joi, martie 28, 2024

Liviu Dragnea, Klaus Iohannis şi constituţia

Liviu Dragnea şi Călin Popescu–Tăriceanu par să fie investiţi de istorie şi de vocaţia lor intelectuală cu misiunea de gardieni ai constituţiei şi ai legilor acestei ţări. Toţi cei care sunt atacaţi, mişeleşte, de organele DNA, toţi cei care privesc cu speranţă la un viitor mai bun găsesc în aceşti bravi oameni de stat o pavăză gata să îi ocrotească. Noul/vechiul USL îşi regăseşte entuziasmul originar: “ Dreptate până la capăt!”.

Un obstacol s-a ivit, ieri, în acest drum care ar fi trebuit să se încheie cu întronarea ( probabilă) a domnului Liviu Dragnea ca premier. Preşedintele Republicii a anunţat că , prin aplicarea unor criterii de integritate evidente, va refuza desemnarea în postura de premier a unui politician urmărit penal sau condamnat. Claritatea declaraţiei a trezit, în mod previzibil, zelul hermeneutic al domnului Dragnea. Fără a ezita, domnia sa a oferit un verdict definitiv. Preşedintele Republicii a încălcat grav constituţia. În sprijinul său a intervenit şi Victor Ponta. Solidaritatea din cadrul PSD era, astfel, restabilită. Cât despre Preşedintele Senatului, opinia sa se îndreaptă în aceeaşi direcţie.

O controversă politică devine o controversă constituţională. Dincolo de expresivitatea involuntară care însoţeşte dezbaterile autohtone, confruntarea de ieri merită reţinută, ca un semn al tensiunilor acumulate. Miza acestei înfruntări este, ca şi în cazul înfruntării de acum câţiva ani dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta, definirea spaţiului de manevră de care dispune şeful de stat în momentul desemnării unui nou premier. Iar de soluţionarea acestei controverse depinde clarificarea naturii regimului nostru constituţional.

Un nou activism prezidenţial

În mod evident, Preşedintele Iohannis se îndreaptă, în ultima vreme, prudent dar clar, spre abandonarea rezervei în care se instalase pâna acum. Delimitarea, programatică, de stilul precedesorului său l-a obligat să opteze pentru poziţionarea discretă. Recentele gesturi , culminând cu cel de ieri, indică o schimbare de paradigmă, una care îl plasează, deloc paradoxal, în postura de activism prezidenţial refuzată anterior. Apelul la intrarea în politică adresat lui Dacian Cioloş , ( un apel care înseamnă şi apelul la transformarea PNL în vehicul de influenţă prezidenţială) creionează o abordare ce mizează pe extinderea propriei sale influenţe. Vidul provocat prin plecarea lui Vasile Blaga oferă ocazia de a muta, decisiv, în această direcţie.

În noua lectură pe care actele lui Preşedintelui Republicii o oferă, centralitatea Şefului de stat la nivelul executivului este reafirmată. Klaus Iohannis transmite un mesaj a cărui înţelegere este confirmată de vehemenţa reacţiilor USL. Procesul de constituire al Guvernului de după alegeri va fi unul în care opţiunile Preşedintelui vor fi formulate explicit, inclusiv prin refuzul propunerilor pe care le-ar înainta un nou USL victorios.

Preşedintele Republicii se află, prin aceste gesturi, în limitele pe care i le trasează constituţia. Momentul de după alegeri este poate singurul în care Preşedintele are prerogative clare de intervenţie în procesul politic. Modelul constituţional de la noi îi refuză posibilitatea revocării Premierului. Doar moţiunea de cenzură poate elimina acest potenţial rival- un scenariu dificil de pus în practică. Evenimentele de după tragedia de la “Colectiv” au permis Preşedintelui să -şi exercite această prerogativă cu deplină libertate: numirea lui Dacian Cioloş este efectul acestei acţiuni prezidenţiale.

De aici, insistenţa cu care şeful de stat înţelege să reafirme dreptul său de a opta, în baza unor criterii de integritate şi de eficienţă a guvernării. Încrederea prezidenţială este, în acest context stabilit de Klaus Iohannis, un criteriu imposibil de evitat, în acel moment. Preşedintele Republicii, în calitate de garant al unor valori constituţionale esenţiale, acţionează ca ultim filtru de selecţie.

Confruntarea de ieri nu este numai una retorică. Ea poate deveni, în ipoteza unei victorii clare a USL, un capăt de acuzare în vederea suspendării din funcţie. Refuzul de a accepta candidatul propus ar fi ocazia ideală spre a iniţia acest proces. Un proces care ar stabili, încă o dată, preeminenţa oligarhiei parlamentare de la noi.Suspendarea a incetat, o dată cu precedentele din 2007 şi 2012, să mai fie un act excepţional. Ea este, în practica actuală, metoda evidentă de eliminare a blocajului generat de rivalitatea dintre majoritate şi Preşdintele Republicii. Un USL dominant nu ar ezita să recurgă la această procedură.

Apropierea alegerilor conferă acestei tensiuni o importanţă particulară. Victoria USL ar însemna începutul domesticirii instituţiilor care protejează egalitatea constituţională. Un DNA credibil şi eficace nu ar mai avea loc în noua arhitectură politică.

Votul din Senat în cazul Oprea indică, fără ambiguitate, care ar fi profilul unui viitor al domniei legii sub domnia USL. Opţiunile sunt clare. A le ignora este o formă de complicitate.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Dragnea este batausul din curtea scolii, pus la punct de cineva si care, din departare te mai ameninta „las` ca ne mai intilnim noi”. Adica dupa alegeri, cind spera ca multi romani vor munci cu zor la spalarea cadavrelor pesediste.

    Da, Presedintele a dat o palma ţîfnei sale „eu nu o sa procedez ca Basescu|”, si a facut niste declaratii, la limita Constitutiei, dar pe care trebuie sa le mai faca Presedintele, pentru ca tocmai asta ii cere Constitutia. Nu este unj presedinte decorativ. Si sper ca a facut destul din agenda de vizite si concedii.

    NB,
    marturisesc ca nu stiu ce prevede Constitutia cu „aplicarea unor criterii de integritate” la numirea unui prim ministru.
    Dar daca alianta PSD cu ALDE va avea 50+1%, nu cred ca Presedintele are dreptul, fara a incalca Constitutia, sa respinga propunerile aliantei.
    Doar daca vrea sa procedeze si mai dur si sa forteze alegeri anticipate.
    Ca doar astea nu le-am avut ;)

    • Este foarte simplu sa te documentezi Art 85 si art,103 te lamureste rapid Uite aici:ARTICOLUL 85
      (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. si: ARTICOLUL 103
      (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Deci dupa cum se vede in mod clar doar consultarea partidului cu majoritate absoluta ( ceace nu este cazul) sau a partidelor reprezentate in parlament. Ori, atat Dragnea cat si Tariceanu sustin ca Presedintele este obligat sa numeasca Prim Ministru pe cel desemnat de o eventuala coalitie ce poate fi majoritara. Aceasta situatie dupa cum se vede din art 103 nu exista in constitutie. Este dreptul Presedintelui sa numeasca o persoana in acea functie conf. art 85 pe care Parlamentul o poate respinge. Este dreptul Parlamentului sa respinga propunerile Presedintelui de doua ori, caz in care acesta ar fi dizolvat si s-ar organiza noi alegeri. Este limpede ca atat Dragnea(condamnat definitiv) cat si Ponta si Tariceanu(inculpati in dosare de coruptie sau marturie mincinoasa) vor sa impuna Presedintelui si tarii adevarul lor si nu cel constitutional.

      • @ Gheorghe,
        dece te grabesti cu cititul daca nu intelegi?
        Reciteste:
        „NB,
        marturisesc ca nu stiu ce prevede Constitutia cu “aplicarea unor criterii de integritate” la numirea unui prim ministru.”
        Ce ai copiat tu nu e in cestiune.
        Unde scrie despre “aplicarea unor criterii de integritate” la desemnarea unui premier?
        Multumesc, stai jos, nu te obosi.

        • @victor L

          In Constitutie nu scrie nici ca presedintele nu are voie sa propuna un homosexual pentru functia de premier. Ma intreb cum ar reactiona cei 86,5% dintre romani care se declara ortodocsi, daca totusi presedintele ar desemna un homosexual activist pentru functia de premier?! Sunt convins ca ar cere imediat parlamentului sa demita acel presedinte „imoral”. Totusi, atunci cand este vorba de desemnarea unui premier condamnat (urmarit) penal, cei 86,5% dintre romani care se declara ortodocsi nu vad nicio problema de moralitate! Cu asa o mentalitate („moralitate”), romanii isi merita soarta (ultimul loc in UE la toate capitolele importante – brat la brat cu Bulgaria – cauza principala fiind coruptia generalizata, adica tocmai imoralitatea alesilor poporului).

          • @ Cetatean,
            tu te intrebi presupunind.
            Eu formulam doar o nelamurire.
            Nu il acuzam cu nimic pe posesorul de case din meditatii cu acte false. Glumesc, dar serios.
            Tu ce ai impotriva homosexualilor? eu nu sint impotriva lor, chiar daca tu esti convins de ceea ce nu as face.
            Ceea ce nu e scris in lege, Constitutie, este permis, Cetatene.
            Asa ca, repet, imi marturiseam doar o necunoastere „marturisesc ca nu stiu ce prevede Constitutia cu “aplicarea unor criterii de integritate” la numirea unui prim ministru”.
            Ce mi-ai raspuns tu si @ Gheorghe nu e deloc in cestiune.

            • @victor L

              1. Daca citeai atent comentariul meu, vedeai ca nu eu am ceva cu homosexualii ci cei 86,5% dintre romani, care se declara ortodocsi. De asemenea, nu stiu ce „nu ai face tu”, in schimb stiu ce ar face 86,5% dintre romani, care se declara ortodocsi, daca presedintele ar desemna un homosexual activist pentru functia de premier.

              2. Spui ca: „ceea ce nu e scris in lege, Constitutie, este permis”. Inseamna ca ii este permis presedintelui sa refuze desemnarea unui premier condamnat (urmarit) penal. In plus, acesta este un comportament normal intr-o tara in care 86,5% dintre cetateni invoca „morala crestina” in chestiuni mult mai putin importante.

  2. Draga Ioan Statomir,

    Am apreciat intotdeauna inteligenta si luciditatea analizelor tale politice. Le-am gasit mereu ca pe o sursa de inspiratie.
    Nu si de asta data. Sunt suprinsa de surprinderea ta privind „activismul” presedintelui Iohannis, anume schimbarea de atitudine pe care ai observat-o, citez „abandonarea rezervei în care se instalase pâna acum”.
    Mi-e foarte greu sa cred ca nu ai stiut de la inceput ce fel de presedinte va fi Iohannis!
    Eu cred ca Klaus Iohannis este un om inteligent si intelept. Stie cand si cum sa actioneze. Faptul ca nu a prea intervenit „activ” pana acum e legat doar de faptul ca nu a venit timpul.
    Cred ca ar trebui sa ai mai multa incredere ca presedintele Iohannis stie ce face.
    Increderea mea vine din faptul ca ceea ce a dovedit ca poate sa faca la Sibiu nu este rodul unei intamplari, ci planul unui om care are ambitii foarte mari si standarde foarte ridicate pentru el si pentru cei pe care ii are in grija.
    Increderea mea vine si din ceea ce am inteles, cred eu bine, din cartea presedintelui, „Pas cu pas”.
    Nu in ultimul rand, increderea mea vine din felul cum a reusit sa navigheze in apele extrem de tulburi lasate de guvernarea ponta si parlamentul penal, asta pe plan intern si de nenumaratele provocari externe, ca sa numesc numai ucraina, refugiatii, brexitul, terorismul si nu in ultimul rand, de aducerea lui Ciolos ca prim ministru.
    Iata deci argumentele mele pentru care cred ca presedintele Iohannis a ales sa anunte agenda de dupa alegeri, intrucat are un plan. Asa cum s-a vazut cel putin pana acum, planurile lui sunt minutioase, strategice si sortite succesului.
    Nu ca as vrea sa ma laud cu asta, dar eu am vazut adevaratul stil al presedintelui de la bun inceput.

    Iata ce scriam in 2 ianuarie 2015 unei cunostinte (care acum se gaseste in comisia prezidentiala pentru Proiectul de tara):

    Iohannis, presedinte activist

    Se speculeaza mult pe chestiunea stilului de lucru al presedintelui Iohannis, variantele in discutie fiind tipul mediator, jucator, gen monarh sau dupa unii, chiar spectator.
    Eu am un raspuns la dilema asta. El se bazeaza pe doua documente cheie pe care presedintele Iohannis ni le-a pus la dispozitie inca din perioada campaniei electorale. E vorba de Programul prezidential postat pe pagina sa de candidat si de cartea sa biografica (citeste: aplicatia sa la postul de presedinte) “Pas cu pas”. Ele nu par sa fi fost facute doar in scop propagandistic, de aceea cred ca trebuiesc luate in serios.
    Iata ce am inteles eu:
    – ca presedinte va urmari un numar de obiective majore (cele 11 din Programul prezidential), catre care se vor canaliza toate actiunile sale
    – ca va implica intreaga societate in acest demers, prin diverse moduri
    – ca va utiliza toate mijloacele pe care Constitutia i le permite pentru a le atinge
    – ca nu se va lasa invins de blocajele juridice si birocratice
    – ca se conduce dupa un set de valori politice si umane
    – ca are experienta celor 14 ani ca primar despre cum se pot atinge obiective mari, dincolo de mandatul de primar.

    Dupa mine, continutul lor e edificator pentru intrebarea in discutie, anume ce tip de presedinte va fi autorul lor. Deci, cum sa il numim?
    Spectator? Cu siguranta nu. Cu o asemenea agenda prezidentiala, ca si cu rezultatele de la Sibiu de care are toate motivele sa fie mandru, nu se poate transforma peste noapte intr-un spectator.
    Daca nu e spectator, ce e atunci?
    Un mediator? Da, pentru ca presedintele Iohannis mizeaza in abordarea lui nu pe contraste ci pe asemanari, nu pe medierea conflictelor ci pe evitatea lor. Vrea sa mobilizeze cat mai mult din potentialul uman si intelectual al oamenilor, in toate modurile posibile.
    Un jucator? Ei bine, da. Nu va fi singura metoda de a interventie, insa din tabloul realizarilor sale de la Sibiu vedem ca a avut initiative politice si le-a insotit pe parcurs.

    Presa britanica discuta mult despre profilul Printului Charles ca viitor monarh. Este o pozitie pentru care acesta se pregateste intens de multa vreme. Actiunile sale il definesc ca un viitor monarh activist.
    Presa si analistii explica in ce consta activismul lui. Printul Charles are cateva obiective majore (intre care dezvoltarea durabila si ecologia) pe care le urmareste si pentru care este in legatura permanenta cu societatea (in anul 2014 a avut o agenda impresionanta, 600 de intalniri programate cu diverse organizatii) si cu institutiile statului. Un scandal recent a izbucnit in presa tocmai din dezvaluirea unor scrisori trimise de Printul Charles catre niste institutii guvernamentale in care lua pozitie fata de anumite situatii problematice. Tipul acesta de interventie creeaza nedumerire si confuzie, pentru ca nu are precedent in traditia recenta a Casei Regale britanice.
    Toate elementele descrise de presa britanica in profilul “activist” – obiective majore, comunicare, luare de pozitie, le regasim si la Klaus Iohannis.
    De aceea cred ca noul presedinte va fi activist. Chiar daca stilul va starni uneori controverse.
    Adelina Baleanu

    Sa avem incredere. Daca ne amintim, asta ne cere si presedintele Iohannis.
    Cu bine.

  3. Analiza absolut realista si lucida, chiar daca nu este dusa pana la capat ! In ”capcana” descrisa de dl Stanomir au cazut foarte multi ”vizionari” din cati se manifesta pe scena …gandirii politice romanesti. Era evident ca lucrurile vor continua astfel dupa cele doua suspendari la care a fost supus fostul presedinte. Constitutia IORGOVANA , din ACEST PUNCT DE VEDERE a avut castig de …cauza. A devenit calul troian strecurat abil pe campul de bataie al ”statului de drept ”in Romania. Ducand lent si pe neobservate in politizarea DNA! Acum e mult mai complicat si mult mai greu de a restabiliit marele castig obtinut prin referendumul”300” de parlamentari ! S-a pus… carul in fata boilor si pas de a mai reveni cu el la locul unde trebuia sa stea de la bun inceput. CE FAC acum ? EU ! PERSONAL! ma apuc iar sa strig ” JOS” BASESCU”?Pana cand ?

  4. „Vidul provocat prin plecarea lui Vasile Blaga oferă ocazia de a muta, decisiv, în această direcţie”.

    Reformulare: provocarea plecării lui Vasile Blaga oferă spațiul necesar de manevră pentru a muta, decisiv, în această direcție. Ocazia nu a apărut și nu s-a oferit, ocazia a fost creată. Iar dacă Ponta, Dragnea și Tăriceanu reprezintă niște sperietori suficient de credibile pentru publicul larg bine intenționat, oamenii care au trăit în perioada comunistă ar trebui să fie capabili să recunoască o interferență a serviciilor secrete, atunci când o văd manifestându-se.

    Când șeful SRI pune prim-ministru un băiat bun din sat de la el, oamenii ar trebui să-și pună și ei niște semne de întrebare. Iar când acel prim-ministru urmează să fie legitimiat și prin alegeri, oamenii de bună credință ar trebui să-și pună și mai multe semne de întrebare.

  5. Un parlament de dezaxati nu poate crea decit haos . Legislativ , social , economic ……Numai intr-n astfel de haos ei pot delapida isi pot satisface dorintele mitocanesti . Daca mai adaugam ca in Romania au drept de vot toti betivii, analfabetii si incultii tabloul este aproape complet .

  6. Cine se uita in gura unor personaje precum domnii Dragnea si Tariceanu, fie nu se deosebeste de aceste personaje, fie nu este capabil sa inteleaga prin ce se deosebeste de aceste personaje.
    La fel cum domnul Ponta facea (si face) declaratii ghiduse pentru un electorat de un anumit nivel, domnii Tariceanu si Dragnea sunt obligati sa evolueze public la nivelul celor care-i voteaza si, in plus, sa spuna si sa faca ceea ce asteapta de la ei colegii prominenti de partid (care au puterea sa-i ridice sau sa-i coboare). Nu conteaza daca, d.p.d.v. intelectual, domnii Tariceanu si Dragnea sunt deasupra acestui nivel… ei sunt nevoiti sa se coboare la acest nivel, pentru a se face intelesi de cei pe care se bazeaza.
    Si aici vad eu frumusetea situatiei: oamenii sunt obligati sa mearga „tot inainte”, pe drumul asta, pana la capat, desi vad clar, pe dreapta drumului, indicatorul „drum infundat”. Speranta moare ultima… poate ca, la capatul drumului, exista o mica iesire, catre stanga sau catre dreapta, de care sa se foloseasca… chiar si o iesire mica, pe care sa nu incapa toti, e buna si-aia!… :)

    • Ma tem (si nu glumesc, anul 2012 nu e departe), ca Dragnea si Tariceanu ne vor rinji in nas.
      Dar poate ne salveaza cei ce au in program „Vrem sa eliminam saracia” :P

      • Nu va temeti! Romania nu mai e sat fara caini.
        Dincolo de sloganul pe care ati ales sa-l citati (si care suna, intr-adevar, populist), eu am citit programul USR. Mi s-a parut logic, bine articulat si mai mult spre dreapta, decat spre stanga. Mie personal chiar mi se pare o alternativa la ce-am avut in Romania, pana acum.
        Om vedea, in 10-12 ani, catre ce se indreapta Romania…

        • Of, m-ai linistit, o sa dorm neintors noaptea. Multumesc.
          Dar studiind, ai sa constati ca Istoria nu e liniara, ba chiar unii spun ca se repeta, altii mai putin optimisti ca tine spun ca somnul ratiunii naste monstri. Etc.
          Inca odata, multumesc.

          • Pentru putin!
            Fiecare crede despre el ca e mai rational decat cei din jur.
            Cat despre istorie, da, se poate asemana cu o sinusoida. Romania se afla intr-un punt de inflexiune in care „fostii” nu se pot impaca cu gandul ca trebuie sa lase locul altora. :) Este un punct de inflexiune in care Romania trece deasupra abscisei.
            Hai, somn usor!

  7. Suspendarea lui Iohannis poate fi o sabie cu doua taisuri pentru PSD. Este posibil ca un nou presedinte sa fie mai orientat spre dreapta decit Ihannis, si mai solid pe piciare (fara [rea multe case discutabile)…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro