”[19].”

    Portretul facut in acest caz liderului de clan este unul tipic pentru liderul unui partid politic primitiv , de tip mafiot , si conectat perfect la robinetele sistemului . In buna traditie bolsevica , marfa nu coincide cu ambalajul, iar nota de plata este transferata alegatorilor folositi drept carne de tun si care trebuie sa plateasca mereu pentru toate excentricitatile politicienilor :

    „Liviu Dragnea și-a anunțat programul pentru care a cerut sălii să-l aplaude și să-l susțină, arătând lumii că sunt ”strâns uniți în jurul” președintelui partidului. Atitudinea sa este aceea a unui lider slab și vulnerabil, dar care se crede încă protejat de garda sa de pretorieni. Tocmai din acest motiv declarațiile pe care le-a făcut merită să fie reținute și analizate cu atenție – sunt asemeni unui cântec de lebădă: pe de-o parte, duc cu gândul la delirul lui Miron Cozma, iar pe de altă parte, asemeni unui ventriloc, îl ghicim în spatele vorbitorului de la tribună, îmbătat de cuvinte și de aplauze, pe Dan Voiculescu.”
    „Liviu Dragnea, ca politician – dacă poate fi numit politician, dar aceasta este o altă discuție – nu are nici noblețea și nici eleganța care să-l determine să se gândească la binele, la viitorul țării sau al partidului pe care îl conduce” ; „Pentru cine mai are o umbră de îndoială, o sugestie pentru un moment de reflecție: ce fel de om (politic este acela care) invită la congresul partidului, și îi așează în primul rând, atât pe fostul corespondent al agenției de știri a URSS la București, TASS, din decembrie 1989, cât și pe foarte tânăra sa iubită?”

    In aceasta viziune specifica mentalitatii de buncar , piramida puterii si distributia ei nu sunt construite conform principiului separatiei puterilor in statul de drept , ci conform principiului de altadata al pelerinajului la Inalta Poarta , in acest caz S.R.I. :

    „”Oglindă, oglinjoară, cine din CEx nu-i cu ?”, par să se întrebe liderii PSD, deși, așa cum afirma Florian Coldea[24] la audierile din Parlament, cam toți știau drumul către unul din sediile serviciului, unde se străduiau să-și ofere serviciile voluntar, în schimbul unei iluzorii protecții în fața legii.”
    ” Ori, așa cum remarca și Marian Oprișan[25], la vârful PSD se știa foarte bine că Liviu Dragnea a negociat succesiunea lui Victor Ponta, din interior, cu absolut tot ceea ce acum este definit ca ”statul paralel”, la fel cum, în 2012, a ”cerșit” pentru sine (cum a fost posibil? de ce a făcut-o?) – de la aceiași Maior, Oprea sau Coldea – poziția de ministru de interne în primul guvern Ponta.”

    In realitate ,un serviciu secret si platit din bani publici , nu este (doar) un restaurant unde se organizeaza petreceri si politicienii vin in nume personal cand au chef si fac ce au chef . Pe cale de consecinta , pelerinajul si naveta in nume propriu si din proprie initiativa a unor politicieni intre un serviciu secret si Olimpul politic nu sunt provocate de entuziasmul patriotic specific sarbatoririi zilei Unirii , ci de betia puterii si de mecanismele ei ascunse care semnaleaza o incapsulare si existenta mentalitatii de buncar la nivel de sistem .
    Autorul trece cu vederea anomalia grava prin care un serviciu secret, ca un fel de centru ocult al puterii care face si desface jocurile , se situeaza in mod tacit deasupra si/sau in afara statului de drept. In acord cu propriile sale convingeri nici nu ar fi avut cum din moment ce a publicat o apologie a culturii de securitate vazuta drept „spatiu al civilizatiei si democratiei” ( http://www.contributors.ro/cultura/cultura-de-securitate-semnul-unui-spa%c8%9biu-al-civiliza%c8%9biei-%c8%99i-democra%c8%9biei/ ) , a mentionat in mod expres ca SRI este construit pe structura fostei Securitati si a promovat in acelasi timp o mitologie conspirationista despre o entitate fara corp si fara nume , dar activa in spatiul social (http://www.contributors.ro/editorial/rmata-celor-treisprezece-maimu%c8%9be-partidul-e-n-toate/ ).

