marți, mai 17, 2022

Liviu Nicolae Dragnea – clovnul prost din politica românească

În urmă cu mai puțin de o lună, dl. Liviu Nicolae Dragnea, președintele PSD și președintele Camerei Deputaților din Parlamentul României, a împlinit 56 de ani.
Este, carevasăzică, un om în plină putere. Și chiar dacă în urmă cu ceva vreme a afirmat că nu dorește să iasă nici din viață, nici din funcție ca un prost, face ce face și se manifestă, cel puțin de o săptămână încoace, asemenea unui clovn bătrân și trist care se dă de ceasul morții să ne convingă că și-ar mai putea găsi vreun rost, vreo cât de neînsemnată întrebuințare în circul vieții.
Acum o săptămână, dl. Liviu Nicolae Dragnea a prefațat șerdința CExnN al PSD cu o sosire de cel mai prost gust cu putință. A apărut având în mâini două valize. Prima cu gogoși, voind astfel să ia în derâdere valiza cu documente intrată în posesia Rise Project, cealaltă cu pretinse dezvăluiri senzaționale despre trecutul președintelui Iohannis. Dl. Liviu Dragnea a intenționat să insinueze astfel că scoaterea la iveală a afacerilor sale dubioase din Teleorman s-ar fi făcut la ordinul și cu complicitatea nemijlocită a președintelui Iohannis.
Joi , către orele serii, președintele PSD și președintele Camerei Deputaților a mai jucat încă o dată rolul clovnului care, văzând că nu mai poate amuza pe nimeni, s-a amuzat singur de propriile vorbe. A lansat noi atacuri la adresa președintelui Iohannis, sperând că ele vor stârni interesul jurnaliștilor.
Spre cumplita dezamăgire a d-lui Liviu Nicolae Dragnea nici un singur gazetar, nici măcar cei de la România tv, Antena 3 ori de la Evenimentul zilei care nu mai știu cum să îi intre în voie nu i-au pus nici măcar o singură întrebare despre pretinsele fake-uri ale președintelui Iohannis. Întrebările s-au concentrat asupra situației tot mai complicate a coaliției aflate încă la guvernare, asupra capacității domniei-sale de a mai stăpâni partidul având în vedere rebeliunile din două filiale ori asupra problemelor personale din justiție.
Pentru astăzi, dl. Liviu Nicolae Dragnea a promis noi dezvăluiri. Dl. Dragnea ne-a mai făgăduit încă o valiză. O nouă mega-porție de ciorbă reîncălzită. A făcut-o, fără a sesiza ridicolul situației în care se pune singur.
La 56 de ani, dacă ar mai fi lucid și nu ar da deja semne de amnezie prematură, dl. Liviu Nicolae Dragnea ar realiza că, de fapt, a ratat totul. Șansa de a fi fost un adevărat om politic.Un posibil reformator al social-democrației din România. Viața personală căci a comis greșeala de a-și amesteca fiul în afaceri urât mirositoare. Condiția de om liber. Fiindcă toate tertipurile la care recurge de doi ani încoace pentru a îngenunchea justiția, iar acum spre a-și tergiversa procesul (ce spectacol jalnic a oferit acelașii Dragnea vineri dimineață când a încercat să blocheze tragerea la sorți a judecătorilor!) nu îi dau garanția că va scăpa de pușcărie.Și mai presus de toate, Dragnea și-a pierdut demnitatea, cinstea. Orice urmă de valoare umană.
La 56 de ani, dl. Liviu Nicolae Dragnea nu este decât clovnul trist și prost din politica românească. Vai de el când îi va veni momentul sfârșitului.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Eu zic ca nu. Sfarsitul lui mai degraba va fi in Brazilia, dat fiind ca tara cu cele mai multe servicii pe metru patrat nu’s cum se face dar nu prinde pe nimeni pana sa plece. Fuga. Reformulez – sa se retraga strategic intr-o alta jurisdictie data fiind probabila incalcare a drepturilor omului si standardelor de justitie echidistanta proprie statelor democratice, in cazul lor specific. Iar Romania nu a ajuns la mintea Israelului sa-i vaneze pe-astia pana le piere spita, uite ca se inmultesc, ne spun propriile tabloide cu lux de amanunte de mai sa te bufneasca plansul ala nasol, empatic. Cat despre prim-amantul, pai tocmai, 50-06 de primaveri, ca asa se spune, mandra 00-24, nah, circulatia vasculara cerebrala e umpic afectata daca mere globula rosie in alta parte decat organul ganditor, acuma, nu poti sa le ai pe toate, nu? Scuze, am incercat sa fiu cat se poate de putin tehnic, doar cat sa transmit realitatea fiziologica cu care avem de-aface ca efect in politica liderului.

  2. Si mai nasol va fi de sustinatorii neconditionati ai lui printre care se numara si Madama numarul 1 din societatea civila romaneasca.

  3. Domnule eu cred altceva. Cred ca Dragnea are trasaturile unui psihopat care urmareste sa-si atinga scopul si implinirea, prin calcarea in picioare a societatii si statului de drept. Psihopat politic.

  4. Ce este mai trist este faptul de din 2016 incoace, soceitatea romaneasca pana la nivel micro – familial – este mai divizata ca niciodata.
    Probabil va ajuge la puscarie d-l Dragnea, face 1/2 din pedeapsa si apoi se bucura de viata alaturi de tanara sa iubita, pe cand Romania in ansamblul ei cu ai sai 20 mio de lucuitori sau cati or mai fi va fi suferit esecuri si mai mari de pe urma carora vor mai trece vreo 30 de ani pana cand se vor mai ivi niste sanse unice sa mai ridicam si noi capul in lume.

    Din pacate, dupa aderarea la NATO si in UE, a lipsit und nou proiect de tara care sa urmareasca trans-partinic aderarea la spatiul Schengen si moneda unica. In germana se spune „Lippenbekenntnisse”. Un fel de amagire verbala.

    Si atunci clasa politica se complace in mizerii dambovitene iar populimea se bucura de pe margine pentru circul ieftin si gretos existent.

    Cei care au putut, au plecat si si-au facut un rost in strainatate, cei care se mai simt in putere si se gandesc la proprii copii, isi iau inimia in dinti si pleaca…ai atunci de ce sa iti mai pui speranta intr-un sistem putred

Dă-i un răspuns lui Radu Sorin B Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro