Marii dictatori ai secolului XX au fost studiați cu mare atenție, dincolo de fascinul pe care-l exercită figurile sinistre de casapi cu tiară sau fără, și pentru ceea ce a reprezentat vulnerabilitatea mecanismelor democratice ale unui stat. O serie de monografii acordă o pondere însemnată acestei alchimii secrete a devenirii politicianului sau soldatului sau revoluționarului în el lider maximo. Măruntul caporal Adolf a fost combatant voluntar în Primul Război Mondial și s-a remarcat pentru curaj pe câmpul de luptă fiind rănit și decorat de două ori înainte de a ajunge unul dintre cei mai terifianți dictatori, responsabil pentru hecatomba celui de-al Doilea Război Mondial unde Holocaustul a reprezentat o culme a ororii. Brigandul georgian Djugașvili, alias Sosa, alias Stalin a trăit periculos coordonând și participând la tot felul de jafuri, fiind deportat în Siberia de câteva ori, evadând, riscându-și pielea înainte de a deveni atotputernicul Stalin autorul unei deliberate înfometări în masă a populației Ucrainei care se împotrivea colectivizării. Angajatul unui modest birou de avocatură, Fidel Castro, a fost arestat, eliberat, a purtat un război de guerilă împotriva armatei regulate a dictatorului Batista, a rezistat în munți cu o tenacitate impresionantă, a făcut revoluția victorioasă și apoi a reușit să facă din Cuba una dintre cele mai sărace țări comuniste unde samba alungă (ocazional) foamea. Modestul învățător Mao Zedong a străbătut China pentru a strânge o armată, în mitologia partidului povestea asta poartă numele de Marele Marș și a condus o revoluție cu succes. Marele Salt Înainte care viza modernizarea peste noapte a Chinei a confruntat-o cu o foame endemică care a condus la acte de canibalism. Succesul politic i-a transformat pe acești lideri în monștri, dominați de o insațiabilă dorință de putere, conducându-și popoarele prin experiențe devastatoare. Cartea neagră a comunismului, coordonată de Stephane Curtois, a documentat laborios crimele realizate de dictatorii comuniști, iar în Tărâmul morții. Europa între Hitler și Stalin, Timothy Snyder a scos la suprafață o zonă victimiară rămasă necartografiată undeva între cele două mari puteri Germania nazistă și Rusia sovietică. Dar să ne întoarcem la ai noștri, Gheorghe Gheorgiu-Dej, un stalinist fanatic, a făcut închisoare pentru ideile și acțiunile sale împotriva Statului Român, la fel și Ceaușescu, un modest executant, a avut o carieră revoluționară cu câteva stagii în închisoare în perioada interbelică, postamentul pe care și-a construit un profil eroic. Voința de putere absolută a constituit motorul existențelor dictatorilor comuniști ai României, responsabili pentru viețile distruse a sute de mii de oameni. Dl. Liviu Dragnea împărtășește aceeași dorință de putere absolută cu liderii mai sus menționați, membri selecți ai unui club al ororii. Vrea să fie Cârmaciul, Întâiul Fiu al Țării, Geniul Carpaților, Erou între eroi, un Om care se naște la o mie de ani etc. Oamenii din generația mea recunosc apelativele triumfaliste cu care ultimul dictator al României, Nicolae Ceaușescu, era încununat în discursurile oficiale. Mai mult decât atât, recunosc aș spune o morfologie totalitară. Nu am vrut să o învățăm, am fost învățați. De aceea comportamentul dlui. Liviu Dragnea, acest nou lider ridicat în urma unei lovituri norocoase la rangul de președinte al unui partid care a câștigat irevocabil alegerile cu peste 50% mă face atent, mă îngrijorează profund. Și eu și el am trăit sub Ceaușescu, și eu și el am învățat câte ceva despre dictatură, doar că se pare că acest ceva e foarte diferit. Eu am prins o repulsie pe care nu mi-o pot reprima, domnul Dragnea a prins gust de ea.
Am urmărit gesticulația politică a dlui. Liviu Dragnea din momentul în care PSD a câștigat alegerile, mai precis ea mi-a sărit în ochi. Decizia de a-și umili proprii săi colegi impunând un premier absolut necunoscut, dna. Sevil Shhaideh, un funcționar capabil din câte am înțeles, fără să-i consulte, mai mult chiar, fără să țină cont de ierarhiile formale și informale din partid a fost unul dintre primele semne. Nu m-a îngrijorat însă, deși gestul a părut extrem și majorității liderilor din PSD, dar unui lider carismatic nu îi poți spune nu. Și nimeni nu a îndrăznit să-i spună nu în PSD dlui. Dragnea. Respingerea propunerii sale a trezit în liderul maxim un val de furie incontrolabilă acompaniată de amenințări printre dinți, un comportament compulsiv, dar nici asta nu m-a îngrijorat, am mai văzut. Următoarea propunere a marcat același tip de gesticulație totalitară. Dragnea și-a umilit premierul din prima zi, a declarat că este singurul care cunoaște programul de guvernare ”din scoarță-n scoarță”, i-a alcătuit acestuia cabinetul, i-a luat vorba din gură, a lăsat să se înțeleagă într-un mod revoltător că el este, de fapt, premierul, iar în fața noastră nu aveam decât o marionetă care să-i țină locul cald până când el va putea prelua puterea. Sunt aici trăsăturile dictatorului tipic dacă nu confuzi explozia de grandoare cu proasta creștere cum am fost tentat să o fac. Despre Mao Zedong se spunea că știa absolut totul din toate domeniile posibile. Cunoașterea absolută dublată de vizionarism este un atribut definitoriu al liderului maxim. El știe calea, el vedea în viitor. Cei din jurul său sunt simpli executanți, indiferent de poziția pe care o ocupă în ierarhia Partidului. O ală trăsătură a unei dictaturi o constituie unanimitățile. Dictatorii nu lucrează cu fracții, totul este 100%. Așa au fost membrii Biroului Politic pentru Stalin, așa au fost generalii și politicienii față de Hitler, pentru a nu mai vorbi de cei din jurul lui Mao sau Kim Ir Sen, iar cei care nu au jucat bine rolul au fost destituiți, trași pe linie moartă, asta în cel mai bun caz, sau lichidați, uneori cu familiile lor cu tot. Dictatorul nu e doar atotștiutor, dar și atotputernic, de aceea voința sa e lege. Așa a fost și este voința dlui. Dragnea în PSD, salutată prin unanimitate.
Numirea dlui. Florin Iordache ca ministru al Justiției, autorul ingineriei politice numite Marțea Neagră din 2012 a fost semnalul de alarmă. Apoi au urmat cele două ordonanțe de urgență referitoare la grațiere și abuzul în serviciu care îi dezincriminează pe politicienii borfași și le creează posibilitatea de a fura nepedepsiți. Filmul evenimentelor este bine cunoscut. Atunci abia am realizat dorința secretă a dlui. Dragnea în tot oribilul ei. Dl. Dragnea nu-și dorește doar să se salveze, dl. Dragnea dorește să domnească în deplină impunitate ca lider totalitar. Dl. Dragnea își dorește să dispară orice opoziție din partea instituțiilor statului, să le controleze pe toate începând cu Justiția prin desființarea DNA-ului, să fie Cârmaciul acestei țări. Dl.Dragnea își dorește o dictatură de tip sud-american, o mexicanizare a României căzută pradă câtorva famiglii, protejate de armată, miliție, servicii secrete și o justiție emasculată, unde el lider maximo să trăiască într-un lux orbitor la o înălțime amețitoare de unde poate contempla masa sărăntocilor care-i alcătuiesc poporul venită să-i cerșească la picioare. Către acest vis măreț, Dl.Dragnea a făcut o primă mutare în forță, una calculată cu minuțiozitate. Ce a urmat, iarăși bine știm, El Magnifico a aflat cu stupoare că nu guvernează un popor de proști, de asistați social, de abulici și de lichele. Să ne reîntoarcem însă la talentatul domn Dragnea.
La ultima apariție în care a comunicat decizia Partidului, adică a Sa, privitoare la cele două ordonanțe de urgență, urgența Sa, și-a rezervat un fotoliu imperial pentru el, aflat în centru și unul vizibil mai mic și mai scund pentru premierul Grindeanu. Scena a fost de un caraghios absolut și se dovedește că premierul marionetă are un stomac formidabil care poate digera o batjocură de proporții, umilințe cu toptanul, aceasta pentru cine nu înțelege codurile unui regim dictatorial cum este cel instaurat în interiorul PSD. Supunerea oarbă și umilința sunt singurele răspunsuri admise în preajma liderului maxim. În lumea animală gesturile de supunere sunt elocvente și posturile adecvate indică supunerea sexuală, mai precis homosexuală și punerea la dispoziție a propriei vieți pentru a preveni agresiunea celui mai puternic. Îi pui la dispoziție liderului, în mod simbolic evident, jugulara și curul, și dacă e nevoie mai dai și din coadă și schelălăi jucându-te copilăros cu cureaua zgardei în timp ce animalul alfa te marchează în fața tuturor. Citiți în minunata carte a lui Sebag Montefiore, Stalin. Curtea țarului roșu, cum se distra Stalin cu membrii biroului politic, umilindu-l pe fiecare în ceea ce avea mai vulnerabil, în stângăcia lui, în neputința lui, în ființa lui intimă. La un interviu, la o întrebare adresată premierului Grindeanu, întrebare referitoare la întâlnirea cu ambasadorii străini, dl. Dragnea răspunde automat în locul lui. Nu și-a putut închipui că la o conferință de presă unde Măreția Sa e prezentă există întrebări adresate și cățelului cu care a ieșit la plimbare. Site-ul PSD e plin de fotografiile dlui. Dragnea, – rar mai scapă un secundar pe post de garnitură la friptura din mijlocul platoului -, toate împrejurările care au valoare istorică îl au în centrul lor, el este peste tot, el este Partidul, comprende?. Aceste gesturi fac cât o mie de cuvinte, spun adevărul despre pulsiunile dictatoriale ale liderului, despre infinita sa aroganță. Mai există o trăsătură caracteristică a dictatorilor care derivă din toate acestea, nu suportă să fie contraziși. Voința străzii exprimată de aproape 400.000 de oameni nu este suficient de puternică pentru ca Dragnea Magnificul să-i acorde atenție, pnetru a nu mia vorbi de membrii guvernului său în frunte cu pseudopremierul Grindeanu și artizanul legii, ministrul sau mai precis sinistrul Florin Iordache. Nici când toate instituțiile statului reunite spun NU, Supremul nu se lasă deranjat de alt zgomot de fond decât cel al respirației sale magnifice purtătoare de mană cerească.
Și mai este ceva asupra căruia ne avertizează filozoful Lesek Kolakowski. Dictatura înseamnă domnia minciunii. Iar dl. Dragnea minte cum respiră, distorsionează adevărul cu o versatilitate cu care-l concurează pe un alt campion al minciunii, dl.Victor Ponta. Un exemplu dintre multe altele; dl. Dragnea ne spune că știe programul guvernului Grindeanu ”din scoarță-n scoarță” din moment ce, nu-i niciun secret, el al lui. Apără ordonanțele până în pânzele albe, apoi are o bruscă amenzie. Nu știe ce face premierul, iar acesta molipsit la rândul său de amnezie nu știe ce face ministrul Justiției. În această overdoză de aroganță se află și un reflex politic totalitar.
Să ne întoarcem la marile figuri ale ordinii totalitare cărora dl. Dragnea le face o concurență neloială. Din CV-ul modestului activist de partid ajuns baron peste noapte lipsește cu desăvârșire acea dimensiune ”eroică” a carierei. Există un numitor comun al devenirii întru dictatură a unui Stalin, Hitler, Mao, Fidel, Dej, Ceaușescu, etc. ceea ce le-a conferit legitimitate în fața maselor, și anume lupta reală, cu riscuri reale, asumate, proba focului, și enunțarea unui ideal călăuzitor paravan pentru o imensă dorință de putere. Domnul Dragnea nu a luptat pe niciun front și în nicio revoluție, nu a făcut nici măcar o zi de închisoare (condamnarea cu suspendare i-a răpit carierei sale dimensiunea martirajului), iar idealurile sale se pot rezuma într-o frază: Liber la furat și să nu plece nimeni acasă cu mâna goală! Cu toate acestea, dl. Dragnea e mult mai complicat! A fost laureatul unui concurs de împrejurări favorabile și Partidul său a câștigat o bătălie electorală importantă. Mai precis, promisiunile electorale deșănțate au învins pe fondul unei sastiseli generale și a unei opoziții flasce și agresive cât un iepure de cauciuc. Există o nuanță aici. Alegerile au fost câștigate de PSD și armata de lideri locali care au mobilizat un electorat credul, intoxicat de televiziunile brainwashing, dar și fără o plajă cât de cât opțiuni viabile. Efortul a fost imens în teritoriu, efortul dlui. Dragnea a constat într-o viclenie primară, aceea de a deplasa atenția de la acțiunile antijustiție, anticorupție lăsate pe seama televiziunilor tonomat spre descărcarea cornului abundenței asupra unui electorat apatic, dezorientat. Ceea ce au câștigat liderii din teritoriu, a luat în stăpânire Dragnea cu un minim efort. Întronarea sa și eclatarea personalității sale cosmice au avut loc imediat după câștigarea alegerilor când El Magnifico a asumat succesul multora drept succesul exclusiv al său. Atenție, acestea au fost alegeri parlamentare și nu prezidențiale, ele au validat un Partid, nu un candidat unic. Oricum, din acel moment, tovarășul Dragnea confundat cu Partidul a început să fie în toate ”cele ce sunt. Și-n cele ce mâine vor râde la soare”.
În definitiv, cu ce fel de dictator avem de-a face? În primul rând cu unul in statu nascendi.
Aparent, Dl.Dragnea este un dictator de mucava, anacronic, văduvit de grandoarea membrilor galeriei la care trimite comportamentul său. Lipsit de legitimitatea unei istorii ”de luptă și sacrificiu”, acest comportament rămâne unul ciocoiesc, chiar dacă ambițiile liderului tind către grandori aureolare, către spectacole vezuviene de putere în care simpla sa apariție extrage soarele din nori, aduce ploaia și scoate din sute de mii de piepturi un ”Heil!”- a se vedea milionul invocat de dl. Dragnea pe post de armată personală, aluzie la un posibil război civil pe care se crede capabil să-l declanșeze dacă e provocat. Probabil că scăpat de amenințarea unei condamnări apropiate, cu un popor bleg, așa cum l-a visat, dl. Dragnea și stadionul cu aplaudaci al dlui. Ponta i se va părea prea mic. Însă, în dl.Dragnea există o mare parte din datele dictatorului autentic, numai că această vocație a eclozat prea repede și, în absența unui context favorabil, ceea ce se poate vedea este ceva caraghios și respingător totodată.
Fără puterea absolută, din Hitler se poate vedea artistul refulat și caporalul nătâng-fanatic, din Mao rămâne învățătorul agitat, din Stalin un brigand bezmetic și muieratic, tovarășul de năzdrăvănii Sosa, din Castro un avocat fără tragere de inimă, din Dej un ceferist frustrat care confunda cuțitul cu furculița și din Ceaușescu un cizmar bălbâit. Din dl. Dragnea ar rămâne probabil un inginer fără vocație. Cu toate acestea a exista de fiecare dată un moment critic, când oamenii politici, decidenți ai instituțiilor statului, diplomații, cetățenii înșiși au acordat un vot de încredere unui astfel de lider crezând în bunele sale intenții, în promisiunile sale sau că îl vor manipula, că se va opri mulțumit cu ceea ce a dobândit. Pe acest fond de proastă evaluare a potențialului distructiv al liderului sau de pură ignominie dublată de prostie un Hitler sau un Stalin au pus mâna pe putere.
Însă nimeni să nu-și imagineze că în toate aceste gesturi deplasate se află doar ridicolul, dl.Dragnea poate fi extrem de periculos prin mijloacele de care dispune și prin sprijinul unor politicieni lipsiți de scrupule, la fel de penali ca și el. Ca orice lider cu aspirații dictatoriale, dl. Dragnea nu se împiedică în rațiuni morale, nu se încurcă cu ”rahaturi” precum lupta anticorupție, stat de drept, separație a puterilor în stat, respect pentru cetățeni, etc., este ghidat de o ambiție enormă și de o frustrare teribilă. Dl. Dragnea va testa toate vulnerabilitățile statului de drept pentru a descoperi fisura care să-i permită să se strecoare în rolul pe care și-l dorește. A început deja să o facă, sistematic, însă doar ordonanțele de urgență au atras atenția societății civile. O altă serie de acțiuni au trecut neobservate pe fondul scandalului declanșat de încercarea de a legifera în favoarea infractorilor, a camarilei psdiste. Ceea ce se petrece însă în fundal este la fel de grav, chiar dacă mai puțin zgomotos. Aș numi acțiunile concertate ale câtorva pioni centrali pe tabal de șah ca pe un plan bine pus la punct. Dl. Tăriceanu denunță MCV într-un moment când acest ne este favorabil și anunță un termen clar al închiderii sale ca fiind o formă abuzivă și jignitoare la adresa unui stat suveran. Ministrul de Externe acuză direct că nimeni din cancelariile occidentale nu a citit textul celor două ordonanțe și că se pronunță în necunoștiință de cauză. Depășind uzanțele diplomatice, îi aduce un afront direct ambasadorului american Hans Klemm în condițiile în care principalul partener strategic al României este America. La rândul său dl. Dragnea a plusat indicându-i ambasadorului că opiniile sale sunt neavenite, un fel de neamestec în treburile interne ale României indiferent ce face clasa politică aflată la putere. Parlamentarii PSD în Consiliul Europei au preluat în ecou mesajul liderilor de la București, numai că au fost și mai virulenți. Dl. Dragnea își dorește să fragilizeze aceste parteneriate, chiar să le distrugă pentru a obține un control deplin asupra Statului fără nicio posibilitate de a fi tras la răspundere pe plan extern. Mai precis, planul dlui. Dragnea e cu mult mai ambițios, și anume decuplarea României de la parteneriatele strategice în care află și care-i asigură securitatea, stabilitatea și o serie de avantaje economice, dar care vin la pachet cu mecanisme de control pentru a bloca orice derapaj și reorientarea României către o altă configurație geopolitică, probabil mai apropiată de satrapiile orientale, de Rusia putinistă. Rusia autocratului Putin exercită o fascinație irepresibilă pentru toți liderii cu vocație totalitară din estul Europei, (și nu numai!) dl. Dragnea nu e mai puțin mesmerizat decât un Viktor Orban sau un Victor Ponta.
O sumă imensă a fost achitată ca dl.Dragnea să dea mâna cu Trump la dineul oferit de președintele american după ceremonia de învestire. Un astfel de gest cântărește cu adevărat anvergura frustrărilor și ambițiilor acestui lider. Abia dorința sa de a primi puțin bronz american pe obrazul palid-satinat, puțin sclipici, măsoară insignifianța, vacuitatea, lipsa de autenticitate a personajului Dragnea. Însă, din nou, gestul lui Dragnea a fost mai mult decât atât. Dl. Dragnea a semnalizat dreapta și a făcut stânga. Ceaușescu a reușit să inducă în eroare Occidentul câțiva ani necesari să-și consilideze puterea nu numai pe plan intern, ci și pe plan extern. În plus, profilul de lider discreționar și atipic al lui Trump devine util pentru a furniza un model exemplar pentru comportamentul politic abuziv al unui lider periferic. Care și l-a luat ca alibi în mutarea strategică desfășurată concomitent vizitei sale la Washington. Ceea ce dl. Dragnea a înțeles prea bine este că România nu dispune încă de soliditatea instituțiilor americane, că este cu putință la noi ceea ce peste Ocean ar fi imposibil. Cu toate acestea, majoritatea instituțiilor au reacționat exemplar, printre excepții instituția avocatului poporului lamentabil reprezenată de slugoiul numit Victor Ciorbea.
Manierele dlui. Dragnea sunt cele ale unui pungaș școlit, cu ceva ștaif, mentalitatea ciocoiască se întrevede la fiecare pas, îl trădează grosolăniile de șefuleț și neaoșismele de băiat de cartier, furtul nepedepsit pare visul său de putere. Din păcate nu este doar atât. Dispunând de acea politețe onctuoasă a unui vechi șef de sală de pe vremuri, care a pornit de jos cu furtul la gramaj și diluarea tăriilor cu puțină apă, cu aerul de naș și fante fanat al unei nunți de provincie, dl.Dragnea își dorește însă cu mult mai mult. Este înșelător să crezi că miza se află doar în exonerarea sa de orice răspundere penală sau doar în îmbogățirea sa la cotele la care au ajuns oligarhii ruși fideli lui Putin. Este marea greșeală pe care o poți face raportându-te la dl. Dragnea ghidat după aparențele care-l identifică cu un potlogar provincial. Dl. Dragnea își dorește puterea absolută asupra unei Românii îngenuncheate, corupte până-n măduvă, cu instituții aservite voinței unice a liderului maxim, guvernată nu de spirit antreprenorial, ci de unul clientelar și tranzacțional.
Cum va arăta România modelată după chipul și asemănarea talentatului domn Dragnea? În mare parte acest fapt se reflectă și în echipa ministerială alcătuită tot de el, ingineri transformați în avocați agramați cu doctorate plagiate luate prin Bălți, secretare cu mină severă de directori de conștiință, purtătoare de cafeluțe, deghizate în miniștri de interne, șoferi conștiincioși pe post de secretari de stat, premieri care și-au pierdut limba, cu singurul rol de a repeta adânciți în admirație vorbele Supremului, în general subordonați care știu cum să reacționeze când Șefu’ îi trimite după țigări, se pare un rit de trecere spre funcții mai înalte în PSD-ul dlui. Dragnea. Excepțiile de la regulă au părăsit Guvernul. A rămâne în el e o dezonoare. Aceasta este în mic imaginea a ceea ce poate deveni România sub conducerea înțeleaptă a Partidului și a Cârmaciului său: o caricatură tragică, o glumă proastă, o țară fără destin, srl-ul unui ticălos vremelnic. S-a mai întâmplat.
De aceea mi se pare important să-l tratăm pe dl. Dragnea, acțiunile sale și ale acoliților săi și vocația sa dictatorială cu toată seriozitatea, să nu-l subestimăm, să nu-i punem pe tavă țara în care trăim dacă ne dorim să avem un viitor.
P.S. Sunt departe de a crede că toți votanții PSD sunt orbiți, sunt departe de a crede că toți liderii PSD din teritoriu, dar și de la București sunt lipsiți de onestitate și nu văd ascensiunea acestui impostor cu o grimasă de dezgust, sunt departe de a crede că asta e tot ce poate da social-democrația românească. De aceea am încredere că bunul simț va decide până la urmă și acest impostor va fi trimis unde îi este locul, în uitarea în care toate curg.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Excelent studiu al ascensiunii Dlui Dragnea acest Arturo UI care nu stiu daca mai poate fi oprit in haotica Romanie de astazi.
Exceptie face, sa fiu iertat, post scriptumul. Nu aveti dreptate stimate domn.
Toți votanții PSD sunt orbiți, toți liderii PSD din teritoriu, și de la București, sunt lipsiți de onestitate si văd ascensiunea acestui impostor cu simpatie, in speranta ca vor fi partasi macar cu un osisor de 100 de lei la pensie, la ospatul PSD-ist . Asta e tot ce poate da social-democrația românească. Bunul simț nu va va decide nici odata in Romania și chiar daca acest impostor, pe nume Dragnea , va fi trimis unde îi este locul, în uitarea în care toate curg, altul se va cocota imediat in locul lui.
Ma scuzați că va corectez, dar Dl Dragnea nu e hămesit după putere. Dansul doar a furat de a rupt, și-a îmbogățit copiii și acum tine cat poate de putere pentru că în momentul în care o scapa pierde tot. Pentru el nu e foame, e supraviețuire.
cei care alearga dupå bani o fac pentru setea de putere. banii multi inseamna putere multa. de aceea au nevoie de bani cat mai multi, pentru ca gustul puterii e ca mierea. cu atat mai mult cu cat puterea e castigata nu prin munca, ci prin furt.
buna ziua,
bun articol; in același context: la Alexandria de Teleorman, cele câteva sute de protestatari au fost ”învinse” repede de amenințările apropiaților lui dracnea privind tăierea ajutoarelor sociale în cazul continuării manifestației !! în astfel de orașe ajunse doar dormitoare, comunismul, ca si capitalismul ori democratia trec (doar? )prin stomac !!
Excelent .
Operatie fara anestezie si fara mila.
Exceptional articol.
O prima infringere pentru Dragnea-PSD: abrogarea.
Dar e de urmarit ce vor face dupa decizia CCR, caci nu cred sa-si ia gindul de la a trece ordonantele prin sParlament. Unde au majoritatea.
Perfect de accord.
Poti sa fii de accord cu social-democratia sau nu. Poti sa te certi cu un lider PSD sau, dimpotriva. sa il apreciezi.
Asa arata jocul politic si am depasit de mult faza pumnilor si palmelor.
Cred ca orice om de dreapta sanatos la cap s-ar contrazice cu un social-democrat si ar merge apoi la o bere impreuna.
Nu suntem animale salbatice si cred ca exista cineva care macar sa ia personal disputele politice.
Dar – aici e marele dar – pe care autorul il adduce in discutie si dupa mine are multa logica in ce spune: PSD e totusi diferit de persoanele de tipul celui nominalizat.
Este insa probabil o problema interna a PSD, si doar ei o pot rezolva.
Dar, inca o data, nu cred ca e vorba de ura generalizata.
Da, si tocmai de asta am pierdut incontinuu in ultimii 27 ani. Tot timpul ne-am amagit ca „sunt si ei niste oameni obisnuiti”, „cu bune si cu rele”, „mai fac si greseli”, „nu se poate sa fie chiar asa”, „exista si membri onesti”… Si Iliescu, Nastase, Ponta, Dragnea? Si esalonul doi, pentru care nu mi-ar ajunge zece pagini?
Mai corect ar fi sa dati dumneavoastra macar cinci exemple de oameni onesti de acolo.
Tocmai asta e problema. Ca oamenii onesti sunt „pusi cu botul pe labe” de o grupare de impostori. Sunt destui cei care chiar cred in social democratie si ar fi vrut sa-si spuna cuvantul in acest sens.
Din pacate, partidul ca atare nu are nici o legatura cu social democratia.
Nenorocirea este ca nimeni nu are dreptul sa intervina in interiorul unui partid – e ca un fel de suveranitate sui-generis.
Membrii unui partid trebuie sa-si resolve singuri problemele de partid.
In cazul PSD-ului a devenit destul de clar dupa mine ca ori sunt inlaturati de la putere impostorii si inlocuiti cu personae oneste (cata de cat), ori partidul ca atare se va diminua pana la disparitie.
Fiind organizat dupa principia comuniste, rezisttenta sa la schimbare interna e foarte mare. Din pacate, aceasta organizare dublata de un populism desavarsit, il face foarte greu de modificat de presiunea interna sau de cea publica.
Aceasta combinatie este probabil cea care in intreaga Europa a condus la recrudescneta comunismului.
In plus, dreapta conservatoire continua sa creada ca se poate descurca si in conditii populsite, ca democratia si capitalismul sunt suficiente daca sunt declarate si „consfintite” prin legi.
Cred ca ii acordam prea multe „merite” d-lui Dragnea. Intr-adevar este un „player” perfid, insa deocamdata neagresiv.
Stiti care este cea mai mare viclenie a diavolului ? Te face sa crezi , ca el nu exista !
Perinenta analiza si..v-am servit si o comparatie !
hai nu zau!
furtul din bani publici legal (a se vedea OUG 9/2017) coroborata cu dezincriminarea furtului din pozitii publice e neagresiv???? really????
si cam cand ai zice ca e agresiv, asa, dupa parerea ta modesta? cand ajunge presedinte, PM si sef de partid simultan, sau cand?
nu mai bine incerci sa ii pacalesti pe altii?
F frumos, f bine, toate bune si frumoase, putem sa-l analizam pe Dragnea pina miine, dar de ce nu am vazut in articolul dvs, atit de vast, nici un cuvint despre o chestine dupa mine ff importanta , care explica tot in lumea asta, puterea, siguranta, suprematia oricui, nu numai a lui Dragnea : BANUL !!!!!!!!!!!! Acest ochi al dracului !!!!!!!!!! De ce nu I se cere socoteala lui Dragnea si nu numai, despre jaful pe care l-a facut din banul public ? De ce, DNA sau ANAF sau mai stiu eu cine nu l-a intrebat niciodata sau nu-l intreaba pe tov Dragnea de unde are averea colosala pe care o detine ? cum un bugetar are vila care se intinde pe doua strazi, cu piscine, teren de tenis etc, etc, toata ziua in Brazilia si ami stiu eu ce mai detine ? (si ca orice parvenit care se respecta are si amanta tinara ), sau cum nevasta, tot bugetara toata viata, cumpara hotel de milioane de $ ? Nu vedeti ca totul in Romania este o manipulare , o intocxicare, o minciuna, o porcarie, ca se eludeaza adevarul ? Nu se vrea cu adevarat sa fie o tara curata. DNA se face ca nu vede problemele majore de coruptie ale acestui individ : ii acuza pe Dragnea si pe Bombonica ca au angajat pe nu stiu cine fraudulos, dar tac chitic in ceeea ce priveste jaful pe care l-a facut aceasta familie in zeci de ani. Degeaba, ce ne spuneti in articol, totul pleaca de la bani. Aici este cheia, asa s-a nascut caricature pe care ati descris-o atit de laborios ! Prea multa vorbaraie si filozofie. E de ajuns sa se umble la averea lui Dragnea si acesta se va desumfla ca un balon de sapun. I-ar trece toate visele de marire si de dictator. Nimeni nu l-ar mai vedea ca pe un lider maximo. Un astfel de articol ar trebui scris, nu filozofie despre asemanarea cu Hitler, Stalin etc, etc. Nimic nu ar fi putut Dragnea sa faca si sa fie daca nu ar fi existat sutele de milioane jefuite pe care le detine. Asa a calcat peste cadaver. Nu e nevoie de nici o filozofie. Cind ai bani iti vin tot felul de idei si poti fi oricine si Stalin si Hitler si cine visezi tu noaptea.
buna ziua,
un mic exemplu despre cheltuirea banilor : soseaua DN5 (Buc-Giurgiu) dupa Adunatii-Copaceni încolo era bine facuta de cel putin 7 ani si nu avea nevoie de nicio reparatie (ceva rar în bazarul numit romanica !); dar in august 2016, surpriza: după satul Uzunu până pe la Daia (=vreo 15 km, cea mai buna portiune , usor de lucrat, fara sate, unde se merge cu viteza) ce să vezi: utilaje, praf, stratul de uzura al asfaltului a fost luat intr-un weekend (nemaivăzut !!), nervi, etc; se refăcea ”stratul de uzura” ! într-un weekend s-a luat și in vreo 2 luni s-a refăcut !!!; cine făcea lucrarea? firma Teldrum – o cunoașteți ? e firma lu” dracnea !
Eu stiu ! dar DNA, ANAF, etc cica nu stie sau nu vrea sa stie mai exact. De aici trebuie strins acest taranoi parvenit : BANII, milioanele de $ pe care I-a furat si pe care se pregateste sa-i fure cu Legea in mina. De aceea, eu cred ca ar trebui sa se scrie citeva de articole /zi cu privire la averea acestui individ si modul fraudulos in care si-a obtinut-o si mizeria in care traiesc oamenii din Teleorman. Din pacate nu se vrea sa se umble la problema banilor, nu numai in cazul lui ci a tuturor politicienilor corupti. Nu stiu de ce se evita acest subiect si in cadrul talk show-urilor si in articole. Poate pentru ca le este frica sa deschida subiectul sa nu cada toti, ca un castel de carti de joc, ca tare sunt incurcate caile lui Scaraotchi.
Eu sint de acord cu dvs. Este o mascarada a acuzatiilor. Ar trebui toti acuzati de subminarea economiei in scopuri personale,nu de gainarii.
O caracterizare perfecta a carmaciului psd. Abil, onctuos in promisiuni populiste, periculos….pana la extrem!! Popye marinarul …ar putea fi copil mic pe langa masculul alfa al psd. Ceilalti lideri din psd….chiar accepta statutul de….oi/ antilope gnu…?? !!
Perfect de acord!
Asteptam de mult un articol despre dictatori.
Poate ar trebui sa ne avertizati care sunt pasii de atac asupra democratiei din partea unui dictator, ca sa putem contracara.Atacul asupra justitie, asupra serviciilor, asupra presei libere, etc Cum, sub ce forma?
In fond, PSD-ul da la intervale regulate dictatori wannabe, parca avem de-a face cu o pepiniera.
Daca Dragnea ramane lider de partid si, din umbra al gvernului si Parlamentului, in ciuda celor intamplate, ce fel de siguranta mai avem noica lucrurile vor avea un fagas democratic, european?
Stalin avea pseudonimul Koba, nu Sosa.
Nu stim daca si cit a platit partidul (sau altcineva) pt ca Dragnea sa dea mina peste masa cu Trump. Nu cred ca are cineva dovezi, deci nu-si are locul afirmatia aici.
In rest, God help, suntem in fata unui moment de rascruce pentru noi si Romania. Pastrez articolul pentru ora de Democratie cu copii mei.
Desigur ca nu sunt dovezi, in sensul unor facturi – astea tin de bucataria PSD-ului.
Dar, pentru un om care poate face corelatii, sunt disponibile sumele cu care trebuie cotizat la o asemenea manifastare, astea sunt cunoscute.
Sau poate credeti ca Trump l-a invitat gratis, pentru ca este un mare admirator al fenomenalului Teleorman, noul tigru al Europei? Mai reflectati.
koba nu sosa, asa, e, dar deplasarea lui mustache a platit-o partidul democratiei sociale din romania, adica psd. Link http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/cine-va-plati-deplasarea-lui-dragnea-si-grindeanu-in-sua-651414. Deci dovezile exista si sint accesibile oricui. Ca ”partidul”, in fapt o grupare interlopa, mai pe scurt GIO, are multi bani, si vrea si mai multi, e de notorietate publica. De unde ii are, asta nu vrea mustache sa stim. De unde fel de fel de oug, zile de marti negre, etc. Si nu va inceta sa incerce cit timp isi va putea permite. Si intr-adevar, asa cum zice autorul articolului, e capabil de orice spre a-si atinge scopul.
Dar vorba lui P. P. Carp, ”romania are atita noroc ca nici nu mai are nevoie de oameni politici”.
Sa fim optimisti, sa vedem ultimele evenimente ca pe ultima bataie de coada a monstrului national comunist, adica ceausist, cancerul care aproape a distrus romania.
bun articol ! o corectie mica, daca acceptati : ” Marele carpaci ” !
Multumesc tuturor celor care au facut comentarii pe marginea articolului meu! Mi-am împărtășit ideile,dar și o stare de anxietate cu privire la felul în care pot evolua lucrurile cu un astfel de personaj la conducederea unui partid și implicit a unui guvern care se bazează pe o majoritate confortabilă. Am văzut ce catastrofă, martea neagra, era să genereze alianța regretabilă si toxica dintre PNL si PSD, și anume, USL. Multi dintre dictatorii care au distrus natiuni intregi, intalniti inainte de a deveni lideri absoluti ar fi starnit zambete sau neincredere. Cine intalnindu-l pe strada pe balbaitul de Ceausescu in 1945 ar fi vazut in el pe Geniul Carpatilor?
Nu-l subestimati pe dl. Dragnea care a pornit ca mafiot de judet, dar cu ambitii uriase care se pot vedea nu doar la nivelul gesticulatiei sale politice, ci si la nivelul actiunilor politice pe care le coordoneaza, precise, lipsite de orice scrupul, distrugatoare pentru statul de drept. Dl. Dragnea nu se va opri, va aplica o alta tactica, mai ales ca dispune de o majoritate parlamentara favorabila. Nu are nimic de pierdut subminand statul de drept, mai ales cand ceea ce-l asteapta este probabil o condamnare cu executare.
Multumesc inca odata pentru comentarii!
Angelo M.
Foarte bun articolul si analiza lui Dragnea.
Sunt total de acord cu dumneavoastra, Dragnea nu trebuie subevaluat, iar batalia este departe de a fi incheiata. Asta e prima runda. Dragnea si gasca sunt putin ametiti si descumpaniti, suiera cand respira, dar sunt hotarati sa continue lupta si sa nu arunce prosopul. Si lupta va avea atatea runde cat este nevoie ca unul dintre adversari sa fie facut KO.
Citind articolul, am vrut sa vad pozele cu marele carmaci pe site-ul psd; prima data s-a incarcat greu, doar primele 2 articole mai aveau poze, acum nu mai exista niciuna! Holly …
Mie de vreo 2 ani mi-era teama ca vom ajunge aici cu el. De cand am vazut ca nu mai incapea decat el si Ponta prin partid, restul nu se mai auzeau. Sa speram totusi ca-l vedem intre bare curand, altfel fara stare de urgenta si anticipate nu stiu ce rezolvam. Cat va ramane va face numai nenorociri, este genul care distruge orice poate, chiar daca nu-i aduce nici un folos, doar ca sa se razbune si sa raneasca. Si sincer nu cred ca ceilalti din psd il vor da la o parte, nu sunt oameni cu caracterul asta pe acolo; plus ca marea majoritate (daca nu toti) a mai marilor de la judete sunt penali si ei si de-abia asteapta o legislatie mai slaba; nu vor sa se expuna sub nici o forma la centru.
Va pleca fie la puscarie, fie prin alegeri anticipate. Altfel, va trebui sa facem revolutie de-adevaratelea.
Excelenta analiza, dar am totusi impresia ca Dragnea este usor supraevaluat. El seamana mai mult cu Dinu Paturica decat cu Stalin. E un maidanez al istoriei, ii lipseste anvergura…
Si nici PSD-ul nu mai e monolitul de pe vremea lui Iliescu.
OK. Dar acum si despre dl Presedinte Iohannis:
Cred ca dl. presedinte Iohannis nu poate refuza solicitarea oficiala de dialog facuta de cel care in mod formal, din nefericire, este al dolea om in stat si cel care i-ar lua locul intro situatie exceptionala . Este o obligatie insttutionala dar ar fi foarte bine sa precizeze, inainte de a accepta, ca nu intra in aceasta disutie acceptnd, ci resingand categoric afirmstiile facute de catre dl Tariceanu in plus fata de economia si scopul scrisoriisi si anume : califcatvele aduse de acesta actiunilor dlui Iohannis; adica ca ar fi resentimentare, cu neintelegerea interesului national,cu orgolii si ambitii personale. Adaug ca este bine de remarcat si ca nu e vorba doar de calm ci si de rezolvare conforma statului de drept si in spiritul si litera Constitutiei si vointei populare a derapajelor constatate la actuala guvernare si care sunt dovedite fara dubiu de faptele si actiuniile intreprinse in vazul sau inafara vazului lumii.
1. Exceptional articol, a meritat fiecare secunda cheltuita pentru a-l citi.
2. Lucid, obiectiv incarcat de umor si sarcasm.
3. Optimismul de la urma e deplasat, poporul PSD nu se poate schimba, e pe alte coordonate ale evolutiei, atita poate – si astia sint „cinstitii”, adica naivii, de la fostii profitori ai comunismului nu se poate astepta nimic bun – a se vedea Pavel Abraham.
eu nu am decit o singura certitudine in aceasta privinta…multimea e imprevizibila..la un moment dat, nimeni si nimic nu i sepoate opune.
In sfarsit un articol care ma unge pe inima ! Chiar ma intrebam cum de nimeni nu sesizeaza pericolul pe care-l reprezinta acest individ in combinatie letala cu PSD-ul.
Felicitari d-le Mitchievici pentru exceptionala radiografiere a acestui personaj malefic si a pericolului pe care-l reprezinta in continuare!
Ca si autorul, nu pot sa recomand decat vigilenta maxima!
Eu n-am votat PSD, inteleg ca nu ne place PSD si Dragnea, dar nu inteleg cu poate fi „dictator” cineva care a fost ales? Ales ca presedinte de partid si ales prin vot ca parlamentar.
Intai spuneti ca e dictator, apoi ca totusi nu e ca ceilalti dictatori…
Toti dictatorii pe care i-ati amintit au avut un aparat represiv, care nu exista in cazul lui Dragnea. Vad ca unii din PSD isi dau demisia, altii au pareri diferite… nu mi se pare ca le sta Dragnea cu pistolul la tampla. Nici lor, nici celor care l-au votat.
Haideti sa ne folosim ratiunea si sa nu ne sustinem simpatiile si antipatiile politice prin minciuni, fantasmagorii si dubla masura. Ca se duce dracului societatea.
„Mi-am împărtășit ideile,dar și o stare de anxietate…”
Acelasi sablon ca si la asa zisa revolutie, ca la mineriade etc. Frustrarile si anxietatile acumulate de populatie primesc o „supapa”: Ceausescu, intelectualii, PSD, Dragnea etc. Oamenii aveau nevoie de o astfel de terapie si se simt bine cand li se arata un vinovat pentru nefericirea lor si li se da ocazia sa-si reverse toate frustrarile asupra lui. Si uite-asa numai Ceausescu a fost de vina, ceilalti au scapat, numai PSD fura si e corupt, celalti sunt cetateni onesti care vor „justitie” etc.
Se tot hiperbolizeaza si demonizeaza niste gainari, ca se se distraga atentia de la adevaratii hoti, care sunt mult mai educati si mai rafinati.
P.S.: Un articol nu e prost destul, daca nu e si lung….
spun doar atat:
– rezultate alegeri Germania 1933: Hitler 44%, Wels 18%, Thalmann 12%
– rezultate alegeri decembrie 2016 Romania: PSD 45%, PNL 20%, USR 8%
In afara de procente, asocierea PSD cu Hitler nu are nicio baza de comparatie. Dragnea nu e decat un smecheras din Gratia/TR, un om cu o viclenie de periferie care poate fi usor citita. Inteleg ca aici e o platforma de exprimare, dar ar trebui sa mai si citim inainte sa scriem.
N-ai spus absolut nimic care sa aiba vreo logica.
Si daca tot suntem la lectia de istorie, e bine de notat ca inainte cu cateva luni de alegerile din 1933 din Germania, trupele SS si camasile brune au sustinut o campanie de propaganda si teroare in toata tara, partidul nazist a preluat puterea, cu 6 zile inainte de alegeri au dat foc la Parlament si au dat vina pe comunisti (se pare ca incendierea cladirilor e des folosita in istorie), iar alegerile au fost monitorizate de trupe SS. La cateva luni dupa alegeri toate celelalte partide au fost interzise, iar Parlamentul dizolvat.
Asa ca ar fi bine sa fim mai chibzuiti cu vorbele si sa nu-l mai folosim pe Hitler asa usor, doar ca sa facem sa para spusele noastre mai grave si mai spectaculoase. Ne facem de ras.