    In acest context, nu mai este o supriza pentru nimeni ca un cuvant greu de spus in contextul deciziilor politice l-a avut un personaj pitoresc cum este Gabriel Oprea , creatorul unei celebre academii de carton ( https://www.hotnews.ro/stiri-politic-22337814-senatul-votat-desfiintarea-academiei-stiinte-ale-securitatii-nationale-fondata-gabriel-oprea-proiectul-fost-initiat-traian-basescu.htm ) , ajunsese in situatia de a superviza constelatiile piramidei politice :

    „In schimb, la finalul discutiei cu Dragnea, l-am sunat pe Vali Zgonea, in contextul in care intre cei doi era o competitie pentru nr. 1 si nr. 2 in partid. L-am sunat pentru ca am considerat ca e fair play sa discut deschis cu el despre acest subiect. Din pacate, la telefon mi-a raspuns aghiotantul domnului Zgonea, care mi-a comunicat ca presedintele Camerei Deputatilor, aflat la acel moment la vila RAAPPS din Neptun, este ocupat. Atunci am batut palma cu Dragnea, i-am promis sprijinul meu.Peste cateva ore ne-am revazut la masa, nu in Piata Amzei, ci intr-un restaurant din zona Primaverii – Charles de Gaulle. Vali Zgonea nu a fost prezent acolo; asa cum am spus, el era la mare. Ma insoteau, in schimb, domnii Marian Oprisan si Nelu Mocioalca. Eram prieteni si ii rugasem sa vina sa discutam tocmai despre sustinerea candidaturii lui Liviu. Iar Liviu a venit insotit de prietenul lui si amicul meu, Vasile Dincu. Impreuna am stabilit doua lucruri: sa facem cu totii lobby pentru Liviu Dragnea si sa exprim sprijinul meu si al UNPR intr-un discurs pe care sa il sustin la inceperea lucrarilor Congresului, cred ca al doilea, dupa un important invitat strain”, a continuat Oprea.Astfel, fostul ministru al Apărării şi-a îndeplinit obligaţiile pe care şi le asumase faţă de actualul lider al PSD.„Am facut tot ce am promis: l-am sustinut total pe camaradul (s.n.) Liviu Dragnea. Si discursul meu s-a bucurat de aprecierea tuturor celor prezenti.” Gabriel Oprea
    http://evz.ro/minciunil-dragnea-oprea-adevar.html

    Daca in cazul politicienilor era de asteptat sa cultive relatiile cu serviciile secrete din interes, in cazul celor din urma interesul este si mai mare in cultivarea relatiilor cu politicienii. Serviciile au drept atu-uri puternice invocarea interesului national si obiectivele culturii de securitate si merg pana acolo unde instruiesc politicienii inclusiv in „cultura de intelligence” ( http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html ) .
    Pe cale de consecinta , mentalitatea de buncar si conspirationismul pot fi identificate relativ usor, in anumite medii politice , in mediile apropiate serviciilor secrete si chiar la nivelul unor jurnalisti, dar marea intrebare este in ce masura acestea pot fi identificate sau nu la nivelul societatii civile, ONG-urilor , liderilor civici, intelectualilor publici ,etc.
    Lipsa unei reactii puternice a acestor instante la faptele sociale si evenimentele aparent disparate derulate pe parcursul a trei decenii si care au condus in final la incapsularea actuala a societatii romanesti ( un interviu de tip conspirationist cu un penal promovat in direct si la o ora de varf de televiziunea nationala , era de neconceput in urma cu ceva ani ) si la starea ei de parabioza , poate fi un raspuns.

    • Ma bucur pentru comentariul dumneavoastră! Ma bucura mai cu seama ca el face o pledoarie excelenta pentru nevoia culturii de securitate.
      Noi am ajuns in situația in care ne găsim astăzi si pentru ca am moștenit si perpetuăm o contra-cultură de securitate care se potrivește perfect cu lipsa de conștiință civica.

  11. Un articol excelent, bine documentat. Pe termen scurt sunt pesimist şi prevăd preluarea deplină a puterii de către Dragnea Liviu, pe temen lung sunt mai optimist, deşi sunt multe variabile şi ar fi poate prea târziu.

    Acelaşi troc – înţelegere tacită ca şi în Rusia lui Putin, dintre putere şi populaţie: noi politicienii vă asigurăm SUPRAVIEŢUIREA cu hrană, locuinţe şi siguranţă, voi ne daţi PUTEREA.
    Modelul autoritar paternalist, populist, naţionalist al Tătucului Putin este în mod clar preluat de Tătucul Daddy Dragnea, care doreşte limitarea drastică a drepturilor cetăţeneşti pentru menţinerea cu orice preţ a puterii.

    Ar fi foarte utile lecţii publice de comunicare, de gândire critică şi despre manipulare socială.
    Gândeşte critic, nu te mai lăsa manipulat. Informează-te din fapte, nu din opinii.
    Nu mai eticheta, nu mai generaliza, fii atent la jumătăţile de adevăr, foloseşte surse credibile, bazate pe dovezi, nu mai judeca afectiv, nu cădea pradă teoriilor conspiraţioniste, previziunilor sumbre, catastrofărilor.
    Fii atent la filtrările negative, la gândirea de tip totul sau nimic, la comparaţiile incorecte.

    În braţele tătucului DADDY DRAGNEA, nu mai alegeţi să fiţi umiliţi şi batjocoriţi. Nu vi se dă nimic pe gratis. Nu vă vindeţi libertatea de conştiinţă pentru pomeni electorale iluzorii şi pentru bani furaţi de la stat şi implicit de la noi toţi.
    Nu mai alegeţi autoritarismul şi paternalismul pentru a tace, pentru a fi indiferenţi, pentru a asista pasiv la jaful ţării şi pentru a fi complici cu conducătorii aroganţi şi hoţi.
    Nu mai permiteţi să fiţi minţiţi, înşelaţi şi manipulaţi cu promisiuni deşarte.

    Parcă toate relele s-au adunat la conducătorii români actuali : mediocritatea, mitocănia, lăcomia, aroganţa, incompetenţa, oportunismul, egocentrismul, lipsa bunului simţ, minciuna, înşelăciunea, populismul, grandomania.

    Teama de lipsa mijloacelor elementare de subzistenţă, frica de sărăcie, frica zilei de mâine crează şi amplifică nevoia de subjugare şi de dependenţă faţă de stat a persoanelor vulnerabile social, a celor cu venituri reduse sau a pensionarilor.
    Statul autoritar nedemocratic menţine un nivel scăzut de venituri a populaţiei pentru a crea o stare de dependenţă faţă de stat şi pentru ca populaţia sărăcită să poată fi manipulată mai uşor.
    Pentru că sunt mediocri şi incompetenţi, oportuniştii avizi de putere sunt maeştrii ai manipulării şi inventează duşmani, conspiraţii şi scenarii ameninţătoare pentru a induce teamă şi pentru a se erija în salvatorii naţiunii. Ei fac o propagandă isterică, ameninţătoare şi deşănţată împotriva opozanţilor, combinată cu promisiuni mincinoase de bunăstare, măriri de salarii şi de pensii, de fapt creşteri inflaţioniste.

    Nevoile spirituale şi morale sunt la fel de importante ca şi nevoile materiale de supravieţuire. Nu este nicio contradicţie între ele.
    Aşa cum am nevoie de hrană, locuinţă şi căldură pentru a supravieţui, am nevoie şi de valori morale pentru a mă defini ca om. Nu poţi trăi cu conştiinţa curată într-o locuinţă furată, cu o hrană furată sau cu bani furaţi.
    Nevoile materiale de supravieţuire sunt bazale, fundamentale, ele se află la baza piramidei nevoilor umane, fără ele omul nu poate trăi.
    Capcana subjugării şi a dependenţei faţă de stat, favorizează fuga de libertate şi fuga de responsabilitate.
    Disperarea tăcută sau amorţirea confortabilă sunt duşmanii responsabilităţii sociale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro